Paralela Vladimir PUTIN - Călin GEORGESCU.

După război, mulți viteji s-arată! Zice un proverb de-al nostru. Și în acest spirit, cu o hărnicie demnă de chestii mai bune, vulgul s-a apucat să facă comparații între PUTIN și GEORGESCU.

Vladimir PUTIN călărește în stepă, Călin GEORGESCU călărește și el pe plaiuri mioritice.

Vladimir PUTIN înoată folosind stilul fluture, Călin GEORGESCU înoată și el folosind stilul fluture.

Vladimir PUTIN practică judo, Călin GEORGESCU practică și el judo.

Vladimir PUTIN face baie în apă rece ca îngheța, Călin GEORGESCU face și el baie în apă rece. 

Era foarte bine dacă pentru toți candidații la prezidențiale se făceau astfel de analize pentru a defini exact caracterele lor, iar alegătorii să voteze în cunoștință de cauză. Televiziunile s-au mulțumit să facă emisiuni electorale cu bunii plătitori ai partidelor cu subvenții suculente de la buget, iar ceilalți candidați, din lipsă de profesionalism a fost lăsați pe un plan secund sau neglijați pur și simplu. Numai după ce Călin GEORGESCU s-a clasat primul, CPT s-a trezit și el să-l prezinte pe  Călin GEORGESCU în paralelă cu PUTIN, căutând în arhive filmulețe care să exemplifice tot ceea ce zice. Dar o face târziu sau mai corect, mult prea târziu, căci Călin GEORGESCU suveranistul este votat cu 2.120.401, în timp ce progresista Elena LASCONI este votată cu mai puțin de 347.901 alegători decât el.

Manipularea populației se face folosind sportul, caii, bazinul de înot, râul, avionul și tot ce permite crearea imaginii unui lider sportiv, sănătos, agil, priceput, deștept, exact cum îl vrea poporul.



(26 noiembrie 2024)

Dacă e bal, bal să fie!

Văd că avalanșa de luări de poziție în legătură cu prestația lui Gabriel GAVRIȘ la UNTOLD nu s-a oprit deloc, ba mai mult, se amplifică, devenind prin dimensiuni aproape apocaliptică. Eu am trăit în vremurile comuniste, nu cele mai crâncene, dar aveam frați mai mari care lucrau în acele vremuri în care activiștii de partid făceau și desfăceau toate ițele societății comuniste de început și securitatea frângea destine. Pe vremea mea, am participat la ședințe ASC nesfârșite în Amfiteatrul I și nici nu vreau să reproduc ceea ce am auzit acolo și mai ales, ce s-a întâmplat acolo. Nu vreau să scriu despre spectacolele grotești din ședințele de excludere din partid a celor care-și depuseseră actele să plece în străinătate și mai ales, despre luările de poziție a unor colegi care înfierau acele plecări.

Ceea ce se întâmplă acum, este cu mult mai nasol, mai ales pentru că aceste luări de poziție se fac în virtutea unor principii, pentru conservarea valorilor democrației. Să nu uităm nicio clipă, căci  ședințele de dinainte de 22 Decembrie 1989, unde activiștii înfierau cu ură proletară hoardele de golani și de trântori care se opuneau mersului înainte pe drumul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate, erau acei tineri care înțeleseseră că nu se mai putea continua așa și au ieșit să lupte împotriva unui sistem care ducea spre o fundătură, ei fiind revoluționarii. Cine uită că Adevărul de azi a fost Scânteia oficiosul partidului comunist, care a publicat un supliment în seara zilei de 22 Decembrie 1989 în care încerca să se justifice de ce a făcut atât de mult rău poporului răspândind ideologia comunistă. Un nene de acolo, văd că se dă în bărci acum și-și spune părerea despre Gabriel GAVRIȘ, așa cum au mai făcut și alții și rostogolește niște prostii cât muntele Bucegi de mari.

Dacă e bal, bal să fie. Dacă citim cu atenție balada Miorița, vedem că acolo e vorba de o crimă. Ca elevii să învețe despre o crimă, mi se pare că e ceva cam nelalocul lor. Ana din balada Meșterului Manole, este și ea zidită, ceea ce tot a crimă miroase și Manole se aruncă de pe construcție, care este sinucidere. A învăța despre așa ceva, deja mi se pare în lumina a ceea ce dezbate CNA a fi în afara educației specifice unei societăți moderne, unde principiile democratice primează. În romanul Răscoala al lui Liviu REBREANU pasajele cu Nadina și Petre PETRE exced normelor de conviețuire și de morală și trebuie soluționate cumva. Deja epopeea Țiganiada este o lucrare care nu mai trebuie să existe în manuale. Nici Cântece țigănești ale lui Miron Radu PARASCHIVESCU nu mai trebuie să existe în biblioteci. Otello o omoară de Desdemona. Să ai așa ceva pe scenă este deja îngrozitor. Să terminăm cu asta. Despre Romeo și despre Julieta ce să mai vorbim? Mesajul transmis este de-a dreptul odios. Să trec un pic la opera La Traviata în care la început artiștii apar cu paharele de șampanie și beau pe scenă, fără a mai fi niște exemple de oameni normali, din moment ce în acest fel ei fac apologia băuturii, care dăunează grav sănătății. Dacă e bal, bal să fie!

Ori ne comportăm ca niște oameni normali ca până în 20 iulie 2023, ori o luăm razna și ne întoarcem la revoluția culturală maoistă sau la dogmatismul bolșevic al anilor '50 și va fi vai și amar de noi.

NB: cum acceptăm să mâncăm mușchi țigănesc?

(10 august 2023) 

Cristian Tudor POPESCU pus pe făraș

Așa cum era și de așteptat, a sosit și momentul mult râvnit de adversarii săi, ca marele și importantul și originalul și încruntatul Cristian Tudor POPESCU s-o dea-n bară, criticând înăși mâna care-i dădea cana cu apă, adică postul DIGI24. Nu mai repet eu istorioara, dar când ești în casa cuiva, de bun simț este că dacă vezi un fulg pe covor sau o pată de c-c-t de câine pe dușumea, să te faci că nu vezi și cel mult, sub formă de glumă să zici ceva gazdei, dacă nu vrei să te ia în șuturi.
Credeam că distinsul CTP știe acest lucru elementar, dar se vede că nu l-a știut, din moment ce s-a trezit el vorbind chiar de sfoară în casa spânzuratului, iar consecința s-a văzut. Există o mie de CTP care să-i ia locul originalului, căci e foame mare și vaca nu are atâtea țâțe câți flămânzi sunt în Românica.
Este bine de știut că fiecare post de televiziune are un finanțator și are niște interese. Cine are nasul fin, identifică și pe finanțator și care sunt interesele și dacă chiar dorește o colaborare, dansează exact după muzica prezentată, remodelează ideile sau refuză politicos, rămânând cu mațele ghiorlăind de foame, dar demn și plin de principii infailibile.

(07 iunie 2022)

Criticii cu nasurile fine

În vremea lui Veorica cea DĂNCILĂ, criticii îi găseau numai defecte, bietei femei. Deși era foarte bine îmbrăcată, comparativ cu rochiile stupide pastelate ale muierii bătrâne care își târa hoitul teste tot, arătând cât de penibilă este și cât de prost o îmbracă designerii mioritici, Veorica era tocată mărunt, mărut de criticii cu nasurile fien.

A plecat Veorica. Nici tocurile pantofilor ei impecabili nu au fost apreciate.

A venit Ralu cu zicerile ei cu mult mai penibile, dar criticii cu nasurile fine, nici maimuță n-au făcut-o, nici despre fracturile ei de logică n-au vorbit, pentru că ea, Ralu, era de-a lor.

Acum a venit rândul lui Marcelino. Dezacordurile lui Marcelino sunt amplificate dincolo de grotesc. O și merită.

Criticii cu nasurile fine se pricep la toate. Pentru ei, ceea ce fac ceilalți, orice ar face, nu este bine. Ei n u construiesc, ci demolează. Ei nu analizează, ci distrug. Ei nu judecă, ci condamnă. Știu doar că unii dintre ei, când au fost puși să facă ceva, au dat-o în bară. Criticii cu nasurile fine, sunt slugi și lovesc în oricine le este arătat cu degetul de cei în simbria cărora se află.

Îmi amintesc cum unii dintre ei, în noaptea de 22 Decembrie 1989 scoteau fițuici cu nume schimbat, nu ziarele bolșevice unde lucraseră până acum câteva ore, implorând îndurare că au mințit, au manipulat, au slugărit.

Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.

(28 mai 2022)

CTP s-a zbârlit la A.L.

CTP, adică Cristian Tudor POPESCU, acel guru al ziarului Adevărul, cu ziceri colorate la adresa multor oameni politici, președinți, premieri, s-a năpustit asupra lui Augustin LAZĂR pe motivul implicării grefierei în alcătuirea dosarului pentru ocuparea funției de procuror general al Ro. Și CTP i-a aruncat în cap pui Augustin LAZĂR nenumărate găleți cu zoaie, așa cum numai CTP-ul știe s-o facă, mai ales când simte că adrisantul este în cădere liberă. Știe CTP ce știe.

Oricum, nu a făcut gestul, așa de capul lui, dintr-un impuls interior. Totul face parte dintr-o regie amplă, cu migală construită și care va duce către deznodământul dorit exact de alea parte a sistemului care s-a săturat de personaj, mai ales de când doi și cu doi nu mai fac patru, lucru pentru care CTP este foarte deranjat.

(02 noiembrie 2018)

Din nou despre CTP

N-aș mai fi scris nimic despre acest Cristian Tudor POPESCU - CTP, jurnalist pe care l-am compătimit ori de câte ori CVT îi arunca tot felul de măscări în față în gazeta al cărui patron era, la rubrica ALCIBIADE.

Nu știu ce l-a apucat pe CTP să dea el niște jigniri din el la adresa celor care s-ar duce la un eventual miting al PSD în chestia aia cu familia tradițională. Este o eroare să se introducă în constituție treaba cu femeia și bărbatul, căci eu am demonstrat că și constituția va fi fentată dacă un el devine o ea și o ea devine un el și prin tribunal se acceptă schimbările de sex, ambii fiind legal femeie și bărbat, deși nu s-au născut astfel. În plus, după o căsătorie după constituție unul dintre soți face schimbarea de sex și deci ei rămânâd căsătoriți sunt ori doi ei ori două ele. Deci textul articolului ar trebui să devină kilometric.

Ceea ce a zis nefericitul de CTP arată primitivism, rigiditate, intoleranță, agresiune, vulgaritate, indecență și răutate. Așa cum arată fața acestuia, cine știe s-o citească și dacă ar fi fost pus să-și dea cu presupusul în legătură cu subiectul, ar fi zis doar cititndu-i chipul, exact ceea ce a glăsuit CTP-ul.

A pune etichete la întâmplare unor mase mari, este exact cum a făcut Traian BĂSESCU când a rostit acel procent referitor la homosexuali sau cum face Jiji în alocuțiunile sale lălăite. Nici nu mă miră că avem și noi un JIRINOVSKI, comic dar pigmatic, care deversează pe sticlă lături, răutăți și platitudini din lipsă de preocupări în a face ceva. El este doctor în ceva, autor de SF și are studii inginerești. Nu prea știu cât a practicat ingineria, dar știu că trăiește din scris. A fost prieten cu Ion CRISTOIU până când i s-a reamintit de niște USD dintr-o plasă de plastic înfășurați în ziar.

(24 aprilie 2018)

Stăpânul și sluga dintr-un roman despre comuniști

Două personaje aflate la crepusculul carierelor lor, față de care respectul meu este extrem de selectiv și limitat se gratulează fiecare cu ce are laîndemână, spre râsul general al celor ce stau pe margine și chibițează, eventual. Numesc aici pe domnii Cristian Tudor POPESCU și, respectiv, pe Traian BĂSESCU. Nu știu ce au acești domnu de împărțit, dar fiecare se crede că stăpânește arta scrisului, cu tente extrem de acide, deși fiecare deține o doză însemnată de diletantism a cărui ferocitate este marginală și ambiguă, asemeni coeficienților de utilitate din teoria valorii, unde toți se screm să facă măsurători cantitative, deși sunt conștienți de erorile grosolane de aproximație și de faptul că idealul acolo este ceva volatil.

Nu știu ce au de împărțit, dar ei îmi amintesc de un roman în care niște comuniști, canceroși în stadiu terminal, se râcâiau deși aveau zilele numărate, scoțând din ei cele mai teribile răutăți cu putință.

În cazul celor din sanatoriu, evident există ceva de plătit, căci altă explicație nu există. Totul este legat de ceva vechi, în care unul pe post de slugă l-a servit pe stăpân cu un oarece, iar stăpânul, ca orice stăpân a plătit, dar cu zgârcenie. Urmează acum răfuiala. Nu mai știu cum s-a terminat acel roman, dar cu siguranță, că foarte rău, că bine nu avea cum să se termine. Au trecut prea mulți ani de când l-am citit și nu m-am gândit că și în viața treală există astfel de episoade. Uite, că există și e nasol să vezi doi inși, cândva domni respectabili că se umplu de zoaie, fiecare crezând că are cele mai tari cuvinte. Pupați-vă, domnilor, că nu mai sunteți deloc tineri!

(27 iunie 2017)

CTP sau altfel spus: Cristian Tudor Popescu

Cristian Tudor Popescu se consideră a fi editorialist. A scris mult. Eu cred că este pamfletar. Editorialist este mult prea mult. Un editorialist este o persoană specializată în politică, în finanțe, în litere sau în cinematografie sau în sport. Adcă are studii și experiență in acele domenii. Am înțeles ca jurnalistul CTP este la bază inginer și a făcut ca tot românul un doctorat în ceva, despre ceva, căci în wiki este amintit domeniul și ceva despre propaganda care se face prin cinematografie. 

Îmi amintesc despre hîra dintre el și Ion Cristoiu care s-a întrerupt subit când pe un post de tv Ion cristoiu vorbea de o sacoșă de plastic cu 230.000 sau 320.000 de dolari înveliți în zir cu care cineva mergea să ia acțiuni de pe nu știu unde.

Imi mai amintesc de razboiul picant dintre CTP și CVT. A fost foarte spumos dar CVT avea verb și CTP nu făcea față debitului verbal al primului.

Imi amintesc de ultima confruntare dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase, cănd CTP a venit cu o întrebare năucitoare pentru vel de al doilea. Fără să minimalizez pe nimeni, cel ce se consideră vector de opinie și o dă-n bară, degeaba își zmulge părul din cap după mulți ani recunoscând că a greșit. Nici supraevaluarea nu se justifică, pentru că Traian Băsescu a căștigat în 2003 alegerile nu pentru că CTP a pus întrebare capcană, ci pentru că se ajunsese la o masă critică. Cred că oricine ar fi căștigat dacă trecea de primul tur, indiferent cine ar fi fost, chiar și un scaun.

Acum se vede că CTP nu mai este așa de spumos. probabil este resemnat că lupta lui nu a dat roadele scontate și că este cam singurel, fără prieteni și mai ales fără admiratori.

Cândva l-am auzit la telefon pe o temă și abordarea sa nu mi-a plăcut. Mirosea a jurnalist oarecare, deși în mintea mea îl vedeam pe un soclu. Nu pe cel care a stat ani în șir neclintit în fatța casei Scânteii pe care zăvpviseră Stalin și Lenin.
CTP este un nume de referință pentru presa scrisă din Ro. Așa își dorește el. După părerea mea este doar pamfletar de atitudine. Mi-ar fi plăcut dacă ar fi fost mai spumos, ca N.D. Cocea sau ca Tudor Srghezi. Nu-i rezista lui Vadim. În cele scrise aici este acel subiectivism de neocolit pentru că eu l-am perceput din scrieri în primul rând.

Sărăcuțul de el.

Numai câte trei litere

Frumos!
Foarte frumos!
Manea mănescu vorbea de triada: învățământ-cercetare-producție acum patruzeci de ani.
Ăi plăceau lui combinațiile de trei.
Comuniștilor le-au plăcut combinațiile de trei pentru ca PCR, RPR, RSR, UTC, CAP, SMT, SMA, BRI sunt acronime formate din trei litere. Așa cum noul născut zice prima dată ta-ta căci gurița lui și limbuța lui se coordonează în a scoate aceste două sunete t și a, tot așa oamenii maturi se străduiesc să construiască acronime ușor de memorat și ușor de pronunțat.
Și acum sunt nenumărate instituții care au numelepus în corespondență cu acronime precum: TNB, ONB, ASE, CCR, DNA, SRI, ICI, INS, UPB, TVR, RTV, UVT și multe, multe altele. Și unele persoane sunt identificate prin acronim ca de exemplu CTP sau CVT.
Ideia de ortogonalitate în a alege combinațiile de trei litere este esențială, pentru a elimina orice confuzie.
Se calculează un coeficient de similitudine între două acronime, folosind una dintre nenumăratele formule și acolo unde acest coeficient are o valoare nesatisfăcătoare este clar ca unul dintre aconime trebuie înlocuit.
Era cândva o piesă de teatru în care persoanele aveau numele formate din cifre, astfel încât un erou era domnul Uni, o eroină era doamna Doi și tot așa.
Excesut de acronime dăunează grav înțelegerii cursului istoriei, mai ales cănd similaritatea este foarte mare. De aceea un echilibru în a construi acronimele este necesar. Impunerea în piață a unui acronim este dată de semnificația lui și mai ales de prezența prin acțiuni a celor ce-și desfășoară activitatea în respectivele organizații. Pentru știriști este ușor să pronunțe un acronim decât un nume chiar dacă este format numai din din trei cuvinte.
Zilele acestea pe buzele tuturor se afla niște acronime. Numai că există principiul nemo censetur ignorare legem și se pare că a fost altfel. Lămuririle sunt de regulă pentru neștiutori, nu pentru avizați. În conformitate cu art.1, alin. 6 din Constitutia Romaniei, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

(10 martie 2016)