Himera dreptei mioritice

Văd cum niște partide visează cu ochii deschiși despre o așa-zisă alianță de dreapta, dreaptă care în spațiul mioritic nu există, oricât de mult se screm unii s-o  scoată în evidență. Nu ai cum să vorbești de o dreaptă autentică atunci când cei ce vorbesc:
- au fost doar niște bugetari cu simbrie de la stat,
- nu au avut niciodată poziția de întreprinzători privați autentici,
- dacă au avut firme doar conectate la banul public,
- după primul milion făcut n se știe cum, nu au intrat în legalitate cu restul afacerilor,
- vând castraveți la grădinar, fără să fi dat cu sapa măcar o singură dată.

Văd că experiența nefericită a guvernării de dreapta din anii 2020 și 2021 nu le-a adus nimic celor care acum fredonează melodia închegării unei guvernări de dreapta după alegerile din noiembrie 2024, căci un USR slăbit, care va slăbi și mai mult după catastrofele numite DRULĂ și LASCONI, cu mare regret o spun, un PMP aproape inexistent și o Forță a Dreptei decedată, nu au cum să constituie acel minimum care să dea consistență unei drepte autentice, căci clasa mijlocie românească nu există. Prin clasa mijlocie eu înțeleg pe acei indivizi care au avut curajul să-și ia destinele în propriile mâini și să pornească afaceri de succes, neconectate la banul public, dar care depășesc nivelul de subzistență, care scot profit autentic într-o piață unde concurența este adevărată și nimeni nu stă cu mâna întinsă la pomenile guvernului, ba că una, ba că cealaltă, ci sunt indivizi respectabili care stau pe picioarele lor, fie că e vremea bună, fie că e vremea rea, fie că afacerile merg bine, fie că apar condiții care le îngreunează viața.

Să nu vină să-mi vorbească mie despre dreapta nici cel care o zi nu a muncit în mediul privat, ci a fost slijbaș și atât, nici cel care care a lucrat într-un ONG, căci finanțările acestor ONG-uri au suficiente semne de întrebare, iar dacă vorbim despre proiecte finanțate, obținerea finanțării este tot din surse publice, chiar dacă apar unele competiții, nu este vorba de piața liberă.

Din punctul meu de vedere, este trist că după 35 de ani niciun guvern nu a avut curajul să ia acele măsuri care să stimuleze cu adevărat apariția clasei de mijloc. Le-a fost teamă guvernanților să aibă o clasă de mijloc puternică, pentru că aceasta nu ar mai răspunde comenzilor politice aberante, ale unor guverne vremelnice, cu oameni vremelnici, cu interese vremelnice, ceea ce ar duce la pieirea mediocrității din politică și la instaurarea unor ierarhii bazate pe valori autentice, validate de economia reală de piață.





(16 septembrie 2024) 

Dreapta românească este țăndări, sânga românească este ciob

Azi este 04 august 2024. Primul tur al alegerilor prezidențiale va fi în data de 24 noiembrie, iar al doilea tur al alegerilor va fi în 8 decembrie 2024. Alegerile parlamentare vor avea loc pe data de 01 Decembrie 2024.

Până la 01 Decembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 119 zile.

Până la 08 Decembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 126 zile.

Până la 24 noiembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 112 zile.
timpul este foarte scurt și constat că partidele care se autointitulează partide de dreapta, măcinate de orgolii nemăsurate nu au reușit să se înțelează și să se prezinte alegătorilor ca o forță unită. Ele se arată alegătorilor ca un vas de ceramică făcut țăndări. Fiecare se consideră buricul pământului și dorește să fie centrul care polarizează forțele dreptei, deși niciun partid nu ar trebui să se revendice de dreapta, din moment ce noi nu avem o clasă de mijloc consistentă și foarte mulți întreprinzători privați sunt abonați la contracte cu statul, în timp ce mulți dintre cei ce se revendică de dreapta nu au lucrat o secundă în mediul privat, deși bugetari fiind 100%, prin mijloace numai de ei știute, sunt milionari în euro.

Nici stânga nu stă mai bine. Fiind un singur partid de stânga și aici mă refer la PSD, acesta se comportă ca un ciob singular, rezultat dintr-un vas spart cândva și pierdut în spațiu și timp. La București politicile mărunte ale unor oameni mărunți, nu țin seama de contextul în care ne aflăm și de pericolele care ne pândesc din exterior și jocurile nesemnificative bazate pe chichițe minore, nu duc la nimic bun, exact așa cum s-a întâmplat înainte de Al Doilea Război Mondial, dar și în timpul războiului, ca în final să fin delcarată la Pacea de la Paris ca țară învinsă, lucru pe care evităm să-m spunem cu voce tare și din care ar fi trebuit să tragem învățămintele necesare. Dreapta românească trebuie să se reunească urgent și să devină puternică, iar stânga, aceea care o fi, trebuie să nu mai umble ca musca fără cap și să facă front comun cu celelalte forțe politice pentru a depăși stadiul nefericit de dezbinare în care ne aflăm. Cu prilejul alegerilor la NATO și la UE s-a văzut cât de puțin contăm și totul se datorează modului ineficient de acțiune datorită dezbinării și felului în care ne-am pârât unii pe alții pe la Înaltele Porți sau pe unde fiacre a apucat.


(04 august 2024)

Cum este cu dreapta românească?

Mă apucă și râsul când îi aud pe unii că vorbesc despre:
- partide de dreapta,
- clasa de mijloc,
- exponenți ai dreptei,
- doctrină de dreapta.
Cele mai multe dintre aceste personaje nu au lucrat o secundă în mediul privat, ci au fost slujbași la stat, deci nici pe departe nu au exersat activități specifice inițiativei private, liberalismului, mai pe scurt, activități ce caracterizează clasa de mijloc, nu în ideea clasificării după salarii, știut fiind faptul că și la stat există salariați cu venituri babane, dar nu de dimensiunile celor care ar trebui să-i definească pe proprietarii de companii private sau pe șefii din aceste companii.Apar o serie de întrebări, dintre care se desprind cele ce clarifică un pic, nu definitiv, cum stă treaba cu clasa de mijloc, adică persoanele care sunt întreprinzătoare private, care au o afacere și care contribuie semnificativ la dezvoltarea PIB-ului.

Câte dintre companiile private de succes sunt total independente de contractele cu statul?

Câte dintre companiile private au ca obiect de activitate producția?

Câți dintre oamenii politici de dreapta au lucrat în mediul privat, neconectat la banul public?

Una este să fii de dreapta și cu totul altfel stau lucrurile să mimezi că ești de dreapta.

Una este să ai o gândire de dreapta și cu totul altfel stau lucrurile să fii de dreapta ca om practic.

Una este să fii de dreapta și cu totul diferit stau lucrurile să fii slujbaș la stat sau la o corporație care este conectată 100% la banul public.

Dacă până în momentul de față interesul pentru a crea o clasă de mijloc solidă nu a fost la cotele cele mai mari, ideea de a dezvolta proiecte cu surse de finanțare centralizate, chiar dacă preupune o oarecare inițiativă individuală, nu trebuie considerată decât premisă a dezvoltării clasei de mijloc, pentru că după epuizarea respectivei finanțări, afacerea dacă este de succes, merge pe picioarele ei și doar din acel moment, cei care se ocupă de ea, sunt întreprinzători privați, căci toate fluxurile lor financiare sunt deconectate de la banul public și afacerea se dezvoltă în mediul privat 100%, iar cei implicați sunt parte a clasei de mijloc în sensul clasic al abordării. Altfel, nu vorbim decât de mimarea capitalismului, în care companiile așa-zise private stau cu gura deschisă la banii de la buget prin contracte cu statul și totul se învârtește în jurul unei practici din care mediul privat nu iese întărit, din cauza corupției.

Exercițiu: faceți o listă cu partidele care se declară de dreapta, enumerați la fiecare partid pe cei care le conduc și treceți în dreptul fiecăruia cât timp a lucrat ca slujbaș al statului și cât timp a lucrat pe cont propriu, dezvoltând o afacere, nu  tot ca slujbaș pe la privați. Veți avea dimensiunea reală a dreptei.


(17 iunie 2024)

Comunismul de dreapta și dreapta comunistă

Dreapta se vrea adepta proprietății private și a alegerilor făcute de persoane libere, care și-au luat destinele în propriile mâini.
Persoana liberă, cu inițiativă, merge la bancă.
Persoana liberă. cu inițiativă, ia un împrumut de la bancă.
Persoana liberă, cu inițiativă, face o investiție.
Persoana liberă, cu inițiativă, proaspăt investitor, derulează un proces de producție.
Persoana liberă, cu inițiativă, proaspăt producător privat își valorifică producția pe piața liberă.
Persoana liberă, cu inițiativă, investitor și producător de succes a încasat profit.
Persoana liberă, cu inițiativă, merge la bancă și achită ratele la credit.
Persoana liberă, cu inițiativă, face același lucru până când a achitat tot creditul. Are bani puși deoparte.
Persoana liberă, cu inițiativă, investește acum banii săi pentru a-și dezvolta afacerea.
Persoana liberă, cu inițiativă, nu face afaceri cu statul, ea merge 100% pe cont propriu și riscă totul.
Aceasta este adevărata dreaptă și în economie și în politică.
Există și un altfel de dreaptă în spațiul mioritic.
Persoana aparent liberă, nu dorește să riște nimic, pentru că nici nu are ce risca.
Persoana aparent liberă, pornește o afacere cu statul care îi plătește anticipat.
Persoana aparent liberă, derulează afacerea, doar bazându-se pe plățile în avans făcute de stat.
Persoana aparent liberă, finalizează lucrarea și prin miracole artificiale, se găsește cu un profit important, fără să fi riscat nimic. Dacă apar factori neprevăzuți, persoana aparent liberă, urlă ca din gură de șarpe ca statul să intervină și s-o scoată din încurcătură. Aceste persoane foarte numeroase, formează dreapta comunistă, care îmbină ideile dreptei autentice când îi convine, cu ideile bolșevice, când dă de greu. Dreapta comunistă este o struțo-cămilă care rătăcește prin deșertul așa-zisei economii de piață, care este o economie centralizată, dar cosmetizată, fără a ajunge la un punct terminus, căci ea nu are așa ceva, din moment ce se află în bătaia vântului.

Comunismul de dreapta este o himeră care se bazează pe ideea năstrușnică a repartizării rezultatelor după nevoi, ca și cum acele rezultate ar fi infinite și fiecare ar avea să se înfrupte pentru a-și satisface nivelul nemăsurat al lăcomiei. Realitatea crudă a comunismului de dreapta ia forme brutale, în care o minoritate are tot ce-și dorește, iar majoritatea mustește într-o sărăcie lucie, degradantă, poleită și dezgustătoare.

(18 iulie 2022)

România stângăcistă

În vremea studenției mele, la disciplina Socialism științific, care se preda la orice facultate din țară, era ca material de studiu lucrarea lui V. I. LENIN intitulată Stângismul, boala copilăriei comunismului. O colegă, întrebată la un seminar despre cărțile citite, a zis că a citit cartea Stângăcismul, boala copilăriei comunismului. Mi-a rămas în minte această zicere și acum, după 55 de ani mă gândesc la faptul că ea este de mare actualitate.
În România de azi peste 80% din populație trăiește cu venituri cu mult sub medie, ceea ce înseamnă cu mare claritate că în România lipsește o clasă de mijloc viguroasă, independentă și prosperă, care să atragă după ea dezvoltarea de activități care sunt în afara sferei de influență bugetară. Ceea ce avem noi la ora actuală ca mediu privat, se referă undeva la sub 15% din populație, din care sub 5% dezvoltă activități de tip privat cu privat, restul dezvoltă contracte cu statul.
Cine crede acum că PSD nu va fi încă vreo 30 de ani primul partid al țării face marea greșeală, căci nimeni nu s-a preocupat să dezvolte clasa de mijloc. La un moment dat, am impresia că nici nu s-a înțeles ce înseamnă clasă de mijloc. În opinia mea, clasa de mijloc este formată din:
- patroni de companii orientate spre producție,
- persoane care au deschise afaceri orientate spre servicii către alți privați,
- comercianți onești care depășesc stadiul activităților de subzistență,
- agricultori orientați pe producția cu utilizare de suprafețe de zeci și sute de hectare.
Consider că toți acești întreprinzători privați care alcătuiesc clasa de mijloc are o independență destul de mare, încât să nu-i vedem în stradă cu mâna întinsă la guvern să le dea pomeni, exact așa cum fac toți cei care depind de stat în proporție de 95% prin toate pârghiile cu care statul îi are la mână și-i ghidonează feroce, deși dorește să se considere stat liberal, deși nu are pe ce se baza, din moment ce infrastructura lipsește și organul (autostrada) crează funcția, dacă ar exista.

(02 noiembrie 2021)

O utopie: dreapta românească unificată

Unificarea dreptei românești ar însemna:

- contacte între liderii diferitelor partide de dreapta;

- găsirea unor puncte convergente în programe;

- acceptarea necesității de a forma un întreg;

- eliminarea criticilor și negărilor reciproce;

- analiza realistă a obiectivelor urmărite;

- construirea unei strategii comune.

După cum stau lucrurile, liderii partidelor de dreapta par a fi doar niște pietre foarte tari care se cred incompatibile între ele și care îl loc să se frece de dușmanul lor tradițional și veșnic, stânga, se freacă între ele, erodându-se reciproc, temeinic și iremediabil. De regulă, unirea dreptei se faceîn momente critice și pentru ea, dar și pentru țară. În criza guvernamentală de săptămânile trecute s-a văzut infantilismul partidelor de dreapta din Ro. Am sesizat că fiecare dorea să:

- se impună;

- arate valoarea sa;

- conducă detașat;

- strige mai tare;

- preia inițiativa;

- creeze avantaje;

- devină prioritar.

În final, s-a văzut că întâlnirile de la Cotroceni cu prezidentul au avut durate scurte și mai ales, au arătat acestuia că dreapta nu este pregătită nici măcar să ocupe funcția de ușier la tribunal sau să stea cu lumba scoasă ca lumea să umezească timbrele pentru a le lipi pe cereri, tot la intrarea de acolo. Cred că lipsește un adevărat lider, destupat la minte, care să vadă care sunt punctele comune ale dreptei și care să aibă o strategie simplă, pe termen lung și care să reușească să-i pună la aceeași masă pe toți orgolioșii și mai ales să aibă caăacitatea de a-i convinge că vor continua tot așa, dreapta nu are nicio șansă de a guverna în următorii 20 de ani. Stânga este rea. Stânga este foarte rea. Și ce dacă, atunci când dreapta este molâie? Vreau schimbare!

(30 iunie 2017)

Doctrina comunistă a dreptei românești

Sunt siderat cu toată dreapta românească critică PSD + ALDE în toate felurile, exact cum făceau comuniștii care arătau că:

- imperialismul se prăbușește;

- imperialismul este în ultimul stadiu;

- imperialismul este în putrefacție;

- imperialismul este în criză;

- imperialismul ascute lupta de clasă;

- imperialismul este răul suprem;

- imperialismul generează războaie;

- imperialismul înrobește pe muncitori;

- imperialismul este colonialist;

 - imperialismul va pieri de la sine;

- imperialismul este analizat științific de marxism-leninism.

Acum în loc de imperialism dacă scriem PSD + ALDE, propagandițtii dreptei exact aceleași sloganuri le aruncă pe oriunde au ocazia, deși la urne poporul vede cu totul altfel lucrurile. În opinia mea, dreapta românească trebuie să-și restructureze discursul, în așa fel încât să spună cu claritate de ce este ea mai bună decât  PSD + ALDE. Această metamorfozare trebuie făcută rapid, pentru că dacă numai 1-% din programul de guvernare al coaliției PSD + ALDE va fi de succes, în anul 2020, opoziția tot în opoziție va fi. oamenii sunt sătui de arătat cu degetul. Vor construcții clare, simple și directe, care nu se obțin arătând doar cât de răi sunt cei din PSD + ALDE. Dacă aceștia sunt răi, trebuie să se înțeleagă acest lucru, nu prin analiza soluțiilor propuse de coaliție, ci prin soluțiile pe care le opune dreapta, actualei coaliții, care soluții trebuie să fie de-a dreptul geniale. Știu niște tipi de dreapta, care sunt capabili de această abordare, pe care o aștept, pentru că în 2020 vreau alternanță!

(29 iunie 2017)

Un scenariu de probabilitate mare

Eroarea din mai 2010 cu reducerea cu 25% a salariilor trebuia reparată, lucru care s-a produs și încă se produce prin:

- separarea președintelui de partidul de suflet în scena perdeluței;

- apariția USL cu transfer de notorietate spre PNL;

- ruperea dirijată a USL;

- președintele și apoi fost președinte își zice că ar fi cel mai bun premier;

- crearea unui PNL mare prin absorbție;

- venirea în forță a fostului președinte în PMP;

- fărâmițarea dreptei;

- eșecul dreptei la locale și c u deosebire în București;

- venirea tehnocraților în frunte cu un discipol al fostului președinte;

- o campanie electorală foarte confuză;

- rezultatul din 11 decembrie 2016 va fi ciudat;

- dreapta va face majoritate numai cu PMP;

- fostul președinte va deveni prim ministru fără probleme.

Sunt create toate premisele pentru ca acest scenariu să devină realitate. Nu există orgoliu de neînfrânt în fața câștigării puterii și nici un preț nu e prea mare când formarea majorității o impune. Numai o singură persoană nu are ce pierde în acest joc politic extrem de dur, pentru că are tot ce-i trebuie să fie din nou în linia a întâia, inclusiv un partid mare căci vechiul PNL este minoritar și divizat. Nu cred că nu va fi pus chiar și covoul roșu în Modrogan pentru a-l primi pe marele învingător care va face ca balanța să se încline 100%.

(06 decembrie 2016)

Reculul dreptei politice în Ro

La drept vorbind, principiile dreptei sunt mimate 100% pentru că:

- oamenii de dreapta au fost și sunt bugetari;

- experiența de dreapta nu există decât prin declarații;

- doctrina de dreapta conține elemente de populism electoral;

- limbajul dreptei nu este direct, ci bazat pe antiteze;

- nivelul de hiperbolizare atinge grotescul prin cifrele vehiculate;

- identificarea contradicțiilor cu burta plină devine imposibilă;

- ruptura de realitate este fundamentată pe lipsa unei strategii.

Dacă cineva are curiozitatea să facă o listă cu cei înrolați în partide de dreapta va avea surpriza să vadă că unii sunt:

- milionari doar în rerlația cu statul;

- bugetari puri, deveniți milionari prin buget;

- privați care și-au dat salarii din bani publici;

- factori de influență care au generat accesul indirect la banul public;

- îmbogățiți prin șpăgi, mită, cel mult prin speculașii financiare;

- cu cheltuieli ce depășesc de câteva sute de ori veniturile;

- în eroare prin modul deformat de a explica sursele de îmbogățire.

Neînțelegând menirea dreptei și esența acesteia, teoreticienii dar și falșii ei practicieni purced la operații de fărâmițare, care generează efecte nefaste asupra rezultatelor de la voturile dintr-un singur tur, așa cum a fost la Capitală, unde ezitărișe au fost baladești. Alegerile din 11 decembrie care ar trebui să fie câștigate de o dreaptă în care locomotiva este însuși premierul Dacian Cioloș, se prezintă cu mesaje dezastruoase, complicate cu efect invers. Fimulețul cu sandvișul și cu temele sau parodia alb-negru cu copilașul sunt numai două mostre ale sărăciei de idei. Să nu uităm cherstia cu Fuego care a impus ca șeful de partid să-și ceară scuze. Acum este 21 noiembrie și într-o campanie electorală ternă, încă este loc de mai bine. Și aici alegerile sunt într-un tur și apologia diasporei se pare că s-a subțiat din varii motive, mai ales după evoluția acesteia la votul din 13 noiembrie 2016 unde o diasporă organizată și eficientă ar fi schimbat soarta, ceea c e nu s-a întâmplat.

Acum, managementul politic zice că nu trebuie vorbit cât de răi sunt adversarii, ci numai și numai cât de buni sunt cei ce fac prezentările din PNL sau USR. A arăta cu degetul tot timpul către unii identificați cu răul absolut este contraproductiv. Trebuie luate textele și se va vedea că peste 50% din ele se se referă la cei de dreapta, ci critică. Pozitivismul înseamnă să te prezinți pe tine cât de bun ești și să fii convingător. Mai am răbdare. Neliniștea mă cuprinde să văd cum comunicatorii dreptei sunt mul/i și unii sunt foarte slabi. Dacă toți ar fi de talia Adrianei Săftoiu, ce bine ar fi! Dar dacă nu este nimeni nu are de unde cere. Ce bun era Vasile Blaga ca organizator, pentru că știa să rămână în planul al V-lea. Acum Falcă se vrea vedetă în prim plan, ceea ce nu-l prinde și arată un  provincialism nefinisat. Clotilde nu trebuie să aibă o sosie de vorbire că imitația nu are niciodată valoare. A fost o eroare de strategie de a scoate la miting așa ceva, crezând că se contabalansează efectul de magnet al franțuzoaicei, care este distinsă, naturală, directă, pitorească, plăcută și elevată.

Lupta dntre partidele dreptei se dă pe un același electorat. Numai USR are șansa să  atragă și oltă categorie de votanți, care până acum nu s-au dus în fața urnelor probabil de la 20 mai 1990. Sunt optimist totuși, deși nu sunt sprijinit de argumente puternice. Alții lucrează cu sârg pentru PSD cu toate forțele, deși altfel ar trebui să fie și fiecare să câștige alegerile prin eforturile proprii, nu prin greșelile impardonabile ale adversarilor. Dar se întâmplă așa din cauze care îmi rămân necunoscute, deși  politicianul Teodor Atanasiu vorbea de strategi de campanie de mare valoare.

(20 noiembrie 2016)

Nenecesitatea unirii dreptei în toamnă

Dacă dreapta nu s-a unit pentru alegerile locale din primul tur, probabilitatea de a o face pentru parlamentare este foarte, foarte mică pentru că:

• fiecare crede că are electoratul său captiv;
• fiecare crede ca va fi învingător;
• fiecare crede că își maximizează șansele;
• fiecare visează că va intra într-o mare alianță cu puținul său;
• fiecare se vede factor determinant în a face o majoritate;
• fiecare se vede la masa negocierilor jucând tare.

Precis nici acum cei din partidele de dreapta nu se vor menaja și vor încerca să adune capital politic tot din perimetrul dreptei, arătând cât de buni sunt ei nu în raport cu stânga, căci acest lucru se subînțelege, ci față de alții de pe dreapta. Exact ca la locale. Numai cei care vor ști să facă politică autentică și să asculte fără aroganță de cetățean va avea succes.Acum pe dreapta lipsește o locomotivă, căci pierderea Bucureștiului de către PNL nu i-a transformat pe Gorghiu și pe Blaga în persoane carismatice, eficiente și de urmat.
Mai funcționează și orgoliile care vor impune nenecesitatea unirii dreptei, mai ales motivându-se că suma puținurilor luate de partidele fărâmițate dar prezentate în alegeri ca individualități va fi cu mult mai mare decât un singur termen ce ar rezulta dacă la vot s-ar prezenta o mare alianță, deși USL i-ar contrazice evident. Mai mult, o scuză a neunirii este aceea că dreapta nu știe dacă formațiunea politică USB este de dreapta sau este ultrastângistă...
Problema unirii dreptei rămâne o mare problemă, iar unirea nu se va face ca pe vremea lui DA - Dreptate și Adevăr.


(09 iunie 2016)

Coalizarea târzie a dreptei

Orgoliile nemăsurate ale partidelor de dreapta i-a făcut pe candidații lor să-și irosească puterile decămându-se între ei. În tot acest timp Gabriela VRÎNCEANU FIREA s-a suit pe 37% și n-a tulburat-o nimeni. realitatea crudă se pare că a dat fiori reci dreptei care și în ultima săptămână se macină în interior, deși se observă deja faptul că toti au pus tunurile pe candidata stângii, lucru care era și de așteptat. Fiecare candidat al dreptei crede că el va fi alesul dacă dă lovituri dure spre stânga. Unul dintre candidații dreptei s-a detașat și prin forța lucrurilor celilalți sunt deja consolați dar continuă să lavească în FIREA, recunoscându-se deja de luni ca fiind învinșii lui Nicușor DAN.

Era de așteptat să fie aplicată acestă strategie. 

Turcescu nu are ce pierde.

Predoiu nu are ce câștiga.

Barbu joacă delicat și neutru.

Singurul mod de a rămâne pe poziție al Gabrielei VRÎNCEANU FIREA este un gest șocant din seara ultimei confruntări. Este exact ceea ce bucureștenii așteaptă de la candidatul care trebuie să câștige. Să ne reamitim scena cu călugărul Vasile, să ne amintim scena cu ultima întrebare a lui Ciorbea care l-a lăsat fără replică pe contracandidatul său, marele sportiv, să nu uită tăcerile prelungite din ultima campanie electorală. Există un element șocant, asul în mâna candidatei stângii, dar strategii acesteia trebuie să-l afle.

Dreapta s-a coalizat deja și a acceptat sprijinul celui mai bine plasat prin atacarea lui FIREA din toate părțile. Este o strategie clară, simplă și previzibilă, care se vede cu ochiul liber de luni 30 mai 2016 de la confruntarea de la Realitatea Tv.

Absența lui FIREA este bine calculată dar nu rezistă pe termen lung. Ea trebuie să șocheze la confruntarea finală cu o suită de gesturi nu întrebări, nu pe contracandidați, ci pe alegătorii nehotărâți care să vină spre ea, exact așa cum s-a produs în ultima rundă de alegeri în 2014. Comunicatorii lui FIREA în mediul virtual sunt reținuți, dar numai cei ai lui DAN este foarte activi. Trebuie înțeles de către staful lui FIREA că 37% nu este suficientpentru a câștiga capitala. Dreapta coalizată îi dă 40% scor final lui DAN și niciunul dintre competitori nu iese prea șifonat. Această coalizare nu este un act conștient, ci forma naturală de atac al unui singur adversar, cu menajarea partenerilor pe pe aceeași parte a spectrului politic. Numai că DAN nu se vrea contaminat, deși ar trebui să fie cu mult mai ferm în a spune NU pentru că el este pe cai foarte mari.

(31 mai 2016)

Imaturitatea dreptei din România

Se zice că ăla care nu învață din greșeli este cel mai mare vinovat și soarta se răzbună pe el. Stânga n-ar fi câștigat niciodată alegerile la capitală. Numai că, Oprescu devenind independent, dar din stânga fiind cu baza, le-a câștigat fluierând, Blaga, nefericitul de Blaga sau și mai nefericitul de Prigoană, pierzându-le voioși. Din această lecție trebuia să învețe PNL-ul lui Gorghiu cu accent pe ultima silabă și al lui Bazil, acceptând gândul că Dan ar fi acel primar de dreapta care să-i reprezinte cumva, dacă. Numai că orgoliile testiculare și foliculare, cum bine dzicea Mihaiu în 23 mai 2016 la Antena 3, a dus la cele aptru runde de propuneri de candidati, Bușoi, Orban, Munteani și Predoiu.

Încă de la început am zis cu subiect și predicat că Nicușor Dan cultivat inteligent are toate șansele să spulbere tot și toate sun buldozerul naturii sale de matematician, logic, independent și.

Propunerea absolut indecentă de pe data de 24 mai 2016 din miez de noapte să se facă un sondaj în ultima săptămână și ăla care va fi bine plasat să devină candidatul dreptei, nu numai că nu este serioasă, dar are menirea să-l compromită pe bietul Dan care și-a construit cu trudă poziția pentru că:

• venea de la omul nepotrivit;
• arată dorința unor disperați de a cucerii poziții imposibile;
• este târzie;
• nu a fost pregătită;
• trebuia să fie ca o rugăminte ca dan să-i accepte sub pălăria lui;
• Predoiu nu vine cu o zestre consistentă.

Sărăcuțul de Predoiu a știut din start că numai o stângă unită o va învinge pe Firea. Numai că nu așa se face unirea, cu tupeu, infatuare și cu orgoliul nemăsurat al elefantului doborât de un șoricl. Unirea trebuia făcută cu mult înainte, fără a evidenția slăbiciunea maximă prin a pune drept candidați bărbați care din start erau perdanți din varii motive. 

Nicușor Dan este un bărbat tânăr și sunt sigur că nu va face greșeala de a-și lipi acum o etichetă urâtă, fără să câștige, căci zestrea de voturi a lui Predoiu este minimală, iar cei care-l doresc pe Dan ca primar când vor afla despre acest mariaj bizar cu un PNL vopsit îl vor abandona, deci creșterea în procente va fi de cel mult 7-9% ceea ce nu-i permite să fie number one după numărătoarea din seara dlui 5 iunie 2016. Am zis că Nicușor Dan este un bărbat tânăr. Firea va da măsura a tot ceea ce este în stare în 4 ani și ea nu va mai acndida în niciun caz, ceea ce îi va consolida poziția lui Dan. Deci, în 2020 Nicușor dan va candida și va câștiga, el fiind cel care va alinia dreapta și nu invers. Dacă va face altfel, Dan nu va mai fi niciodată ceea ce a fost și ceea ce este. Cei care nu au votat din diaspora vor uita ca la paris s-a votat la 3 secunde, la Londra nu s-a votat deloc, lucru de care mă cam îndoiesc. Dan vorbește despre corupți și Predoiu s-a găsit în compania celor care au fost săltați de mascați și duși la beciul domnesc în toamna lui 2015. Predoiu zice că n-a semnat nimic, lucru urât din partea lui, că nu și-a asumat nici, nici și nici.

Sarcina de a colagula o dreapta sănătoasă o are Nicușor dan după alegerile din 5 iunie. O poziție doi în ierarhie cu un decalaj consistent față de al treilea și de următorii îi dau forța să cheme și mai ales să fie ascultat încât un Front al Dreptei Unite, să zicem, în 2020 nu va lăsa vreo șansă oricui altcineva să facă un pas spre victorie categorică. 

Strategia mastodontului numit PNL care nu a fost în stare să se elibereze de trecut a fost eronată, inflexibilă și perdantă. Dreapta în totalitatea ei, deși omogenă ca mesaj, lupta împotriva PSD, s-a considerat atât de diversificată, aspect absolut fals. Pe baze false nu se construiește nimic, iar imaturitatea de a nu se uni arată clar acest lucxru.

Să fiu cinstit, mă așteptam ca aseară, în 23mai 2016, Cătălin Predoiu să facă gestul de bărbat politic al unui partid responsabil față de cetățean, să se autosalveze, aruncându-se în brațele lui Nicușor Dan, anunțând unirea dreptei nu ca semn al învinsului, ci ca semne al unui realism și al unui pragmatism debordante, bine calculate și mai ales șocante. O astfel de atitudine l-ar fi salvat pe cel care s-a vrut prezident, premier și primar, în toate situațiile fără vreo șansă. Tot timpul pozițiile i-au fost suflate de sub nas de învingători cu șanse excepționale.

În ipoteza ca se face un sondaj în ultima săptămână și dan e mai bine poziționat și PNL îl va sprijini, retragerea lui Predoiu nu este nici strategică și nici de învingător politic, iar Dan va avea pierderi semnificative ale imaginii de reformator, intrând în mocirla șulfelor politice de dreapta, de centru, de stânga în transpartinitatea care merge unsă din interesele financiare care îi unește pe toți.
Dreapta politică se poartă ca prin 1990 când PNL și PNȚCD a avut fiecare candidat la prezidențiale. Atunci era o glumă că fiecare știa că șansele de câștig erau minime, iar orgoliile erau nemăsurate. Acum șansele ar fi fost bune dacă dreapta se unea, dar au rămas orgoliile la stadiul de nemăsurate.

Să nu uite nimeni că electoratul bucureștean nu are nici pierderi de memorie și nici tâmpit nu este.

(24 mai 2016)

Un start furat motivând semnături

Sub pretextul strângerii de semnături, iată se face campanie electorală cu mult înainte de 5 mai 2016. Mai toți care au dare de mână au achiziționat corturi pe care le-au amplasat la marile intersecții ale Capitalei. Toate corturile sunt albe și albul este culoarea inocenței.

Printr-un mic artificiu, cel al strângerii de semnături au apărut corturile cu reclame pentru candidații la primăriile Capitalei. Să vie risipa!

(08 aprilie 2016)

Iată ce mai zic și sondajele astea...

Sondajele sunt metode cantitative pentru a măsura orice. Si ca orice metodă statistică, dacă este aplicată într-un anume fel, conduce la obținerea de rezultate necomparabile.
Dacă specialiștii în strategii de campanie electorală ar măsura comportamentul alegătorilor, ar avea argumente solide pentru a modela campaniile candidaților de la locale pe care îi păstoresc. N-am acestă senzație.
Se dorește o schimbare în viața politică, lucru cerut cu insistență de președintele Klaus Iohannis. Schimbarea trebuie să fie profundă și începutul acestui proces trebuie să fie marcat prin rezultatul alegerilor locale. Ele dezvoltă adevărata bază pentru ceea ce se va produce la vârf, adică la nivelul legislativului, prin alegerile de deputați și senatori.
Sondajele sunt instrumente care produc interesante și cfredibile dacă sunt respectate niște restricții privind culegerea datelor și prelucrarea acestora. Este matematică pură. Există software specializat și dacă exista datele primare, oricine știe să folosească un program va reproduce rezultatele publicate și încă mai obține și alte informații.
Un sondaj SOCIOPOL făcut public în 18 martie 2016 arată astfel:

Candidat	Nivel bun și  foarte bun de încredere
Gabriela Vrânceanu Firea	27
Nicușor Dan	17
Ludovic Orban	16
Ilie Năstase	15
Monica Macovei	15
Bogdan Diaconu	4
Ciprian Ciucu	2

Câteva calcule elementare arată că voturile dreptei se împrăștie rapid nemaiexistând al doilea tur de scrutin, 16+15+15+15+4+2 = 67, ceea ce este foarte mult, căci 67% nu este o componentă niciodată de neglijat.

Morala: trebuie învățat din rezultatul de la vot al lui Mircea Diaconu care a candidat independent dar și din situațiile în care orgoliile nemăsurate i-au transformat pe toți în învinși. Nu este greu să se înțeleagă că unirea face puterea. Multă lume consideră ca localele sunt un biet test pentru parlamentare. Mare eroare! Localele dau startul tendinței pentru ce va urma.
Există proverbul: buturiga mică, răstoarnă carul mare. Este important de reținut că învingătorul ia totul. Învingătorul are adevărul lui, iar învinsul nu are nimic. Lecțiile războaielor mondiale trebuie reamintită și adaptată luptei electorală, căci și în război ca și în alegeri există învingători și învinsi. Să ne reamintim ceea ce scrie în cartea lui Sun Tzu, Arta războiului. Multe principii de acolo sunt valabile și în lupta electorală, dacă sunt interpretate inteligent.

(20 martie 2016)