Deformarea în managementul de proiect dâmbovițean

Managementul de proiect a apărut pe fondul dezvoltării informaticii, aceasta având un rol determinant în creșterea acurateții datelor din contabilitate. Înainte de informatizare:
- cheltuielile generale au inclus tot felul de cheltuieli, fiind imposibilă evidențierea lor fină,
- aproximările legate de termene era determinată de evitarea indicatorilor statistici,
- analiza diferitelor variante și comparațiile nu erau luate în serios pentru eficientizare,
- nici nu se punea problema optimizărilor la nivelul practicii curente la executanți.
Managementul de proiecte a apărut ca soluție pentru mionimizarea duratelor de execuție a proiectelor, simultan cu dorința de a maximiza profitul celui care gestionează realizarea unui obiectiv. Managementul de proiecte a apărut în condițiile în care piața a devenit locul unde se tranzacționează orice tip de produs, iar prețul este criteriul de a opera selecții dintre cele mai riguroase.

Dacă înainte de derularea de proiecte în cadrul unor activități specifice managementului de proiecte, ideea de cheltuială indirectă era trecută pe planul al II-lea, pe măsură ce informatizarea și-a făcut locul și omul plătește ce consumă, s-a impus ca multe dintre cheltuielile considerate indirecte, să treacă pentru acuratețea calculelor de cost pentru proiecte, în rândul cheltuielilor directe, rămânând ca un procent aproape neglijabil al cheltuielilor să fie indirecte, căci nimeni nu pierde timpul pentru a vedea cum se împart 3 lei într-un proiect de 1.000.000 de lei, pentru a considera că și aceștia se localizează cu exactitate, pentru a avea cheltuieli indirecte zero. Pe Dâmbovița sindicatele impun procente aberante pentru cheltuielile generale, pentru a fi acoperite tot felul de costuri care nu au nicio legătură cu proiectul.

Tot așa stau lucrurile și la alcătuirea echipelor cu care se întocmește echipa care elaborează oferta de proiect și, respectiv, echipa care trece la implementarea proiectului. managerul de proiect, este cel care răspunde de succesul ofertei, dar și de succesul implementării și este singurul care alcătuiește echipele. Pe malurile Dâmboviței, acest lucru nu se întâmplă, ci managerul de proiect este stabilit ca sarcină de servici, iar echipa este dată de șefi, pentru că se urmărește încărcarea uniformă a salariaților și asigurarea de resurse chiar și pentru persoane care nu lucrează în niciun fel la proiect.

Despre responsabilitatea managerului de proiect de pe Dâmvovița lucrurile sunt foarte relaxate, căci propiectul de succes este o floare rară, din moment ce decalările, suplimentările de cheltuieli sunt ceva la ordinea zilei, iar proiectele eșuate apar ca ceva picat din cer, datorită unor forțe naturale.




(25 august 2025)

Reciclarea în spațiul mioritic

Așa cum îi stă bine românului, reciclarea este un proces care se derulează exact așa cum îl taie capul pe el, căci nu este dispus să învețe nimic de la nimeni, din moment ce românul este:
- cel mai deștept,
- cel mai priceput,
- cel mai original,
- cel mai eficient,
căci așa l-a născut mămica lui, dragul de el. Deci nici reciclarea nu are cum să fie altfel, decât un proces croit după chipul și înfățișarea românului, adică un proces original, drăguț, discutabil, instantaneu, minunat și mai ales, derutant.

Dacă în Europa, prin anul 1995 au apărut tomberoanele pentru diferitele tipuri de materiale reciclabile, separat pentru sticlă, plastic, hârtie, respectiv, gunoi menajer, la noi, prin mall-uri au apărut acum vreo 7 - 10 ani, iar la blocuri, nici în ziua de azi nu există tomberoane care selectează materialele rezultate din uzul casnic. 

Eu am văzut cum procedează americanii și în naivitatea mea, am pus pe balcon, pentru a fi luate de femeia de servici, pungă cu hârtii și diferite recipiente spălate de mine cu apă caldă, detergent, apoi clătite cu apă rece, după care le-am pus la svântat. Numai că pe un grup de discuție gestul a fost vehement criticat, căci trebuia acele hârtii, pahare de iaurt, ambalaje și pungi de plastic, trebuiau aruncate la ghenă împreună cu gunoaiele menajere, din moment ce există la magazine preluarea peturilor de plastic în Hora reciclării. Pe Dâmbovița, în ignoranța lor, oamenii nu au învățat că reciclarea înseamnă cu totul altceva și abordarea originală este de fapt rodul prostiei, ignoranței și mândriei unor indivizi care nu au înțeles niomic din mersul societății, în care trebuie reciclate cu adevărat toate materialele care fac obiectul reciclării.

(09 iulie 2024) 

Bizareriile din sălile de fitness dâmbovițene

Există mari diferențe între o sală de fitness din USA și una de pe Dâmbovița.
În sala de fitness din USA n-ai să vezi niciodată un disc aruncat aiurea, în timp ce în sala de fitness de pe Dâmbovița sunt discuri pe jos peste tot și aparatele rămân încărcate.
În sala de fitness din USA n-ai să vezi niciodată un sportiv că lucrează blocând mai multe aparate, casă lucreze pe ele când are el chef.
În sala de fitness din USA nu vei vedea niciodată o bandă mergând în gol că un antrenor personal o ocupă pentru un client al său, chipurile pentru a realiza un așa-zis circuit.
În sala de fitness din USA nu vei găsi niciodată peturi goale lăsate aiurea prin sală de clienți, căci le este lene să le ducă la coșul de gunoi.
În sala de fitness din USA nimeni nu vorbește la telefon asurzindu-i pe ceilalți cu banalitățile lor, ca pe Dâmbovița.
În sala de fitness din USA, antrenorii personali se mai plimbă prin sală și corectează anumite imperfecțiuni, chiar dacă executanții nu sunt clienții lor, în sălile de pe Dâmbovița nu se întâmplă.
La vestiarele de la sălile de fitness din USA, oamenii nu-și lasă papuceii de unică folosință pe unde apucă, așa cum se întâmplă la sălile de fitness de pe Dâmbovița.
La vestiarele de la sălile de fitness din USA nimeni nu lasă ușile de la dulapuri vraiște, așa cum se întâmplă la vestiarele de la sălile de fitness de pe Dâmbovița.

La sălile de fitness din USA nimeni nu ocupă cu prosopul cu petul un aparat, fără să lucreze pe el, așa cum se întâmplă la sălile de fitness de pe Dâmbovița.

(13 martie 2023)

Maria CÂRNECI, cântăreață de muzică populară

Cântăreața Maria CÂRNECI, originară din Perșinari, județul Dâmbovița, este o prezentă specială în peisajul nostru muzical.
În repertoriul lui Maria CÂRNECI se află cântece precum Am un foc la inimioară, Lasă-mă mamă și tată, Mult mă supără un dor, Neică, ce credeai că mor, Fir-ai tu să fii, Gheorghiță, Ieși, miresică, din casă!, Supărat e omul tare, Afară e vreme rea, A-nflorit floarea de tei, Neică, oare ce gândești, De te-aș blestema și-aș plânge, Mai ține-mă Doamne tare, Frumos ești și-ți șade bine, Te-aștept și sper să vii măi neicuță, Cum se duce neică, luna printre nori, Neică, inima mă doare, Stau cu gîndul tot la tine, Floarea vieții mele, Dragostea și frumusețea, Unde s-au dus anii tinereții, Mamă care mi-ai dat viață, Pentru neica-l meu, Frică-mi e că mor mîine, Haideţi fetelor, la joc, Ia zi, lăută!, Cu neicuţa când eram, Neică, ce credeai că mor, Neică, am zis că ești om bun, Am pe neica la Pitești, Ce-o avea lumea cu mine, Cucule, străin mai ești, De n-ar fi dorul pe lume, Ia zi, lăută!, Neicuță cu ochii verzi, Vorbesc dușmanii, vorbesc, A trecut, neică, mult timp, Stau și văd cum mi se duce, Cât părinții sunt în viață, dar și multe altele.
A înregistrat albume precum De n-ar fi dorul pe lume, Cântece de petrecere, dar și altele.
Maria CÂRNECI are un. repertoriu vast și o voce plină, studiată. Cântă îngrijit. Este prezentă în emisiuni de televiziune. ea cântă și cântece din așa-zisul folclor nou, adică este vorba de cântece făcute instantaneu, care țin seama de ceea ce este la modă. Unele dintre cântece și le compune singură. Aș prefera ca din 10 cântece vreo 5 sau 6 să fie compuse de cântăreață, dar restul să fie culese. Se simte când versul este scris de cineva comparativ cu versurile culese din popor, căci versurile din popor sunt cizelate, sunt perfecte. Unele au metafore și sensuri nebănuite. Versurile scrise de cineva care nu este poet din născare sunt făcute, sunt directe, sunt simple și au teme comune, iar verbul e cu încărcătură limitată. Am căuta în repertoriul lui Maria CÂRNECI cântece din repertoriul clasic, dar nu am găsit. Aștept.

(25 decembrie 2021)

Ioana d'Arc de Dâmbovița

Deși nu este de pe aici, ea s-a instaurat ca o veritabilă Ioana d'Arc de Dâmbovița, pentru că poartă stindardul unei lupte nemiloasă cu hidra.  Acum toți se dau de ceasul morții s-o acuze. Și vor reuși. Dar peste ani se va dovedi că au fost uneltiri și se va produce reabilitarea, exact așa cum s-a făcut în anul 1456. Ioana d'Arc de Dâmbovița nu va fi arsă pe rug așa cum s-a întâmplat în 30 mai 1431 la Rouen. Ioana d'Arc de Dâmbovița va fi umilită cu mult mai rău decât s-a făcut cu reeducarea de la penitenciarul din Pitești, știută fiind plăcerea noastră ca public în fața suferinței semenilor noștri. Acum tot un fel de Inchiziție o va condamna pe Ioana d'Arc de Dâmbovița, ca în 1431.

Noi suntem cei care desgropăm morții și-i mutăm de colo-colo. Râmaru nu este din Patagonia. Femeia care și-a tranșat bărbatul, A.Z., era din Roman nu din Antarctica. Ioana d'Arc de Dâmbovița este singură și furnicarul e nesfârșit. Legenda va zice că reabilitarea sa se va face undeva prin 2050.

(18 februarie 2019)

Fake news de Dâmbovița

Mi-am adus aminte de replica aceea din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE:

Caţavencu: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

Deci și noi avem fakenews-urile noastre gen:

- niște francezi au băut șampania de 100.000 de euro într-un club pe litoral,

- niște francezi au închiriat un penhause de 1.500 euro pe noapte la Mamaia,

- în minivacanța de 1 Mai românii au spart 1 miliard de euro în cluburi.

Absurditatea acestor ziceri este dată de nenumărate chestii evidente, dintre care cea mai clară se leagă de francezi care sunt recunoscuți prin zgârcenia lor. Nu mai spun nimic de faptul că nu văd cum cluburile noastre chiar de fițe fiind ar avea forța financiară de a aduce barem o sticlă de șampanie care să treacă de 40.000 de euro ca să fie vândută cu 100.000 de euro, știut fiind faptul că pe acolo și un cappuccino Illy este botezat și trucat cu o nerușinare adecvată. Este posibil să fi fost găsită pe la gunoaie undeva în Dubai sau la Monte Carlo o atare sticlă goală, să fi fost umplută pe local cu ceva contrafăcut și să fie dată ca fiind de 100.000 de euro, dar și așa mi se pare o minciumă gogonată. Cât privește penhause de 1.500 euro pe noapte, acolo în acel hotel ar trebui ca cea mai jegoasă cameră să coste 250 de euro pe noapte, ceea ce arată clar că acel hotel nu ar avea grad de ocupare mai mare de 0,5% ceea ce înseamnă faliment sigur. În plus, la un hotel cu 1.500 de euro pe noapte mobila ar trebui să fie aurită, chiuvetele să aibă robineții de aur, iar personalul să fie cu cel puțin două doctorate pe la MIT sau Sorbona sau UCLA, curățenia și păpica să fie ceva de nota 101. La câtă mizerie este prin localurile de pe litoral și nu numai, am mari îndoieli că există pe litoralul nostru un hotel cu 700 euro pe noapte unde la micul dejun să se servească 30 de tipuri de brânzeturi fine și bucătarii să nu înlocuiască salamul de vânat cu jenantul salam Victoria îmbibat cu E-uri.

Eu nu mai cred nici umbra mea, deci acele așa-zise noutăți nu le-am crezut din start.

Morala: un pic de decență și de creier nu strică nimănui.

(04 mai 2018)

Politica dâmbovițeană cu trasul preșului de sun picioare

Văd de câteva zile un mod aiuritor de a se face politică pe Dâmbovița. La nivel local partidele își dau unul altuia la geoale. La nivel mai mare tot așa se întâmplă. Apar și situații halucinante. Dau un exemplu cum o amazoană de la tribuna Parlamentului se împotrivea venirii regelui Mihaiu I să vorbească atunci când a făcut 90 de ani. Ca să facă ea un giumbușluc de amânare, propunea ca parlamentarii să nu lucreze în zilele de doliu din această iarnă. Eu pe când eram consilier la Primăria sector 4 am văzut opoziția cum dădea contre în chestii absolut folositoare cetățenilor. Pe ei nu-i interesa cetățeanul. În puțina lor minte, lupta politică era în sterilitatea ei, doar ideia de a învinge, de a nu se face ceva, de a arăta că puterea este de kk. Nici puterea nu este altfel. Și ea tot aiurea lucrează, anulând cu neseriozitate tot ce propune opoziția. Nu că opoziția ar fi acuzată de genialitate. Dar trasul preșului de sub picioare este contraproductiv și numai așa se explică de ce avem cele mai puține autostrăzi, nivelul de trai mizerabil și totul este înțepenit, prăfuit și învechit.

Nu mă apuc eu să dau soluții, dar probabil lucrurile o vor lua razna și mai rău și un alt 22 Decembrie bate la ușă și atunci chiar nu știu câți și pe unde or să mai scoată cămașa, căci furia oamenilor va avea proporții apocaliptice de neoprit.

(27 aprilie 2018)

Calcule de Dâmboviţa

Ceea ce se întâmplă acum îmi aduce aminte de textele de istorie referitoare la perioada dintre cele două războaie mondiale. Atunci, şefii de partide:

- se faultau reciproc,

- nu erau interesaţi de problemele majore,

- priveau lucrurile doar pe termen scurt,

- căutau să temporizeze,

- aveau sprijin fiecare unde erau primiţi,

- doreau doar avantaje pentru ei,

- credeau că doar ei deţin adevărul,

- ignorau pe specialişti în mod sistematic,

- ridicau mingi la fileu, dar fentau  adeversarii,

- îşi dădeau reciproc la geoale mirându-se,

- lucrau după ureche, cum bătea vântul.

Exact în acelaşi fel se procedează şi azi. Şefii de partide au interes să arate cât de bunisunt ei şi cât de răi sunt adversarii lor. Nu construiesc. Nu vin cu idei noi. Doar critică. Doar contestă. Doar demolează. Tot timpul, se reiau problemele de la zero, ca şi când ceea ce s-a făcut anterior este total eronat, deşi noile soluţii sunt la fel de mediocre ca soluţiile precedente.
Calculele politicii de Dâmboviţa nu diferă cu nimic de cele care se făceau cu mai bine de 7 sau 8 decenii în urmă, din cauza unei lumi mărunte, bântuită de ignoranță, orgolii și neputință.

(24 aprilie 2018)

Tulburările obsesiv-compusive dâmbovițene

Învățământul superior dâmbovitean nu este prea diferit de cel din alte părți ale spațiului cartato-danubiano-pontic întrucât și pe Dâmbovița oamenii poartă încărcătura matricei de definire a neamului românesc în totalitatea lui. Tulburările obsesiv-compusive din învățământul superior dâmbovițean au drăgălășeniile lor inconfundabile, dintre care voi prezenta doar câteva.

Unii se cred justițiarii în persoană, drept care pe la toate ședințele de catedră, de consiliu de administrație sau în senatul universitar vin și iau cuvântul folosind foi de hârtie pe care și-au făcut însemnări cu detalii plictisitoare, despre fapte banale care nu interesează pe nimeni, dar pe care ei le cred ca fiind fundamentale pentru pacea universală. Tulburările obsesiv-compusive se manifestă prin insistența de a se considera unici observatori și judecători ai faptelor altora, dar și cei care le fac cunoscute, fără a veni cu idei sau cu soluții și cu atât mai puțin să pună umărul sal soluționarea lor.

Unii au aplecare spre a scrie texte elaborate pe care caută să le facă cunoscute pe rețele de socializare dar și prin folosirea de adrese de e-mail de tip 1 la N, adică ei către toți ceilalți din comunitatea acedemică. Tulburările obsesiv-compusive ale acestora sunt dovedite de disproporția dintre fondul de timp alocat pregătirii activităților didactice pentru care sunt plătiți și timpul alocat elaborării textelor și mai ales urmăririi traseului pe care acestea îl parcurg, cu consecințele care sunt generate de către cei îndreptățiți să se ocupe de plângeri și sesizări, mai ales că acum și un SMS este socotit un act oficial, în mod exagerat desigur.

Alții au aplicare specială spre a-și crea avantaje prorpii, cu un talent disimulat prin a îmbrăca problemele strict personale în chestiuni de interes general, care chipurile ar interesa mase largi. Ei au talentul de a lucra fin, prin învăluire, generând adevărate curente de opinie și numai niște manageri cu miros fin își vor da seama că totul este un  șarlatanie de doi bani.

Ceea ce este ca soluție fundamentală de a face corecții în zona tulburărilor obsesiv-compusive dâmbovițene este votul care intervine din patru în patru ani în mediul academic. Se știe că alegătorii nu greșesc niciodată. Nu întâmplător legea 1 din 2011 a impus niște limite în structurarea departamentelor, căci lucrând cu numere ceva mai mari, votul devine și mai valoros, reflectă și mai bine derularea activităților și face o ierarhizare și mai riguroasă a persoanelor. Am văzut prăbușindu-se mituri, am văzut născându-se eroi ai zilei, ceea ce dă speranță apariției de bariere în promovarea de persoane cu tulburări obsesiv-compusive în zona managementului în structurile academice dâmbovițene, despre care Margareta PÂSLARU zivea că apa râuliui este dulce. M-am întrebat: cum de a băut artist din apa aceea atât de mizerabilă a Dâmboviței?

(16 august 2017)

Nostradamus de Dâmbovița

Nostradamus de Dâmbovița nu s-a născut însă, pentru că ar trebui să fie prea inteligent să scornească niște fraze sau versete care prin interpretare să ducă la concluziile care convin fiecăruia. Eminescu a strâns toată inteligența de dinaintea celor 1000 de ani, iar următorul geniu, după calculele mele se va naște abia prin 3850, căci consumarea inteligenței în chestii fără rost va face să se amâne cu încă 1000 de ani amariția, deci vor fi nevoie de 2000 de ani. Credeam că Silviu Brucan a zis ceva și am zis că el este Nostradamus de Dâmbovița. Avea chiar o emisiune la PRO tv cu Amintiri despre viitor. Numai că a zis că vom fi și noi oarece în 20 de ani, ceea ce nu s-a adeverit în anul 2009 când a venit sorocul. Am concluzionat eu că sunt necesari 200 de ani. Pentru un Nostradamus e prea mult un ordin de mărime, mai ales că acum timpul probabil se prognozează la milimetru pentru 2 sau 3 zile.
Acum în era informatizării acel Nostradamus de Dâmbovița ar trebui:
- să aibă un pic de geniu;
- să nu fie un autodidact;
- să nu fie un ignorant;
- să spună și lucruri frumoase;
- să abordeze teme noi;
- să vorbească în termenii mileniului tre;
- să construiască, nu să prevestească;
- să nu se ocupe de sfârșitul lumii;
- să fie foarte aplecat;
- să nu dea impresia că e deasupra muritorilor, el însuși fiind astfel;
- să fie înțelept, nu doar să pară a fi;
- să fi realizat ceva la viața lui ca să fie urmat;
- să aibă aură de muritor special;
- să nu se drogheze;
- să.
Gigi Becali nu este un Nostradamus.
Ion Iliescu  nu este un Nostradamus..
Traian Băsescu  nu este un Nostradamus.
Adrian Năstase  nu este un Nostradamus.
Elena Udrea  nu este un Nostradamus.
Spun toate acestea pentru că nu Argeșul se varsă în Dâmbovița, ci invers, iar cursul Dâmboviței este dinspre munții Făgăraș spre câmpie pe lângă Budești și nu dinspre Budești către Curmătura Oticu. La noi, Nostradamus de Dâmbovița ar trebui să știe foarte bine să lucreze cu un procesor de texte, cu excel și cu software matematic pentru a-și verifica porgmnozele. Acum nu mai merge cu fraze construite cu un limbaj arhaic, pentru că fizica, dar și medicina modernă are explicații științifice la foarte multe fenomene pe care oamenii le considerau miracole. Nostradamus de Dâmbovița nu trebuie să fie nici un bătrân cu barbă albă năclăit nici măcar o vrăjitoare persuasivă, cu aere de femeie cultă, binevoitoare până pică banul prin arta prostirii disperaților. Nostradamus de Dâmbovița este lângă noi, dar încă nu s-a autoevaluat pentru a-și descoperi valențele speciale cu care este înzestrat de natură. Opera lui va fi de o cu totul altă factură și niciodată nu va fi auzit că a prevestit ceva, după ce acel ceva s-a produs, așa cum fac foarte mulți falși prezicători care spun că ei au prezis nu știu ce și mai au și nesimțirea să apară pe la emisiuni tv cu minciunile lor. Nostradamus de Dâmbovița nu va spune niciodată că nu-și prezice numerele la LOTO să se îmbogățească pe motive de moralitate. Am credința că Nostradamus de Dâmbovița nu va vorbi nici în versuri, nici în pilde, nu va fi amenințător și nici nu va ridica mâna dreaptă cu degetul arătător spre oamenii pe care-i consideră păcătoși ce trebuie pedepsiți. După părerea mea, Nostradamus de Dâmbovița va fi cel care va spune marile adevăruri poporului român. Mi-aș da eu cu părerea cam care ar fi primul adevăr pe care Nostradamus de Dâmbovița ar trebui să-l spună, dar mă abțin din motive strategice. Nu este nici ceva despre iubirea de aproape, nici despre cinste, nici despre anotimpurile care nu seamănă unul cu altul, ce despre un cuvânt format din 5 litere, cuvânt care începe cu litera m, se termină cu ă și în interior conține consoanele n și c. Deja am spus prea multe. Care este cuvântul, aș vrea să văd dacă cineva îl ghicește, că despre lucru foarte greu vorbește el.

(26 decembrie 2016)

The day after

Era un film, parcă The day after, care prezenta o situație limită, lucru care îl asemăn cu comportamentul celor de pe Dâmbovișa când au aflat rezulattul alegerilor din 8 noiembrie 2016 din Statele Unite ale Americii. Foarte mulți sunt turmentați și nu=-și dau seama că există viață după 9 noiembrie când după ce au votat, americanii au aflat cine este câștigătorul, iar românii, doar au trebuit să ia la cunoștință.

Lucrurile se clarifică ușor-ușor și discursul de după alegeri este altul. Președintele în funcție are și el o altă abordare. Europa a cam zbârcit-o ba cu centurile de siguranță, ba cu imprevizibilitatea, ba cu incertitudinile, ba cu plățile de contribuții, ba cu continuitatea, ba cu filosofia zidurilor, de parcă în vara trecută nu s-au pus stavile tot așa sau cele două Germanii parcă nu fuseseră separate de un zid. Mă laud că dispun de câteva mostre din zidul Berlinului, pe care le-am  primit cadou și pe care le consider trofeul meu prețios.

The day after se va caracterica prin:

• eliberarea din șoc;
• recunoașterea că pământul are cei doi poli;
• tonul mult mai moderat al liderilor;
• eliminarea jugnirilor atribuite învingătorului;
• acceptarea  schimbărilor profunde;
• valorificarea evidenței unei noi abordări;
• remodelarea obiectivelor;
• maturizarea elanului învingătorilor;
• începerea unei vieți normale de la noul moment de start.

La București, the day after pentru televiziuni, redacții, ziare, zone de interes, înseamnă reorientarea, căutarea unor noi stăpâni, pentru că mălaiul de ieri se află în altă parte, clanțele de lustruit sunt la alte uși. S-a schimbat conașul. Un singur tip a spus pe 1 noiembrie cu voce tare că-l susține pe Donald TRUMP. Or mai fi fost și altii. Acum ca în bancul cu mâncatul de orez, toti care au lătrat în fel și chip, i-am văzut că au dat-o la întors și pozează în persoane neutre, deci echidistante. Sunt sigur că poimâine vor spune că ei au fost militanții lui Donald TRUMP și fără aportul lor din studiourile televiziunilor lor de lift, au detrminat hotărâtor înclinarea balanței în favoarea  acestuia. Am urmărit posturile locale tv și doar un singur ins, cu numele Lucian ORĂȘEL a prezentat ceva la un studiou fiind de fiecare dată luat în balon de moderator. În rest, toți erau pe o aceeași simfonie, muzică de sistem, altceva decât le place maselor de oameni simpli să asculte.

(9 noiembrie 2016)