Provizoratul ca buldozer

Nouă ne place de pe poziția de șefi să avem sclavi pe care să-i manipulăm după bunul nostru plac. N0o spunem cu voce tare, dar o facem. De aceea:
- nu scoatem posturi la concurs,
- ocupăm provizoriu posturile,
- prelungim provizoratele.

Cel mai simplu este ca atunci când există două tentative eșuate de ocupa un post, să se concluzioneze că nu există persoane potrivite pentru acel post și automat să dispară din statul de funcții. Tot așa ar trebui să nu existe niciun stat de funcții cu posturi libere. Dacă se dorește o dinamică a promovărilor, aceasta trebuie stabilită la început de an. În acest fel nu ar mai exista nicio supapă pentru șefi de a face ce vor ei cu statul de funcțiuni, inclusiv de a-i șantaja pe subalterni. La ora actuală există nenumărate persoane care ocupă provizoriu funcții, unele funcții fiind deosebit de importante. Să nu uităm că la președinția senatului a stat cineva luni bune pe funcție provizorie până pe 13 iunie când a fost ales Nicolae CIUCĂ. Nu mai continui exemplele, căci ar fi prea de tot și ne-ar arăta adevărata imagine a catastrofei manageriale a posturilor. Deci, tot ce nu este ocupat înseamnă că nu dispune de persoane calificate și decât să faci o treabă prost cu un ins angajat provizoriu, mai bine nu o faci deloc. Acest provizorat este expresia incapacității managerilor de a selcta și angaja personal ca schemele să funcționeze full.

Provizoratul la orice nivel funcționează ca un buldozer, căci și oamenii au prostul obicei de a se agăța de funcții și de a face orice pentru a nu le părăsi, căci legile sunt foarte neclare. Dacă s-ar clarifica legile, totul ar fi foarte simplu și nu ar mai apare acele elemente nefericite în care cineva este pus pe o funcție fără a avea calificarea necesară. Abia aștept să-și intre în pâine aplicațiile software cu inteligență artificială, pentru a face ordine și pentru a elimina fentele mărunte prin care penetrează aiurea orice neavenit pe poziții nemeritate, doar pentru că are sprijinul ocult al cuiva și el ocult și corupt.


(16 iunie 2023) 

Agențiile străine, nu agenturili străine

Acum mulți, chiar foarte mulți ani, un nene de istorie, a zis că țara lui a pus deoparte 10% cât reprezintă fondurile europene pe care ar vrea să le absoarbă țara lui, ca niște agenții străine să facă proiecte care la comisie să fie considerate fără cusur. Ei bine, USR a știut acest lucru căci CIOLOȘ nu a stat degeaba pe la Bruxelles și a acționat ca atare, adică în ideea ca agenția aceea imaginată pentru Ministerul Sănătății să fie un proiect de 10 miliarde, dar nu oricum, ci un proiect de succes.
Faptul că la noi, în spiritul nostru mioritic nu acceptăm să plătim 10% din valoarea investiției unei agenții nu facem altceva decât să facem cu 1% din valoarea investiției pe meleagurile noastre doar proiecte cera la Bruxelles pică și sunt retrimise la efectuarea de corecții. Să nu uităm că un spital metropolitan a avut proiectul retrimis la corecții pentru că avea o suprafață de teren alocată mai mică cu 500 mp decât trebuie. Proiectul realizat cu forțe românești a fost respins, a  trebuit să se reia ciclul de avizare și iată că nu există niciun spital metropolitan. Spitalul metropolitan ar fi costat 500 milioane de euro, din care 400 milioane veneau de la UE. O agenție agreată de UE ar fi primit 50 milioane de euro. S-au cheltuit 3 milioane de euro autohtoni pentru propunerea proiectului făcut pe planuri mioritice.Nu era mai corect:
- să se fi plătit 50 milioane,
- să fi fost aprobat proiectul,
- să se fi trecut la construire,
- să se fi dat în funcțiune spitalul.
În modul  lucrului de amatori nu s-a făcut altceva decât să se cheltuiască cele 3 milioane de euro din buzunarul local degeaba, căci proiectul este de fapt maculatură, din moment ce nu a fost aprobat. Vedem că USR a făcut un document altundeva decât în clădirea unui minister dâmbovițean, lucru normal pentru cineva care vrea să i se aprobe un proiect de 10 miliarde de euro. Insuccesele în cascadă ar fi trebuit să fie o lecție pentru toți, ceea ce nu s-a întâmplat.

(03 septembrie 2021)

Vocea elevilor

Elevii au posibilitatea de a caracteriza activitatea profesorilor lor. Eu când eram elev aveam o anumită părere despre profesori. Au trecut mulți ani de atunci. Am fost și eu profesor și notele de atunci le-aș da și azi profesorilor. Așa că, orice comentariu este de prisos. dacă un profesor are 100 de elevi și primește 100 de note de la elevi și se elimină cele mai mici 10 note și cele mai mari 10 note, cele 80 de note rămase, dau o medie care reflectă poziția profesorului.

Numai că în spațul mioritic, conducerile școlilor vor avea un instrument de șantaj la adresa colegilor lor, oferit de elevi, căci niciun director nu va face ceva pozitiv cu acele caracterizări, ci le va folosi să aibă atuuri și să se folosească în scop personal de ele.

Atât timp cât nu este un proces transparent, independent și mai ales de masă, online, acele caracterizări nu vor reflecta nimic. Se va bifa o activitate, că elevii au niște drepturi și profesorii vor ave un element de presiune, iar directorii vor avea ce să folosească în scop personal.

(04 iunine 2021) 

Șantajul de presă

Tor ceea ce scriu, sunt lucruri trăite de mine, nu sunt rezultatul unei imaginații, deși sunt lucruri foarte bolnăvicioase.

• O copilă foarte obraznică de la un ziar aflat acum în moarte clinică și umplut de bubele purulente, aproape cu miros pestilențial ale corupției, a dat buzna la mine în birou. A zis ea ceva acolo dar i-am cerut să se legitimeze. A devenit obraznică cea de la EvZ. Am pus-o pe secretară să facă legătura cu un șef al ei de la ziar. Am discutat cu ăla și mi-a cerut să i-o dau la telefon. Am zis să-l sune de la telefonul public de la parter, să se mămurească și să vină pe cale ofocială. Tot oficial îî voi răspunde și eu. Muierușca nu s-a potolit, căuta să mă prindă cu afirmații. Politicos i-am cerut să mă întrebe orice, dar în scris. Eu îi voi răspunde tot în scris. Eram asistat de un foarte bun avocat. Și-a dat seama că nu prea are loc de întors și a virat.
• Foarte mulți sugeau de la un contract al lui SIVECO cu MEC, ceva despre informatizarea învățământului preuniversitar. Așa că veneau băieții și fetițele cu tot felul de întrebări capcană. I-am strâns pe totți  și i-am anunțat delicat, suav și mai ales cu grașie că voi pune pe site textul contractului. Din ziua postării n-a mai apărut picioruș de șantajist la ușa biroului meu. Chestia cu băgatu-n vcerneală, nu este o vorbă-n vânt și s-a văzut cum din șantaje se fac averi uriașe în presa scrisă. Se cumpără ziare ca instituții, dar cu costuri, uneori plata este în zilele care nu se mai numără, pe un drum spre Ploiești.
• Cel mai rău lucru este să discute omul cu un așa-zis jurnalist la telefonul mobil. Fără creirul la mine într-o zi, am fost sunat de un troglodit de la Adevărul, am discutat cu el civilizat. Mi-a pus întrebări, i-am răspuns. Politicoasă javra mi-a mulțumit. Când a doua zi am citit ziarul, m-am luat cu mâinile de păr. Una zisesem eu, alta se publicase. L-am contactat pe celbrul CTP, despre care din acea clipă am avut eca mai proastă părere. I-am zis ce și cum. Mă așteptam ca de la înălțimea sa de mare editorialist să spună niște lucruri dacă nu inteligente, măcar convingătoare. Nu s-a întâmplat. Când m-a solicitat să particip la Hotelul Flora al lui Copos la un seminar despre SEI, făcut de o fundație cu participarea lui Corina Drăgotescu, i-am zis pas. A intervenit, a recunoscut unde trebuie ca s-a greșit. Mânjitura a rămas.

Presa scrisă nu mai este muribundă. Presa scrisă a murit. Trăiască ziarele online!

Concluzie: presa are în ea neprofesionalism și șantaj cât cuprinde. Dovezile sunt la tot pasul. De                  aceea a și murit presa scrisă și nu va reînvia niciodată.

(02 aprilie 2016)