Istoria ca transfer de notorietate

Dacă stăm strâmb și gândim drept, toată istoria nu este nimic altceva decât transfer de notorietate, iar o altă interpretare va duce la erori impardonabile și la concluzii fără valoare.

Cine crede că USL a fost altceva decât transfer de notorietate face cea mai mare greșeală. PNL înainte de USL era o entitate pierdută în spațiu și timp. În anul 2008 PNL a obținut la voturi 18,20% în timp ce PSD a obținut 27,97%. În anul 2012 USL a obținut 50,27% din voturi, iar PDL a obținut  15,39%.  În 11 decembrie 2016, PSD a obțint 45,47%, PNL rezultat din fuziunea cu PDL a obținut 20,04%. Transferul de notorietate s-a văzut la alegerile de europarlamentari din 2009, PSD a luat 31,07%, PDL a avut 29,79% și PNL a obținiut 14,52%. La europalamentarele din 2014 PSD a obținut 36,7%, PNL a obținut 15% ,iar PDL a avut 15%. Fără transferul de notorietate PNL nu ar fi obținut niciunul din scorurile sale pentru că mutațiile de pe scena politică au dus la o divizare și mai accentuată a electoratului de dreapta.

Se zice că partidele politice au lideri-locomotivă. Aceștia sunt cei care transferă notorietate partidului. cazul elocvent este cel al liderului Traian Băsescu. PD-ul condus de Petre Roman avea în alegerile din 2000 doar 9,29%. Când la cârma partidului a apărut Traian Băsescu și a făcut transfer de notorietate PD a obținut 34% ca alianța DA . adică de 4 ori mai mult decât cu patru ani în urmă. Traian Băesescu a fost locomotivă și în anul 2008, 36,39%, iar PNL care nu mai era în nicio alinață a revenit la 20,56%, PSD având scorul de 36,07%.

Comparând PNL-ul din 2016 care avea scorul de  20,04% cu scorul de 20,56% din 2008 se vede că fostul PDL încorporat în PNL a beneficiat de transfer de notorietate, căci dacă nu se producea aacea mișcare inteligentă, fără locomotiva Traian Băsescu, fără a fi reformat câtuți de puțin și cu tăierile din 2010, cu siguranță PDL se îndrepta zglobiu spre a nu mai trece pragul electoral.

Merită studiată această teorie, căci ea va evidenția foarte multe din ceea ce se întâmplă acum și aici și dă explicații coerente. Mai mult, vor fi posibile explicații logice pentru prognoze viitoare din politica dâmbovițeană, politică numai aparent imprevizibilă.

(05 decembrie 2017)

Cultul personalității

Se zice că românul nu are cum să trăiască fără un tătuc. Numai așa se explică apariția și dezvoltarea deșănțată a cultului personalității fără întrerupere. CEAUȘESCU a avut slugile lui nenorocite, Băsescu le-a avut pe ale lui, căci numai niște profitori, născuți din nimic. caută și găsesc acele forme de exacerbare a elementelor ce definesc un cult al personalității. Dacă Adrian PĂUNESCU recita poeme lungi și uleioase la adresa lui CEAUȘESCU, Gheorghe FLUTUR scria cu ori dumele dictatorului său în munții din Țara de Sus.

Pentru a dezvolta un cult al personalității trebuie îndeplinite câteva condiții:

- dictatorii să fie încărcați de defecte;

- micimea caracterelor de transformat să fie evidentă;

- caracterele celor proslăviți să fie infecte;

- gradul de acceptabilitate să fie maxim;

- distanțarea de realitate să devină infinită;

- mediul propice să fie permisiv-disjunct;

- extensiile să fie nemărginite;

- reciprocitatea este și tacită și lunguiață;

- textele au caracter gelatinos, sulfuros și volatil.

Este cert faptul că perpetuarea ideii de cult al personalității se produce pe fondul unui mod indecis de avordare, pentru că sancționarea fermă, fără echivoc și pentru totdeauna ar slăbi curajul celor cu tentații spre a dezvolta astfel de activități oculte, deșănțate și hiperbolizante. faptul că singurii care suportă sunt cei care se lasă duși de nas, iar cei care făptuiesc trec ca niște flori inocente în târg și vor trece, nu duce la excluderea pentru totdeauna a dezvoltării napetenței spre a crea și dezvollta un nou cult al personalității pentru un alt neica-nimeni care va vrea să pășească în istorie pe petale de trandafir făcute din plastic persuasiv. Nasol, până făptașii nu vor primi pedepse mai ceva decât a ispăși ani grei de ocnă la sare în vremuri toride și fără gel de duș.

(22 aprilie 2017)

CSIE'50 - școala sovietică

Despre școala sovietică de mecanizare și automatizare a calculului economic, prim mecanografie am ce spune, pentru că profesorii mei Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU și Grigore GRAMA de la care am învățat foarte multe, au fost absolvenți ai școlii de inginerie din Uniunea Sovietică. Ei erau oameni cu cunoștințe foarte solide, pentru că școala sovietică de inginerie a fost dintotdeauna de foarte înală clasă. Ei știau lucruri precise, foarte clare, pe care le expuneau cu toate detaliile. Erau și foarte buni teoreticieni, dar și foarte buni practicieni. Nimeni nu le sufla în ciorbă când era vorba de meseria lor. Dacă acum se vorbește de programare paralelă, trebuie spus că tabulatorul făcea dintotdeauna calcule paralele, căci avea 8 totalizatoare ce fincționau independent și exista posibilitatea de a face transfer de la un totalizator la altul pentru a obține diferite grade de totaluri. Tot de la ei am învățat și primele elemente de optimizare în derularea de prelucrări paralele, prin simultaneitatea de a realiza transferuri dintre totalizatoare. Profesorul Valeriu PESCARU la cursul său de analiza și proiectarea de sisteme informatice avea abordări extrem de moderne pe care azi le regăsesc reunite sub denumitrea de tehnologii agile. Metoda MERISE a dat rezultate, dar eficiența se obține prin munca flexibilă în echipe mici, unde există mai întâi comunicare la nivel de membri, după care, dacă se impune, comunicarea  se dezvoltă și între echipe, rezultând un conglomerat, oricum mai eficient decât o structură rigidă cu reguli de management imposibil de aplicat și cu scurtcircuitări multiple.

Despre școala de cibernetică n-am multe de zis, pentru că sovieticii aveau o abordare spre matematică și tehnică, revista KIBERNETIKA fiind mărturie la ceea ce scriu.

Școala sovietică a fost o mare problemă la noi. Imediat ce au venit comuniștii la putere, toți marii intelectuali au fost îndepărtați, cei mai mulți înfundând pușcăriile. Locul lor a fost luat preponderent de absolvenți de universități din Moscova și Leningrad. Toți au fost instalați rapid pe posturi de profesori universitari și pe funcții de conducere, pentru a li se da greutate. Piramida funcțiilor din universități s-a răsturnat, având vârful în jos datorită faptului că baza avea foarte mulți profesori universitari foarte tineri, cu puțin peste 30 de ani, iar asistenții universitari erau proveenții proprii și numărul lor era foarte mic.

Ideia lui Nicola CEAUȘESCU era de a restabili poziționarea piramidei, adică la un profesor universitar să fie 3 conferențiari. La un conferențiar să fie 5 lectori universitari și la un lector universitar să fie 7-10 asistenți universitari. Era o utopie, dar acesta se hrănea numai cu utopii, căci visul lui cu societatea multilateral dezvoltată era nu un vis de om normal, ci o chestie a unui om care nu mai trăia demult în realitatea din care se lăuda că face parte. Dacă se iese la pensie la 65 de ani, dar se mai continuă până la 70 de ani, însemna că ieșirea generației provenită din școlile societice avea loc undeva între 1985 - 1990. Noroc că a venit Revoluția și chestia cu piramida organizațională s-a prăbușit ca întreaga construcție, realizată artificial de către o mână de idealiști ai răului.

Efectele nasoale ale tentativei de revenire a piramidei cu vărful în sus l-au resimțit toți veșnic tinerii asistenți și lectori universitari, căci din 1975 nimeni nu mai promovase pe post de conferențiar sau profesor, cu o excepție, aici amintesc pe nora lui Nicolae Ceaușescu, venită conferențiar în Catedra de Socialism Științific, spre stupoarea generală.

Când ai senzația că mergi pe o scară rulantî care coboară și tu vrei să urci, dezamăgirile sunt așa de mari,. încât cheful de a fi creativ și de a fi eficient se prăbușește vertiginos și iremediabil. Numai așa se explică de ce în lipsa oricărei speranțe, am dat la topit în 1987 peste 300kg de documentație de compilatoare, teoria corectitudinii software și de prelucrare paralelă. Nimeni nu-și închipuia că doi ani mai târziu toată șandramaua se va duce dracului.

(16 aprilie 2017)

Note pentru regimuri politice

Un regim politic este definit foarte vag. Numai că este absolut necesar să se opereze și cu astfel de concepte pentru că istoria este formată din așa ceva.
Regimul Ceaușescu a durat 24 de ani și s-a caracterizat prin:
- construcții, nota 8;
- indusctrializare, nota 7;
- hrană, nota 0;
- școală, nota 8;
- libertate, nota 0.
Media este 4,60.
Regimul Iliescu a durat 10 de ani și s-a caracterizat prin:
- construcții, nota 0;
- indusctrializare, nota 0;
- hrană, nota 7;
- școală, nota 7;
- libertate, nota 10.
Media este 4,80.
Regimul Constantinescua durat 4 de ani și s-a caracterizat prin:
- construcții, nota 0;
- indusctrializare, nota 0;
- hrană, nota 6;
- școală, nota 9;
- libertate, nota 10.
Media este 5,00.
Regimul Băsescu durat 10 de ani și s-a caracterizat prin:
- construcții, nota 0;
- indusctrializare, nota 2;
- hrană, nota 3;
- școală, nota 0;
- libertate, nota 5.
Media este 2,00.
Cam atât rămâne după fiecare regim. Se observă că nu este cazul să se concluzioneze că cele 4 regimuri au însemnat ceva bun pentru noi cei mulți.
(26 noiembrie 2016)

CSIE'50 întâmplări cu Manea MĂNESCU

Ceva s-a  întâmplat, nu știu ce și Manea Mănescu a căzut în disgrația tovarășilor, adică a Lui Nicolae și Elena Ceaușescu.

Lucrul s-a aflat și au început oamenii să-și dea arama pe față.

Scena nr. 1: un nefericit care a pus ochii pe perdelele de la cabinetul lui MM, a insistat, le-a obținut și când MM a venit și nu le-a mai văzut, a concluzionat făță de nea Titi că ceva nu este în regulă cu hrăpărețul ca  noi proprietar de perdele.

Scena nr. 2: MM a solicitat o audiență la rector și acesta nu l-a primit, lucru primit cu seninătate de cel refuzat, pentru că MM nu a făcut solicitarea oricând, ci numai după ce fusese invitat la cină la tovarăși, ceea ce era echivalent cu reintrarea în grații, dar vulgul nu cunoștea acele detalii.

Scena nr. 3: s-a organizat o ședință lărgită de catedrp și lui MM i-a fost refuzată Aula Magna, iar la venirea de la sala 2416 la ușa liftului nu l-a mai așteptat nimeni, cfrezând nefericiții că nu s-a sfârșit perioada de disgrație, lucru total fals.

Când a devenit publică revenirea în forță, mulți s-au dus la oglidă și și-au dat palme în neștire. Merită ca oamenii să înțeleagă de ce i se spunea lui MM sfinxul, căci nu mai avea respect pentru cei ce-l desconsideraseă. Nu-i mai privea și nici nu le mai întindea mânuța lui fină să dea noroc cu ei și ei să nu se mai spele o lună pentru a păstra urma acelei strângeri delicagte, mănesciene.

(21 noiembrie 2016)

Erori fatale

Am văyut de-a lungul anilor personaje de oarecare anvergură care au estimat greşit momentul politic în care s-au derulat anumite evenimente şi au generat erori cu consecințe de o gravitate maximă.

• Nicolae Ceaușescu în ignoranța lui a crezut că organizând în 21 decembrie 1989 o demonstrație în forță cu muncitorii de pe platformele industriale își va salva pielea. S-a dovedit a fi o premisă greșită, care i-a adus sfârșitul.
• O distinsă doamnă se și vedea mare șefă peste o colectivitate. Se îmbrăcase super, se coafase super. Numai că la propuneri a apărut cineva și acel cineva s-a ales.
• Un individ masiv a dorit să dea o lecție unuia puțin la trup. Numai că mititelul avea tehnică și din două miscări l-a lăsat lat pe mătăhălos.
• David Cameron n-a pregătit referendumul și peste tot era BREXIT, BREXIT și iar BREXIT, lipsind alternativa. Nicăieri BRin, GBYES sau altceva. Nu-i venea să creadă nefericitului că estimarea sa a fost aberantă și și-a târât țara într- chestiune de o gravitate imposibil de soluționat, căci niște regiuni au votat rămânerea, ceea ce le dă argumente să ceară desprinderea.

Liniștea de la București îmi aduce aminte cum prin 2007 și 2008 ne ocolea marea criză de parcă ne dasem toți cu tămâie să ne ocolească relele și dracii. Se vede treaba că economiștii și strategii noștri dorm în bocanci de nu evaluează corect situația, care este albastră pentru că parte fiind din UE, orice zgomot se transmite și se amplifică, nefiind noi cu acele buffere care sa aibă rol de amortizare. Noi vom simți zgomotele generate de ieșirea din UE a Marii Britanii cu mai multă intensitate că avem o economie fragilă, care nu are capacitatea să acopere minusurile, așa cu o fac cei bogați.

(25 iunie 2016)