EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mariana VLĂDESCU

În anii televiziunii de două ore, apărea nepermis de des o tipă care cânta și de fiecare dată mă întrebam ce căuta ea pe micile ecrane, căci erau în epocă voci cu mult mai bune decât vocea ei. La birou mi-am exprimat nedumerirea și o doamnă care le știa pe toate, mi-a zis direct și la obiect că tipa era amanta lui Nicu CEAUȘESCU. N-am crezut-o pe doamnă și am devenit și mai critic cu vocea mai mult decât modestă a tipei, căci eu ascultasem pe Maria CALLAS, pe Renata TEBALDI, pe Arta FLORESCU, dar și pe Lucia ROIC și eram edificat.
Nu mă apuc acum să scriu despre Mariana VLĂDESCU, căci nici în online nu prea este prezentă. Despre drumul de la Sibiu spre București din zilele Revoluției a spus câte ceva însăși Mariana VLĂDESCU în niște interviuri, dar tonul face muzica și clar că au apărut niște mic i neconcordante între ceea ce a fost și ceea ce zicea Mariana VLĂDESCU. Nici pe zisele lui Mihaela ROTARU n-am pus prea multă bază, dar singura care ar fi trebuit să mă lămurească era Mariana VLĂDESCU. Nu m-a lămurit deloc.
Cred că vulpea care nu ajunge la struguri zice că sunt acrii și de aceea nu mi se pare ca fiind bună poziționarea sopranei, în legătură cu subiectul Nicu CEAUȘESCU. Oricum sunt dezamăgit și nimic nu mă va schimba în a aprecia ce și cum. 
Când iubești pui la bătaie totul și nu selectezi ceea ce-ți convine. Este clar că în cazul Mariana VLĂDESCU nu a fost vorba de sentimente, ci de interese și bătrâna mamă a prințișorului a mirosit cum stă treaba și de aceea a avut rețineri sau împotriviri. Minciunile care s-au țesut în jurul familiei CEAUȘESCU pentru a-i umaniza pe toți așteptau o vorbă plină de adevăr și singura care avea căderea s-o spună era Mariana VLĂDESCU. Ea n-a făcut acest lucru și s-a retras la Constanța, urmându-și cariera, care a fost frumoasă și plină de succese. Tocmai de aceea ea era singura care avea ce scrie într-o carte despre Nicu, căci vreo 200 de pagini despre drumul Sibiu spre București, cu detalii semnificative, ar fi lămurit multe despre climatul zilelor fierbinți care au urmat lui 21 decembrie 1989.


(07 septembrie 2022)

Tăcerea e de aur

De la un timp încoace apar pe sticlă diferite persoane care provin din anturajele mai apropiate sau mai îndepărtate ale unor personaje din primele linii ale regimuliui comunist din țara noastră. Ele vorbesc despre viața lor în cercurile unde trăiau sau pe care  le frecventau. Aș fi apreciat foarte mult la respectivele persoane dacă:
- prezentau adevărul,
- nu denaturau contextul,
- nu înfrumusețau urâtul,
- ar fi evitat modestia inexistentă,
- n-ar fi cosmetizat și exagerat.
Să prezinți drept oameni pe niște indivizi care își pierduseră cele mai elementare urme de umanitate, este deja împotriva oricărei logici și slujește disperării cu care se agață fiecare de speranța că lumea uită atrocitățile comunismului și transformarea personajelor odioase în oameni iubitori, buni, altruiști, modești, sensibili și înțelegători, va face ca perioada groaznică de dinainte de 1989 să devină suportabilă, cu elemente pozitive, cu concluzia că alții au fost de vină, nu conducătorii de atunci.
Există documente. Există victime. Există dovezile palpabile. Nu mai trebuie să vină nimeni să-mi spună mie că regimul comunist a fost bun, că dictatorii, acoliții, rudele și progeniturile lor au fost altfel decât îi știa toată lumea, adică răi, superficiali, profitori, orgolioși, avantajați, puternici, îngâmfați, supraevaluați, îmbuibați și traficanți de influență.
Am fost într-o bază de practică înainte de 1989 și acolo era una dintre rudele de departe, provenind din Scornicești, care era și studentă la Cibernetică. Colega în grupa căreia lucra studenta a fost torturată pur și simplu de cei din comitetul de partid din facultate și din ASE asupra modului cum se poartă cu studenta, asupra atmosferei din echipa care mergea pe câmp și câte și mai câte. 
Năravurile s-au păstrat și după 1989, căci am văzut un distins profesor care mi-a făcut cunoștință cu un preparator, fiul unei vedete politice dâmbovițene, preparator care era musai un strălucit economist, care avea soluții de excepție la contractele de cercetare la care lucra, care era un model de cadru didactic după cum își ținea seminariile, care era un doctorand perfect și pe care mi l-a recomandat cu căldură să-l cooptez într-un proiect, lucru pe care l-am făcut. I-am dat sarcini pe care el singur trebuia să le rezolve și nu a mai apărut niciodată. Am aflat că a devenit conferențiar rapid.

Un singur tânăr cu numele de CEAUȘESCU am cunoscut la Direcția Județeană de Statistic din Pitești în 1968 care spunea cu voce tare că nu este rudă cu Nicolae CEAUȘESCU și punct.

(23 noiembrie 2021)

365 împotriva României: Nicu CEAUȘESCU prințișor sau succesor

Despre Nicu CEAUȘESCU s-a spus multeși se vor spune foarte multe. Unii l-au prezentat ca pe un om rău. Alții l-au prezentat ca pe un om bun, care vrea numai binele celor din jurul lui. Ceea ce trebuie spus despre Nicu CEAUȘESCU trebuie bazat nu pe percepții, ci pe fapte, pe documente.

Despre Nicu CEAUȘESCU se știe cu precizie că:

- a terminat Facultatea de fizică,

- a fost secretar al CC al UTC,

- a fost prim-secretar la Sibiu,

- a fost căsătorit cu Poliana,

- nu a avut copii,

- a făcut pușcărie după 1989,

- a murit de tânăr.

Folclorul zice că era preferatul Elenei CEAUȘESCU, iar avocata care l-a apărat după 1989 îl zugrăvește ca pe un om așezat, modest, uman, sensibil, politicos etc. Se zice că despre morți, numai de bine. Deci ar trebui ca despre Nicu CEAUȘESCU să scriu de bine. Nu voi face acest lucru pentru că nu despre Nicu CEAUȘESCU omul trecător vremelnic prin lume vreau să sciu aici, ci despre acel Nicu CEAUȘESCU pentru care ai săi se pregăteau să-i asigure succesiunea, așa cum fac familiile regale de mare tradiție cu primul născut, aici Nicu CEAUȘESCU fiind al III-lea născut. Ceilalți copii ai familiei CEAUȘESCU nu au fost niciodată interesați de politică. Circulau legende cum că dacă i se punea pata pe vreo celebritate feminină și proaspătă, nu-i scăpa. Circulau povești cum că avea un cerc de tineri tot din Primăverii cu care la barul Melody făceau prăpăd, drept care barul a fost închis. Ceea ce știu eu cu precizie este faptul că lui Nicu CEAUȘESCU îi plăcea să conducă. Avea o mașină sport de culoare roșie. Când îi veneau poftele de condus, se oprea circulația de la Arcul de Triumf până la rondul de la Universitate și el trecea ambalând motorul de câteva ture pe acest traseu de îngrozea orașu. Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu în stație la Univeristate, în direcția Unirii și să văd pe prințișor la raliu. Eu nu căinez pe nimeni. Mă îngrozesc numai la gândul ce ar fi ajuns țara dacă nu era 1989, căci Nicu CEAUȘESCU nu avea nici pe departe anvergura tatălui său și nici educația celor din familia Kim din Coreea de Nord care asemeni unei dinastii se succed în fruntea statului și partidului lor. Ei era model pentru Nicolae CEAUȘESCU întru succesiune și megalomanie. L-am inclus și pe el în lista celor 365 că îi plăcea să stea în fruntea bucatelor, nu ca un bărbat adevărat, ci ca un tip împis de la spat, căci mezinul oricărei familii este cel ce trebuie să facă exact ce vor părinții și nu are loc de întors dacă este un om slab.
Cei 365 împotriva României îl au Nicu CEAUȘESCU pe care părinții săi îl doreau succesor, el comportându-se ca un prințișor.

(23 iulie 2018)