Să ne ferească Dumnezeu!

 Am auzit tot felul de babe lamentându-se cu diferite ocazii spunând:
- Să ne ferească Dumnezeu!
Nu aveam clar de ce babele se uitau spre cer și ziceau aceste vorbe, dar ceea ce am auzit pe la televizor despre convocarea rezerviștilor de pe 14 octombrie 2025, mă duce cu gândul la ce ziceau babele din mahalaua copilăriei mele:
- Să ne ferească Dumnezeu!

(16 octombrie 2025)

Decizia la îndemâna lui DOREL

Am fost șocat să aflu că stă în puterea celui de pe avion dacă lovește sau nu o dronă venită de la inamic în spațiul nostru național. Eu credeam că cel de pe avion execută un ordin dat de un șef, iar decizia este a șefului, oricare ar fi el, dar șef să fie, căci ordinul se execută, nu se discută, iar executantul se află pe avion, nu el este decidentul. Mi se pare straniu că chiar ministrul apărării a avut o zicere în acest sens, ceea ce-mi arată că față de vremurile în care eu am făcut armata în 1970, lucrurile s-au schimbat radical. Pe vremea mea, totul era scris în regulamente și executantul era executant și nimic nu se făcea aiurea, ci la ordin, iar ordinul se executa, nu se discuta. Îmi aduc aminte că într-o cărticică erau date desene de cum se pun plachiurile pe talpa bocancilor din dotarea soldaților, așa de riguroase și fără interpretare erau pe atunci lucrurile în armată. Nimeni nu făcea nimic de capul lui, ci totul avea la bază un ordin dat de un șef, ordin care automat se exscuta, nu se discuta.
Stau și mă întreb, că așa cum zice colegul meu Johann Carl Friedrich GAUSS, în colectivitățile mari, musai există și DOREL multiplicat în câteva exemplare și mă întreb dacă i se lasă la altitudinea unui DOREL să doboare o dronă, că așa decide el, nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.
Față de 1970 când am făcut eu armata, ce văd în jurul meu, mă face să gândesc la ce-am fost și ce-am ajuns, dacă nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul meu, am scris programe în PYTHON. Să fie vorba de pasarea responsabilității, caracteristică fundamentală a oamenilor politici?

(15 septembrie 2025)

Elena CEAUȘESCU: Dovada, dovada!

O am și acum în fața ochilor pe Elena CEAUȘESCU în momentul în care cerea dovezile pentru care ea și soțul ei erau acuzați. 

Faptul că Europa nu a fost în stare să furnizeze un vaccin de ultimă generație în timpul pandemiei de COVID 19, a fost dovada că cercetarea științifică de pe bătrânul continent nu are performanța corespunzătoare, deși s-au cheltuit foarte mulți bani în cadrul derulării proiectelor de cercetare științifică. Ceva nu merge în regulile cu acre UE își finanțează cercetarea științifică. Există modelul american de cercetare științifică. Există modelul japonez de cercetare științifică. Există modelul chinez de cercetare științifică. Există modelul israelian de cercetare științifică. Spun despre aceste modele pentru că acolo au fost derulate proiecte de succes, unde cercetarea științifică adevărată și-a arătat eficiența. Cred că a sosit timpul ca proiectele finanțate de UE să aibă cu totul alte regului, căci procedurile, duratele, obiectivele și modul de derulare doar mimează cercetarea științifică, iar cei care lucrează la acele proiecte au rezultate modeste sau nu prea au rezultate. Există mult formalism, multă birocrație și lipsesc criteriile de selecție, dacă s-a ajuns să se confunde munca de cercetare științifică cu activități banale, de rutină, cu predictibilitate rificată, în condițiile în care lipsesc strategiile și criteriile reale de selectare a echipelor de cercetare științifică, din moment ce în pandemie, vaccinul european era cu două generații rămas în urmă. Se alocă peste 800 de miliarde de euro pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiilor de apărare și abia aștept să văd cum cercetarea științifică din domeniul militar își va dovedi eficiența. Sun optimist, căci militarii prin natura lor sunt disciplinați și au criterii riguroase de selecție care să garanteze performanța.


(07 septembrie 2025)

Mă rog la Dumnezeu

Deși de aproape doi ani avem război la granița de răsărit, mă rog la Dumnezeu ca războiul să nu se extindă. Am în minte exodul de populație din Ucraina către Occident și nenumărații bărbați ucrainieni apți de a merge pe front care au plecat departe de câmpurile de lupte, pentru a trăi acolo unde este pace.

La noi stagiul militar obligatoriu al tinerilor a fost desființat. Eu care am făcut armata în tinerețea mea, am 76 de ani deci pe mine nu se mai contează. Doamne ferește, dacă va fi nevoie, stau și mă gândesc cine ar fi oamenii tineri pe care armata ar conta din moment de foarte mulți bărbați tineri sunt plecați la muncă în străinătate, iar tinerii rămași în țară au avut motive serioase să nu plece în bejenie. Mă gândesc la modul în care oamenii obțin tot felul de documente medicale pentru a-și atinge obiective, mai ales bănești, cum se va pune problema de obținere a scutirilor de armată. Nu vreau să speculez, nu vreau să fac scenarii, dar cum există sate întregi de falși  nevăzători care merg pe bicicletă sau conduc autoturisme, tot așa vor exista oameni declarați inapți de a merge pe front, invocându-se motive dintre cele mai interesante, căci românul este atât de inventiv, încât viața bate de departe filmul. Mă rog la Dumnezeu să nu am dreptate și să-i văd pe tinerii care seară de seară merg în cluburi, care fac tot felul de tranzacții pe lângă lege, punând-se în șir indian la centrele de înrolare, pentru a merge să-și apere glia străbună ca adevărați patrioți.

(21 noiembrie 2023)

Arta torpilării

Zilele aceste mi-au arătat că toți cei care au strategi de calitate știu să implementeze și tehnici ale torpilării, căci nu este puțin lucru să dispui de mijloacele prin care îți realizezi obiectivele, inclusiv, dacă aceste mijloace nu au nimic comun cu morala, cu adevărul și cu onestitatea. Am văzut în privat nenumărate situații în care o persoană, niciodată un grup de persoane, printr-o manevră decisivă, a reușit să torpileze un eveniment. Torpilarea unui eveniment înseamnă anularea acelui eveniment. Voi da aici câteva exemple.

La starea civilă, atunci când un timp este întrebat dacă de bună voie și nesilit de nimeni ia în căsătorie ce cetățeană și el răspunde cu nu, a torpilat evenimentul, mai ales prin faptul că se mergea la căsătoria religioasă și seara urma masa și dansul la un restaurant, totul având la bază o investiție adecvată. Nu stau eu aici să povestesc despre motivele care au inspirat personajul pentru a spune nu, dar de fericire este foarte puțin probabil să fie vorba.

Și zilele acestea am văzut cum un eveniment care se anunța deosebit de important în Orientul Mijlociu, a fost anulat datorită unui atac asupra unui spital, soldat cu moartea a cinci sute de civili nevinovați. Numărul de cinci sute fiind elementil fundamental al torpilării acelei reuniuni. Să ne reamintim că înainte de a începe evenimentele de la Timișoara din decembrie 1989 au apărut informații legate de existența a zeci de mii de cadavre și era prezentat cadavrul unei mame și cadavrul unui prunc, ceea ce a impresionat foarte mult opinia publică. Atunci era torpila regimul dictatorial al lui Nicolae CEAUȘESCU.

Lumea a evoluat foarte mult și studierea legăturii dintre cauză și efect în cazul torpilării trebuie să capate o și mai mare atenție, fiind extrem de dificil să se separe ficțiunea de adevăr atât timp cât elementul emoțional este dominant și viteza de reacție pentru a demonta întreg eșafodajul de manipulare este foarte scăzută datorită elementului surpriză care intervine de fiecare dată, căci este vorba și de o teorie a torpilării, deci parte a unei științe, dar aici este vorba mai ales de artă.



(18 octombrie 2023) 

Eu în armată

Am considerat că pentru a fi bărbat, trebuie să fac armata. De aceea, imediat după ce am terminat facultatea în iunie 1970, am plecat în armată pentru patru luni, adică intervalul august - noiembrie 1970, armată de termen scurt căci așa făceau absolvenții de facultate. Am făcut armata la Focșani la o unitate militară din apropierea unei bofegi, numită Vâncioaia. Despre vremurile când am fost elev-militar sunt multe de spus, dar a fost pentru mine, tânăr om însurat, o experiență extrem de utilă, căci am învățat ce înseamnă să stai cu 70 de inși în dormitor, ce înseamnă să te scoli la 5,00 și mai ales ce înseamnă să respecți regulamente, unele dintre reguli fiind extrem de greu de înțeles.

În armată am fost cu unii dintre colegii mei din studenție. Fotografie am doar cu prietenul meu Vladimir BUNEA.

Am simțit ce înseamnă armată din prima zi, când am intrat pe o ușă unde era frizeria și am fost tuns la zero, după care mi-am lăsat hainele într-un sac, am îmbrăcat hainele de soldat și am încălțat ghetele de care aveam să nu mă mai despart patru luni de zile. Când am ieșit pe cealaltă ușă, îi priveam pe c eilalți și doar după voce ne mai recunoșteam.

(16 decembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Constantin DEGERATU

Constantin DEGERATU este un bărbat de 74 de ani.
Constantin DEGERATU  a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, este absolvent promoția 1969.
Constantin DEGERATU este absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare din București, promoția 1973.
Constantin DEGERATU este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI, promoția 1983.
Constantin DEGERATU a absolvit Colegiul Național de Apărare, promoția 1994.
a obținut titlul de doctor în științe militare cu teza Prevenirea surprinderii strategice, în anul 1996 la 48 de ani, după ce obținuse deja gradul de general cu o stea în 1993.
Constantin DEGERATU a fost șef al marelui Stat Major al Armatei în intervalul 22 ianuarie 1997 - 15 februarie 2000.
Constantin DEGERATU a fost consilier prezidențial în intervalul 15 februarie 2000 - 1 decembrie 2000.
Constantin DEGERATU a fost consilier prezidențial pe probleme de securitate la președintele Traian BĂSESCU în anul 2005.
Constantin DEGERATU m-a dezamăgit că deși are o experiență absolut remarcabilă, nu scrie un tratat de specialitate, căci acum are tot timpul din lume și așa cum a avut el apariții pe la televizor, este un tip dintr-o bucată, are idei clare și traiectoria sa profesională îl impune ca pe un tip profund, riguros  și sistematizat.

(25 august 2022)

Amnesty International a supărat pe toată lumea

Îmi aduc aminte câtă supărare producea la București rapoartele lui  Amnesty International  înainte de 1989, deși regimul comunist se străduia din răsputeri să-și creeze o imagine de regim unde drepturile omului sunt respectate, așa cum cere Carta ONU, dar nu reușea, iar rapoartele lui Amnesty International  consemnau toate abuzurile.

Amnesty International  este o organizație care are un regulament de funcționare și evidențiază abuzurile prin prisma principiilor pe care și le-a definit la înființarea sa în 28 mai 1961 și pe care nu și le-a schimbat după cum bate vântul, așa cum fac partidele și politicienii, lucru care nu convine celor luați în vizor ca abuzatori.

Zilele trecute Amnesty International  a publicat un raport care a vizat ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, ceea ce a stârnit o serie de controverse, căci au fost analizate o serie de aspecte care s-au bazat pe decizii ale armatei ucrainiene în derularea operațiilor militare. Cei de la Amnesty International  au considerat că unele decizii nu au fost în concordanță cu cerințele Cartei Drepturilor Omului și au venit cu detalii, arătând care au fost situațiile de încălcare a drepturilor omului.

Eu știam că Amnesty International  includea pe vremuri în rapoartele sale numai și numai situații pentru care aveau dovezi și acest lucru scotea din minți regimul comunist de la București. Nu știu dacă în raportul privind respectarea drepturilor omului în Ucraina au fost afirmații bazate pe documente, dar cred că Amnesty International  nu a abdicat de la principiile sale, căci din 1961 și până în 2022 au fost nenumărate conflicte armate, iar organizația a întocmit rapoarte bazate de dovezi.


(5 august 2022)