Examenul de admitere la facultate de pe vremea mea

Pe vremea mea, adică în 1965 mai exact, admiterea la facultate era ceva planificat. Era numai învățământ de stat. Locurile pe care concurau candidații la calitatea de student erau planificate pe universități și în cadrul fiecărei universități erau planificate pe facultăți. 

Pe vremea mea, te înscriai la o singură facultate.

Pe vremea mea, dacă nu intrai la facultatea unde ai dat examen, bye, bye și la anul.

Pe vremea mea, examenul avea probe scrise și probe orale.

Pe vremea mea, nu aveai posibilitatea să dai admitere în aceeași sesiune la mai multe facultăți.

Pe vremea mea,  nu exista glisare spre alte specializări din aceeași facultate.

Pe vremea mea,  nu exista atâta informație câtă există acum.

Pe vremea mea, nu a existat noțiunea de meditații, din mai multe motive, unul că lumea era prea săracă.

Pe vremea mea, ideea era să dau examen și să obțin bursă, altfel părinții nu aveau bani să mă finanțeze.

Pe vremea mea, admiterea era o necunoscută 100% ca subiecte, ca evaluare și ca rezultate.

Pe vremea mea, șansa de a deveni student se crea din anii de liceu prin ceea ce învățasem acolo.

Amintirile mele de la admitere nu sunt deloc vesele, căci eu mă știam un tip realist și comparam ceea ce trebuia să fac la scris sau la oral cu ceea ce făcusem și când auzeam în jurul meu că toți care ieșeau din examen spuneau că făcuseră perfect, mă întristam. Numai că,  cu cei care ziceau că făcuseră perfect, nu m-am întâlnit la deschiderea anului universitar și nici în sălile de curs, ceea ce însemna că respectivii nu știau să se auto-evalueze sau se lăudau în mod gratuit să pară ceea ce nu erau în realitate. Nu am cuvinte să descriu starea în care am fost când mi-am văzut numele în lista studenților admiși la facultate. Meciul era 1 - 0 pentru mine. Câștigasem partida și devenisem student.


(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu CARNAZIU

 Valeriu CARNAZIU a fost secretar șef al ASE. Despre Valeriu CARNAZIU am numai cuvinte de laudă,. El avea apartamentul în Berceni și de multe ori ne întâlneam în stația troleibuzului 94 sau la mașina 331 cu care veneam spre ASE. Drumul Berceni - Piața Romană era de 40 -50 de minute, timp în care discutam despre tot felul de chestii. Mi-a zis cândva că un vecin al lui de bloc primise o înștiințare că trebuie să plătească impozit pe mașină și el nu avea mașină. I s-a dat soluția de la secția financiară să meargă la tot felul de instituții din toate sectoarele Bucureștiului și să aducă documente prin care respectivii certificau că insul respectiv nu are mașină. I-a trebuit omului un an până să-și dovedească la fiscul din Berceni că nu trebuie să i se impoziteze mașina pe care nu o are.
De numele lui Valeriu CARNAZIU se leagă o pagină xeroxată de pe dosarul cu avizul comitetului municipal de partid necesar să susțin teza de doctorat. Mi-a zis:
- Țineți-o, că vă va folosi vreodată la ceva!

Nu am dat mare atenție, dar cum eu nu arunc hârtiile, am păstrat-o și după ce am susținut teza de doctorat, un individ din catedră, care mi-a fost turnat de un tip după mulți ani, mi-a furat avizul, pentru a netezi drumul cuiva fără doctorat, pentru accederea la un post de lector universitar. Atunci copia aceea mi-a fost de mare ajutor, căci s-a reconstituit demersul, altfel mi se anula susținerea tezei, căci fără acel aviz susținerea era imposibilă. Știa el ce știa, Valeriu CARNAZIU. Înseamnă că era o practică sustragerea de avize și ceea ce era cel mai nasol se lega de faptul că era ceva tolerat la cel mai înalt nivel. El m-a protejat. Diploma mea de doctor în economie mi-a dat-o Valeriu CARNAZIU imediat ce a fost semnată de rector, ca să o depun la dosarul de concurs, pentru că el știa că eram foarte strâns cu termenele.


(02 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Sanda VOICULESCU

Îmi aduc aminte de un cântec al lui MĂLINEANU în care era vorba de o orchestră în care s-a iscat gâlceava între instrumentele care credeau că fiecare este cel mai important. În final, s-a ales praful de orchestră. Așa stau lucrurile și în organizațiile în care oamenii nu-și înțeleg rolul și rostul. În cei 42 de ani de activitate în ASE am văzut tot felul de oameni, dar rar mi s-a întâmplat să văd oameni care știu care este rolul și locul lor și care fac tot ceea ce trebuie ca lucrurile să meargă bine.

Este cazul doamnei Sanda VOICULESCU, care era secretară în ASE și răspundea de înscrierile la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice. Se mai ocupa și de înscrierile la doctorat. Eu aici vreau să scriu despre Sanda VOICULESCU, secretara care primea dosarele de concurs. Îmi amintesc despre momentul în care eu mi-am depus dosarul pentru concursurile de conferențiar și de profesor universitar. O doamnă din Centrul de calcul al ASE m-a sfătuit ca înainte de a mă înscrie la concurs, să merg la doamna Sanda VOICULESCU cu dosarul să-și arunce un ochi pe el, iar eu să-mi notez ce recomandări mi se fac și dacă este posibil să țin seama de ele. Așa am făcut. Acum lucrurile sunt foarte clare, dar în acele vremuri, dosarul de concurs nu era așa de structurat ca acum. Doamna Sanda VOICULESCU și-a aruncat ochiul prin dosarul meu și mi-a zis niște lucruri extrem de interesante, de care am ținut seama. Era vorba la aspecte legate de ordinea de a pune niște texte, de asigurarea rigurozității unor expresii, de eliminarea unor cuvinte care reduceau precizia exprimărilor și de schimbarea unor titluri din lista lucrărilor mele pe care le-am publicat de-a lungul anilor, inclusiv de perierea acestei liste, eliminând niște lucrări mai puțin semnificative.

Am respectat cele spuse și doamna Sanda VOICULESCU a zis că sunt primul care îi cere un sfat. Spunea că erau persoane care își greșiseră dosarul, dar din orgoliu nu acceptaseră să facă corecțiile necesare, viciul de formă fiind cel care le-a barat accesul la derularea concursului de ocupare a postului didactic.

Tot timpul mă gândesc la doamna Sanda VOICULESCU care mi-a fost de mare ajutor în alcătuirea unui dosar beton pentru a participa la un concurs didactic sau pentru a obține calitatea de conducător de doctorate. Este foarte important să ai un ochi care să vadă din punct de vedere al profesionistului cum este alcătuit dosarul, căci eu, asemeni unei mame care are copilul cu urechi clăpăuge și-l vede ca fiind cel mai frumos copil din lume, n-aș fi văzut acele elemente care scădeau calitatea conținutului, doar pentru că foloseam cuvinte neadecvate în virtutea inerției. Toată viața mea o să-i mulțumesc doamnei Sanda VOICULESCU pentru ajutorul de profesionist desăvârșit pe care mi l-a dat!

1.000 de oameni care m-au impresionat: Octav NICULESCU

Matematicianul Octav NICULESCU a fost cadru didactic în ASE. El a fost ani în șir secretarul șef al ASE și trebuie să spun că a fost mulți ani secretar șef și tot timpul cât a fost el secretar șlef, era ordine, disciplină și nu mișca nimeni în front.
Pentru mine, Octav NICULESCU a fost un erou, căci mie mi-a făcut foarte mult bine. Să mă explicx. Eram student în anul al V-lea și eu și soția mea ne repartizam în producție, eu la sediul ASE din București, ea la sediul de la Universitatea din Cluj. Fiind soț și soție, trebuiau corelate rerpartițiile. Eu optasem pentru învățământul superior, numai că avizul meu a venit în ziua repartiției la ora 10:00, iar repartiția de la Cluj începuse la ora 8:00. Trebuiau corerlate opțiunile noastre. Singura modalitate era să se trimită telex la Universitatea din Cluj de la ASE să se spună că eu am optat pentru un post în ASE București. Cel care m-a ajutat să rezolv acveastă problemă a fost secretarul șef al ASE, Octav NICULESCU. El a pus pe cineva din subordine ca imediat ce eu am luat repartiția, să trimită mesaj la Universitatea din Cluj prin telex să spună că soția mea poate opta și ea la un post din listă pentru repartiție. Eu eram un neînsemnat pion pe o tablă de șah și acest om, numit Octav NICULESCU a stabilit ca eu să fiu tratat în așa fel încât să rezolv problema. M-am întrebat mulți ani, câți dintre funcționari ar fi făcut astfel ca pe un om neînsemnat cum eram eu, să-l rezolve, încât viitorul lui pe termen lung să fie soluționat așa cum ziceau regulile jocului de atunci, mai ales că și în ASE erau repartiții la nivel național și nu eram numai eu în problemă.
Tot timpul am avut în minte mecanismul bine pus la punct pe care-l crease Octav NICULESCU acolo la secretariatul ASE, pentru a rezolva problemele exact așa cum trebuie. Numai un om deosebit ar fi avut capacitatea de a pune lucrurile la punct la astfel de standarde și numai o minte sclipitoare a reușit să facă selecții de persoane care să lucreze după regulile bine puse la punct. Știu că ani în șir, după ce Octav NICULESCU nu a mai fost secretar șef al ASE, persoane din anturajul său erau lăudate pentru calitățile și pentru soluțiile pe care le ofereau celor care veneau cu diferite probleme în ASE.

(01 martie 2023)