Când oamenii pierd contactul cu realitatea

Eu m-am născut în 1947 și la Revoluția din Decembrie aveam 42 de ani, ceea ce mă îndreptățește să vorbesc în cunoștință de cauză despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. În opinia mea, Nicolae CEAUȘESCU era un om cu caracter slab, căci numai oamenii de tipul lui acceptă acele manifestări duse până la nivelul obscenității prin folosirea de cuvinte care-l descriu pe el în culori care nu au nicio legătură cu realitatea.

Poeții scriau volume de poezii dedicate lui Nicolae CEAUȘESCU.

Istoricii îl comparau pe Nicolae CEAUȘESCU cu marii voievozi ai neamului.

Pictorii îl pictau pe Nicolae CEAUȘESCU în cele mai teribiliste poziții.

Compozitorii scriau ode și cântece dedicate lui Nicolae CEAUȘESCU.

Nici cântăreții de muzică populară românească nu-l ocoleau pe Nicolae CEAUȘESCU.

Era o dezlănțuire grotescă de adjective cu potriviri dintre cele mai neașteptate, la adresa lui Nicolae CEAUȘESCU, în vederea obținerii de avantaje pe care respectivul avea posibilitatea să le ofere din pix, din gesturi, din priviri sau pur și simplu pe cale de consecință, din partea slugilor sale apropiate.

A devenit ceva reflex ca indivizii fără căpătâi să purceadă la a-și da frâu liber mediocrității, prin folosirea de construcții bombastice pentru a transforma o înfrângere în victorie, un eșec în succes și a-l ridica la rang de personaj providențial pe orice neica-nimeni, care nici în visele lui cele mai colorate nu ar fi crezut că a întâlnit atât de mulți gură-cască gata să-l accepte transformat instantaneu în simbol, în imaginea de care colectivitatea are nevoie pentru a se regăsi în vremuri de maximă mahmureală colectivă. 

Mi-am adus aminte de distihul:

ILIESCU-apare,

Soarele răsare! 

sau maneaua lui Nicolae GUȚĂ și ROXANA

Dar ai grijă cum votezi,

Pui ștampila pe BĂSESCU

......
pe BĂSESCU l-om vota,

Cu toată familia.

Oamenii deja au antrenament și pauzele nu trebuie nicidecum acceptate, iar întrecerea între așa-zisele condeie trebuie exersată în construcții dintre cele mai impresionante, care transformă fapte obișnuite sau chiar eșecuri, în evenimente remarcabile, fără nici cea mai mică stare de disconfort atunci când termenilor li se atribuie alte înțelesuri, decât cele cu care ne-a obișnuit limba română.

Azi suntem într-un punct care produce derută, căci pe 26 iulie 2024 se deschid la Paris Jocurile Olimpice, prilej cu care unii dintre sportivii noștri își vor dovedi talentul, eficiența și dârzenia în lupta cu adversari foarte puternici, urcând pe treptele podiumurilor la diferite probe. Discrepanța generată în aceste zile de poziționarea undeva în a doua jumătate a unui clasament a echipei naționale de fotbal la EURO 2024 și caracterizările date de jurnaliști și de comentatori membrilor acestei echipe, respectiv modul de receptare a rezultatelor pe care eventualii campioni olimpici, în contextul epuizării sau demonetizării calificativelor adresate acestor campioni olimpici, va genera frustrări și demobilizări nedorite celor care nu practică sportul cu balonul rotund, sport unde se vehiculează sume fabuloase, dar unde rezultatele se lasă așteptate. Să nu uităm că în epoca modernă fotbalul românesc există doar prin momentul Sevilla în 7 mai 1986 și punct. Aștept ca generația de suflet să reediteze acel moment înălțător.


(03 iulie 2024)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mariana BITANG

Mariana BITANG nu avea cum să mă dezamăgească de la Deva. Era prea mare distanța și drumul de la București la Deva se face cu trenul între 10 și 20 de ore, după cum ai sau nu ai noroc. Ca antrenoare, Mariana BITANG a fost o femeie de talent și eficientă. Ca și Octavian BELLU, care îi este soț, de destul de mulți anișori, deși s-au iubit de foarte foarte mulți ani, Mariana BITANG, m-a dezamăgit așa cum m-a dezamăgit și bărbată-su Octavian BELLU, că n-a plecat și ea să antreneze în altă țară. Au plecat alții cu mut mai mici și le-a fost nu foarte bine, ci excepțional, căci au obținut rezultate. Ea a rămas aici să fie tocată mărunt și perpelită la foc așezat. I-o fi plăcut ei așa ceva. De aceea m-a dezamăgit. Să fabrici atâtea campioane și să te lași călcat în picioare de tot felul de nulități, este cu adevărat culmea masochismului secolului al XXI-lea. Mariana BITANG a exersat această plăcere și a rămas aici să fie călcată în picioare chiar de una dintre copilele pe care ea s-a luptat să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Sydney. 

(16 iunie 2022) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Octavian BELLU

Aș fi nesimțit să spun că Octavian BELLU m-a dezamăgit ca antrenor. El pe această poziție a fost genial. A reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumurilor de concursuri de gimnastică sportive, cum niciun alt antrenor nu a mai făcut-o după el. Prin mâna lui au trecut sportive precum Gina GOGEAN, Simona AMÂNAR, Cătălina PONOR, Lavinia MILOȘOVICI, Sandra IZBAȘA, Daniela SILIVAȘ, Monica ROȘU, dar și multe altele. 

Nu m-a dezamăgit că s-a lăsat târât în scandalul cu sportiva accidentată. Nu m-a dezamăgit că a acceptat funcții administrative de unde credea el că are resurse de a ajuta echipa națională de gimnastică.

M-a dezamăgit încăpățânarea cu care s-a luptat să rămână în țară, când avea toate porțile deschise să fie primit ca un rege să antreneze gimnaste de pe alte meridiane. M-a dezamăgit că nu și-a dat seama de spiritul demolator al românului în general și al românilor mediocrii în special, români care nu acceptă să vadă lângă ei pe cineva mai bun, cu rezultate notabile, căci ei vor nu numai să-i moară capra, dar să dispară și el din peisaj. De aceea, cu vorbe meșteșugite l-au săpat pe Octavian BELLU în așa fel încât săracul de el, s-a îndepărtat, s-a retras și acum privește la palatul de cleștar pe care și el l-a construit, care a devenit o ruină.

L-am admirat pe Cosmin OLĂROIU care nu a ascultat cântecul de sirenă cu echipa națională și-și vede de treabă acolo unde este și o duce bine.

(16 iunie 2022)

Sporturi ieftine

Există sporturi care nu necesită costuri. Să alergi la proba de maraton trebuie doar antrenament. Să alergi la 10.000 m la 5.000 m, la săritura în lungime, la triplu salt și la 1.500 m trebuie numai antrenament. Nu sunt costuri cu echipamente speciale așa cum e la tenis sau la box sau la caiac sau la canoe sau și la gimnastică.  
Sportul de masă trebuie plătit de stat. Cine vrea federații, să adune membri care cotizează și să se întrețină singure. Sportul de performanță nu trebuie plătit de stat. În vremea comunismului era justificat ca statul din RDG să plătească sportul de performanță că multe țări nu recunoșteau RDG și când sportivii din RDG deveneau campioni, vrând-nevrând, se cânta imnul RDG și toți aflau că există acest stat. Și în cazul altor țări comuniste tot cam așa se punea problema. Acum nu mai este cazul.
Ideea de bază este să se facă sport la clasă. Să se dezvolte sportul la clasă cu elevii, căci noi trebuie să avem tineri sănătoși, nu câțiva sportivi de performanță și 80% dintre elevi să fie scutiți de sport pentru că nu s-a găsit modalitatea ca orele de sport să nu fie ocolite de elevi doar pe motiv că nota mică de la sport îi trage în jos la media de absolvire a școlii, cu efecte nasoale la admiterea în licee și facultăți.

(02 august 2021)