Nu-mi închipuiam că uitarea se va instala cu o viteză atât de mare când este vorba de valori autentice ale culturii noastre, căci Arta FLORESCU, soprana Arta FLORESCU, a fost o astfel de mare valoare pentru că a fost:
- o mare cântăreață la Opera din București;
- a dublat cu vocea în filmul Darclee;
- profesoară de canto la Conservator;
- artistă a poporului din RSR;
- o prezență la spectacole de televiziune;
- membră în jurii de concursuri importante.
Și cu toate acestea, Arta FLORESCU:
- nu are discuri în târg;
- miră lumea când îi rostești numele;
- nu te duce cu gândul către ceva.
Pe vremea când eram în liceu, la aparatul meu de radio ascultam transmisiuni în direct de la Scala din Milano și erau voci dintre cele mai mari, având astfel posibilitatea să compar, iar vocea lui Arta FLORESCU era de departe o mare voce.
Nu am văzut-o la operă jucând ceva, ci am văzut-o la televizor cântând și pe vremea aceea se cânta în direct, iar înregistrările erau numai pentru sepctacolele de Revelion, ceea ce explică puținătatea mărturiilor complete despre ceea ce era de fapt Arta FLORESCU, ca artistă, ca joc și ca voce.
Când eram student în anul întâi și mergeam pe Calea Victoriei, aveam curiozitatea de a intra în aticariate unde se găseau cărți vechi, desene ale lui Grigorescu dar și bijuterii foarte scumpe, unele ajungând la 60.000 lei, în condițiile în care un salariu de muncitor nu depășea 500 lei. Un premiu de stat, primit de scriitorii partidului era lejer 25.000 lei, căci trompetele se plăteau bine. La consignația de peste drum de Magazinul Victoria, acolo unde sunt coloanele acelea, mai precis peste drum de Poliția Capitalei, prin 1962 am văzut-o pe Arta FLORESCU cumpărând o tabachere de aur. M-am minunat că am posibilitatea s-o văd pe marea cântăreață în carne și oase și am recunoscut-o după părul blond și după vocea sa autoritară.
În anul 1983 eu am obținut
titlul de lector universitar evidențiat dar din motive de jogging nu am mers s-o ridic că aveam niște bătături oribile la picioare după un maraton spre drumul spre Călărași, dar m-am angajat că voi merge în anul următor să mă spăl de păcate. Așa că în anul 1984 am mers la Conservator și am văzut cum au primit diferiți astfel de titluri. La full professors, a fost nominalizată Arta FLORESCU, care în speech-ul său a tras niște limbi nejustificate conducătorului mult prea iubit cum nu mi-am închipuit că cineva ar face vreodată. În sală era și Petre ROMAN, care a primit tilul de confernețiar universitar evidențiat, avân și el o zicere oarecare. Mi-a lăsat o impresie nu prea bună, dar am înțeles, că omul ci vârsta mai dă în mintea copiilor. Ce m-a impresionat neplăcut atunci a fost că niște eleve ale ei, studente de fapt în ani terminali, au dat și ele niște cântări îmbrăcate în costume populare pe care le-am revăzut peste ani pe la niște celebre cântărețe de folclor, mămici bineînțeles, tinere care s-au încurcat de s-au făcut de cacao pe scenă.
La radio, pe vremuri, am auzit că Arta FLORESCU a făcut o deplasare la Toulouse cu tinerii Viorica CORTEZ și Ludovic SPIESS în 1964, de unde aceștia s-au întors încununați de glorie de la Concursul Internațional de Canto, ceea ce a însemnat rampa lor de lansare.
Când prin deceniul al IX-lea al secolului al XX-lea, colegul meu profesorul de azi Traian SURCEL a discutat cu Arta FLORESCU pentru a o include în baza de date a celor peste 450.000 de cadre didactice, bază de date unică la vremea aceea prin dimensiune, a avut surpriza să vadă niște lucruri ca acumulări de toate felurile și ca activități de o extraordinară diversitate, dar și de recunoașteri ale statului nostru, încât articolul ei din acea bază de date era absolut complet și ca o oală sub flacără, mai dădea și pe dinafară.
Urmărind interviuri cu mari soprane consacrate pe scene la fel de mari, le-am auzit vorbind de rău despre Arta FLORESCU, ceea ce m-a mâhnit, pentru că niciodată despre învățător nu trebuie vorbit de rău, ci trebuie să i se sărute nu mâna, ci piciorul, zice un proverb arab. Tristețea mea a fost și mai mare când cele două sunt Angela GHEORGHIU și Marina KRILOVICI, iar postura lor este atât de specială, încât chiar dacă Arta FLORESCU le-a făcut nasolii, Arta FLORESCU este moartă și nu are cum să se mai apere, iar ele sunt atât de mari, încât nu mai este nevoie de un asemenea episod în biografiile lor, marea Arta FLORESCU, fosta lor profesoară, fiind minusculă în raport cu ele.
În continuare voi merge în magazilele de muzică să caut un disc cu Arta FLORESCU, chiar dacă Electrecord-ul și-a făcut portal unde se ascultă muzică pe bani, fi-le-ar rușine să le fie, căci vechile înregistrări s-au făcut pe când era de stat și erau făcute din sudoarea poporului, bre.
(29 ianuarie 2017)
