Cum era o zi de student căminist în intervalul 1965 - 1970

Vorbesc despre intervalul 1965 - 1970, căci am fost student în acest înterval de timp. Nici n-aș îndrăzni să scriu despre chestiuni pe care nu le tșiu, căci tatăl meu m-a învățat să nu vorbesc despre ceea ce nu știu, ca să nu mă fac de râs.

Am locuit la căminul studențesc.

Mă sculam la 06:00

Mă pregăteam și la 06:30 plecam spre cantină.

Ajungeam la cantină și mâncam rapid micul dejun.

Plecam de la cantină și la cel târziu 07:25 eram fie în sala de curs, fie în sala de seminar.

La 07:30 când intra profesorul sau asistentul eu eram prezent.

La ora 13:30 după terminarea orelor de curs și de seminar, plecam la masa de prânz la cantină.

Mă relaxam până pe la ora 15:00, după care mergeam la bibliotecă.

În intervalul orar 15:00 - 18:00 la bibliotecă citeam bibliografie, rezolvam exerciții, lucrat la proiecte, îmi completam cursurile, astfel ca a doua zi să mă prezint pregătit cum trebuie, astfel încât asistentul să fie mulțumit de răspunsurile pe care le dădeam. Știam că opinia asistentului conta foarte mult la examen.

La ora 19:00 cel târziu eram la cantină pentru a servi cina.

La ora 21:00 cel târziu eram în camera de la cămin, citeam câte ceva, mergeam la televizor, după care  mă pregăteam de somn. Foarte rar mă prindea ora 23:00 fără să fi adormit.

Întrucât prezența la cursuri și la seminarii era obligatorie, iar activitatea la seminarii era obligatoriu să fie notată, nici nu aveai cum să ai job. Am auzit că erau studenți care-și pierdeau bursa datorită rezultatelor slabe la examene și pentru a face rost de bani, mergeau în Gara Obor și descărcau marfă pe timpul nopții. Despre colegii bucureșteni nu am o imagine clară la cum decurgea o zi din viața lor de studenți, pentru că nu ne întâlneam la bibliotecă și pentru că ei formau grupuri închise, nu discutam despre cum învățau, despre cum își petreceau timpul liber. Ei aveau lumea lor și în cinci ani de studenție nu am avut discuții cu colegii bucureșteni, în afară de bună ziua sau câteva schimburi de amabilități banale.

În cei cinci ani de studenție, nu am memorat nimic, ci totul a fost construit prin studiu, pe bază de raționamente clare, din aproape în aproape, răspunzând la tot felul de întrebări, pentru a mă verifica să văd dacă ceea ce fac, fac bine, mai ales că lucrând cu mașini de calcul, orice greșeală este amendată instantaneu, fie prin blocarea echipamentului, fie prin mesaje de eroare. Memorarea nu a fost niciodată o soluție, căci profesorii mei ne cereau de fiecare dată altceva, iar practica solicita răspunsuri la probleme absolut noi, căci nimeni nu te plătește să fi papagal care repetă la nesfârșit o aceeași placă.



(08 octombrie 2025)

Cum era viața de student în intervalul 1965 - 1970

În vremea studenției mele:
- se făcea școală luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă,
- ora de curs sau de seminar avea strict 50 de minute,
- zilnic aveam 3 activități de câte două ore cel puțin,

- seminariile decurgeau după un plan afișat la catedră,

- tematica presupunea citirea bibliografiei obligatorie, dar exista și bibliografie opțională, 

studenții trebuiau să pregătească seminarul mergând la bibliotecă,
- sesiunea de examene avea 4 săptămâni,
- erau preponderent discipline de un an și câteva de un semestru,
- existau și discipline de un an și jumătate, adică 3 semestre,
- nu exista probă de verificare,
- existau examene și doar la practică, la  sport și la limba străină erau colocvii,
- majoritatea examenelor erau cu scris și oral, puține aveau doar proba orală,
- exista sesiune de examene, restanțe și re-examinare,
- cine nu promova anul întâi era exmatriculat,
- cine repeta de două ori un an, era exmatriculat,
- prezenta era obligatorie,

- prezența era consemnată de șeful grupei în condica de prezență,
- cine lipsea mult la o disciplină, nu avea drept de a intra în examen,
- cine copia la examen, era exmatriculat automat,
- toți studenții erau UTC-iști și membri ai UASCR,
- pentru a primi bursă un student trebuia să aibă medie peste 7 și să mai îndeplinească criterii sociale,
- studenții merituoși primeau burse republicane,
- studenții erau obligați să participe la ședintele de organizație studențească,
- studenții erau obligați să se aboneze la revista Viața Studențească,

- studenții prin programul de studiu, nu aveau posibilitatea să aibă job,

- studenții bursieri beneficiau de 4 călătorii gratuite cu trenul,

- studenții merituoși primeau bilete de vacanță la munte sau la mare.

Viața de student era frumoasă în felul ei, căci în grupe erau oameni de calitate, selectați printr-un examen de admitere destul de dificil și exista și timp pentru socializare, mai ales prin sport, activități recreative precum teatrul studențesc, brigada artistică. Sâmbăta, era dans pe culoarele ASE sau la 303 undeva pe Splai sau la Facultatea de Drept. Se ofereau și spectacole cu artiști la Amfiteatrul 1 în ASE. Studenții mai mergeau la cinematograf și la teatre cu bilete la preț redus.

(08 octombrie 2025)

Ce calități trebuie să ai ca să te înhami la un doctorat?

Dacă ți-ai propus să faci un stagiu doctoral și să-l finalizezi cu susținerea tezei de doctorat, trebuie să te analizezi să vezi dacă ești o persoană:
- disciplinată,
- perseverentă,

- analitică, 
- onestă,
- exigentă,

- eficientă,

- constructivă,

- pozitivă,

- ambițioasă,
- comunicativă,

- productivă,
- punctuală,
- creativă,
- selectivă,
- deschisă,
- muncitoare,
- realistă, 

- corectă.

Toate aceste calități trebuie să definească profilul unui doctorand de succes, căci stagiul doctoral este valoros dacă se încheie cu susținerea cu succes a tezei de doctorat și cu acordarea titlului de doctor în științe de organismele abilitate ale statului. Toate aceste calități se referă la relațiile doctorandului cu ceilalți, dar mai ales la persoana respectivului, căci degeaba o persoană este exigentă sau corectă cu alții dacă nu esta exigentă, respectiv, corectă, față de ea însăși, de exemplu.




(19 februarie 2025)

Nu te apuca de doctorat dacă...

Nu te apuca de doctorat dacă:

- în toate ciclurile școlare ai fost mereu printre ultimii doi,

- ești certat definitiv cu cărțile de specialitate,

- ai evitat cu obstinație să să dai soluții la probleme noi,

- speri să traversezi stagiul doctoral doar bătând din palme,

- stai rău cu scrisul coerent al ideilor noi pe o coală de hârtie,
- ești obișnuit să începi să faci lucruri și să nu le termini,
- nu-ți place munca adevărată, pe care s-o faci din pasiune,
- te presează alții și nu este dorința sufletului tău,
- nu ți-a plăcut cartea și te-ai strecurat în școală ca gâsca prin apă,
- legătura ta cu biblioteca este absolut inexistentă,
- nevasta ta nu-ți dă voie sau spune că doctoratul nu e de tine,
- te gândești doar să bifezi și tu ceva în CV-ul tău să da bine,
- vezi teza de doctorat ca pe o marfă de cumpărat de pe tarabă,
- timpul tău e limitat de funcția de conducere pe care o ocupi,
- ai copii cu titlul de doctor în știință,
- o faci doar ca să intri și tu în rândul lumii în care te învârtești,
- te bazezi doar pe faptul că-ți aduce bani la salariu,
- sufletul tău spune să faci cu totul altceva,
- apropiații tăi care te cunosc îți spun să n-o faci,
- atunci când îți exprimi intenția, toți râd în hohote de tine.

Desigur, sunt și excepții de la toate înșirate de mine aici, dar voi fi bucuros să știu că în cazul tău nu am avut dreptate și decizia ta mă contrazice și tu ai susținut strălucitor o teză de doctorat valoroasă.


(19 februarie 2025)

De ce nu citește lumea cărți?

Lumea nu citește cărți pentru că:
- sunt scumpe,
- există Internet,
- este plictisită,
- vrea altceva,
- iubește cluburile,

- preferă rezumatele,

- filmele sunt interesante,

- la volan nu se citește,

- efortul e prea mare,

- nu te întreabă nimeni,

- a fi cool nu înseamnă a fi cult,
- nu ține de foame cititul.

Viitorul nu este al librăriilor clasice și nici al cărților tipărite pentru a fi vândute persoanelor fizice, ci al bibliotecilor cu acces rapid la raft, unde fiecare dintre noi are posibilitatea să-și aleagă cartea de care are nevoie și pe care s-o returneze rapid, fără a pierde timp cu această operațiune. Cine crede că face o afacere din scrierea de cărți în ziua de azi, ocolind platourile de filmare, studiourile de televiziune sau mediul online al cărților electronice, deja se plasează în afara contextului vieții pe care o trăim.

(03 iunie 2023)

Eu și bibliotecile

Pe mine m-a interesat informatica și din informatică programarea calculatoarelor. Pe vremea mea, adică undeva între 1970 și 2000, m-au interesat bibliotecile unde găseam cărți de informatică.
Am mers la biblioteca de la ICI. 

Am mers la biblioteca tehnică de la ITC. 
Am mers la biblioteca de la  etajul al VII-lea din clădirea Centrului de calcul al ASE.
Am mers la biblioteca de la Facultății de calculatoare din Politehnică.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Facultății de matematică de la Universitate.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Universității Babeș-Bolyai.
Am mers la biblioteca de la INID.

Am mers la biblioteca Americană de la ambasada USA din București.

În aceste biblioteci am găsit cărțile care mă interesau, căci acolo erau oameni care știau ce să comande și mai ales, erau cititori care se documentau folosind acele cărți și reviste valoroase, unicat care costau mulți dolari, dar pe acre statul bolșevic îi aloca în vederea existenței unui nivel rezonabil de documentare.

Trebuie să spun că nu mi s-a întâmplat niciodată să am nevoie de co carte și să n-o găsesc. Întotdeauna am avut informație unde se găsește o anumită carte și fie am mers eu s-o consult, fie personalul bibliotecii ASE mi-o aducea sub formă de împrumut de la biblioteca pe care o indicam și aveam posibilitatea să citesc ceea ce mă interesa.


(25 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Marinela BONTA

Mă cunoșteam cu Marinela BONTA din vremea studenției. Ea era soția unui coleg de-al meu care terminase tot Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic, cu vreo doi sau trei ani în urma mea și care lucra în Centrul de calcul de la Ministerul comerțului exterior de la coada lui Mihai VITEAZUL, statuia  de la Universitate. 

Marinela BONTA m-a impresionat prin bunătatea ei de a mă lăsa să intru în depozitul de cărți al bibliotecii de la etajul al VII-lea din clădirea Centrului de calcul al ASE, bibliotecă foarte bună în raport cu materialele pe care le adăpostea și aici mă refer la teze de doctorat venite din Franța, reviste ale ACM, IEEE, dar și rapoarte de cercetare ale unor institute cu profil de informatică din Germania, Belgia și USA.  Marinela BONTA văzând că știu să mă descurc între cărțile din bibliotecă, adică dacă iau o carte  o revistă, o teză de doctorat, le pun exact la locul lor, fără să le încurc, mă lăsa să studiez materialele chiar în depozit. Îi datorez foarte mult acestei distinse doamne, căci atunci când am lucrat la teza mea de doctorat, mi-a fost de mare ajutor această facilitate, căci în acel depozit am făcut fișe, am conspectat și mi-am făcut însemnările, ceea ce mi-a permis să fiu riguros, așa cum mă sfătuise cercetătorul Csaba FABIAN, cel care făcuse un doctorat în matematici la Universitatea din Bonn.



(31 martie 2023)

Își mai fac românii biblioteci?

De când cu telefonia mobilă și cu Internetul, a scăzut apetitul oamenilor pentru cititul cărților. Lumea se informează de pe Internet. Dacă vrea omul să citească ceva, orice, intră pe Internet și citește.
Interesul oamenilor în general și interesul tinerilor în special pentru cititul de cărți a scăzut. Se organizează Târgul de Carte GAUDEAMUS, dar afluența de oameni nu mai este ca acum 15 sau 20 de ani. Chiar dacă se organizează la  ROMEXPO, am avut senzația că sunt mai mulți organizatori și vânzători decât cumpărători.

Nu am cifre, dar cu siguranță dacă înainte de 1989 fiecare român își dorea să aibă în casă o bibliotecă, pe un întreg perete din sufragerie, acum problema nu se mai pune așa. Fiecare om socotește când are în față o carte dacă o cumpără sau cumpără un kilogram de carne să facă mâncare la copilași. E o altă paradigmă acum, mai ales că a avea cultură înseamnă cu totul altceva decât însemna acum 30 de ani. Acum omul nu mai trebuie să fie cult, ci informat. Este o mare diferență. Pentru a fi cult, oml trebuie să citeacă literatură, să învețe poezii, să meargă la teatru, să viziteze muzee, să cumpere cărți. A fi informat înseamnă doar a sta cu ochii în telefonul mobil și a primi exact ceea ce i se servește din toate părțile. El trebuie doar să caute, să filtreze și eventual să accepte și să-și însușească ceea ce a citit, pentru a-și forma convingeri și opinii.

Într-un cuvânt, oamenii din ziua de azi, nu mai au apetit să-și creeze acasă la ei biblioteci, nu din lipsă de bani, ci doar pentru că tendințele sunt cu totul altele. Dacă cineva vrea să afle ceva, nu mai deschide o carte, ci intră pe Internet, dă cuvinte cheie, deschide câteva portaluri și problema lui este rezolvată și nu oricum, ci foarte bine, foarte complet, fără costuri suplimentare.

Nu mai există nici nostalgia bibliotecilor pe un perete din sufragerie. Locul ei a fost luat de o plasmă imensă și de niște boxe care asigură o audiție perfectă a ultimelor hituri.


(18 decembrie 2022)