Afacerea ISI

ISI înseamnă Institute for Scientific Information și are rolul de a menține la un standard deosebit de ridicat calitatea activității de cercetare științifică, finalizată prin publicarea rezultatelor științifice originale în reviste de înalt prestigiu.

La noi ideea de standard de calitate a actului științific a apărut destul de târziu și a speriat pe toată lumea, căci mulți cercetători credeau că transcrierea din alte articole, fără a fi citată suresa, este activitate de cercetare științifică. Marele meu noroc a fost că am avut conducător de doctorat pe profesorul Ludovic TÖVISSI, care m-a învățat cu deosebit tact cum se face o bibliografie și ceea ce este plagiat și cum să nu cad în păcatul încălcării regulilor deontologice ale cercetării științifice.

Pe vremea când revistele se tipăreau, exista posibilitatea recuperării costurilor privind:

- tipărirea revistei,

- distribuirii revistei,

- evaluării științifice, 

- activitatea redacției,

dar după postarea revistelor exclusiv în format electronic, chestia cu abonamentele deja este o problemă, dar costurile privind evaluarea științifică a articolelor, activitatea redacției, dar și alte cheltuieli presupun un alt mod de abordare a întregului proces, astfel încât a face bani din existența unei reviste nu este deloc o treabă ușoară, iar revistele nu-și mențin statutul de reviste ISI dacă nu oferă beneficii celor care asigură direct calitatea articolelor și ritmicitatea apariției numerelor de revistă.

Se știe că promovările pe poziții din mediul academic sau în laboratoarele de cercetare se realizează în funcție de articolele punlicate în reviste ISI, ceea ce dezvoltă procese comerciale concretizate prin raporturi cerere - ofertă, cu efecte deosebit de interesante în generarea surselor de finanțare a activităților de evaluare și de tipărrire (postare) a articolelor din fiecare număr de revistă. Este vorba de o adevărată afacere de a deveni revistă ISI în primul rând și de a publica articole într-o revistă ISI. Totul are costuri nu neapărat din punct de vedere bănesc, ci din punct de vedere al timpului și al managementului ce trebuie asigurat unei reviste pentru a obține statutul de revistă ISI și mai apoi de a avea posibilitatea de a publica articole în revista ISI. Se știe că persoanele care fac analiza calitativă a articolelor au denumirea de scientific reviewer și nu oricine are o astfel de calitate, iar cel ce o are, când o amintește în CV-ul său deja capătă un anume statut. Numai că cei ce sunt scientific reviewer de talie internațională mai trebuie și plătiți, iar banii nu prea vin de la cititorii de reviste care sunt abonați, ci de la autorii de articole setoși de a li se publica articole pentru a îndeplini criterii de promovare.

(31 ianuarie 2025)

Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

Ce este acela ISI?

Dumnezeu a vrut să cunosc câțiva profesori de pe la mari universități americane și să stau de vorbă cu ei și spre marea mea surpriză, am aflat că ei nu știau ce este acela un articol ISI. Fiecare dintre profesorii aceia aveau domeniul lor de interes și fiecare știa care sunt cele mai importante conferințe de specialitate și jurnale științifice unde dacă trimit articole și sunt acceptate, munca lor de cercetare științifică este îmbogățită și contează. Și acolo există punctaje care se acordă, dac criteriile sunt altele. Fiecare se știa cu fiecare din domeniul unde activa și respectul era dat de importanța rezultatelor din proiectele de succes, din articolele publicate și din participările la conferințele considerate reprezentative pentru domeniu.

Nu mă apuc eu să fac analiza asupra sistemului de ierarhizare a jurnalelor și conferințelor din spațiul mioritic pentru că aceasta nu este treaba mea. Ierarhizarea există și cine vrea să evolueze, o respectă și punct, chiar dacă există scoruri și costuri, căci nimic nu se face gratis la o adică.

În lumea științifică a celor spălați, nu vopsiți, se vorbește o anumită limbă, limba elitelor și acestea știu niște lucruri, iar vulgul trebuie să se conformeze. Cine dorește să se așeze la masa elitelor, trebuie să dovedească disponibilitate și existența calităților de a fi parte din elite. Nu intră în cohorta elitelor plagiatorii, ignoranții, închipuiții, neaveniții, mediocrii, parveniți, ariviști, fripturiștii, neisprăviții și nici slugile declarate sau identificate.

În lumea bună nu se operează cu indicatori agregați în care vacile se convertesc în porci echivalenți, găinile se convertesc și ele tot în porci echivalenți, pentru a se calcula indicatorul ca sumă de porci echivalenți și pentru a obține exact ceea ce-și dorește cel ce dictează dinamica sau care face ca legea să fie de partea lui, după chipul și asemănarea respectivului.


(24 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Iva IONESCU

Dacă am să mulțumesc cuiva, am să mulțumesc tuturor celor care se ocupau de revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică și în special doamnei Iva IONESCU. De la ei am învățat foarte multe dintre cele necesare scrierii unui articol publicabil.

Iva IONESCU avea un birou în clădirea Centrului de calcul al ASE, la etajul al VI-lea parcă, chiar lângă lift și avea o bibliotecă unde se găseau toate numerele revistei Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică de la apariție până la numărul curent. Prin bunăvoința lui Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică am reușit să parcurg foarte multe dintre articolele publicate de-a lungul anilor în revistă, căci urcam la biroul său, o rugam să-mi împrumute numere, citeam și le înapoiam.

Când aveam un material de dat spre publicare, mergeam la doamna Iva IONESCU, care era extrem de amabilă și după un timp eram anunțat să vin pentru a semna pe forma finală a articolului, pus în pagină, care urma să se publice.

Dacă revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică - SCCECE,  este ceea ce este, eu sunt convins că 90% se datorează doamnei Iva IONESCU, care s-a ocupat de bucătăria revistei, căci despre moțul de la prăjitură și despre ambalaj pentru a deveni revistă cotată ISI este o altă poveste.

Ca să ai o relație excelentă cu autorii înainte ca revista să devină ISI, era nevoie de mult tact, de multă muncă, de capacitatea de a gestiona materialele și de a asigura diversitatea și calitatea articolelor, prin contactarea autorilor care asigurau dezideratele pe care ctitorul revistei le-a definit. A fost meritul doamnei Iva IONESCU ca imediat după anul 1989 să se mențină revista pe făgașul pe care fusese pusă și sunt sigur că cei care știu despre ce vorbesc au și ei un cuvânt frumos de zis la adresa acestei doamne care s-a dovedit a fi un profesionist desăvârșit în a face ca numerele revistei să fie exact ceea ce-și dorește toată lunea, adică să conțină articole interesante, originale și valoroase.


(06 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ion SMEUREANU

Dacă aș spune că Ion SMEUREANU mi-a fost student acum mulți ani nu aș greși cu nimic, dar pentru faptul că el este ieșit la pensie de câțiva ani, s-ar trage concluzia că eu sunt un bătrân ramolit și nu vreau să se creadă chiar așa despre mine că la 76 de ani ai mei, mai merg la sala de fitness, trag de fiare, merg pe bandă și fac câteva bazine de înot.
Ion SMEUREANU a terminat Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică de pe poziția de șef de promoție în 1980 cu media de 9,98.

În intervalul 1980 - 1981 Ion SMEUREANU a lucrat ca analist la ICI.

În intervalul 1981 - 1984 Ion SMEUREANU a lucrat ca analist în Centrul de calcul al ASE.

În intervalul 1984 - 1990, Ion SMEUREANU a fost asistent universitar în Catedra de Cibernetică. 

În intervalul 1990 - 1993, Ion SMEUREANU a fost lector universitar.

În intervalul 1993 - 1997, Ion SMEUREANU a fost conferențiar universitar.

Ion SMEUREANU a devenit profesor universitar în 1997 la vârsta de 41 de ani.

Ion SMEUREANU a susținut teza de doctorat de 189 de pagini în anul 1992, intitulată  Aplicații ale ciberneticii și informaticii economice în optimizarea aprovizionării tehnico-materiale și desfacerii producției întreprinderii, sub coordonarea profesorului universitar Eugen ȚIGĂNESCU.

Profesorul Ion SMEUREANU este o personalitate proieminentă a informaticii economice românești. Cine dorește să cunoască în detaliu pe concret ceea ce a realizat el, nu are altceva de făcut decât să acceseze adresa: 

http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/search?q=Ion+SMEUREANU+&max=0&view=&sb=relevance&ob=asc&level=all&material_type=all&do_file_type=all&location=0

și va vedea ce cărți a publicat, ce teze de doctorat a coordonat, la ce proiecte și care sunt revistele unde a fost editor șef.

De-alungul anilor, am colaborat cu profesorul Ion SMEUREANU la mai multe discipline și am lucrat împreună la elaborarea unor materiale. Am apreciat la mai tânărul meu coleg caracterul său, puterea de muncă, profesionalismul său, creativitatea sa. Am stat peste 20 de ani în biroul de la 2401 și niciodată nu am avut vreo discuție în contradictoriu sau cu tonul ridicat, pentru că Ion SMEUREANU este un om cu totul remarcabil, cu care și acum la 10 ani de la pensionare îmi face o deosebită plăcere să mă văd la o cafea cu el să discutăm despre vremurile frumoase pe care le-am trăit în ASE.

(13 februarie 2023)

Minciunile postdecembriste de intoxicare

S-a vorbit despre literatura de sertar. Adică marile genii ale literaturii române, cu ideile lor nemaipomenite, nemaivăzute, nemaiîntâlnite, pe care cenzura comunistă le-a interzis a fi tipărite, au zis că scriu și scriu și scriu, dar ceea ce rezultă este ținut la sertar pentru a fi publicate ca opere de excepție, când vremurile o vor permite. A venit 22 Decembrie 1989, cenzura comunistă a dispărut și eu, naivul de mine, am continuat să aștept publicarea literaturii de sertar. Nu s-a publicat pentru că aceasta nu a existat. Cine a avut ceva de spus înainte de 1989 a spus, cu toate riscurile, cu toată cenzura. Știm cazuri în care romane sau volume de poezii au fost date la topit și autorii lor au fost marginalizați, dar aceștia sunt numărabili pe degetele de la o mână.
Și în cazul celor care lucrau în domeniul științei, tot așa au stat lucrurile. Cine a vrut să facă treabă a făcut. Știu că se văita lumea că nu sunt bani pentru achiziționarea de cărți din Vest. Îmi aduc aminte că mergeam pe la biblioteca ASE și solicitam ultimele cărți intrate despre computer science. Primeam astfel de cărți. Le citeam. Le făceam recenzie. Bibliotecara avea mirări că eu, nea Gică de la locomotive, vin să citesc, pentru că lumea nu se înghesuia să exerseze cu cititul. Într-o zi, doamna mi-a zis că li s-a cerut de la rectorat să propună titluri de cărți care să fie achiziționate. Mi-a zis dacă vreau să propun și eu două sau trei titluri. Știam de niște cărți foarte noi și foarte interesante. A doua zi le-am propus și atât. Au trecut luni bune, iar într-o zi, doamna de la bibliotecă m-a sunat la catedră și când m-am dus acolo, exact ceea ce comandasem, mă aștepta. Am citit acele cărți. Le-am făcut recenzii și chiar am scris niște programe folosind idei și algoritmi explicați acolo.
Într-un dialog cu cercetătorul doctor la Bonn Csaba FABIAN am aflat că dacă completez o carte poștală cu un anumit conținut, la un preț bun de trimis prin poștă, voi primi în 99% din cazuri ceea ce am solicitat.
Am mers la Monitorul Oficial, am făcut o comandă de 1000 de cărți poștale, am plătit și am primit după un timp cărțile poștale. 

Am trimis foarte multe. Am primit foarte, chiar foarte multe materiale exact pe temele care mă interesau. Eram cunoscut la registratura ASE căci scrisorile care soseau din străinătate în plicuri voluminoase treceau pe acolo. Uneori eram chemat la rectorat să-mi ridic corespondența mai specială. Aveam foarte multă literatură despre compilatoare, despre corectitudinea programelor, despre analiza de date și despre calitatea software. Era literatură la zi cum se zice.

S-au zis minciuni după 22 Decembrie 1989 despre multe lucruri, dar acum se vede că au fost minciuni. Nici după 30 de ani nu avem un laureat al premiului NOBEL pentru literatură sau pentru fizică sau pentru chimie sau pentru medicină sau pentru economie. Nu avem nu pentru că atunci nu au fost condiții să avem, nu avem pentru că nu muncim suficient și nu depunem eforturi de calitate pentru a avea. Pleiada de plagiatori arată că la noi se urmăresc poleiala de la suprafață, rezultatele superficiale și câștigurile nemuncite. Lumea spălată vede această abordare și o detestă, iar noi încă o acceptăm zgomotoși.
´20 noiembrie 2022)

O ierarhizare a universităților din România

La mine sunt foarte clare lucrurile. Trebuie să dispun de o ierarhizare, justificată ca să știu despre ce vorbesc. Ideea că toți suntem buni, că ultimul dar nu cel din urmă, mă lasă rece. pentru mine, trebuie să existe Ț universități și ele trebuie înșirate de la 1 la Ț după niște criterii agregate și de aici vedem cum stau lucrurile, căci așa cum la sport avem un campion și un sportiv pe ultimul loc, tot așa și la universități, trebuie să vedem cum stau lucrurile.
La adresa https://www.universityguru.com/universities--romania am găsit o clasificare a universităților din spațiul mioritic și mă grăbesc s-o pun și eu aici. este bine să știm cine, ce facultate de la ce universitate a terminat, pentru a ne da seama cum stau lucrurile, căci una este să ai o facultate unde satisfacția studenților este 4,6 din 5 puncte și cu totul altfel stau lucrurile dacă universitatea are o rată de satisfacție a studenților de 4,0 din 5.
Iată lista:

01. Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj

02. Universitatea București

03. Academia de Studii Economice din București

04. Universitatea Politehnica din București

05. Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj

06. Universitatea de Vest din Timișoara

07. Universitatea Transilvania din Brașov

08. Universitatea Alexandru Ioan CUZA din Iași

09. Universitatea Lucian BLAGA din Sibiu

10. Universitatea Tehnică din Cluj

11. Universitatea Tehnică Gheorghe ASACHI din Iași

12. Universitatea Politehnică din Timișoara

13. Universitatea din Oradea

14. Universitatea Dunărea de Jos din galați

15. Universitatea de Medicină și farmacie Grigore T. POPA din Iași

16. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș

17. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol DAVILA din București

18. Universitatea Ștefan cel MARE din Suceava

19. Universitatea de Medicină și farmacie din Timișoara

20. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București

21. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj

22. Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

23. Universitatea Titu MAIORESCU din București

24. Universitatea din Pitești

25. Universitatea Tehnică de Construcții București

26. Universitatea Valahia din Târgoviște

27. Universitatea Aurel VLAICU din Arad

28. Universitatea Craiova

29. Universitatea Ovidius din Constanța

30. Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia

31. Universitatea de vest Vasile GOLDIȘ din Arad

32. Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești

33. Universitatea Vasile ALECSANDRI din Bacău

34. Universitatea Creștină Dimitrie CANTEMIR

35. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara

36. Universitatea din Petroșani

37. Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București

38. Universitatea Româno-Americană

39. Universitatea Constantin BRÂNCUȘI din Târgu Jiu

40. Universitatea Agora din Oradea

41. Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București

42. Universitatea Danubius

43. Universitatea Maritimă din Constanța

44. Universitatea de Apărare Carol I

45. Universitatea de Artă George ENESCU din Iași

46. Universitatea Nicola TITULESCU din București

47. Universitatea Națională de Muzică din București

48. Universitatea de Teatru din Târgu Mureș

49. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași

50. Universitatea  de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. CARAGIALE din București

51. Universitatea  Atheneum din București

52. Universitatea  ARTIFEX din București

53. Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București

54. Academia de Muzică Gheorghe DIMA din Brașov

55. Universitatea  Constantin BRÂNCOVEANU

56. Universitatea  Emanuel din Oradea

57. Universitatea  Ecologică București

58. Universitatea  Eftimie MURGU din Reșița

59. Universitatea  națională de Artă din București

60. Universitatea  Petru MAIOR din Târgu Mureș

61. Universitatea  George BARIȚIU din Brașov

62. Universitatea  HYPERION

63. Universitatea  de Artă și Design din Cluj

64. Universitatea  DRĂGAN din Lugoj

65. Universitatea  Tibiscus din Timișoara

66. Universitatea Petre ANDREI din Iași

Nu spun acum că o altă ierarhizare nu este posibilă sau bine venită. Trebuie însă făcută transparent, cu specificarea criteriilor și cu date de intrare oferite de universități, dar nu oricum, ci verificate. Formula de calcul trebuie să fie unică. Datele inițiale trebuie să fie publice, iar procesul de ierarhizare trebuie să fie:

- acceptat,

- reproductibil,

- general.

Unii vor fi nemulțumiți, dar dacă marea majoritate acceptă ierarhizarea, este un pas important. Aici nu e vorba nici de a cântări ca la Alimentara, nici de a evalua după ochi, ci de a da ponderi, de a aplica un algoritm, iar societatea de azi operează în acest fel, căci valoarea nu are o formulă infailibilă, ci se stabilește în moduri foarte diferite, iar de la o perioadă la alta lucrurile se mai schimbă. Ființa umană are limitele ei și trebuie să trăiască cu ele și mai ales trebuie să și le accepte. Trebuie să-mi exprim tristețea că sunt universități care nu apar aici, motivele îmi sunt necunoscute. Acum, este normal ca orice persoană care-și completează un CV și spune ce universitate a terminat, să indice poziția din clasament, ca să ne dăm seama cât de valoroasă este respectiva instituție, căci una este să fii absolventul unei universități din primele 10 și cu totul altfel se pune problema să fii absolvent al unei universități din ultimele zece. Rangul universității are multe elemente, dar unul dintre ele este corpul profesoral, prin disciplinele predate, prin lucrările publicate și prin gradele didactice. Una este să ai o universitate unde au fost publicate 1.000 de articole în reviste ISI și altfel stau lucrurile cu o universitate în care cele 300 de articole evaluate se află în reviste indexate în baze de date.

(19 august 2022)

Dorințe nefaste

Mulți au dorințe nefaste.
O dorință nefastă este aceea de a avea cărți publicate, fără să aibă capacitatea de a scrie o carte.
O dorință nefastă este aceea de a avea articole publicate în reviste ISI, fără să aibă capacitatea de a scrie un articol și într-o revistă de mahala, cu atât mai puțin într-o revistă ISI.
O dorință nefastă este aceea de a avea titluri academice, fără să aibă capacitatea de a scrie o teza de PhD.
O dorință nefastă este aceea de a avea fi profesor universitar, fără a avea nici în clin nici în mânecă cu ceea ce înseamnă a preda în fața unor studenți exigenți.
O dorință nefastă este aceea de a absolvi facultăți de la mari universități, deși calitățile intelectuale și cunoștințele de limbă engleză reprezintă bariere insurmontabile.
Numai așa se explică îmbâcsirea CV-urilor cu cu lucruri neadevărate, dar greu de verificat în vremurile când nu exista Internet, dar scoase la iveală ca falsuri într-o secundă acum când în online se găsesc tot felul de informații complete și mai ales, corecte, adică validate oficial.
Așa sunt demascați politicieni mincinoși care se împăunează cu titluri și cu realizări pe care doar în mintea lor le au, căci realitatea îi contrazice, mai ales că sunt foarte mulți cei care scormonesc lumea pentru a găsi marile adevăruri, despre fiecare aspect enunțat într-un CV de câte un nene agramat.

(05 decembrie 2021)

Fabrica de articole

 Există mai multe tipuri de articole. Un articol științific se scrie greu. Există un ciclu format din etape precum:
- alegerea domeniului de cercetare,
- documentarea pentru a vedea stadiul cercetării și practicii,
- definirea problemei cu stabilirea ipotezelor de lucru,
- derularea cercetării cu construirea de modele și algoritmi,
- obținerea soluției, verificarea pe date de test,
- compararea soluției cu ceea ce există în literatură și practică,
- structurarea unui articol,
- trimiterea la o revistă,
- revizuirea pentru a răspunde exigențelor,
- publicarea articolului.
Un articol ca lumea se publică undeva în trei ani. Există și situații în care articolele sunt publicate într-un timp cu mult mai scurt dacă cercetarea s-a derulat deja, dacă rezultatele obținute au trecut de rigorile practicii și se dovedesc a fi extrem de valoroase.
Există și fabrici de articole, în care o persoană care are ceva mai multă experiență se înconjoară de tineri foarte valoroși, le dă acestora teme de cercetare unde el știe care vor fi rezultatele scontate. Aceștia lucrează sub îndrumarea sa directă, cercetează, construiesc modele, algoritmi, software și obțin rezultate pe care le prezintă sub formă de articole. Nu persoana care coordonează totul este fabrică de articole, ci întreaga echipă alcătuiește fabrica de articole. Se practică acest procedeu cu bune rezultate, căci este stimulată cercetarea științifică de succes.
Sunt și situații în care alții scriu articolele și altul le semnează ca singur autor, ceea ce mie mi se pare oribil, respectivul devenit autor singular pe munca altora, nu are nici bunul simț să recunoască faptul că totul s-a obțint într-un proces de cercetare, ceea ce ar deschide posibilitatea de a aduce niște mulțumiri.

(03 decembrie 2021)

Ce e aia ISI, bre?

Fără să vreau am asistat la mai multe discuții despre ISI. În Ro se încearcă de vreo 25 de ani să se facă niște ierarhizări calitative în mediul academic, folosind criterii cantitative. De aceea se zice că persoana care are un anumit punctaj care depășește un nivel specificat are dreptul să candideze pentru a ocupa prin concurs un anumit post didactic. 

Este definită o grilă în care pe o coloană sunt înșirate elemente ce se iau în calcul și pe o altă coloană sunt date punctele atribuite. În funcție de obiectivele urmărite sau de situațiile oculte care apar în mediul politic, tabelul acela de punctaje suferă modificări, pentru a permite penetrarea în sistem a celor care trebuie, nu neapărat a celor care merită.

Nu am spus că astfel de abordări nu aduc progres acolo unde sunt aplicate. Numai că tot timpul oamenii vor găsi căi prin care să ocolească orice mod de a face ierarhizarea cantitativă pentru a face transfer spre nivelurile calitative.

Un rol important îl au revistele ISI și factorul de impact și alți indicatori, luați de fiecare cum crede el de cuviință în dorința de a-și arăta mușchii, cât de puternic este în ale ierarhizărilor. Toată lumea știe că metrul, kilogramul, ora și voltul sunt doar niște convenții acceptate de toată lumea, nici mai bune și nici mai rele, dar singurele care au capacitatea de a pune ordine în viața oamenilor. În acest context și treaba cu:

- numărul de articole ISI,

- numărul de articole în baze de date indexate,

- numărul de contracte de cercetare,

- calificativele anuale,

trebuie luate doar ca încercări de a stabili că o persoană se încadrează în cerințele definite pentru un portret robnot al funcției didactice pentru care dorește să candideze, fără a spune cineva că procesul e perfect.

Se vorbește în târg că ISI este deja un business și cine vrea să publice, plătește de la 1.000 $ în sus pentru a-și vedea articolul publicat într-o revistă ISI. Lumea vorbește multe, dar cazul Metalurgica de acum câțiva ani arată că fum fără foc nu există. Oricum, nimeni nu se compromite chiar și dacă ar fi mituit cu 1.000 $ pentru a publica un articol lipsit de valoare, pentru a da după aceea explicații în numerele următoare cu acele jenante corrigendum,

În lumea bună, unde onoarea este la ea acasă, sunt definite conferințe de specialitate de top, cu factor de respingere ridicat, unde penetrează numai comunicări valoroase, reviste de specialitate serioase și edituri care publică lucrări ca lumea, unde oamenii se respectă căci sunt de onoare și știu ce înseamnă să piardă cel mai de preț bun al lor, onoarea, făcând compromisuri. Acolo există criterii valorice autentice și standardele sunt foarte ridicate, iar valoarea adevărată este la ea acasă. În acest context, cine accede la o anumită poziție academică trebuie să posede articole, cărți și comunicări numai la revistele, editurile și, respectiv, conferințele din liste. Acolo nu există nici ISI și nici indicatori cantitativi. Evaluarea se face direct pe calitate, iar cei care fac evaluările sunt specialiști autentici, nu fripturiști sau slugi, care ar fi gata să facă dintr-o nulitate un mare savant, exact cum s-a întâmplat în zona codoi înainte de 1989.

Când am întrebat un profesor de la Stanford University despre revistele ISI unde a plublicat el, a făcut ochii mari și mi-a enumerat 3 reviste și 3 conferințe valabile în departamentul lui, unde dacă ești acceptat cu o lucrare este OK, iar restul nu contează. Despre comisiile de evaluare, lucrurile erau tot clar definite. Mi-a spus că există vreo 15 20  nume mari din domeniu din care sunt selectatți 5, iar aceștia primesc dosarul candidatului depersonalizat și fac evaluarea. În urma evaluării candidatul e acceptat sau nu. Acolo tot datoriă simțului onoarei, fiecare își știe lungul nasului și nu caută să acceadă la o poziție dacă printr-o autoevaluare strictă omul crede că șansele lui nu sunt foarte bune.

(17 februarie 2021)

CSIE'50 - Volumul Conferinței IE'2017

Conferința Inrernațională de Informatică Economică, din 04 - 07 mai 2017, aflată la a XVI-a ediție are lucrările strânse într-un volum tipărit la Editura ASE, cu ISSN 2284-7472 și  ISSN-L = 2247-1480, a avut ca tematică generală Education, Research & Business Technologies. Editorii volumului au fost dr Catalin Boja, dr Mihai Doinea, dr. Paul Pocatilu, dr. Cristian Ciurea, dr. Lorena Batagan, dr. Anda Velicanu, dr. Ioana Manafi, dr. Alin Zamfiroiu, dr. Madalina Zurini, toți cadre didactice în

 Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică din ASE.

Sunt incluse lucrări grupate pe secțiunile:

Cloud & Distributed/Parallel Computing

Mobile-Embedded and Multimedia Solutions 

E-Society 

Enterprise and Business Solutions 

Databases and Data Warehouses 

Audit and Project Management 

Quantitative Economics 

Artificial Intelligence and 

Data mining.

Pe cele 531 de pagini sunt incluse numai lucrările acceptate de comitetul de evaluare. Volumul are de la paginile 532 încolo o listă a autorilor cu pagina de unde începe lucrarea trimisă și acceptată. Așa cum este conceput volumul, el va fi trimis spre evaluare și așa cum se întâmplă de câteva ediții, cred că și acesta va fi inclus într-un nivel de evaluare care să conteze în listele de punctaje atunci când autorii articolelor doresc să promoveze sau să aibă lucrări care să-i facă eligibili în raport cu anumite criterii de acceptare. Indexarea ISI este foarte importantă, iar rata de respingere a asigurat acel nivel care să permită menținerea volumului la cerințele impuse acolo. Din punctul meu de vedere acest volum este o reușită. Condițiile grafice sunt excepționale, iar efortul de a-l frealiza pentru a fi distribuit la deschiderea conferinței a fost extraordinar și a meritat!

(11 mai 2017)