A extrapola, a estima, a prognoza... (I)

Mă apucă plânsul când văd că unii fac confuzii teribile când folosesc termenii. A extrapola înseamnă:
- a stabili cel puțin o ipoteză,
- a avea o serie de câțiva termeni,
- a face calcule privind următorii termeni.
Mai concret, dacă am o serie cu producțiile de grâu pe cinci ani și dacă stabilesc ipoteza că ritmul de creștere a producției în viitor este același cu creșterea din ultimul an, stabilesc care este această creștere și o aplic succesiv, obținând extrapolarea. Fiecare are posibilitatea de a stabili o ipoteză. Unii mai pesimiști, vor spune că în viitor ritmul de creștere este cea mai mică variație. Alții mai optimiști vor zice că în viitor, creșterea va fi cu cel mai mare nivel.

anul                   Producția de grâu (mii tone)

____________________________

2011                    300

2012                    450

2013                    460

2014                    600

2015                    625

În ipoteza creșterii din ultimii doi ani R = 625 - 600 =25. Extrapolarea pentru anii 2016, 2017 și 2018 va fi:

anul                   Producția de grâu (mii tone)

____________________________

2011                    300

2012                    450

2013                    460

2014                    600

2015                    625

2016                    625+25=650

2017                    625+25+25=675

2018                    625+25+25+25= 700
Cea mai mică creștere s-a înregistrat în anul 2013 față de 2012, R = 460 - 450 = 10.

În ipoteza creșterii minime, extrapolarea pentru anii 2016, 2017 și 2018 va fi:

anul                   Producția de grâu (mii tone)

____________________________

2011                    300

2012                    450

2013                    460

2014                    600

2015                    625

2016                    625+10=635

2017                    625+10+10=655

2018                    625+10+10+10= 655

Cea mai mare creștere s-a înregistrat în anul 2012 față de 2011, R = 450 - 300 = 150.

În ipoteza creșterii maxime, extrapolarea pentru anii 2016, 2017 și 2018 va fi:

anul                   Producția de grâu (mii tone)

____________________________

2011                    300

2012                    450

2013                    460

2014                    600

2015                    625

2016                    625+150=775

2017                    625+150+150=925

2018                    625+150+150+150= 1075

Fiecare dintre noi va lua o ipoteză în funcție cam de ceea ce ar vrea să obțină și face extrapolarea cum îl taie capul. Unele extrapolări sunt bune dacă ipoteza a fost aleasă bine, altele sunt de-a dreptul aberante și nu le validează viața. Să nu uităm că un nene a zis că populația crește în progresie geometrică și producția alimentelor crește în progresie aritmetică, iar acum în 2022 alte gunoaie au dezgropat aberația și au făcut afirmații cutremurătoare, deși nimic nu justifica ipoteza inițială.
(30 decembrie 2022)

Planificarea în comunism

 Planificarea comunistă esra un adevărat fetiș pentru că șefii partidului au avut credința că prin plan controlează:
- producția agricolă, 
- producția industrială,
- consumul de alimente,
- numărul de studenți,
- biletele de teatru,
- orele de program Tv,
- șantierele de construcții.
Nu exista domeniu în comunism pentru care planul de dezvoltare economico-socială să nu prevadă cifre exacte, care trebuiau urmărite și mmusai depășite, căci planul nu includea acele caracteristici din economie care ar fi trebuit să fie reduse pentru a obține avantaje, așa cum ar fi fost ponderea rebuturilor, numărul de repetenți, consumurile pe unitatea de produs.

Era un sistem foarte bine construit pentru a se face planificarea. Se colectau date, se defineau direcții de urmat, se identificau resurse și se construiau variantele de plan. În final, partidul era cel care aviza varianta de plan care devenea lege și care urma să fie transpusă în viață, adică implementată, cum s-ar zice azi.

În ultimii ani de comunism, planul devenise o adevărată obsesie pentru cei diun vârful puterii, dar și pentru executanți, care suportau consecințe nefaste atunci când planul nu se îndeplinea.

Când a venit Revoluția din decembrie, s-a trecut în extrema cealaltă. Cuvântul plan și cuvântul planificare au devenit tabu și a trebuit lumea să și le scoată din vocabular, fiind mai urâte și mai nepotrivite decât cele mai ordinare înjurături care se ziceau la colț de stradă sau în cea mai puturoasă mahala.

Deși fără plan nu se face o afacere. după ce a fost dată legea de înființare a SRL-urilor, a fost acceptat conceptul de plan de afaceri, dar nu mai mult de atât. Acum când se face bugetul anual, este clar că se face tot ca un fel de plan, numai că nu apar capitolele unui plan, ci apar capitole de cheltuieli. 

În facultate, am învățat că Franța avea un plan cincinal și chiar am văzut un model econometric utilizat pentru a simula diferite variante de dezvoltare.

Acum la nivel de UE se lucrează cu buget multianual, respectiv, există un buget pe 7 ani, ceea ce arată că la Brussels lumea gândește în perspectivă, dar miriapodul de lut, nu are capacitatea de a defini obiective care să facă țările membre să conveargă spre ceva, ci așa cum curg lucrurile, decalajele se vor adânci, căci a face un plan centralizat și a lăsa fiecare țară să facă ce le bubuie prin cap conducătorilor, fără a fi niște linii directoare unanim acceptate, este ca și cum banii ar fi aruncați pe fereastră. Și sunt aruncați.


(18 noiembrie 2021)

8,2 = 30 = 70

8,2 este magnitudinea unui cutremur care ar fi posibil să se producă la noi în țară cândva, deși istoricește vorbind cel mai puternic cutremur cunoscut la noi a avut 7,7 grade și a avut loc pe 11 iunie 1738. Deci copiind intensitatea cutremurului din luna aceasta din Mexic de 8,2 premisa este falsă.

30 reprezintă miliarde de euro la cât s-ar ridica pierderile din toată țara, ce ar apare în urma unui cutremur de 8,2 grade, dacă s-ar produce.

70 reprezintă procentul populației de la noi care ar avea de suferit dacă s-ar produce un cutremur de 8,2 grade.

Toate aceste numere nu reprezintă nimic pentru că nu s-a spus nimic despre:

- ipotezele de lucru;

- modelele de calcul;

- riscul de eroare;

- caracterul relativ.

Alarmismul și stupiditatea televiziunilor care aleargă după senzațional și după catastrofe mai ales are menirea de a induce groaza pornind de la idei false și de la gogomănii nerealiste, mai ales în a construi sistemul de ipoteze care niciodată nu sunt explicate, tocmai pentru a acoperi falsitatea și limitele celor ce le-au construit.

În condițiile în care niște amatori, ignoranți, empiriști și aiuriți vin și lansează în piață construcții care nu ai cum să le verifici, ceea ce s-a prezentat cu surle și trâmbițe pe Antena 3 nu sunt altceva decât lături de doi bani, care nu merită altceva decât trimitere în judecată pentru instigare la dezordine.

În opinia mea, cine vrea să construiască modele de estimare a pagubelor unui cutremur să vină cu totul în clar, cu formule și cu ipoteze și numai după aceea folosind variantele de lucru vom avea ce discuta. Restul sunt prostioare aruncate în târg ne niște inși iresponsabili care vor să se bage în seamă.

(12 septembrie 2017)

A planifica, a controla, a estima, a prognoza , a evalua...

A planifica e una, a controla înseamnă altceva. Cât despre prognozre și estimare, diferențele sunt ca de la cer la pământ.
Când cu foarte mulți ani în urmă am discutat cu cineva despre necesitatea de a introduce în planificare variabile aleatoare, persoana s-a speriat de moarte. Avea în cap zarul cu feșe echiprobabile.
În realitate, dacă sunt stabilite N niveluri planificate pentru diverse chestii și la o analiză atentă se vede că sunt foarte puține cazurile în care nivelul planificat este egal cu nivelul realizat, este clar că diferențele se tratează statistic fiind vorba de abateri. Ți cum abaterile presupun probabilități de apariție, iată că, cioc, cioc, cioc, au venit și variabilele aleatoare la ușa planificării.
Nu e vorba de zar, nu e vorba de echiprobabilitate, ci de mici variații care se îcadrează între limite foarte strânse.
Adică a fost planificat să se facă 100 de produse și se fac uneori 101 produse, alteori 99 produse, dar niciodată nu se vor face 1.000 de produse sau 10 produse.
Acum că este compromis conceptul de plan, clar că și toate teoriile oricât de frumoase ar fi ele trebuie să rămână în așteptare, adică mai pe românește în stand by.
Cel care planifică trebuie să cunoască realitatea și să țină seama de ea.
Îmi amintesc cum un politruc care auzise și el de programare liniară reușise să facă un model care tripla producție de autorurisme. Numai că programarea liniară dă soluții în R, iar autoturismele se pretează la programarea numere întregi. Mai mult, tipul nu luase în calcul timpii tehnologici de răcire, timpii de întreținere a utilajelor și dacă mergea cu modelul lapartid și era agreat acolo își iscălea căderea liberă.
A controla este ușor. oricine care primește acest drept, este zmeu în a face control. Am vazut niște mucoși care l-au luat la întors pe un meșter, controlând în cea mai brutală formă ceea ce omul făcuse cu mare artă, cu dăruire și cu pricepere. Numai că roata se învârte, eu nu i-am uitat și când au venit ei să li se controleze munca, dacă erau note engative le-aș fi atribuit minus infinit cum face Iulia Albu pe un canal tv turcesc.
A estima și a prognoza devine și mai nesimțite ca activități dacă orizontul de timp este undeva prin anii 2050 sau 2100. Cine mai stă atunci să vadă că un neica nimeni a spus o bazaconie este greu de spus. Dacă ceea ce s-a prognozat acum 25 de ani se suprapune cu ceea ce este nivel efectiv, altfel stau lucrurile.
Cât despre evalări, numai cine joacă la LOTO ar avea dreptul să pună etichete, căci prețul care rezultă din evaluare fluctuează enorm față de ce ce se întâmplă în târg. La LOTO dă omul 3 lei și dacă are baftă câștigă un milion de euro, dacă nu, nu. Și la evaluare tot așa este. Dacă prețul evaluat este un milion și nu există cumpărător tot zero se cheamă. Sunt și situații  când prețul din evaluare este X și produsul se vinde cu 500X.
Așa e în viață. Greu și urât, dar totul este practic și real.

(10 martie 2016)