Al treilea război mondial?

Stau și mă gândesc la celebra zicere care bântuie lumea de ani buni: Secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc! care este un citat zic unii al lui André MALRAUX. Lucrurile sunt extrem de complicate și unii așteaptă cu gura căscată, așa cum au așteptat și la pandemie să se producă nenorocirea, căci ei trăiesc doar din nenorociri, căci doar nenorocirile și catastrofele aduc rating în televiziuni, lumea cască gura cu disperare la tot ceea ce este rău, dezgustător, hidos și înspăimântător.

Acum pe buzele moderatorilor este conceptul numit al III-lea război mondial, deși acești nefericiți nu se gândesc nicio clipă la faptul că SUA are undeva la 9.960 de focoase nucleare, Rusia are undeva la 16.000 focoase nucleare, Marea Britanie are 350 focoase nucleare, Franța are 225 de focoase nucleare, China are 130 de focoase nucleare, India 115 de focoase nucleare, Pakistan are 90 de focoase nucleare, dar mai sunt Coreea de Nord și Israelul care au și ele de focoase nucleare și câți or mai fi despre care nu se știe nimic încă.  Așa cum neglijența din laboratorul de virusuri din China a declanșat pandemia de COVID 19, riscul unui accident nuclear major cu caracter de catastrofă mondială este îngrozitor de mare, fără a fi nevoie de un al III-lea război mondial. Tocmai la un asemenea accident nuclear catastrofal s-a gândit cel care a zis că Secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc!

Să ne aducem aminte de povestioara cu bărbatul care le-a jugnit pe femeile care au decis să-l omoare lovindu-l cu pietre. Omul a avut ca dorință ca prima femeie care aruncă cu piatra în el să fie cea mai proastă. Și așa a scăpat tipul de a fi omorât cu pietrele aruncate în el de femeile pe care le-a jignit.

Va fi foarte greu să se ia decizia primei lovituri nucleare, dar nu trebuie să fie exclusă mintea fie irațională, fie înfierbântată care va lua decizia și iadul se va dezlănțui. Nu va fi al III-lea război mondial, ci sfârșitul omenirii căci niciun buncăr antiatomic nu va fi save pentru nimeni niciodată, indiferent cine va fi.

(26 octombrie 2023)

Bloc nou care se va prăbuși la un cutremur major

Pe când eram la sala de fitness de pe Calea Vitan 23 D cu geamuri mari și multe de la etaj, într-o zi a venit un tip cât un munte de mare foarte vesel. El avea o firmă de securitate și pază și primise un contract mare. Era vorba să păzească de hoți un bloc în construcție. Cu o zi înainte reușise să-i prindă pe hoți, care furaseră niște cilindri de metal cu care se prindeau plăcile de beton la bază pentru a le fixa. Hoții erau lucrători de la bloc, dintre constructori. Hoții aveau o basculantă în care încărcaseră nenumărați cilindri de metal și plecaseră cu ea spre comuna Berceni. Cei de la firma de pază erau pe urmele hoților. La un moment dat, au blocat mașina, i-au imobilizat pe hoți, i-au despuiat, au transbordat cilindrii într-o altă remorcă și au dat foc basculantei. Omul a adus cilindrii la constructor pentru a fi încorporați în construcție. El se întreba cât or fi furat hoții, din moment ce constructorul s-a alarmat și l-a angajat pe el să păzească lucrările. Acum, după atâția ani, mi-am adus aminte de întâmplare și știu doar atât că blocul era undeva în zona Institutului de Infra-microbiologie, hoția se produsese între 2005 - 2007 și că blocul nou nu avea multe etaje, dar avea balcoane foarte generoase. La sala de fitness noi nu ne recomandam între noi, în rare cazuri știam cum se numesc cei care veneau la antrenamente, nu schimbam numere de telefon între noi. De aceea azi nu am elemente de identificare precise ale blocului cu pricina. Tare mi-e teamă că lipsa acelor cilindri de legătură va antrena la un cutremur deplasarea plăcilor și prăbușirea lor.

(13 februarie 2023)

Note de plată și decontări după cutremurul din Turcia

Lăcomia dezvoltatorilor din construcțiile civile a dus la dezastrul concretizat prin  prăbușirea a peste 25.000 de clădiri, dintre care unele au fost clădiri noi. Acum arhitecții, proiectanții constructorii, dezvoltatorii, sunt cei care trebuie să justifice cum de s-a produs acest dezastru.
Cu siguranță că:
- proiectele au fost greșite pentru a obține suprafețe atractive,
- materialele au fost necorespunzătoare pentru a duce la prețuri mici,
- condițiile false de vânzare au fost aparent generoase pentru a se vinde apartamentele.
Acum au ieșit la iveală toate neregulile și pentru toți cei care au greșit este momentul în care trebuie să achite nota de plată.
Am avut un prieten care s-a mutat într-o vilă care a luat-o la vale fără să fie vreun cutremur. Am înțeles că prin Chitila un bloc s-a rupt în două fără mișcări telurice. Și la noi s-au făcut construcții de mântuială. Nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta orașul București după un cutremur de 7,4 grade pe scara RICHTER. Oricum, cutremurul din Turcia trebuie să fie o lecție pentru toată lumea și constructorii să fie cu mult mai atenți ce construiesc, din ce materiale construiesc și cât de durabile sunt clădirile pe care ei le înalță.

(12 februarie 2023)

De ce cad blocurile la cutremur?

Se știe cu mare exactitate cum se manifestă cutremurele. Sunt deja evaluări cantitative ale mișcărilor telurice, încât despre legătura cauză - efect nu mai încape nicio îndoială și aici mă refer la cauzele care au ca efect prăbușirea clădirilor la cutremur.

În continuare voi enumera cauze care determină prăbușirea clădirilor la cutremur, oferind răspuns la întrebarea din titlu.

În primul rând, nu se ține seama de gradul de seismicitate al zonei unde se face construcția, căci una este să fie un grad mic și construcția se gândește și se realizează într-un fel și cu totul altfel se pune problema dacă zona are grad de seismicitate mare, clădirea se gândește și se realizează cu totul altfel, căci adevărații specialiști trebuie să țină seama de acest factor.

În al doilea rând, structurile sunt neomogene, în sensul că parterul are o anumită configurație, iar etajele, fiecare au configurații diferite. Nu ar fi nimic grav dacă s-ar urmări din punct de vedere al rezistenței menținerea omogenității la întreaga clădire, adică stâlpii de rezistență să fie aceiași la toate nivelurile.

În al treilea rând, proporțiile spațiilor care definesc construcția trebuie să fie corelate, astfel încât să nu se producă fenomenul de fragilizare. Ca să dau un singur exemplu, să presupunem existența unui balcon suspendat cu mult prea mare în raport cu restul construcției sau existența unei piscine la ultimul nivel,  fără a ține seama de poziționarea în raport cu întreaga construcție.

În al patrulea rând, utilizarea de materiale de cu totul altă calitate decât cea specificată de proiectant și de cel care a făcut calculele de rezistență și aici mă refer la materiale de calitate cu mult mai slabă decât cea din specificații. Unii cred că au posibilitatea de a înlocui materialele din proiect cu altele de slabă calitate, dar folosind cantități suplimentare, cred că vor compensa. Realitatea este cu totul alta, căci crește rigiditatea construcției. 

În al cincilea rând, nerespectarea procedurilor de construire, eliminarea unor etape și executarea de mântuială a unor lucrări, vulnerabilizează clădirea.

La ora actuală lucrurile sunt foarte clare în legătură cu cutremurele și arhitecții dar și constructorii dacă le știu, trebuie doar să le aplice, pentru a se obține clădiri care să facă față unor cutremure. Și totuși nu este așa, multe dintre construcțiile relativ noi cad la cutremure, adică se prăbușesc. dacă sunt luat bob cu bob clădirile care s-au prăbușit la fiecare cutremur se va vedea ori că proiectul nu a fost bun, ori materialele folosite nu au fost de calitatea cerută, ori la execuție au fost sărite anumite etape. Toate se produc din simplul motiv că nicio clădire nu are carta ei, adică un document care să spună clar cine a proiectat-o, cine a construit-o, din ce materiale și ce s-a întâmplat cu clădirea de-a lungul timpului.

Acum se practică demolarea de ziduri chiar în blocuri și nu a oricăror ziduri, ci a zidurilor de rezistență. Plimbându-mă prin mahala, am văzut într-un bloc pe geam, căci era seară și lumina aprinsă, căci o cameră devenise prea mare, adică era demolat un perete de rezistență. Nu mai țin minte unde am văzut acest lucru, dar sunt tare curios dacă la un cutremur, blocul acela ar mai sta în picioare.

Tot așa, prin mahala, am văzut construindu-se clădiri cu 3 sau 4 niveluri, cu niște pereți groaznic de strâmbi și cu niște caricaturi de stâlpi de rezistență. Au fost făcute frumoase acele clădiri din tencuiala pereților. Cred că acele clădiri, ieftine, din inconștiența dezvoltatorilor au mari vulnerabilități. Carta construcției ar responsabiliza pe toți care participă la realizarea unor construcții, inclusiv a celor care dau autorizații de tot felul și după aceea ridică din umeri și fac pe necunoscătorii.


(11 februarie 2023)

Cutremurul și limba de lemn

Observăm că fiecare etapă are limba ei de lemn, formată din:
- cuvinte repetate obsesiv,
- șabloane ca asocieri de cuvinte,
- schimbări de ton,
- folosiri neadecvate de adjective,
- vocabular prea limitat.
În cazul cutremurului din Turcia, reporterii, dar și știriștii s-au întrecut în a folosi cuvinte prin care credeau ei că vor reda cât mai veridic realitatea, mai ales când unii reporteri de teren erau la fața locului. Se vede de departe că respectivii sunt lipsiți de:
- cultură,
- spontaneitate,
- orientare,
- viteză,
- diversitate,
- adaptabilitate,
- dinamism.
ca să aibă momente de respiro, folosesc cuvinte de legătură precum, doamnelor și domnilor, sau introduc cuvinte de legătură precum iată, atenție, așadar, deci, desigur, dar și altele la fel de neinspirate.

Mă așteptam ca în aceste momente de un tragism deosebit, reporterii de teren sau știriștii din studiou să dea dovadă de mai multă empatie și să-și crească debitul verbal, fără împiedicări nejustificate, generate de lipsa exercițiului de a relata live, de la fața locului, deși de multe ori au simulat transmisiile live, dar au fost înregistrați și textele le-au memorat, nefiind nimic spontan. se și vede cum din lipsă de inspirație, unii reporteri de teren, deși se află la un anumit obiectiv, se apucă să facă o serie de considerații generale despre evenimente trecute sau plasate în alte zone, chiar dacă sunt legate de subiectul în care sunt plasați.
(11 februarie 2023)

Mă așteptam...

La auzirea știrii cutremurătoare referitoare la cele peste 80 de victime din care 27 copii, ale atacului chimic cu gazul sarin din Syria, provincia Idlib, mă așteptam ca:

• guvernul Sorin GRINDEANU să-și exprime compasiunea față de victime și solicite ONU și marilor puteri să intervină astfel încât astfel de nenorociri să nu se mai întâmple;
• prezidentul Klaus IOHANNIS să arate poziția țării noastre care luptă pentru pace, pentru interzicerea cu desăvârșire a armelor chimice și condamnă pe toți cei ce le folosesc;
• Crucea Roșie din România să contacteze Crucea Roșie Internațională astfel încât ajutoare de 1.000.000$ să ajungă la victimele atacului cu gazul sarin din Syria;
• țara noastră să se ofere cu vreo 5 specialiști în neutralizarea armelor chimice și înlăturarea efectelor acestora, cu echipamente și materiale, prin intermediul Crucii Roșii Internaționale, alăturându-se astfel eforturilor intyernaționale de a-i ajuta pe sinistrați.

Multe mă mai așteptam, dar n-a fost să fie, pentru că sunt un tip învechit, care nu ține pasul cu istoria, care vede lucrurile altfel și care crede că omenirea mai are încă resurse de a trăi frumos și în armonie. Unele dintre cele la care mă așteptam s-or fi produs, dar nu le știu eu. Voi fi bucuros să știu că așa a fost.  Eu mă privesc în oglindă să văd dacă sunt Brad PITT, pentru a mă comportan ca un star, pentru a visa la un domeniu de milioane în Franța sau la apariții sofisticate sau la atitudinii tranșante din filmele de acțiune. Cum lucrurile nu stau așa, rămân pe poziția mea de om mic, umil și sărac, care își vede lungul nasului și-și știe puterile slabe mai ales după cele întâmplate pe 6 februarie 2017.

(09 aprilie 2017)