Am avut întotdeauna admirație pentru persoanele care-și știu locul, îl ocupă și niciodată nu lasă impresia că și-ar dori ceva cu mult mai important și pozează în frustrați. Miha ANTONESCU mi-a creat senzația insului care a stat în banca lui și și-a văzut lungul nasului.
Nu a jucat rolul de primadonă, căci acel rol era deja rezervat altcuiva. Nu a jucat nici rolul amorezului nefericit, că nu-i ședea bine. El a stat în umbra mareșalului Ion ANTONESCU și a lucrat atât cât a avut el resursele și mai ales a lucrat în concordanță cu opțiunile majore ale mareșalului. Am văzut filmul Străinul în care jucau Ștefan IORDACHE, Șerban CANTACUZINO și George CALBOREANU. Acesta din urmă, juca rolul unui bunic, al cărui nepot a făcut un accident și a trecut în lumea celor drepți. George CALBOREANU a avut o frază memorabilă:
- A trăit ca un prost, a murit ca un prost.
Istoria este uneori nedreaptă, mai ales atuci când din devotament, nu ai puterea să spui nu și din aproape în aproape te ia valul și te rostogolești în hău, din atașament și din credința că faci bine ceea ce faci. Cred că și Miha ANTONESCU a fost îmn aceeași situație. Nu am citi atât de mult despre Ion ANTONESCU și nici nu-mi propun acum să mai citesc, pentru că un militar care s-a aliat cu un personaj ce provenea dintr-o zonă care pierduse deja un război la nici 25 de ani distanță, deja are probleme elementare de strategie și de prognoză militară. Nu mă refer la lupte izolate, nici la războaie mărunte, ci la un război adevărat. Pasărea PHOENIX renaște din propria-i cenușă, dar una-i una, alata-i alta și mareșalul nu trebuia să încurce borcanele. Mama că nu făcuse politică la viața ei, găsea în vremurile acelea că a declara război USA de către România era oidioțenie. Mă mir cum Miha ANTONESCU nu a sesizat cascada de greșeli și cum nu a fost adoptată o soluție de avarie la momentul potrivit, căci a invoca acea poziționare este dovadă de lipsă de calcul realist, știind că Polonia nu a stat cu fruntea plecată niciodată, căci la polonezi nu exiată proverbul cu capul plecat sabia nu-l taie, proverb pe care noi îl avem și care ne definește destul de nasol. Stau și mă întreb pentru ce cauză a trăit Miha ANTONESCU și pentru ce ideal a murit acest Miha ANTONESCU și răspunsul mă duce într-o zonă care mă dezarmează și mă pune pe gânduri căci alegerile greșite au consecințe dintre cele mai rele, chiar dacă inițial par altceva.
(24 august 2018)
