Cum s-a ajuns aici?

 Toată lumea ridică din umeri și întreabă:
- Cum s-a ajuns aici?

S-a ajuns aici datorită relaxării criteriilor de performanță artunci când a fost vorba de ierarhizarea persoanelor în întocmirea listelor după care s-a realizat accesul la resurse.

Pentru a accede la calitatea de student:
- au fost eliminate examenele de admitere în universități,

- s-a redus volumul materiilor pentru disciplinele de concurs,

- a scăzut gradul de dificultate a probelor de la concursul de admitere,

- a crescut necontrolat numărul de locuri pentru admiterea în facultăți,

- a fost introdusă categoria locurilor cu taxă pentru candidații la examenul de admitere.

În cazul ocupării diferitelor poziții în organizații private sau în administrație sau educație sau sănătate au fost redefinite condițiile de înscriere la concursuri sau de ocupare prin depunere de dosar. A devenit o formalitate derularea unor concursuri pentru ocuparea de posturi și vicierea procedurilor din concursurile de ocupare a posturilor în organizațiile unde salariile se plătesc de la buget, este deja ceva la ordinea zilei.
Lipsa criteriilor de performanță veritabile, a făcut să scadă dramatic nivelul exigenței în procesele de selecție și deci atribuirea de posturi unor persoane care nu dispun de abilitățile necesare, cu consecințe nefaste în derularea curentă a activităților în unitățile administrative sau economice ale statului.

Numai așa se explică ocuparea de funcții importante în agenții ale statului de persoane fără expertiză, care au profesat în cu totul alte meserii, care nu au nicio legătură cu posturile respective.


(19 iunie 2026)

Concedierile înseamnă reformă administrativă?

Concedierile înseamnă să dai afară niște oameni, ceea ce înseamnă că vorbim de o măsură de ordin cantitativ, pentru că se referă la elemente de aceeași natură. O reformă înseamnă măsuri de ordin calitativ, care vizează acțiuni de mare profunzime în structura unui sistem. Dacă un sistem este format din componente cărora le asociem pentru simplificare niște cercuri dispuse pe niveluri, iar între componente există legături, cărora le asociem niște arce care leagă cercurile, a face reformă înseamnă:
- a elimina cercuri, deci a elimina componente din sistem,
- a elimina legături dintre cercuri, deci a elimina legături dinre componente,
- a adăuga cercuri, deci a adăuga componente la sistem,
- a adăuga legături între vechile componente și componentele noi,
- a modifica dimensiunile cercurilor,
- a impune orientarea arcelor dintre cercuri cu săgeți,
- a muta cercurile de pe nivelurile superioare pe nivelurile inferioare.
Sunt și alte operațiuni în cadrul sistemului care se încadrează în ceea ce numim dinamica structurală profundă a administrației publice privită ca sistem cibernetic. În orice caz, ceea ce vedem că se screme acum coaliția să facă dă senzația unui elefant care va naște un purice, care în niciun caz nu este reformă, din moment ce din sistem:
- nu dispar componente multe,
- nu se schimbă dimensiunea cercurilor,
- încâlceala legăturilor dintre cercuri nu se rezolvă.
Aștept să văd chestiuni rezolvate științific, pentru că redimensionarea sistemului administrației publice este o problemă de optimizare și în Piața Victoriei ar trebui să se afle că există o disciplină numită Cercetări Operaționale, care optimizează până și rațiile de alimente de la vaci, deci cu atât mai mult are soluție și pentru ceea ce vor guvernanții.

(02 octombrie 2025)

Statul dodoloț

Statul dodoloț își merită acest nume pentru că așa cum s-a tot ajustat, arată ca un bulgăre rotund, ușor supradimensionat. Întotdeauna există tendința de a se dezvolta excrescențe pe corp cu trecerea timpului, numai că în cazul statului, este vorba de schimbarea formei, asemeni schimbărilor obținute prin mișcări de rotație ale planetelor, rotunjimile fiind evidente. Guvernanții își imaginează tot felul de goluri, pe care le umplu cu construcții care mai de care mai inutile și mai artificiale, mergând pe ideea că organul crează funcția. Așa au apărut bănci de stat care nu au activitate, așa au apărut tot felul de organizații, agenții, companii care se ocupă de monitorizare și de control, care acordă asistență, dar care în final își dovedesc inutilitatea, din moment ce avem poduri care stau să se prăbușească, avem azilurile groazei și orașele arată îngrozitor din cauza clădirilor abandonate, pentru acre nu există soluții constituționale de rezolvare.
Azi, statul dodoloț ni se arată ca o gogoașă crescută cu mult mai mult decât ar putea fi mușcată de o gură normală, gogoașă deloc gustoasă, din moment ce este formată din aluat îmbibat cu suficiență, imobilism, lene și alte ingrediente specifice lipsei de activitate și de consistență. Se încearcă oarece reforme, dar care se dovedesc a fi palide cosmetizări, care au lovit la baza celor săraci, căci statul a rămas la fel de dodoloț ca acum 6 luni, iar deficitul bugetar nu a scăzut semnificativ, căci nici creștere economică nu este, din moment ce producția bate pasul pe loc și anul agricol nu a fost unul de excepție.
A făcut cineva analiza exporturilor pentru a vedea ponderea materiilor prime în total exporturi? Exportăm grâu. Importăm aluat pentru pâine. Exportăm bușteni. Importăm cherestea și mobilier de tip industrial....

(21 septembrie 2025)

Agențiile străine, nu agenturili străine

Acum mulți, chiar foarte mulți ani, un nene de istorie, a zis că țara lui a pus deoparte 10% cât reprezintă fondurile europene pe care ar vrea să le absoarbă țara lui, ca niște agenții străine să facă proiecte care la comisie să fie considerate fără cusur. Ei bine, USR a știut acest lucru căci CIOLOȘ nu a stat degeaba pe la Bruxelles și a acționat ca atare, adică în ideea ca agenția aceea imaginată pentru Ministerul Sănătății să fie un proiect de 10 miliarde, dar nu oricum, ci un proiect de succes.
Faptul că la noi, în spiritul nostru mioritic nu acceptăm să plătim 10% din valoarea investiției unei agenții nu facem altceva decât să facem cu 1% din valoarea investiției pe meleagurile noastre doar proiecte cera la Bruxelles pică și sunt retrimise la efectuarea de corecții. Să nu uităm că un spital metropolitan a avut proiectul retrimis la corecții pentru că avea o suprafață de teren alocată mai mică cu 500 mp decât trebuie. Proiectul realizat cu forțe românești a fost respins, a  trebuit să se reia ciclul de avizare și iată că nu există niciun spital metropolitan. Spitalul metropolitan ar fi costat 500 milioane de euro, din care 400 milioane veneau de la UE. O agenție agreată de UE ar fi primit 50 milioane de euro. S-au cheltuit 3 milioane de euro autohtoni pentru propunerea proiectului făcut pe planuri mioritice.Nu era mai corect:
- să se fi plătit 50 milioane,
- să fi fost aprobat proiectul,
- să se fi trecut la construire,
- să se fi dat în funcțiune spitalul.
În modul  lucrului de amatori nu s-a făcut altceva decât să se cheltuiască cele 3 milioane de euro din buzunarul local degeaba, căci proiectul este de fapt maculatură, din moment ce nu a fost aprobat. Vedem că USR a făcut un document altundeva decât în clădirea unui minister dâmbovițean, lucru normal pentru cineva care vrea să i se aprobe un proiect de 10 miliarde de euro. Insuccesele în cascadă ar fi trebuit să fie o lecție pentru toți, ceea ce nu s-a întâmplat.

(03 septembrie 2021)