Nici măcar în ceasul al XII-lea

Toată lumea vorbește despre pericolele care ne pasc. Toate forțele politice vorbesc despre forțe străine care uneltesc împotriva noastră și ne vor răul. Este ceasul al XII-lea, recunosc în cor toate partidele. Numai că la posturile de televiziune nu am văzut niciun membru al vreunui partid să facă apel la unitate. Toți se împung unii pe alții, aruncându-și acuze dintre cele mai grave, doa-dor vor crește în ochii alegătorilor care votează mâine 01 decembrie 2024 pentru alegerile parlamentare. În opinia mea, există posibilitatea de a avea un discurs în care să arăți cât de bun ești tu, fără a vorbi cât de rău este cel de lângă tine, căci faptele bune nu ies în evidență prin comparație cu faptele rele. Faptele bune sunt fapte bune, iar oamenii știu să le aprecieze. Oamenilor nu trebuie să le vorbești în aceeași frază despre cât de bun ești tu și cât de rău este vecinul tău. Dacă tu spui că ești bun, lasă-l pe vecinul tău să convingă pe cei din jur că este mai bun decât tine. Dacă tu spui că ești bun și spui că el este rău, evident, el va spune că este mai bun și tu că ești cel mai rău și în acest fel morișca se învârte la infinit, fără niciun rezultat. În ceasul al XII-lea, când pericolele sunt pe capul nostru cât casa, trebuie să ne unim ca un popor și nu să ne dezbinăm ca o adunătură.

(30 noiembrie 2024)

Cine pune tunurile pe Mircea GEOANĂ?

De ceva vreme se vorbește mai mult despre candidatul independent la președinția României și aici mă refer la Mircea GEOANĂ, cel care a îndeplinit până de curând funcția de secretar general adjunct al NATO. Se vorbește insistent de legăturile lui cu rușii, făcându-se aluzie la  vizita din 2009 la Moscova a lui Mircea GEOANĂ, pe când el era președintele senatului, iar președintele țării de atunci, Traian BĂSESCU a tunat și a fulgerat că a fost luat prin surprindere.

Competitorii lui Mircea GEOANĂ au tot timpul ceva de zis, iar Mircea GEOANĂ în loc să răspundă clar la chestiunile care apar în legătură cu trecutul și cu prezentul său, se pierde în considerații dintre cele mai nepotrivite, căci nu are un staf de campanie pe măsura cerințelor funcției la care el candidează.

Tunurile pe candidatul Mircea GEOANĂ le pune însuși candidatul Mircea GEOANĂ, prin nenumăratele gafe pe care le face ori de câte ori iese în public și deschide gura. Dacă apar probleme, Mircea GEOANĂ dă răspunsuri evazive și lasă loc la interpretări, care vor duce inevitabil la prelungirea temelor și la adâncirea unor subiecte, din ce în ce mai puțin confortabile pentru el.

Tunurile pe candidatul Mircea GEOANĂ le pun cu lejeritate ceilalți competitori spunându-i că nu este independent, din moment ce el a fost președintele PSD și toate funcțiile importante pe care le-a deținut în țară, se datorează apartenenței sale la PSD. Cred că dacă Mircea GEOANĂ ieșea și-și clarifica poziția față de pSD, fără să-și nege trecutul sau să treacă fluierând peste el, problema ar fi fost încheiată.

Tunurile pe candidatul Mircea GEOANĂ le pun  cei care-i stau în preajmă, care caută inabil să se depărteze de abordările privind trecutul lui  Mircea GEOANĂ, știut fiind faptul că românilor le plac poveștile din trecut și pentru români trecutul este mai important decât prezentul sau decât viitorul, căci trecutul este ceva mai concret, în timp ce prezentul lui Mircea GEOANĂ este mai puțin interesant, iar despre viitor românii spun că sunt sătui de minciunile lor, deci nu mai cred și în cele ale candidatului Mircea GEOANĂ, pe care nu-l doare gura să promită orice. În consecință o triere mai bună a comunicatorilor lui Mircea GEOANĂ ar fi benefică și Sanda NICOLA este un bun exemplu de comunicator, cu mult mai bun decât însuși Mircea GEOANĂ.

Mircea GEOANĂ are șanse bune de a evolua în campania electorală, cu condiția de a urma sfaturile echipei sale de campanie și de a nu mai face năzbâtiile de acum 15 ani, căci el este singurul care are niște atuuri pe care ceilalți competitori nu le au, mai ales că el a fost validat ca participant la deciziile din marea politică, politică total diferită de mărunțișurile dâmbovițene, în care sunt ancorați toți ceilalți.

(03 octombrie 2024)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mihai TARARACHE

Mihai TARARACHE este un bărbat de 42 de ani.
Mihai TARARACHE a fost ales deputat ales pe listele PP-DD în anul 2012.
Mihai TARARACHE este absolvent al Universității Ovidius Constanța,  aflată pe poziția 16 în clasamentul celor 75 de universități românești, promoția 2005.
Mihai TARARACHE este pe Internet doar cu numele sinonim al unui fotbalist de 45 de ani, deci acolo nu se vede clar cine este  Mihai TARARACHE deputatul. 
Mihai TARARACHE a plecat din PP-DD la 22 aprilie 2013, chiar în ziua de 22 aprilie, dar în anul 1970 s-a născut LENIN.
Mihai TARARACHE m-a dezamăgit că s-a lăsat dus de nas de ideologia stăpânului unei televiziuni care noapte de noapte făcea apologia modului în care va curge numai lapte și miere dacă PP-DD va ajunge la putere.
Mihai TARARACHE m-a dezamăgit că nu a luptat pentru continuarea vieții de partid după ce liderul PP-DD a ieșit din decor.
Mihai TARARACHE m-a dezamăgit că a părăsit corabia imediat ce a simțit că intră apă, exact cum fac șobolanii, dar mă așteptam să fie luptător pentru idealurile celor care l-au votat și care și-au pus mari speranțe în bunăstarea pe care o va aduce PP-DD când va guverna.

(26 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Tudor Vlad BENGA

Tudor Vlad BENGA este acum un bărbat de 41 de ani.
Tudor Vlad BENGA a fost ales pe listele USR în 2020 și din 23 iunie 2022 a părăsit USR.
Tudor Vlad BENGA este absolvent al Sarah Lawrence College, Bronxville, NY, care nu figurează în clasamentul al primelor 2000 de universități ale lumii, promoția 2004.
Tudor Vlad BENGA are un master la Columbia University, aflată pe poziția 19 a universităților din întreaga lume, promoția 2012.
Tudor Vlad BENGA a desfășurat activități de consultanță în mediul privat românesc.
Tudor Vlad BENGA m-a dezamăgit că a plecat din partidul care l-a făcut deputat și și-a schimbat doctrina instantaneu.
Tudor Vlad BENGA are cont de Facebook unde postează cu regularitate mesaje specifice politicianului din opoziție care critică puterea. Mă dezamăgesc aceste abordări, căci printr-o nouă politică eu am înțeles altceva, adică soluții atât de bune încât puterea să nu le refuze, căci s-ar sufoca și și-ar pierde credibilitatea în totalitate. Criticile gen ciupitură pe pielea unui elefant sunt ineficiente.
Tudor Vlad BENGA m-a dezamăgit că nu a scpus cum a vitat la majorarea indemnizațiilor parlamentarilor din această toamnă.
Tudor Vlad BENGA m-a dezamăgit că a fost de acord cu plecarea USR-PLUS de la guvernare ceea ce a dus la neimplementarea reformelor și la rămânerea noastră în beznă pentru 200 de ani.
  (21 octombrie 2022) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Evdochia AELENEI

Evdochia AELENEI este o femeie de 58 de ani.
Evdochia AELENEI este senatoare a partidului AUR din anul 2022.
Evdochia AELENEI este soția deputatului Dănut AELENEI, ales și el pe listele AUR tot în anul 2020.
Evdochia AELENEI a absolvit Universitatea Ovidius din Constanța.
Evdochia AELENEI a lucrat la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.
Evdochia AELENEI a demisionat la 1 septembrie 2022 din AUR.
Evdochia AELENEI a avut o apariție la TVR 1 pe 11 martie la emisiunea Parlamentarii României. Am urmărit câteva secunde dar am comutat pentru că senatoarea nu m-a convins că are verb, că face analize profunde, că are soluții de care puterea să tremure când le aude.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că nu a precizat cum a votat la mărirea indemnizațiilor de parlamentari în toamna aceasta.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că la data de 16 octombrie 2022 pe portalul parlamentului ea apare cu 56 de inițiative legislative, dar niciuna nu mi s-a părut atât de puternică încât să fie inclusă fără comentarii în programul de guvernare, adică să devină articol al unei OU.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că nu a demisionat din parlament, căci o persoană care nu se mai regăsește doctrinar în partidul care a adus-o în parlament, în semn de respect față de ea însăși părăsește parlamentul, căci PNL, PSD, USR au existat și înainte de alegerile parlamentare din 2020 și dacă avea oarece compatibilități cu acele partide, mergea direct pe listele de acolo, dacă ar fi avut loc. Deci chestia cu parlamentar independent mie nu-mi spune nimic.

(16 octombrie 2022)

Presa independentă...

Independența presei este o himeră. Cine spune că știe un ziar independent, minte urât de tot. Am toate argumentele din lume pentru a arăta că un ziar nu are cum să fie independent dacă:

- nu are un mecena dezinteresat;

- nu are rubrică de mică publicitate;

- nu are în spate o fundație inocentă.

În orice altă situație cel ce vine cu banul vrea:

- să fie lăudat sau să nu se vorbească despre el;

- să nu se dezvolte anumite subiecte;

- anumite subiecte să aibă abordarea pe care o vrea el;

- să sprijine anuite forțe;

- să includă anumiți vectori de opinie;

- ca frecvența unor mesaje să fie dirijată.

Cândva am scris despre calculul invers, adică pornind de la efect se ajunge spre cauză sau pornind de la rezultat, se ajunge la necesarul de resurse. În cazul unui ziar, apare ideia ciclului de producție, care de regulă este scurt, să zicem o zi. Pornind de la tirajul TI,

Să presupunem că ziarul are un preț P per bucată, plătit de cititor.

Să presupunem că din preț 20% este luat de distributor.

Să presupunem că din preț 30% este luat de tipografie.

Să presupunem că un 25% se duc pe taxe și impozite.

Să zicem că  investitorul vrea ceva nu mai mic ca dobânda băncii adică 5%.

Restul de 20% rămân în redația ziarului pentru salarii, chirii și profit.

În redacție sunt 10 jurnaliști și 5 persoane cu alte însărcinări, N=25.

Chiria include spațiul dar și echipamente, aparatură,etc.

În medie o persoană are salariu net de 2.000 lei, SP.

Rezultă că total salarii ST =  SP * N =30.000lei pe lună.

Ziarul se tipărește într-o lună zilnic NZ=30.

Chiria CH = 0,2 * X suma încasata într-o lună din vânzarea ziarelor.

Suma încasată X = NZ * P * TI.

Suma plătită distribuitorului SD = 0,2 * X.

Suma plătită tipografiei este STP = 0,3 * X.

Suma plătită pe taxe și impozite STX = 0,25 * X.

Investitorul vrea să primească SINV = 0,05 * X.

Pentru a fi eficientă această activitate este necesar ca:

X > ST + CH + SD + STP + STX + SINV

X = ST + CH + SD + STP + STX + SINV +r

unde r este un provizion pentru a acoperi riscuri care apar pe traseu. Tirajul este dat de relația:

NZ = (ST + CH + SD + STP + STX + SINV +r)/(P * TI)

Cine face un plan de afaceri pleacă din start cu niște estimări legate de nivelurile sumelor pe care le plătește, iar cel care investește, ori crede în aceste estimări, ori este nebun și bagă banii într-o gaură neagră, ori nu investește, ci finanțează un instrument de luptă politică, ceea ce este foarte plauzibil în multe cazuri în care se văd tiraje minuscule, jurnaliști modești, adică bani aruncați pe geam.

Din inegalitatea dată, pentru un preț de ziar ce 2 lei, se va calcula tirajul. Îmi este tare teamă că acest tiraj este astronomic în raport cu ceea ce s-ar crede. În vremurile bune ziarul Evenimentul zilei de sub directoratul lui Ion Cristoiu avea și 500.000 de exemplare și nu-mi amintesc ca de acolo să se fi imbogățit cineva sau să fi avut salarii foarte mari. Rezultă că în condițiile unor tiraje minuscule, supraviețuirea unui ziar evidențiază sumele ce trebuie suplimentate.
Presa independentă, este numai o glumă care se face între prieteni, pentru că în realitate cine bagă banul în presă o face nu pentru a se îmbogăți, ci numai și numai pentru a atinge obiective în plan propagandistic. Sunt cazuri în care se publică articole în dreptul cărora apare litera P, ceea ce înseamnă că este ceva publicitar. Este un mod de a accepta în clar că acel material este plătit. Himera presei independente este universală. Ziare așa-zis de mare prestigiul au în soldă jurnaliști pe care îi umflă cu pompa în plan valoric, dar care la momentul potrivit scriu la comandă, cu materialul clientului,sau numai semnează materiale, scrise de alții, care de fapt sunt adversarii celor despre care scriu. Exemple de la noi? Nenumărate.

(17 ianuarie 2017)

Cum ar trebui să fie un jurnalist

În jurnalism există reguli precise, numai că nu toți care se autointitulează jurnaliști au făcut vreo școală în acest sens. Ar fi fost bine să citească măcar statutul asociației profesionale de care aparțin pentru a ști și ei ce e bine să facă și de ce să se ferească pentru a nu cădea în greșeala.
Orice material întocmit de un jurnalist adevărat trebuie să conțină câteva elemente esențiale dintre care amintesc:
- să precizeze despre ce acțiune este vorba;
- să se arate unde se produce, când, încât să nu fie ceva incomplet;
- să enumere cine a participat la acea acțiune;
- să facă o descriere a faptelor cât mai neutru, fără calificative și fără subiectivism;
- să ia interviuri celor implicați și să facă rezumat fără a distorsiona;
- să facă analize comparate, bazate numai și numai pe dovezi materiale concludente;
- să se respecte pe sine și să nu fie aservit unor interese care generează deformări.
Să zicem că jurnalistul vrea să scrie despre un meci de fotbal. El trebuie să scrie clar:
- care sunt echipele;
- data când se joacă;
- cine sunt jucătorii, antrenorii arbitrii;
- câte locuri are stadionul;
- din ce categorie este meciul: campionat, cupă ...
Dacă materialul este scris după ce s-a jucat meciul, jurnalistul, fără a face aprecieri din capul lui, așa mai literare, neobiective și mai colorate, deci, sec va pune filmul cu desfășurare pe momente esențiale. Va scrie daca s-au dat goluri, când au fost date și cine le-a dat. Va da și opinii ale antrenorilor și jucătorilor fără a scoate din contextîn ideia unei manipulări vulgare. Dacă au fost incidente pe stadion, acestea vor fi relatate sec, fără masiune.
Un articol scris cu decență, fără a fi cu aprecieri de tot râsul cu încercări de a face din negru alb sau invers, va face ca jurnalistul să se impună ca fiind valoros. Orice abatere îl va face să fie considerat neserios, gunoi în cele din urmă.
Un articol scri ca lumea prezintă complet evenimentul, încât cititorul va fi informat și va fi lăsat sa-și definească singur o opinie despre care echipă a fost mai bună. Acum există nenumărate măsurători precum:
- cât a stat o echipă în terenul celeilalte;
- numărul de șuturi la poarta;
- numărul de cornere;
- cât a jucat fiecare în teren.
Analiza unui jurnalist trebuie să se facă fără patimă de pe poziția unui microbist sau a unui mercenar.
Presa scrisă dâmboviteană a dispărut că era:
- subiectivă;
- vândută;
- cu prea multe pamflete;
- indecentă;
- neesențială;
- troglodită;
- tabloidizată;
- plină de reclame;
- mincinoasă;
- portinitoare;
- manipulatoare.
Urmeazo acum același drum al pierzaniei televiziunile...
Cum ar trebui să fie un jurnalist? Simpu. Un jurnalist trebuie să fie:
- modest;
- cinstit;
- echilibrat;
- lipsit de lăcomie;
- cu principii sănătoase;
- fără obiectivul de a manipula;
- talentat;
- concis;
- delicat;
- lipsit de vulgaritate;
- fără patima pamfletelor.
Jurnalismul autentic are și el regulile lui. Cine le încalcă dispare. Așa a dispărut presa scrisă manipulatoare, slabă calitativ, vândută și tabloidizată. Omul nu dă bani să citească înjurături. El iese în stradă și le preia pe viu, adică live...
Dacă vor exista astfel de jurnaliști și presa scrisă va renaște. Chiar și mediile online cu costuri ZERO îi face pe jurnaliști să difere unii de alții și cititorul intră numai o dată pe blogul respectivului. E ca la zicerea aia cu nășicul care vede o singură data păsărica finuței lui, la botez.

(7 martie 2016)