Cum era practica agricolă a studenților în comunism?

În fiecare toamnă, preponderent în luna septembrie, studenții mergeau pentru 3 sau chiar și 6 săptămâni la practica agricolă în IAS-uri, care consta în a efectua munci precum:
- culesul porumbului,

- depănușatul porumbului,
- cules de fructe,
- cules de sfeclă,
- culesul viilor,
- culesul de legume, 

- sortare de cartofi.

Se organizau grupe de studenți care erau conduse de un cadru didactic. La practica agricolă trebuia să participe toți studenții și rar se întâmpla ca unii studenți să fie scutiți, la fel și pentru cadrele didactice mai tinere și aici mă refer la asistenții universitari și la lectori.

Se pleca din București ncu trenul. Din gări, studenții însoțiți de cadre didactice plecau spre IAS-uri cu autobuze sau alte mijloace de transport local adaptate pentru transportul de persoane. Bazele de practică aveau dormitoare, sală de mese, bucătărie pentru prepararea mâncării, grupuri sanitare. Se asigurau condiții civilizate de viață, pentru a nu apare probleme dificile de sănătate. La câte practici agricole am participat, condițiile de viață asigurate studenților au fost bune.

Se stabilea o normă pentru fiecare student și trebuie să spun că norma era rezonabilă, chiar mobilizatoare, nefiind cazuri în care un student conștiincios să nu o îndeplinească.

Trezirea studenților se făcea în jur de 6:00 dar nu mai târziu de 6:30. Se servea masa și la 8:00 studenții începeau munca la câmp până la ora 12:00 când se servea masa de prânz. La ora 13:30 se continua munca, până pe la 17:30 sau 18:00 când venea mijlocul de transport și-i ducea pe studenți la bază. Aceștia se pregăt eau pentru cină, care î
ncepea undeva la ora 19:00. După cină era un program de voie, care se încheia la ora 22:00 când studenții mergeau în dormitoare să se odihnească.

Sâmbăta era program scurt, care se încheia la ora 14:00, iar duminica nu se lucra decât în situații excepționale.

După terminarea practicii agricole, în ultima zi, erau IAS-uri care recompensau cu sume simbolice pe studenți, undeva sumele erau de la câteva zeci de lei, până la cel mult 300 de lei, în condițiile în care un asistent universitar debutant primea 1480 lei pe lună.

Unele IAS-uri organizau către finalulm perioadei, într-o duminică o excursie cu un autocar pentru a vizita obioective turistice din județ sau organizau o masă festivă cu un berbec la proțap, cu must și cu muzică.

Unii dintre studenți, dar și unii dintre tinerii asistenți păstrează amintiri frumoase din bazele de practică agricolă, mai ales atunci când cadrul didactic știa să genereze o atmosferă specifică, destinsă și de înțelegere între el și studenți, care pentru câteva săptămâni trebuiau să mucească altceva decât să studieze.


( 08 octombrie 2025)

Modificarea unui vechi proverb datorită digitalizării

Noi avem proverbul:
nu lăsa pe mâine, ce poți face azi.
În contextul digitalizării, proverbul se modifică devenind:
nu lăsa pe mâine, ce trebuie să faci zi, că-ți va fi vai ș-amar!
Digitalizarea trebuie să ușureze munca omului, cu condiția ca omul să fie disciplinat, adică să lucreze:
- ritmic,
- corect,
- procedural.
În cazul în care nu face azi ceea ce are de făcut, digitalizarea îi va crea probleme, căci sunt aplicații care nu-i mai permit introducerea datelor cu întârziere, căci pentru a reface anumite trasee, el va pierde timp să le reconstituie, căci din urmă au venit elemente noi și trebuie să facă și ceea ce nu a făcut ieri și ceea ce are el de făcut pentru azi.

(27 februarie 2025)

Transformarea ineficienței în eficiență prin preț

Societatea care este în declin caută să facă orice este posibil pentru a transforma ineficiența în eficiență, drept care jonglează cu inflația, cu prețurile și din cea mai ineficiență organizație de producție sau de servicii, scoate o o organizație extrem de eficiență. Așa s-a întâmplat în toate timpurile și în toate orânduirile, căci oamenii nu au capacitatea de a privi adevărul crud în față și automulțumirea îi face să restarteze economiile, schimbând regulile jocului în timpul jocului. Este un mod brutal de a-ți fura căciula, căci ineficiența transformată în eficiență prin simpla creștere a prețurilor, va duce mai devreme sau mai târziu la aceleași pierderi, căci lipsa de imaginație nu aduce niciodată profit nimănui, căci profitul înseamnă muncă, imaginație, creativitate și mai ales calitate la produse și servicii. A mângâia pe creștet pe cineva doar pentru că există, nu este deloc soluția. Cel mângâiat se simte bine, rămâne pe poziție, dar nu încearcă nicio clipă să facă altceva decât ceea ce știe, adică mai nimic și va bate pasul pe loc, transformând vremelnica eficiență generată din creșterea de prețuri artificială, în bază de pornire a dezastrului propriu.

Statul greșește profund când încearcă el să regleze câte ceva, îmbuibându-i pe îmbuibați și oferindu-le firimituri săracilor, lihniți și cu ochii holbați la ceea ce ar mai cădea de la mesele bogaților. Faptul că printr-un decret sau printr-o ordonanță de urgență se face marea transformare a unui ineficient într-un eficient zgomotos, este doar vârful aisbergului de 1/8, căci în spate se ascunde restul de 7/8 ale răului nevăzut, care așteaptă ca prin efecte colaterale să genereze alte mișcări la care nimeni nu s-a gândit. Corecțiile au și ele rostul lor. Dacă cineva dorește să scadă consumul la un produs, fie îi mărește prețul foarte mult, fie impune scăderea producției, fie se prezintă adevărata cauză a scăderii consumului cu efectele nocive asupra sănătății omului. Uneori și antireclama distruge un produs și s-au văzut situații în care un producător de lactate și bânzeturi din județul Argeș a fost pus pe butuci că mass-media a arătat că el este sursa unor mari necazuri medicale, ceea ce s-a dovedit cu afiind cu totul fals, dar era prea târziu.

Eficientizarea prin preț este o soluție vremelnică pentru orice economie și reglementările prin redimensionarea TVA nu fac altceva decât să perturbe piața pentru perioade scurte de timp. Cel mai bun lucru este ca economia să se manifeste pur și simplu, iar legile date de stat să creeze premisele unei concurențe reale, corecte și productive pe termen mediu și pe termen lung, iar statu să nu-și mai bage coada cu soluții artificiale pentru a defini obiective care nu se ating în vecii-vecilor. A se vedea voucherele de vacanță care în loc să-i facă pe cei din HORECA să pună osul la treabă, i-au transformat în rentieri obraznici, profitori și retrograzi, care mai aveau puțin să întrebe dacă muieți îi posmagii.


(01 ianuarie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (V)

Înainte de orice, documentează-te și apoi certifică-te!

Nimeni nu ne împinge de la spate să ne schimbăm penntru a fi bărbații care vrem să fim, dacă versiunea actuală nu ne mai definește, nu ne mai place sau nu ne mai convine. Noi singuri am decis să operăm schimbări pentru a deveni ceea ce vrem să fim. 

Dacă vreau să-mi schimb meseria și știu spre ce să mă îndrept, pentru că în timp am văzut câte ceva și am fost atent la ceea ce înseamnă meseria spre care doresc să mă îndrept, trebuie:

- să văd dacă noua meserie mi se potrivește,

- să mă documentez ce înseamnă pe termen lung,

- să-mi dau seama dacă schimbările aduse sunt bune pentru mine,

- să văd cum trebuie făcută certificarea,

- să analizez șansele de a intra pe piața muncii,

- să văd cum acceptă cei din jur schimbarea mea.

Nu înseamnă că aceste elemente trebuie să se constituie într-o frână a progresului pe care vreau să-l înregistrez, ci doar trebuie să-mi permită conturarea tuturor ideilor legate de marea schimbare la care mă supun.

Să zicem că am avut o muncă de birou, cu o rutină zilnică, cu proceduri pe care le stăpânesc foarte bine, că șefii mă apreciază și că sunt considerat un om debază la locul de muncă, iar posibilitățile mele de promovare sunt bune. Numai că ceea ce fac îmi dau seama că nu mă mai definește și vreau să devin antrenor personal de fitness, căci am mers pe la sală și am văzut ceea ce face un antrenor de fitness și mi s-a întărit convingerea că această meserie mi se potrivește.

Studiul pe care l-am făcut comparând meseria mea actuală cu meseria de antrenor de fitness arată că există diferențe substanțiale. Eu la birou, lucrez cu hârtiile mele și cu calculatorul meu. La sală, voi lucra cu oameni de toate felurile, cărora trebuie să le vorbesc, cărora trebuie să le fac demonstrații. Și la birou și la sală ca antrenor, trebuie să am răbdare, ceea ce am și nu este deloc pentru mine să fac un efort. Și la birou ca și la sală, trebuie să vorbesc frumos, să fiu calm, ceea ce de asemenea, nu este deloc un efort pentru mine. Mie îmi place să fac mișcare, să alerg, să merg la sală, deci activitatea de la sală nu înseamnă un salt atât de spectaculos încât să-mi fac mari probleme. 

Documentarea mea în legătură schimbarea ce trebuie s-o fac pentru a fi ceea ce vreau să fiu ca bărbat, arată că sunt compatibil cu meseria de antrenor personal de fitness. Dacă tu vrei altceva, trebuie să fii realist spre ce meserie te îndrepți, căci toate necesită:

- timp,

- efort,

- bani,

- calități.

După ce m-am hotărât asupra drumului pe care vreau să merg, trebuie să fac simultan mai multe lucruri dintre care enumer aici câteva:

- să mă certific,

- să-mi schimb obiceiurile,

- să modific atitudinea,

- să-mi fac programul,

- să iau alte haine,

- să umblu la înfățișare.

Într-un cuvânt, dacă vreau să fiu bărbatul care vreau să fiu, nu trebuie să lucrez cu jumătăți de măsură, ci trebuie să fac lucrurile așa cum trebuie, căci detaliile contează enorm. Dacă la birou mergeam cu barba neîngrijită, ca antrenor de fitness baraba mea trebuie să fie ca și cum acum cinci minute am fost la frizer și acesta mi-a ajustat-o cu briciul. Dacă la birou mergeam cu hainele pe care le pusesem pe un cuier, la sala de fitness ca antrenor personal pantalonii mei trebuie să nu fie șifonați, bluza de pe mine nu trebuie să fie boțită, iar pantofii nu trebuie să fie nici cu noroi pe ei, nici scâlciați, adică trebuie să arăt ca scos din cutie, adică să fiu asortat, dichisit și să inspir prin prezența mea că sunt un tip deosebit de atent cu mine.

Certificarea nu este un lucru deloc simplu. Există mulți care oferă certificări pentru diferite meserii, dar eu trebuie să-l aleg pe cel mai serios, a cărui certificare este cea mai valoroasă. În Româânia sunt cam 86 de universități acreditate și care sunt ierarhizate de la 1 la 86. Dacă eu aleg să urmez cursurile universității de pe poziția 59, atunci când în CV voi scrie unde sunt licențiat, oamen ii știu de poziția 59 și voi fi tratat ca atare, din moment ce universitatea de pe poziția 1 este cea mai bună și peste tot se vorbește de top 10 universități, ceea ce înseamnă că și la certificări funcționează ierarhizarea și trebuie să merg la cei acre sunt foarte apreciați, chiar dacă cursurile pentru certificatul de acolo au costuri ceva mai amri, există un anume nivel de exigență și mai ales, există și o rată de respingere destul de mare.

Dacă m-am documentat și urmez cursurile de certificare, sunt pe drumul cel bun și trebuie să mă gândesc foarte serios la începerea muncii în noul domeniu.

(01 decembrie 2023)

Inteligența Artificială - IA și productivitatea muncii intelectuale

Munca intelectuală este considerată ceva care nu se supune regulilor specifice cuantificării și a vorbi despre productivitatea muncii intelectuale este ca și cum ai vorbi despre sculpturi care se cântăresc la tonaj, despre picturi date în metri pătrați și în cântece măsurate în decibeli. Totuși, intelectualii se deosebesc unii de lații și prin elemente de ordin cantitativ. Un film are un buget, dar filmul are și un număr de spectatori și deci un volum al încasărilor. Opera unui pictor se măsoară în număr de tablouri dar și în valoarea de piață a tablourilor. Deci, vrând-nevrând trebuie să introducem și elemente cantitative în activitatea intelectualilor, oricât ne displace acest lucru, căci una este să vorbim în general despre talent și alta este să spunem că romanul X s-a vândut într-un milion de exemplare, deși a fost scris în 10 luni și are 340 de pagini.

Productivitatea muncii intelectuale este un concept extrem de controversat, dar este absolut necesar să ținem seama de el, mai ales atunci când ne propunem să vedem rolul pe care îl are Inteligența Artificială - IA în munca intelectualilor, oricare ar fi ei.

Dacă să zicem vrem să scriem un articol original și facem acest lucru în 8 luni de zile, dacă ne ocupăm singuri de traducerea în limba engleză și de alcătuirea bibliografiei, ne mai trebuie o lună de zile. În condițiile în care folosim un software care are Inteligența Artificială - IA, traducerea se realizează aproape instantaneu, iar rudimentele de bibliografie pe care noi doar le-am notat sunt aduse la standardul cerut de revista unde trimitem articolul într-un timp record, adică instantaneu. Fără Inteligența Artificială - IA demersul nostru ar fi durat 9 luni, cu Inteligența Artificială - IA demersul nostru durează 8 luni, căci dacă mai adăugăm câteva minute, deja este nesemnificativă creșterea impusă de prelucrările de software cu Inteligența Artificială - IA. Creșterea productivității muncii cu 12% fără să iau în calcul că Inteligența Artificială - IA intervine și pe traseul elaborării articolului dacă știm să formulăm cereri care să ducă la utilizarea acesteia în activități de rutină pentru prelucrarea de date indiferent cât de complicate sunt formulele de calcul, cu condiția ca datele inițiale de care dispunem să fie complete și corecte. Dacă luăm în calcul și aceste munci, cu siguranță că Inteligența Artificială - IA duce la creșterea spectaculoasă a productivității muncii intelectuale. va trebui să comparăm ce ar fi însemnat scrierea articolului fără componenta de Inteligență Artificială - IA, respectiv, cu utilizarea de Inteligență Artificială - IA.


(18 noiembrie 2023)

Inteligența Artificială - IA și eficiența utilizării timpului

De la Inteligența Artificială - IA trebuie să ne așteptăm la beneficii și nu trebuie s-o vedem ca pe o sperietoare. Inteligența Artificială - IA este folosită și va fi folosită cu deosebire în muncile specifice activităților intelectuale. Dacă vom ști să formulăm corect niște solicitări, Inteligența Artificială - IA ne va furniza rapid informațiile cerute, fără a mai fi nevoie ca noi să muncim mult. Voi da câteva exemple.
Dorim să știm care sunt cuvintele cele mai des folosite în poeziile lui Mihail EMINESCU. Inteligența Artificială - IA:

- va accesa fișierele text cu poeziile lui EMINESCU,

- va construi lista cuvintelor diferite găsite,

- va contoriza frecvența aparițiilor,

- va ordona descrescător după frecvență,

- va afișa solicitarea noastră.

Totul va dura extrem de puțin, comparativ cu munca pe care ar fi trebuit s-o facem noi și am fi avut și greșeli la contorizarea de frecvențe.

Dacă dorim să știm volumele și ariile totale ale poliedrelor regulate, doar trebuie să facem o solicitare corectă și vom avea instantaneu formulele cu ariile totale și volumele pentru poliedrele pe care le enumerăm, dar comparativ cu munca de a căuta prin cărți sau de a calcula chiar noi acele elemente, ceea ce Inteligența Artificială - IA oferă scoate în evidență că se face o economie de timp extraordinar de mare. 

Dacă dorim să vedem dacă un compozitor s-a inspirat de la alți compozitori, luăm fragmentul ce ne interesează și Inteligența Artificială - IA va face comparațiile cu toate melodiile existente pe Internet și ne va spune că este ceva nou sau din contră, ne va înșira toate melodiile care sunt considerate identice cu ceea ce am propus noi. Timpul este foarte scurt, iar rezultatul este edificator.

În loc să irosim timpul cu munci de rutină precum căutarea de cuvinte, căutarea de formule sau ascultarea de fragmente de melodii, ne vom ocupa de chestiuni mult mai importante, mai creative, dar și noi trebuie să fim dăruiți de Dumnezeu cu o gândire brici, plină de inventivitate și iscodire spre lucruri originale.

(18 noiembrie 2023)

Cum se deosebește o facultate grea de celelalte?

Facultatea grea îl pregătește pe student pentru o meserie grea, de mare responsabilitate, care necesită decizii rapide, riscuri enorme și bunul meseriaș se vede prin rezultatele muncii lui, de mare responsabilitate, pe care oamenii care beneficiază de serviciile meseriașului o simt direct și diferența dintre un bun meseriaș și unul mediocru este ca de la cer la pământ, iar incompetența nu are loc în practicarea meseriei, căci latura ireversibilă a efectelor are caracter dramatic, nepermis prin repetare necontrolată.

O facultate grea se deosebește de celelalte facultăți prin:

- profesorii săi, care impun respect prin rezultatele lor de răsunet,

- disciplinele care se predau, caracterizate prin complexitate deosebită,

- prestigiul pe care au cei care practică meseria pentru care se pregătesc studenții,

- imposibilitatea de a exercita meseria prin absolvirea doar a unor părți din plan,

- imposibilitatea de a promova examene învățând doar în sesiune,

- necesitatea de a învăța cu examene și după terminarea facultății,

- dificultăți în a crea noi facultăți similare de către doritori din cauza limitării resurselor,

- calitățile deosebite pe care le dobândesc studenții ca meseriași.

Facultatea grea este recunoscută de către societate ca fiind grea în unanimitate și fără comentarii, iar profesorii și absolvenții ei sunt recunoscuți ca importanți de către toată lumea, iar numerele lor de telefon se află în agendele tuturor celor care au putere de decizie, căci toată lumea are nevoie de astfel de meseriași de-a lungul timpului, iar necesitatea realizării de interacțiuni cu acești meseriași nu suportă nicio amânare, iar calitatea soluțiilor oferite de acești meseriași face diferența între a fi și a nu fi, a avea și a nu avea, a funcționa și a nu funcționa. Ierarhizarea absolvenților se face după nivelurile de calificare și după rezultatele concrete obținute și mai ales verificate de practica de zi cu zi.


(22 octombrie 2023) 

Nu ești o mamă bună pentru fiica ta dacă...

Nu ești o mamă bună pentru fiica ta dacă:
- nu-ți înveți fiica să dea cu mătura, 
- nu-ți înveți fiica să facă o ciorbă,
- nu-ți înveți fiica să spele o rufă,
- nu-ți înveți fiica să calce o cămașă,
- nu-ți înveți fiica să frece parchetul,
- nu-ți înveți fiica să împletească un pulover,
- nu-ți înveți fiica să spele vasele,
- nu-ți înveți fiica să bată covoarele,
- nu-ți înveți fiica să curețe cartofi și alte legume,
- nu-ți înveți fiica să prepare o supă,
- nu-ți înveți fiica să respecte pe cei din jur,
- nu-ți înveți fiica să se scoale devreme,
- nu-ți înveți fiica să muncească cu adevărat,
- nu-ți înveți fiica să fie ponderată în a pierde nopțile în cluburi,
- nu-ți înveți fiica să știe că nu tot ce zboară se și mănâncă,
- nu-ți înveți fiica să ocolească alcoolul și destrăbălarea.

Dacă fiica ta va ști să dea cu mătura, să facă o ciorbă, să spele o rufă, să calce o cămașă, să frece parchetul, să împletească un pulover, să bată covoarele, să curețe cartofi, să prepare o supă, să spele geamurile, nu înseamnă că în viitor va face toate aceste lucruri, dar când va veni femeia de serviciu sau bucătăreasa ,a ști ce că-i ceară și mai ales, va ști cum să le corecteze, dacă acestea vor greși sau vor vrea să facă treabă de mântuială, deși ea le va plăti exact cum trebuie pentru munca lor.

(12 august 2023)

#REZIST: resetarea educației

Este cunoscut faptul că după Revoluția din Decembrie 1989 sistemul educațional românesc a cunoscut o mare decădere care s-a concretizat prin:
- schimbarea modului de evaluare a elevilor,
- scăderea nivelului de exigență în evaluare,
- creșterea nepermisă a ponderii suplinitorilor,
- salariile foarte mici ale personalului din educație,
- trecerea în derizoriu a profesiei de dascăl,
- amplificarea violenței în școli,
- subfinanțarea din sistemul educațional,
- atingerea unui nivel nepermis al sub-calității.

Președintele Klaus IOHANNIS, provenind din învățământ a intuit corect că România educată este proiect de țară care să stea în fața tuturor românilor pentru un interval de timp de cel puțin 25 de ani de aici încolo. Este vorba de o resetare a sistemului educațional românesc, adică este vorba de o schimbare din temelii a sistemului educațional. Va trebui să existe un început și acesta va trebui să fie un început al schimbărilor de tip chirurgical în educație. Așa cum se întâmplă cu un pacient bolnav, care trebuie pregătit pentru operație de către chirurg, sistemul educațional trebuie pregătit cu mare grijă, căci măsurile luat pompieristic se întorc asemeni unui bumerang împotriva  celor care le iau și rezultatele vor fi contrare intențiilor care au stat la baza luării lor.

Trebuie resetată baza materială a sistemului educațional.

Trebuie resetată pregătirea corpului cadrelor didactice.

Trebuie resetată atitudinea materialului supus procesului educațional și aici mă refer la elevi.

Aici nu merge cu termene, adică să se propună ca în cinci ani să crească nivelul de pregătire a cadrelor didactice, căci îmi amintesc cum s-a dat un astfel de termen ca persoanele din universități să susțină tezele de doctorat în cinci ani de la un moment stabilit. Anii au trecut și cei care nu făcuseră doctoratul la timpul potrivit, mai cereau încă prelungire la cei cinci ani stabiliți. Este vorba de faptul că resetarea în educație se realizează gradual, astfel ca într-un număr de ani bine stabilit să se atingă obiectivele. Se știe exact câte școli au closetele în curte. Se știe cât costă ca investiție realizarea de closete în clădirea școlilor. Calculele nu sunt imposibil de făcut, iar fondurile nu sunt imposibil de alocat. Dacă în 3 ani toate școlile din țară vor atinge performanța de a avea closete în clădirea principală și de a nu mai exista școli cu closete în curte, este chiar primul pas care să dea garanție că proiectul România educată începe să funcționeze.

Introducerea de criterii calitative de diferențiere a cadrelor didactice este absolut necesară. Există o diferență foarte mare între un profesor care a absolvit o facultate aflată în primele 10 universități românești ierarhizate și să fi avut și o medie de peste 9,50 în comparație cu un profesor care a absolvit o universitate de pe o poziție mai jos de 50 și să fi absolvit cu media 7,50. Aceste diferențe trebuie să se reflecte în salariu obligatoriu. Existența unor criterii efective care să diferențieze școlile, liceele și universitățile în raport cu calitatea produselor lor va face ca munca profesorilor și elevilor să capete sens. Nu trebuie tratate pe picior de egalitate liceele care nu au niciun absolvent de bac cu cele care au elevi care au luat bacul în proporție de 90% dintre elevi. Discuțiile sunt foarte multe și dificile, dar cineva trebuie să rupă pisica în două, căci fără calitate nu se face educație.

Este nevoie de resetare în educație căci trebuie să se treacă de la învățământul bazat pe memorare, pe plagiat și pe fraudă, la învățământul responsabil, bazat pe logică, în gândire, pe muncă și pe onoare.


(05 iulie 20230

Vocația de campion

Sunt oameni care se nasc pentru a fi campioni. Ei sunt special. Au vocația muncii continue, a perseverenței și a dorinței de a fi cei mai buni.

Am cunoscut un tip care învăța bine. În fiecare seară el făcea genuflexiuni, până când își storcea treningul de transpirație. Făcea treaba aceasta seară de seară și nu înțelegeam de ce. La o oră de sport, profesorul de educație fizică ne-a pus să facem săritura în înălțime. Nu mai făcusem așa ceva, dar am sărit și eu acolo cât să nu fiu ultimul. am văzut cum tipul care făcea genuflexiuni a solicitat ridicarea ștachetei ceva mai sus. A sărit. A solicitat ridicarea ștachetei. A sărit peste ea fără să o atingă. Deja noi, ceilalți ne uitam ca la un spectacol pe un stadion unde era o competiție de atletism. Eram convins că tipul avea vocație de campion. Peste ani, l-am întâlnit pe tip pe strada Căderea Bastiliei. Era student ca și mine la ASE. Eu eram la Mecanizare, iar el era la Finanțe. L-am întrebat dacă mai face sport. Răspunsul lui a fost afirmativ. Făcea aceleași genuflexiuni și era foarte încântat.

De când am blogul Actualitatea românească, am scris despre culturiștii de top ai României, foarte mulți dintre ei fiind campioni naționali, balcanici sau europeni. La toți am văzut caractere puternice, dorința de autodepășire. Eu sunt campioni pentru că s-au născut campioni. Au meserii dintre cele mai diferite, au familii, au hobby. Pentru ei culturismul este a doua natură, căci eu fac culturism exact cum respiră. Culturismul este un sport extrem de greu și numai oamenii absolut speciali au capacitatea de a-l practica și de a ajunge foarte sus, te treapta cea mai înaltă a podiumului de concurs.

Vocația de campion la culturism înseamnă disciplină.

Vocația de campion la culturism înseamnă voință.

Vocația de campion la culturism înseamnă muncă.

Vocația de campion la culturism înseamnă planificarea ciclurilor de antrenament.

Vocația de campion la culturism înseamnă rigoare în derularea antrenamentelor.

Vocația de campion la culturism înseamnă capacitate de autodepășire.

Vocația de campion la culturism înseamnă abordarea realistă a performanței.

Vocația de campion la culturism înseamnă modestie.

Vocația de campion la culturism înseamnă eficiență.

Am văzut sportivi care după un succes obținut, în loc să continue munca și să consolideze bazele succeselor viitoare, trăiesc clipa și bucuria succesului și trec pe planul secund munca, pregătirea, ceea ce face ca performanța să se năruie și cu ea și cariera de sportiv. Ei nu au avut vocația de campioni, ci au mers în direcția sportului căci au fost mânați de la spate de alții s-au le-a fost inoculată ideea de câțtiguri prin practicarea sportului, să zicem mai exact a fotbalului. Dar ei campioni sau diamante sau briliante nu au fost niciodată, ci doar oameni obișnuiți, aproape banali.


(02 iunie 2023)

Vocația de cercetător științific

Cercetător științific ești dacă te naști cercetător științific. Vocația de cercetător științific nu se învață în nicio școală. Am văzut tineri în studenție dornici să aprofundeze diferite discipline și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să meargă mai departe, dincolo de ceea ce i se sugerase, căci el considera că nu există limite. El era viitorul cercetător științific, căci el dovedea capacitatea de a merge mai departe în raport cu alți tineri.

Cercetătorul științific este o persoană preocupată de un domeniu. Ca elev, viitorul cercetător științific trebuie să facă dovada că este:

- dedicat,

- serios,

- studios,

- ambițios,

- profund,

- iscoditor,

- tenace,

- îndrăzneț,

- exigent,

- asumat,

- curajos.

Munca de cercetător științific nu este o muncă normată, nu se realizează într-un interval de timp funcționăresc. Este proverbială zicerea unui mare matematician:

- Dacă aveți nevoie de fundul meu, vin la programul de la 8 -16. Dacă aveți nevoie de creierul meu, lăsați-mă să lucrez după cum îmi vin ideile și ca timp stau la muncă mai mult de 48 de ore cât cereți voi!

Am cunoscut și eu cercetători științifici, nu mulți, dar am cunoscut și sunt mândru că am fost prieten cu unii dintre ei și am învățat foarte multe de la ei, mai ales în zona seriozității și a tenacității. 

Pe la doctorat se zice că oamenii fac muncă de cercetător științific, dar adevărul este cumva altul din moment ce toți cei ce obțin titlul științific de doctor, părăsesc domeniul, deci nu mai fac cercetare științifică. În opinia mea, cercetarea științifică este ca un microb de care nu scapi toată viața. Cine nu face cercetare științifică toată viața nu este cercetător științific.

(31 mai 2023)

Eu și diaspora

Eu merg prin Europa cu mașina. Nu sunt un tip care să frecventeze locuri exotice și exclusiviste. Merg la talpa țării cum se spune și văd pe unde merg realitățile așa cum sunt. Am avut ocazia să văd români care lucrează în țări precum Spania, Germania, Italia, Elveția, Belgia, USA, Grecia, Austria, Danemarca și de fiecare dată mă gândesc la faptul că nimeni nu-și lasă cuibul dintr-un moft, ci pentru că nevoile îi mână pe oameni să ia calea pribegiei. Oamenii pleacă datorită lipsei de speranță de aici, datorită imposibilității de a munci aici pe calificarea pe care o au, din cauză că banii câștigați aici nu le permit decât să se târască de pe o zi pe alta, fără posibilitatea de a-și face și ei un rost.
Acolo unde oamenii merg, trăiesc greu, muncesc și-i macină dorul de casă, dar strâng din dinți și merg mai departe, căci știu că dacă vor rezista, ei și familiile lor o vor duce mai bine fie acolo, fie aici când se vor întoarce și-și vor construi o casă, vor avea bănuți pentru a-și trimite copiii la școală și vor avea ce pune în farfurie.
Multă lume privește pe cei care au avut curajul să-și ia soarta în mâini să să plece să caute un trai mai bun, foarte diferit de la om la om. Sunt unii care cred că dacă ar sta aici, tot ar realiza ceva, dar preferă să plece că acolo vor realiza mai ușor și într-un termen mai scurt atingerea obiectivului. Alții îi compătimesc pe cei care pleacă și se pun ei în paralelă, că nu au plecat că și aici este de treabă. Oricum privim lucrurile, oamenii care au plecat la muncă în străinătate merită toată admirația. Ei au avut curajul să meargă în necunoscut. Ei au avut puterea să învețe o limbă străină. Ei au avut demnitatea să muncească la standardele țărilor unde s-au stabilit. Ei au avut puterea de a înțelege că sacrificiul lor merită pentru cauza pe care și-au definit-o. Numai cei care privesc cu invidia omului slab, ceea ce fac cei care au plecat la muncă în afară, vin cu tot felul de ziceri, care nu le fac cinste. După mine, cei din diaspora sunt niște eroi, care fiecare în felul lor duc o luptă mai întâi cu ei înșiși și mai apoi cu mentalitățile străinilor față de români, dar și a românilor rămași acasă, cu invidia pe realizările făcute cu sudoare, sacrificii și lacrimi.

(24 mai 2023)

Eu și succesele

Dacă mă laud și eu cu ceva, mă laud cu micile mele succese. Nu au fost puține, nu au fost nici multe. Au fost exact atâtea câte am avut ocazia să dobândesc prin opțiunile pe care le-am transpus în realitate. Trebuie să spun aici că pentru a avea succesele pe care le-am avut, mi-am definit obiective realizabile, fără să exagerez, căci eu știu că bucuria de a avea un succes la un obiectiv normal, este cu mult mai importantă decât tristețea de a înregistra un eșec legat de nerealizarea unui obiectiv deosebit de important.

Am avut succese când am promovat an de an cele șapte clase elementare.

Am avut succese când am promovat an de an clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a și a XI-a de liceu.

Am avut succes când am promovat examenul de maturitate după terminarea liceului.

Am avut succese când am promovat rând pe rând sesiunile de examene din cei cinci ani de facultate.

Am avut succes când am susținut lucrarea de diplomă după terminarea anilor de facultate.

Am avut succes de fiecare dată când am finalizat alergarea celor 42 de Km cât este distanța unui maraton.

Am înregistrat drept succes fiecare antrenament la sală care s-a derulat exact așa cum mi l-am propus.

Am considerat ca fiind un succes în anul 2019 când am mers prin Europa 8.000 de Km.

Niciodată nu mi-am propus obiective nerealizabile, căci aceste obiective înseamnă eșecuri certe. Teoria mea este că dacă eu ridic o halteră de 50 de Kg azi, dacă mă antrenez suficient, voi reuși ca într-un an să ridic o halteră de 100 de Kg. Dar în niciun caz, dacă azi ridic o halteră de 50 de Kg, mâine nu voi fi în stare să ridic o halteră de 125 de Kg. Eu mă mai și uit în oglindă și dacă văd că în oglindă nu apare Brad PITT, îmi reprim abordările extravagante ale onor obiective încărcate de fantezie debordantă.

Eu am o calitate și anume, calitatea de a mă bucura sincer de succesele nu numai ale copiilor mei și ale soției mele. Eu mă bucur sincer de succesele celor pe care-i cunosc și știu cât de mult muncesc pentru a obține ceea ce și-au propus. În legătură cu succesele dușmanilor mei, căci am și eu dușmanii mei, nu spun că mă bucur, dar le contabilizez, căci succesele dușmanilor mei le dă valoarea reală, ceea ce înseamnă că nu am niște dușmani oarecare, banali, neînsemnați, ci dușmani valoroși, puternici, profesioniști, ceea ce este mare lucru. În plus, dacă-i întâlnesc, îi felicit și în felul acesta reușesc să-i țin la distanță.

Eu am teoria că un succes nu pică din cer. Succesul se construiește prin multă muncă, prin disciplină și cu foarte multă răbdare și perseverență. Cel puțin așa am obținut eu bruma mea de succese. Eu nu leg succesul de noroc. Norocul e una, succesul este cu totul altceva. De aceea nu joc la LOTO sau la Loz în plic sau la Pronosport.



(13 mai 2023)

Titlul de doctor în științe de pe vremea mea

Pe vremea mea se susțineau foarte puține teze de doctorat, pentru că:
- numărul doctoranzilor era foarte mic,
- numărul de conducători de doctorat era și el foarte mic,
- doctoratul nu era învățământ de masă,
- cine avea titlul de doctor chiar avea nevoie de el la muncă,
- standardele erau de nivel foarte înalt.

Titlul de doctor în științe era acordat unei persoane care:

- în facultate avusese rezultate foarte bune,

- continua cercetarea științifică și după susținerea tezei,

- dovedea că are capacitatea intelectuală de a munci din greu,

- nu etala titlul de doctor în public să pară ceea ce nu este,

- avea timpul material să facă o teză de doctorat autentică,

- nu alerga în același timp după nenumărați iepuri,

- avea respect față de sine și față de conducătorul științific,

- nu vedea doctoratul ca portiță de a urca în societate,

- vedea în doctorat singura șansă de a evolua profesional.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, evita să-l scrie cu litere de-o șchioapă pe cartea de vizită, căci nu prea erau cărți de vizită sau cei care dețineau un astfel de titlul munceau și nu aveau timp de prostii, precum promovarea personală în vederea obținerii unei funcții administrative care aduce bani cu sacul. 

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu ieșea ca păduchele în frunte pentru a afișa că posedă acest titlul pentru a se diferenția de ceilalți din turmă, căci el era cel interesat de obținerea de rezultate în munca de cercetare științifică, pentru că doctorii în științe lucrau în cercetare sau în universități unde pe lângă predare făceau și cercetare.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, lucrau în cercetarea științifică, rezolvând probleme cu care economia se confrunta. Ei nu ocupau funcții politice, funcții administrative în aparatul central și nu puneau niciodată diploma de doctor în științe pe poziția de scut care să-i departajeze cum că ei reprezintă o specie deosebită în peisajul social unde oamenii obișnuiți sunt majoritari.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu-și puneau diploma de doctor în vitrina din sufragerie sau pe peretele din holul de la intrarea din apartament și nici nu scriau pe plăcuța de la intrare în apartament cuvântul dr. pentru a nu se trezi solicitați la un caz de urgență medicală căci dr. înseamnă în mentalul popular doctor adică medic, omul care salvează vieți.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu avea de ce să se rușineze, căci acest titlul se câștiga prin muncă intensă de cercetare științifică depusă cam 5 sau 7 sau chiar mai mulți ani și nu era asociat furtului intelectual prin plagiat nerușinat în complicitate cu conducătorul științific și cu membri comisiei de acordare a titlului la susținerea tezei de doctorat.



(30 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: VIZITIU ăl bătrân

VIZITIU ăl bătrân era vecinul nostru. Așa i se zicea, ăl bătrân, deși nu știu dacă avea mai mult de 50 de ani. El era microbist. Iubea echipa Dinamo Pitești. Eu nu eram amator de fotbal, dar duminicile în care erau peciuri pe stadionul de la ștrandul din Pitești și juca Dinamo Pitești, VIZITIU ăl bătrân era nelipsit de la meciuri.  Nu de puține ori s-a întâmplat să vină autobuzul și să oprească în fața porții lor și să-l coboare pe bărbat, care nu se mai ținea pe picioare de beat și să-l lase în șanț prăbușit pe spate. Venea muierea lui cu copiii și- târau în curte și apoi îl băgau în casă. 
VIZITIU ăl bătrân urla ca din gură de șarpe sau se apuca să cânte cântece pe care nu le auzisem niciodată. Răsuna mahalaua. Când era treaz, VIZITIU ăl bătrân era pâinea lui Dumnezeu. Se scula devreme. Pleca la muncă. Aducea banul. Când era treaba cu meciurile, nu-l mai recunoștea nimeni. Când treceam pe stradă prin dreptul porții lui, noi, copiii îi ziceam sărut mâna și el ne lăuda pe unde apuca, spunând la toți ceilalți ce copii buni are cucoana Aurica sau cucoana Mițica. De ceilalți copii care nui ziceau sărut mâna, avea numai vorbe de ocară și-i privea cu atâta răutate, încât mulți treceau pe partea cealaltă a drumului.
Pe mine m-a impresionat la VIZITIU ăl bătrân contrastul acela de om de casă, de om muncitor, de tată bun și iubitor în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și de fiară, în ziua de duminică, după terminarea meciurilor de la ștrand.

(05 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria lu ' MIRICĂ

Despre MIRICĂ am scris. MIRICĂ avea și el nevastă. Pe nevasta lui MIRICĂ o chema maria.
Maria lu ' MIRICĂ era o femeie vrednică.
Maria lu ' MIRICĂ muncea cu ziua pe unde apuca.
Maria lu ' MIRICĂ ținea casa curată.
Maria lu ' MIRICĂ văruia casa de trei ori pe an.
Maria lu ' MIRICĂ punea grengi cu flori de tei pe pereții din camere să miroase frumos în casă.
Maria lu ' MIRICĂ avea grijă de fetele ei, patru la număr.
Maria lu ' MIRICĂ spăla în fiecare zi rufe pe care le punea la întins pe iarba de lângă casă.
Maria lu ' MIRICĂ gătea zilnic mâncare pe pirostrii.
Maria lu ' MIRICĂ nu se certa cu vecinii.

Deși eram copil, m-a impresionat Maria lu ' MIRICĂ de cum se ocupa de fetele ei, căci urmărea să termine șapte clase. le ținea curate și le învăța să facă mâncare, să spele și să vorbească frumos cu oamenii. Nu le bătea pe fetele ei, dar le dresa din vorbe, căci ele nu-i ieșeau din cuvânt, mai ales după ce MIRICĂ se sfârșise. În vrtemurile acelea grele, multă lume umbla desculță și Maria lu ' MIRICĂ umbla și ea mai mult desculță vara. Iarna avea niște încălțări primite de pe la cucoanele unde lucra ea cu ziua, dar cât era ziua de mare, lui Maria lu ' MIRICĂ nuși stăteau locului nici mâinile și nici picioarele, căci ea era femeie vrednică și o casă grea nu se ține lenevind.


(02 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Nelu a lu ' IOANA

Nelu a lu ' IOANA era un bărbat înalt și bine făcut. Avea o baracă unde făcea potcoave și unde el muncea de dimineață și până seara. Mai lucrau cu el încă doi bărbați tineri, unul Lică și altul poreclit Negrilă. Ei dădeau la baros din greu, că meșter era Nelu a lu ' IOANA.
Erau acolo mai multe barăci de potcovărie, dar baraca a lui Nelu era cea mai mare, era cea mai veche și Nelu avea cei mai mulți clienți.
Nelu venea devreme la potcovărie. Deschidea ușa, ridica oblonul și începea munca. Toată lumea vedea că Nelu venea la muncă bărbierit, cu cămașă curată și  aranjat, căci așa îi plăcea femeii lui să-l țină. Uneori Nelu venea la tata fie să-i repare pantofii lui și muierii lui, fie să-i facă pantofi noi. tata îi lua măsuri, stabilea detalii și Nelu venea la termenul stabilit să ridice pantofii. Plătea așa cum se înțeleseseră. Dacă ani în șir, tata i-a făcut pantofi, înseamnă că Nelu era mulțumit, deși cizmari erau mulți în Pitești și existau magazine de unde ar fi avut posibilitatea să cumpere pantofii de-a gata.
Nelu m-a impresionat prin respectul pe acre-l purtat tatei căci îi zicea meștere și-i reamintea de fiecare dată că vrea să i se facă pantofi exact așa cum au fost cei de dinainte. De la el am învățat că pentru marfa bună nu trebuie să i se facă reclamă și că dacă ceva a funcționat bine, nu trebuie să încerci altceva. De aceea eu sunt foarte conservator și când merg la restaurant comand piept de pui la grătar cu cartofi prăjiți sau păstrăv la grătar cu legume tot la grătar, căci nu vreau să risc încercând alte combinații riscante.

(01 aprilie 2023)

Cum îți prăbușești mica ta afacere?

Foarte mulți cred că afacerea o dată începută, merge de la sine. Este o mare eroare. Cine începe o afacere, trebuie să se ocupe de ea zi de zi, minut de minut. Nu trebuie să aibă liniște nici măcar o clipă. Trebuie să se gândească la:
- calitatea produselor,
- salariați să fie mulțumiți,
- produse care să fie de calitate,
- profit care trebuie să reflecte efortul.

Am văzut foarte multe afaceri mici care așa cum au început, adică în forță, tot așa s-au prăbușit. Era un tip care și-a deschis un aprozar. În primele zile avea marfă frumoasă, prețuri bune. El a început să joace table undeva în spate. Și-a cumpărat câine. Vânzătoarea era neglijentă cu clienții. A venit să vândă și pește, agățat de niște cârlige puse pe o sârmă. Era vară și foarte cald. Mirosul, marfa, au dus la scăderea numărului de clienți. Afacerea a durat doar trei-patru luni. Păcat, omul își modificare și apartamentul care era la parter să dea acces direct clienților, prin balconul construit fără să fi fost în proiectul inițial.

Am văzut pe unul care-și cumpărase un microbuz și făcea maxi-taxi. Era cu traseu pe Nerva. Niciodată șoderul nu mi-a dat bilet. Era clar că fiecare acolo făcea ce-i trecea prin minte, căci patronul nu se interesa de nimic, crezând că afacerea se derulează de la sine. Și linia de microbuz nu a rezistat mai mult de trei luni și a dispărut, ceea ce ducea la ideea că afacerea s-a prăbușit. 



(01 februarie 2023)

Nu vă mai îmbătați cu apă rece!

Românii au un talent cu totul special de a face din orice, un lucru strălucitor chiar dacă acesta nu este deloc strălucitor. Ei atribuie denumirile cele mai năstrușnice unor persoane, ceea ce arată că sunt mari meșteri în a pune fundamentul cultului personalității pentru oricine le iese în cale, chiar dacă nu știu prea multe despre persoana cu pricina.
Îmbătatul cu apă rece este sport național. Este modul esențial de a ocoli adevărul neplăcut, evident și de necontestat că lucrurile nu au ieșit așa cum ar fi trebuit. În sport se vede cel mai bine. La o olimpiadă există la fiecare disciplină:
- un campion cu medalie de aur,
- un vice-campion cu medalie de argint,
- un medaliat cu bronz.
- finaliști,
- calificați în sferturi,
- participanți,
- descalificați,
- neparticipanți.
Nu este un titlu de glorie pentru nimeni să te lauzi că ai participat la jocurile olimpice dacă nu ai obținut o medalie. Numai la noi ne apucăm să ne îmbătăm cu apă rece, că sportivii au participat și ne apucăm să înșirăm poziții jenante din clasamente, dar noi le privim cu atât de multă îngăduință, culoare și vervă, încât parcă ar fi mai valoroase ca titlul de campion olimpic.
Îmbătatul cu apă rece, crează contextul că dacă lozul actual a fost  necâștigător, cu siguranță viitorul loz va fi câștigător și șansa ne va surâde. Transferând totul în zona șansei și nu a muncii, se vede clar că întreaga abordare este nepotrivită. Noi suntem excepționali, dar destinul nu a fost cu noi. Este cu mult mai decent să se facă o analiză, să se vadă greșelile și să se facă corecții, astfel încât munca să fie pe primul plan, iar sacrificiile care decurg din munca asiduă să ducă spre rezultate de excepție. Cine crede că performanța se face după rețete unde munca este trecută pe planul al III-lea și disciplina pe planul al V-lea, iar știința nu există, să nu se aștepte în vecii-vecilor la campioni pe la olimpiade sau campionate mondiale.


(09 august 2022) 

Boul care trage, tot în ăla dai

Societatea românească, trecută prin comunismul crâncen de după război și până în 22 Decembrie 1989 a impus egalitarismul dus până la cotele cele mai vulgare, exprimate prin versuri precum:
Cine muncește cinstit,
Este prost ori e tâmpit.
sau
Cine-i harnic și muncește
Are tot ce vrea,
Cine-i leneș și chiulește,
Are tot așa.
Dacă lumea a luptat pentru democrație și libertate, era normal să lupte și pentru demnitatea și onoarea care se obțin prin muncă cinstită. N-a fost să fie. Au apărut profitorii, bugetarii milionari, beneficiarii de avantaje prin nemuncă, pentru că toți cei care-și văd de treaba lor, se fac că nu văd și viața merge înainte, iar societatea se îmbolnăvește pe zi ce trece, afectată fiind de corupție la toate nivelurile, sub toate formele. Observăm că cel ce muncește este exploatat de stat prin toate mijloacele și de la el se iau bani care se centralizează sub forma de încasări la buget, iar procesul de redistribuire are menirea de a pulveriza banii în direcții care nu-l avantajează tocmai pe cel care i-a produs.
Autostrăzi, nu.
Spitale, nu.
Școli, nu.
Servicii publice de calitate, nu.Proverbul se verifică 100% căci omul care muncește nu beneficiază de nimic din moment ce el merge pe drumuri proaste, statul nu-i asigură niciun avantaj și el, contribuabilil este umilit din toate părțile.

(04 decembrie 2021)