Compromiterea consultanței la români

Peste tot în lume, cei care acordă consultanță sunt specialiști cu:
- înaltă calificare,
- vastă experiență,
- eficiență recunoscută.

la noi, persoanele care nu și-au găsit niciun rost și niciun loc, se apucă să dea consultanță. După absolvirea unui curs de scurtă durată, fără a avea experiență practică, fără a avea înaltă calificare și fără a-și fi demonstrat notorietate, ci au învățat doar niște poezii de din afară pe care le recită celor care vor să-i asculte, se autointitulează consultanți de diferite feluri, precum consultanți financiari, consultanți motivaționali, consultanți în psihologie și tot așa.

Fiecare dintre noi are o problemă. Și firmele mari sau firmele mici au probleme. Când cineva are o problemă grea, merge la un consultant de specialitate, acesta se convinge că a înțeles problema și oferă mai multe variante de soluții, dintre care o alege pe cea mai potrivită și cel cu problema trece la soluționarea problemei pe baza a ceea ce a primit de la consultant. Evident, procedând exact cum i s-a spus, problema se rezolvă. Consultantu a dovedit că știe să rezolve probleme, iar cel cu problema trebuie să se felicite că a apelat la consultantul potrivit care l-a ajutat să rezolve problema. Consultantul nu lucrează gratis, ci pe bani foarte mulți. Nu trebuie să ne mire câtuși de puțin că în occident o oră de consultanță depășește 5.000 de euro către firma de consultanță, iar salariul unui consultant este astronomic, pentru că un consultant nu este oricine, este un specialist adevărat, cu notorietate, care știe să rezolve probleme oferind soluții foarte bune și toate costă foarte mult.

La noi, nefiind ceea ce este peste tot, ci o abordare mioritică, evident este compromisă consultanța din moment ce consultanții sunt persoane care nu prea au legătură cu specializările și cu eficiența.



(25 august 2023)

Consultanța la români

Cum românul s-a născut poet, visător și creativ, este în egală măsură și un om practic, gata să obțină maximum de beneficii cu minimum de efort. Este specific spațiului mioritic dusul în derizoriu a celor mai serioase lucruri. Acum dacă vrem să râdem de cineva, îl gratulăm cu calificativul de specialist sau cu cel de profesionist și lumea înțelege că respectivul este un fel de Dorel, care zice că se pricepe la toate, dar o dă cu bâta-n baltă în toate împrejurările.
Ne-am mirat când în PNRR tânărul nostru compatriot Cristian GHINEA a pus multă consultanță, iar când au fost citite sumele alocate consultanței, dragii noștri de români mai-mai să leșine. Ei acceptă să dea banii pe șuruburi, pe cârnați, pe o berică, pe o halcă de carne, căci acestea se văd, sunt palpabile. Pentru ei educația, serviciile, auditul, dar și consultanța sunt chestiuni care nu se văd, nu se pipăie, deci sumele așa de mari nu prea se justifică.
Românul a desconsiderat pe profesor, pe învățător, pe pictor, pe sculptor, pe actor, pe balerin, pe instrumentist, pentru că ei nu produceau șuruburi, porumb, cartofi și cazane de țuică, ceea ce în ochii românului, respectivii prestau muncii de care el s-ar fi lipsit cu grație și devotament cu prima ocazie care i s-ar fi oferit. Cu atât mai mult, consultanța i se pare românului o chestie aberantă, din moment ce el se pricepe la orice și nu are nevoie să vină cineva să-i spună lui ce are de făcut.
Consultanța este dată de consultanți. Un consultant este o persoană care:
- știe foarte bine o meserie,
- are o mare experiență în meseria unde dă consultanță,
- este recunoscut de toți din meserie ca fiind dacă nu cel mai bun, unul foarte bun,
- oferă soluții foarte bune la problemele pentru care ceilalți se împotmolesc.
În spațiul mioritic, profesia de consultant este dusă în derizoriu, pentru că devin consultanți tot felul de indivizi care habar nu au pe ce lume se află, dar care știu că din consultanță se câștigă foarte bine și în puținătatea minții lor, cred că nici efortul nu este cel care să-i facă să ajungă acasă spetiți de muncă după orele de program de la birou.

La noi, consultanța este asimilată arderii gazului de pomană, ceea ce este absolut eronat, căci o soluție foarte bună unei probleme grele, numai un consultant autentic sau o echipă de consultanți are capacitatea s-o ofere. Mi s-a părut de-a dreptul penibil când am auzit pe ministrul sănătății și pe ministrul muncii vehiculând niște sume ridicole, chiar dacă sunt de ordinul milioanelor de euro, pentru servicii de consultanță în probleme extrem de spinoase din sănătate și din zona pensiilor. Dacă în plan local erau unii așa de buni, trebuie toată lumea să se întrebe de ce merg lucrurile prost în spitale, de ce nu există soluții la sistemul de pensii. Cei doi miniștri au plătit puțin și soluțiile ce li s-au oferit tot puține sunt. Bune, dar sunt puține, adică un fel de cârpeală. Nimic dai, nimic primești.

(21 noiembrie 2022)

O nedumerire legitimă

Văd că sunt bășicați așa-zișii jurnaliști că ora de consultanță este de 1.000 de euro sau de 2.000 de euro. Pe ei nu-i deranjează în niciun fel că o cântăreață de la Tv la o nuntă, pentru 3 ore încasează 4.000 de euro. Nu sunt deranjați că o cântăreață în vogă de muzică pop nu se deplasează niciunde fără 10.000 de euro pentru un eveniment. Ei acceptă ca la un botez, un manelist să câștige lejer 7.000 de euro, dar consideră inacceptabil ca un consultant să încaseze 1.000 de euro sau 2.000 de euro pe zi.
Îi anunț pe nefericiții și nedocumentații jurnaliști că în anul 2.000 un partener de proiect din Spania, pe probleme de consultanță în calitate software câștiga zilnic 5.000 de euro, iar în 1998 un consultant pe management de proiect din Austria, autor al unei celebre cărți traduse și pe Dâmbovița, câștiga pe zi tot 5.000 de dolari, adică la vremea aceea un 4.000 de euro de azi.
Consultanță dau numai oamenii de top în meserie.
Medicii cei mai buni dau consultanță.
Cântăreții de operă cei mai buni organizează master class.
Inginerii cei mai bine cotați dau consultanță.
Arhitecții cei mai renumiți dau consultanță.
La un anumit nivel de performanță, plata este pe măsură.
Am aflat că o pițipoancă a dat zeci de mii de euro pentru câteva ședințe, unor vrăjitoare să-i aducă iubitul înapoi. O ședință acolo nu cred că dura mai mult de două ore, iar 10.000 de euro pe oră deja mi se pare cam mult, chiar dacă era invocat necuratul, deși relația specială a vrăjitoarei cu acela era de neprețuit. Vreau să spun că ar trebui să nu ne mire costul consultanței, ci ceea ce se obține prin consultanță. Dacă Noi avem 20 de indivizi care fac oferte de proiecte de 500.000 euro nerambursabili și nu este câștigat niciun proiect și dacă vine un consultant plătit cu 400.000 euro pentru 4 zile de activitate, după care cei 200 de indivizi depun oferte de proiecte și obțin finanțări de 500.000 euro, crede cineva că a fost prea scumpă ziua de consultanță de 100.000 de euro?

Așa cum la noi totul devine o caricatură, să nu ne mirăm că și activitatea de consultanță va căpăta nuanțe mioritice și orice neica-nimeni, fără vreo justificare își va zice consultant, deși nu are nicio calificare, deși consultanța presupune numai oameni înalt calificați și cu experiență mare în spate.

(17 februarie 2022)