Teza de doctorat de pe vremea mea

N-am să înțeleg cum mama dracului ajunge la comisia de titluri academice o teză de doctorat plagiată. Tot timpul m-am întrebat:
- Ce a păzit conducătorul științific? El nu și-a dat seama că are în față o teză plagiată? Ce fel de conducător științific este acela pe care doctorandul îl duce de nas? Ce au păzit membri comisiei care au întocmit referate în calitate de specialiști în domeniu? Cum specialiștii din domeniu, care se presupune că sunt la zi cu literatura, să nu-și dea seama că au în față o teză plagiată?

Conducătorul științific al stagiului meu doctoral a gestionat până în cel mai mic detaliu:

- structura tezei mele de doctorat,

- modul de elaborare al capitolelor,

- soluțiile originale pe care le-am inclus în teză,

- capitolele tezei,

- pregătirea susținerii tezei.

Conducătorul științific al tezei mele de doctorat nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării și de la început a condus stagiul doctoral la standarde foarte înalte, căci el era un om extrem de exigent și doctoranzii pe care și i-a ales erau oameni care au acceptat fără comentarii modul său de a lucrat.

Aveam pagini de imprimantă verso pe care scriam capitolele tezei și cu care mă prezentam la discuții cu conducătorul științific. Îmi notam tot ce trebuia să fac pentru viitor și numai după ce el era convins că aveam un capitol bun spunea să trec la următorul capitol. Deși lucram în învățământ, timpul alocat elaborării tezei de doctorat a fost de câțiva ani, zi de zi am rezervat câteva ore. De aceea nu am înțeles cum unii, care nu sunt deloc geniali sunt în stare să traverseze stagii doctorale ca vântul și ca gândul, ceea ce mă face să devin complexat, căci eu am făcut un doctorat î șase ani și am lucrat la teza de doctorat patru ani, de mă consider de cel puțin de 100 de ori mai tâmpit decât mulți dintre genialii dovediți ceva mai târziu în raport cu comparațiile mele, drept plagiatori notorii cu acte în regulă.

Mai am și acum un exemplar al tezei mele de doctorat. Chiar am început s-o scanez cu telefonul și probabil când o voi scana pe toată, o voi pune la mine pe portal, căci sunt tare mândru de ceea ce am realizat eu cu mintea mea de atunci, mai ales că fiecare pagină a tezei este nădușită la greu.


(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: George THEILER.

Matematicianul George  THEILER era colaborator al conducătorului meu științific de doctorat, profesorul universitar Ludovic TÖVISSI, cu care publicase împreună articole importante în Revista de Statistică, dar și în alte reviste de specialitate. După ce am prezentat teza mea de doctorat unor specialiști, așa cum dorea profesorul Ludovic TÖVISSI, la un moment dat mi-a întrebat dacă aș fi de acord să fac o prezentare în fața profesorului George  THEILER, a cărui părere cântărea foarte mult pentru profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am fost de acord și mi s-a spus că într-o anumită zi, la amfiteatrul I voi face acea prezentare. Era important să fiu pregătit că profesorul George  THEILER îmi va pune foarte multe întrebări, chiar în timpul prezentării și trebuie să răspund pe loc.

Eu aveam ceva slide-uri pentru retroproiector, aveam și ceva planșe, dar am mai făcut încă vreo câteva, să cuprind cât mai multe aspecte din teză, ca atunci când voi fi întrebat ceva, să nu stau să bâjbâi printre hârtii pentru a căuta răspunsul și mai ales, să nu fie nevoie să scriu ceva pe tablă, căci acolo erau șase table imense unde se scria tot ce doreai, fără a fi nevoie să se șteargă ceva prea des.

Aveam emoții mari, căci profesorul George  THEILER era renumit pentru exigența sa și pentru modul direct de a se adresa interlocutorilor. În ziua și la ora  stabilită am ajuns la amfiteatrul I, am așteptat câteva minute și au venit profesorul George  THEILER și profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am urcat pe scenă, am dat drumul la retroproiector, iar cei doi profesori s-au așezat în primul rând de bănci. Am început să vorbesc. Totul a durat cam trei ore și ceva, căci după câteva slide-uri venea o avalanășă de întrebări, iar eu trebuia să întrerup prezentarea și să răspund. Eram un pic antrenat, căci mai făcusem niște prezentări, dar nu fusesem întrerupt niciodată. 

Profesorul George  THEILER era atent la toate detaliile și dorea să se convingă că tot ceea ce spuneam se susține și că am argumentele necesare pentru a demonstra că este corectă abordarea mea.

Marele meu noroc a fost că învățasem cu ani în urmă de la cercetătorul științific Csaba FABIAN să fac analiză dimensională tuturor ecuațiilor sau inegalităților din modelele pe acre le construisem și profesorul George  THEILER ținea foarte mult la corectitudinea construcțiilor pe care eu le prezentam. 

Nu am avut discuții în contradictoriu și nici concluzii din care să rezulte că mai trebuia să sap câte ecva legat de un slide sau de un model sau de o soluție pe care o prezentam. După fiecare dialog, reluam prezentarea tezei mele de doctorat. 

Eu aveam exercițiu de vorbire, căci erau seminarii unde trebuia să vorbesc și aveam uneori chiar și cinci seminarii pe zi, deci eram cu experiență de a vorbi fără întrerupere. Vedeam cum se derulează prezentarea mea și vedeam cum profesorul George  THEILER rămâne la fel de concentrat și cu același interes de a-mi pune întrebări. La un moment dat, mi-a cerut să fac un rezumat la tot ceea ce prezentasem. M-am conformat. După aceea, mi-a zis să concluzionez. Am concluzionat. Am discutat după aceea despre bibliografie. Am încheiat. Profesorul George  THEILER mi-a spus că am făcut o treabă bună și ne-am strâns mâinile, fiecare plecând la treaba lui.

Seara, conducătorul meu de doctorat, profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a dat telefon și mi-a zis că am făcut o treabă bună și că profesorul George  THEILER a întrebat când e ziua susținerii tezei, dar nu exista fixată acea zi, iar profesorul Ludovic TÖVISSI a spus că a doua zi să ne vedem să stabilim pașii pentru a urgenta susținerea tezei în ședință publică.

Pe mine m-a impresionat profesorul George  THEILER căci de la înălțimea sa, a rezervat câteva ore pentru mine, pentru a-mi prezenta teza de doctorat. Mai mult, a urmărit cu atenție deosebită prezentarea mea, iar analiza pe acre a făcut-o la fiecare pas, era bazată pe principiile pe acre le stăpânea foarte bine și dorea să vadă dacă și eu respect acele principii. tactul său, profunzimea gândirii sale, capacitatea de a se apropia de un subiect pe care eu îl dezvoltam în teză, m-au impresionat teribil de mult și m-au făcut ca mult timp să mă gândesc la acest minunat om de știință și să-i acord respectul meu nețărmurit.

(15 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugeniu NICULESCU MIZIL

În vremea când se derula un contract de cercetare științifică încheiat între ASE și CIPA Rm. Vâlcea, am participat la o Conferință Internațională pe probleme de produse clorosodice, unde am prezentat o lucrare despre optimizarea producției de policlorură de vinil, folosind un model euristic. Cu acel prilej l-am cunoscut pe profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL, cu care am discutat despre modelul prezentat, model care i s-a părut interesant.

Când am revenit în București, am povestit conducătorului meu de doctorat, profesorul Ludovic TOVISSI despre discuția cu profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL. Conducătorul meu de doctorat a zis:

- Este de luat în considerare, pentru viitor.

Am înțeles că în cazul în care va fi problema susținerii tezei de doctorat în ședință publică, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL este unul dintre membrii comisiei.

Când conducătorul meu de doctorat m-a chemat și a spus că forma tezei pe care i-am prezentat-o merită să fie susținută în ședință publică, mi-am adus aminte numele profesorului Eugeniu NICULESCU MIZIL și acesta a devenit membru al comisiei. M-a impresionat faptul că profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL care era un om foarte ocupat, a acceptat să fie în comisie și mai mult, a fost cel care mi-a spus la telefon că a citit teza mea, că i-a plăcut și că referatul său va fi favorabil acordării titlului științific de doctor. Era în preajma sărbătorilor de iarnă ale anului 1977. Am avut senzația că plutesc de fericire, că un om de valoarea sa a avut timp să citească teza mea de doctorat de 253 de pagini. 

Am citi și eu referatul elaborat de profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL și am fost foarte entuziasmat. Și la susținerea tezei, după ce a dat citire referatului, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL a spus câteva cuvinte despre teză și despre mine, care m-au făcut să mă simt că nu am muncit degeaba cei 6 ani ai stagiului doctoral, căci au fost anii cei mai grei din viața mea, căci aveam senzația că nu se mai termină.

(17 ianuarie 2023)

Simpozionul Internațional de la Govora - 1977

Am avut ocazia să particip într-o echipă selectă formată din Gheorghe BĂLȚĂȚEANU, Ion URSĂȚEANU și Ion IVAN, la Simpozionul Internațional de Sodă Amoniacală care s-a desfășurat în intervalul 5 - 9 septembrie 1977 la Govora, la Combinatul Chimic.  Noi am avut lucrarea intitulată Model de conducere a unei secții de producție cu sistem de calcul FELIX C-32. Iată lucrarea:

Atunci am avut posibilitatea să-l cunosc pe strălucitul profesor Eugeniu NICULESCU MIZIL și din conversația pe care am avut-o și-a exprimat acordul de a fi membru în comisia mea de doctorat, căci din câte am înțeles, avusese o conversație cu conducătorul meu de doctorat, profesorul Ludovic TOVISSI.

(02 ianuarie 2023)

Am fost contemporan cu Eugeniu NICULESCU Mizil

Eugeniu NICULESCU Mizil era profesor la Academia Stefan GHEORGHIU sau Fane BABANU cum se mai zicea pe la colturi, era directorul Centrului de Calcul al Chimiei si mai ales, fratele ilustrului Paul NICULESCU MIZIL, membru al CC si ocupantul fotoliului de minstru al invatamantuluimintre 1972-1976.

Am avut ocazia sa-l cunosc pe profesorul Eugeniu NICULESCU Mizil la o conferinta stiintifica de chimie la Rm. Valcea prilej cu care am discutat despre teza mea de doctorat si despre rugamintea de a face parte din comisia de sustinere in sedinta publica. Profesorul a fost de acord. I-am dus teza si in seara zilei de 22 decembrie 1977 am primit un telefon sa merg la el acasa sa-mi dea referatul care era favorabil. In drum spre gara, caci mergeam de Craciun la Pitesti la copiii mei, am mers la profesor, am luat referatul, care a insemnat o mare bucurie pentru mine. Aveam drum liber spre a-mi sustine teza de doctorat in prima parte a anului 1978, lucru care s-a si intamplat in 3 februarie 1978.

Anu de-a randul am avut ocazia sa-l reintalnesc pe profesorul Eugeniu NICULESCU Mizil de la care de fiecare data am invatat multe.

Cand ma intalneam cu fosti studenti care lucrau la Centrul de Calcul al Chimiei vorbeau numai de bine despre stilul sau managerial, dat si de pozitia pe care o avea in raport cu puternicul sau frate. Lumea il; admira pentru faptul ca stia sa se descurce la intersectiile cu Elena CEAUSESCU, savant de renume mondial, prima chimista a tarii si atoatecunoscatoare, dar mai presus de orice stapana cabinetului doi, unde se faceau si se desfaceau toate itele politicii de dinainte de 1989.

(03 ianuarie 2020

CSIE'50 - Mai mult decât 1000 de cuvinte

Se zice că o poză face cât 1.000 de cuvinte. Eu zic, face cu mult mai mult.

Doamne, cât se mai înghesuiau unii să facă poze cu Manea MĂNESCU!
(13 aprilie 2017)