Fiecare dintre noi face lucrarea de licență care să-l definească și pentru care obține o notă pe care și-o dorește cât mai mare. Există situații în care lucrarea de licență conține soluții proprii. Este vorba de o problemă enunțată și bine definită de studentul care-și scrie lucrarea de licență, problemă la care el oferă o soluție proprie. Soluția proprie constă în:
- construirea unui model, altul decât cele existente în literatură,
- construirea sau modificarea unui algoritm de rezolvare a problemei,
- realizarea unei generalizări pentru soluțiile deja existente,
- implementarea de modele existente și analiza lor comparată,
- schimbarea criterului de performanță și interpretarea rezultatelor,
- definirea unei arhitecturi care soluționează mult mai performant,
- includerea unei interfețe cu mult mai prietenoase,
- atașarea de noi funcționalități la o aplicație existentă,
- schimbarea ipotezelor de lucru în procedurile de execuție,
- creșterea flexibilității în orientarea utilizatorului,
- eliminarea unor erori deja identificate în literatură.
Există nenumărate locuri unde cel care elaborează o lucrare de licență are posibilitatea să intervină cu contribuții proprii și să crească valoarea lucrării pe care o elaborează. Este deosebit de important ca entuziasmul și frenezia de a introduce elemente proprii să fie dublată de perseverența de a verifica faptul că tot ceea ce este realizat are fundamente reale, că rezultatele sunt corecte și nu există nicio fisură care să dea peste cap întreg demersul. Uneori lucrurile sunt prea frumoase pentru a fi adevărate și numai perseverența noastră ne permite să identificăm eroarea făcută involuntar, care ducea la un rezultat perfect, dar fals, rezultat pe care dacă nu-l reverificam, conducea la compromiterea soluției, deși cu o mică modificare totul se aducea pe făgașul normal, cel de succes. Numai că noi înșine trebuie să fim cei care fac verificările și care numai după multă muncă de control și verificare vom conchide că rezultatul muncii noastre este bun. Și dacă am pus o virgulă acolo unde trebuie, virgulă care lipsea, este o contribuție la ceva realizat și care crește valoarea acelui text, care fără acea virgulă era ambiguu, adică nevaloros.
- construirea unui model, altul decât cele existente în literatură,
- construirea sau modificarea unui algoritm de rezolvare a problemei,
- realizarea unei generalizări pentru soluțiile deja existente,
- implementarea de modele existente și analiza lor comparată,
- schimbarea criterului de performanță și interpretarea rezultatelor,
- definirea unei arhitecturi care soluționează mult mai performant,
- includerea unei interfețe cu mult mai prietenoase,
- atașarea de noi funcționalități la o aplicație existentă,
- schimbarea ipotezelor de lucru în procedurile de execuție,
- creșterea flexibilității în orientarea utilizatorului,
- eliminarea unor erori deja identificate în literatură.
Există nenumărate locuri unde cel care elaborează o lucrare de licență are posibilitatea să intervină cu contribuții proprii și să crească valoarea lucrării pe care o elaborează. Este deosebit de important ca entuziasmul și frenezia de a introduce elemente proprii să fie dublată de perseverența de a verifica faptul că tot ceea ce este realizat are fundamente reale, că rezultatele sunt corecte și nu există nicio fisură care să dea peste cap întreg demersul. Uneori lucrurile sunt prea frumoase pentru a fi adevărate și numai perseverența noastră ne permite să identificăm eroarea făcută involuntar, care ducea la un rezultat perfect, dar fals, rezultat pe care dacă nu-l reverificam, conducea la compromiterea soluției, deși cu o mică modificare totul se aducea pe făgașul normal, cel de succes. Numai că noi înșine trebuie să fim cei care fac verificările și care numai după multă muncă de control și verificare vom conchide că rezultatul muncii noastre este bun. Și dacă am pus o virgulă acolo unde trebuie, virgulă care lipsea, este o contribuție la ceva realizat și care crește valoarea acelui text, care fără acea virgulă era ambiguu, adică nevaloros.
Nu există domeniu de activitate care să nu permită identificarea de soluții proprii, mai ales în cazul lucrărilor de licență, unde documentarea în condițiile digitalizării scoate la iveală mii și mii de elemente care dacă sunt analizate și puse cap la cap, permit interpretări.
Vreau să amintesc aici un text din Cronica optimistului al lui George CĂLINESCU, în care marele critic și istoric literar recunoștea faptul că nu a văzut că bătălia de la Nicopole nu precedase bătălia de la Rovine și o elevă de clasa a VIII-a a semnalat acest lucru, iar Scrisoarea a III-a a lui Mihail EMINESCU arăta cu totul altceva când Baiazid zice: La Nicopole văzut-ai..., iar domnitorul scrie: De din vale de Rovine, grăim Doamnă către tine... Bine a zis Napoleon BONAPARTE că în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal. Și în tastatura fiecărui student se află o mare descoperire care se lasă așteptată.
(10 octombrie 2023)
