Cum construim un indicator pentru calculul nivelului de educație?

Am zis și o repet: indicatorii sunt niște convenții. PIB-ul se calculează folosind o formulă acceptată de multă lume, fără să însemne că nu ar mai exista și alte 100.000 de formule la fel de interesante, de bune și de acceptate, care ar da cu totul alte rezultate, pentru PIB, dar lumea, o acceptă pe cea care se găsește de ani buni la dispoziția specialiștilor. Tot așa este și cu indicatorul W - productivitatea muncii. W vine de la work cuvânt din limba engleză pentru muncă. Productivitatea muncii este și ea o convenție, care arată numărul de produse pe care-l realizează un om în unitatea de timp. Vom vorbi de productivitatea muncii orare, productivitatea muncii zilnice, dar și despre productivitatea muncii lunare. Sunt tot felul de modalități și formule de a calcula productivitatea muncii. Ideea de bază este să știm ce facem cu valorile obținute, căci dacă vom calcula un indicator de dragul de a avea numere cu care să ne lăudăm și să manipulăm, mai bine o lăsăm baltă.

Mergând la sala de fitness, am văzut tot felul de tipi care se comportă la vestia încât mă enervează teribil, drept care mi-am zis să calculez un indicator din care să deduc cu claritate dacă am în față un tip needucat. De aceea, m-am gândit să construiesc un indicator cât mai ușor de calculat, dar care să-mi permită să trag o concluzie rezonabilă și să-mi caut de drum după aceea.

Ipotezele mele de lucru sunt:

- numărul factorilor de influență este 10,

- măsurarea se va face cu valoarea 1 și cu valoarea 0,

- formula este cea a mediei aritmetice,

- o persoană este educată dacă indicatorul e mai mare ca 0,78,

- pentru o aceeași persoană valoare indicatorului diferă, după cum se fac culegerile de date,

- fiecare folosește rezultatele cum își dorește,

- agregările nu sunt obligatorii,

- alte ipoteze, înseamnă alt indicator.

Caracteristicile pe care le-am luat în considerare sunt notate cu X01, X02, ..., X10 astfel:

X01. dacă închide ușa la dulap haine notez 1, altfel 0,

X02. dacă ocupă 1/4 băncuță notez 1, altfel 0,

X03. dacă nu lasă hârtii notez 1, altfel 0,

X04. dacă face duș cu ușile cabinei închise notez 1, altfel 0,

X05. dacă nu face lăcărie de la duș notez 1, altfel 0,

X06. dacă pune echipamentul pe stativ notez 1, altfel 0,

X07. dacă nu lasă peturi goale în sală notez 1, altfel 0,

X08. dacă lucrează fără a vorbi la mobil notez 1, altfel 0,

X09. dacă ocupă un singur aparat notez 1, altfel 0,

X10. dacă lasă echipamentul liber  de sarcină notez 1, altfel 0.

Pentru un tip WW am notat:

X01 = 1

X02 = 1 

X03 = 1 

X04 = 1

X05 = 1

X06 = 0

X07 = 1

X08 = 0

X09 = 1

X10 = 1

IWW = (X01+X02+...+X10)/10 = 8/10 = 0,80

IWW este mai mare ca 0,78 deci tipul WW este un tip educat în raport cu indicatorul construit de mine. Fiecare dintre voi își va defini indicatorul lui, dar totul este ca să fie convins că acel indicator chiar ajută la ceva în mod practic și persoana evaluată chiar îndeplinește condițiile impuse, dacă are valoare mai mare ca 0,78 căci în caz contrar, facem un lucru inutil construind indicatorul.

(16 octombrie 2025)

Subiectivismul statisticii

După părerea mea, statistica este o știință politică înainte de orice, din moment ce folosind statistica zicem noi, că demonstrăm cu argumente științifice ceva, dar acel ceva este construit în așa fel încât să slujească unor scopuri politice obscure. Pe vremea când eu eram student, într-o carte am găsit că producția de tractoare de la noi ca țară socialistă a crescut cu 40% în timp ce în USA ca țară capitalistă a crescut cu doar 10%, ceea ce însemna că sistemul capitalist era inferior sistemului socialist. În lipsa valorilor absolute concluzia era clară. Numai că la noi producția crescuse de la 100 la 140 de tractoare, în timp ce în USA producția crescuse de la 1.000.000 de tractoare la 1.100.000 de tractoare.

Nici în epoca CEAUȘESCU statistica nu era altfel. Se zicea că azi piața a fost aprovizionată cu 4.000 Kg de carne, iar a doua zi a fost aprovizionată cu 8.000 de pachete de carne căci dădea mai bine la propagandă să spui 8.000 de pachete decât 4.000 Kg, căci un pachet avea 0,5 Kg. Să nu credem că în ziua de azi statistica se folosește chiar cu obiectivitate, căci schimbând structura indicatorilor se jonglează oricum vrea decidentul politic, iar neaplicând teste obligatorii, orice serie de date se prelucrează ca fiind omogenă, iar metoda celor mai mici pătrate se aplică cu mare voioșie.

(03 februarie 2025)

Risipa la români

Conceptul de risipă trebuie înțeles corect și trebuie luate măsurile necesare fie pentru a reduce risipa, fie pentru a elimina risipa.
Există risipă care se vede.
Există risipă care nu se vede.

Dacă se sparge o conductă de apă și în mijocul străzii aparte o baltă, atât timp cât apa din conductă se revarsă în mijlocul străzii, această apă este apă risipită, din moment ce ea era destinată consumului și se duce acum în toate direcțiile, pentru a fi absorbită de pământ.

Dacă în remorca unui tractor se pune grâu și remorca nu este etanșă și pe măsură ce se deplasează, grâul curge pe stradă, tot grâul care se pierde pe traseu reprezintă resursă risipită, căci grâul trebuia să ajungă la moară pentru a deveni făină, iar pierderea llui pe drum, cel mult devine hrană pentru păsările cerului.

Acum foarte mulți ani, am văzut cum un șofer a acționat greșit bascularea unor geamuri care trebuiau să ajungă la ferestrele unui bloc, geamuri care prin căderea din remorcă s-au făcut țăndări, transformându-se în acest fel într-o risipă perfectă de resurse.

Tot ce am prezentat aici reprezintă resurse risipite care se văd, ne dăm seama de ele, căutăm ca pe viitor să nu se mai producă, dar există risipă de resurse care nu se văd sau dacă se văd nu le încadrăm în categoria resurselor risipite.

Risipa de timp este un tip de resursă care se risipește la tot pasul, dar pe care nu o sesizăm și o încadrăn necorespunzător în alte categorii, dar în realitate este risipă de resursă.

Să ne imaginăm că un tânăr urmează o facultate, se califică într-o meserie pe durata a trei sau patru sau șase ani și obține o diplomă care-i dă dreptul să profeseze în respectiva meserie cu brio, pentru că rezultatele sale la examene au fost dintre cele mai bune. După terminarea facultății, tânărul respectiv trece să lucreze în cu totul alt domeniu, unde câștigă de câteva ori mai mult decât ar câștiga dacă și-ar exercita profesia pentru care a terminat o facultate. În opinia mea, aceasta este o risipă de resursă pe care a făcut-o tânărul, căci avea posibilitatea să facă exact facultatea pentru care exercită profesia după terminarea altei facultăți, care nu-i folosește la nimic. Societatea acceptă astfel de modalități de a risipi resursele și procesul de instruire Bologna prin scurtările ciclurilor de instruire și prin flexibilitățile create cu creditele transferabile, a căutat să reducă risipa de resurse și să ofere tinerilor posibilitatea de a se pregăti exact pentru profesiile unde vor lucra pe piața muncii.

Risipa de resurse este la tot pasul. Trecem în orice moment pe lângă locuri care reprezintă expresia risipei de resurse.

Vedem clădiri în construcție abandonate. Ele reprezintă risipă de resurse.

Vedem arbori abia plantați, dar uscați. Ei reprezintă risipă de resurse.

Vedem peturi aruncate. Ele reprezintă risipă de resurse.

Vedem tineri care taie frunze la câini. Ei reprezintă expresia risipei propriilor resurse.

Este important să vedem mai clar cum stă treaba cu risipa de resurse și să încercăm să cuantificăm resursele care se pierd inutil, pentru a avea o imagine mai clară, căci înainte de a vorbi de schimbările climatice, trebuie să vorbim despre pierderea de resurse, căci între poluare și schimbările climatice se interpune risipa de resurse și dacă nu-i acordăm atenție, degeaba ne vom cârpi într-o parte, căci ne vom rupe din alte câteva mii de părți, iar munca noastră de combatere a cauzelor care determină schimbările climatice va fi o muncă în zadar.


(08 iulie 2024) 

Eu și indicatorii

În viața mea m-am confruntat cu tot felul de indicatori.
Productivitatea muncii este un indicator.
Salariul mediu brut pe economie  este un indicator.
Media aritmetică a elevului  este un indicator.
Produsul intern brut, celebrul PIB  este un indicator.
Venitul național  este un indicator.

Producția marfă  este un indicator..

Producție neterminată  este un indicator.

Producția marfă vândută și încasată  este un indicator.

TVA este un indicator.

Prețul  este un indicator.

Consumul mediu la 100 Km  este un indicator.
Noi suntem înconjurați ca să nu spun sufocați de tot felul de indicatori, care mai de care mai bizari și mai inutili, dar fără ei ne-am considera niște complexați, inutili și primitivi. Lumea are nevoie de indicatori pentru a se considera elevată, interesantă, profundă, deșteaptă, măreață, eficientă și drăgălașă. În realitate, indicatorii sunt doar niște convenții construite pentru a face măsurători în vederea comparării pentru a face ierarhizări care preced selecțiile noastre. Când cumpărăm un calculator sau un telefon mobil ne uităm la performanțele lui date de indicatori pentru care s-au efectuat măsurători și alegem produsul care ni se potrivește nouă cel mai bine și buzunarul nostru este suficient de larg și de plin ca să-l achiziționăm.

Este demonstrat de către matematicienii Gheorghe PĂUN și Daniel PELE că nu există niciun indicator perfect, adică nu există niciun indicator pe lumea aceasta care să fie în același timp senzitiv, necompensatoriu și necatastrofic. Dacă toți indicatorii sunt imperfecți, înseamnă că oricât ne-am zbuciuma noi nu vom construi decât un indicator oarecare care va fi nici mai bun nici mai prost decât indicatorii deja existenți. Așa că oricine vrea să compare ceva își construiește propriul indicator. Totul este să-l folosească în același fel când face măsurătorile, culege datele și face calculele. Toți indicatorii sunt o apă și un pământ. Totul este să respectăm cerințele lor de bază, definite de cei care i-au construit. dacă nu facem acest lucru, eu zic că nu mai trebuie să facem nimic pentru că orice comparație este nerelevantă și muncim degeaba, ci doar să ne aflăm în treabă sau să manipulăm, comparând mere cu pere.


(18 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion IVĂNESCU

Când eram student în anul al III-lea am făcut disciplina de Statistică teoretică cu doamna profesoară Elena BIJI. Un timp, doamna profesoară Elena BIJI a lipsit, fiind în concediu de maternitate, timp în care au înlocuit-o mai mulți profesori, dintre care unul a fost profesorul Ion IVĂNESCU. Din start trebuie să spun că profesorul Ion IVĂNESCU era un om cu totul special. Preda un curs ca nimeni altul și avea un fel al său de a ni se adresa, astfel încât să înțelegem totul din sala de curs.

Profesorul Ion IVĂNESCU m-a impresionat prin sobrietatea cu care apărea în sala de curs și prin modul în care scria pe tablă, căci statistica înseamnă formule, iar formulele sale erau exact ceea ce eu înțelegeam foarte bine. Mi-a plăcut că mi-a deschis apetitul spre a dezvolta propriile mele formule de care aveam nevoie la programare. Dacă profesorul Ion IVĂNESCU mi-a vorbit de formula mediei sau a dispersiei, atunci când mi se enunțau probleme de programare, imediat eram în stare să scriu formulele ce decurgeau din enunțul problemelor pentru care trebuia să scriu programe. Așa se face că eram în stare să construiesc tabele și să scriu formule pentru calcul pe linie, dar și pentru calcule pe coloane, ceea ce mi-au ușurat nespus de mult munca de programator. Profesorului Ion IVĂNESCU îi datorez claritatea de a scrie formule, inclusiv de a pune condiții sub semnul de sumă, dacă se impunea ca termenii să fie pozitivi, dar și alte condiționalități.

Dacă am scris și eu ceva formule, profesorului Ion IVĂNESCU i-o datorez.


(27 martie 2023) 

Textele vorbesc singure

Acum când există limbaje de programare foarte evoluate, când cu bibliotecile lor standard avem acces la tot felul de funcții de prelucrare, este floare la ureche să analizăm textele și să vedem că acestea vorbesc singure și ne spun foarte multe despre cel care le-a scris sau le-a vorbit.
În primul rând numărăm cuvintele diferite folosite în text și ne dăm seama despre lărgimea orizontului celui care a scris textul. Ideal este  ca omul să folosească un număr cât mai mare de cuvinte diferite, ca să demonstreze că are un vocabular bogat. 

În al doilea rând, numărăm modul în care sunt dispuse cuvintele care se repetă și anume calculăm distanța medie dintre cuvintele repetate.

În al treilea rând, dacă numărăm aparițiile conjuncției SAU, deducem cât de nesigur este cel care a scris textul.

În al patrulea rând, folosirea variantelor verbului A PUTEA, arată gradul de implicare și de siguranță al autorului textului. Cu cât apar mai multe variante ale acestui verb, cu atât cel ce a scris textul e mai temător, mai fricos în a decide ceva, în a se exprima în legătură cu luarea unei decizii.

În al cincilea rând, dacă avem curiozitatea să vedem dacă autorul este pisălog sau a uitat de la mână până la gură ce a spus, căutăm să identificăm propozițiile pe care le repetă și dacă repetările sunt supărătoare, deja avem ce concluziona.

În ziua de azi se stochează toate textele unei persoane și analiza comparată a textelor ne dă ocazia să vedem și mai multe. 

Sunt oameni care se repetă enervant.

Sunt texte care arată că omul nu iese din șabloanele pe care și le-a format. Devin emblematice repetările unor glume, a unor expresii, a unor proverbe sau a unor citate, de la un text la altul

Mie nu-mi plac textele lungi.

Mie nu-mi plac textele unde se folosește verbul A PUTEA.

Mie nu-mi plac textele unde se folosesc verbe la timpul viitor.

Mie nu-mi plac textele care folosesc verbele la condițional.

Mie nu-mi plac textele în care apare pronumele EU.

La un moment dat am scris un program simplu care contoriza ceea ce nu-mi plăcea și aveam un algoritm simplu prin care dădeam note de la 1 la 10 textelor, iar textele lungi nici nu le citeam. Textele sun nota 7,80 nu făceau obiectul analizei mele. Când eram întrebat dacă am citit cutare sau cutare text, spuneam că eu nu citesc nici ce scriu eu, dar să mai citesc ce scriu alții...

Metrica lui HALSTEAD de la software science este utilă pentru a vedea complexitatea textelor pe care le debitează politicienii, iar după analiza cantitativă avem tot dreptul să ne tăvălim pe jos de râs.

(09 ianuarie 2023)

Pe colectivități complete nu se folosesc metode statistice!

De când avem calculatoare electronice pe toate drumurile, de când avem baze de date ce reflectă fidel toate elementele ce formează o colectivitate, a mai folosi metode statistice clasice, deja înseamnă o mare eroare. Am văzut acum modul aproximativ de lucru al celor care estimează impactul creșterii pensiilor. Nu este corect să se spună estimarea impactului, ci calculul impactului pentru că:

- se propune un procent de majorare a pensiilor,

- se definește algoritmul de calcul,

- se ia baza de date cu toți pensionarii,

- se fac calculele,

- se obține totalul sumei necesare pentru a crește pensiile cu procentul propus.

Dacă totalul depășește disponibilul de resurse, procentul este diminuat și calculele se reiau. Dacă, din contră, totalul este mai mic decât disponibilul de resurse, procentul de creștere este majorat și calculele se reiau. Rezultă cu claritate că atunci când dispunem de baze de date ce conțin informații despre toate elementele colectivității, a folosi eșantioane, a face sondaje, este nepotrivit. Nimeni nu mai trebuie să translateze metode vechi la noul context al utilizării bazelor de date complete și corecte, care conțin date despre toate elementele colectivității. Trebuie o cu totul altă abordare, nu folosirea metodelor statistice învechite. Este nevoie de a face saltul calitativ al utilizării altor indicatori, total diferiți de ceea ce se știa din statistică, pentru că acum dispunem de toate datele și nu mai suntem obligați să lucrăm cu subcolectivități și apoi să facem extrapolări la întreaga colectivitate. Avem date despre toată colectivitatea. Lucrăm cu datele despre toată colectivitatea și trebuie să le folosim în folosul nostru, pentru a fundamenta corect deciziile noastre. Acum nu media aritmetică mai este centrul universului decizional, ci dinamica fluctuațiilor legate de elementele minime și maxime, căci cunoașterea colectivității înseamnă cu totul altceva, adică studierea stabilității, studierea ritmicității, abordarea altor laturi de natură calitativă. Numai în acest fel vom avea posibilitatea ca lucrând cu miliarde de înregistrări, să construim profile și să folosim rezultatele agregate în folosul nostru.


(22 decembrie 2022)

Are cineva curajul să calculeze indicatorii pentru universitatea sa?

Acum de când cu digitalizarea și cu transparența, există date pentru a calcula tot felul de indicatori din economie în general și pentru universități în special.
Indicatorul de finalizare pentru o promoție, IFP se calculează după formula:
IFP = (NSA / NSS) * 100
unde:
NSA - numărul studenților care au absolvit cu examen de licență o facultate,
NSS - numărul studenților care au început primul an de studii la momentul T.
Dacă în prima zi de cursuri NSS = 100 și după ce s-a terminat examenul de licență la T+3 NSA = 40, rezultă că indicele de finalizare al promoției T+3 este IFP = 40%. 
Un alt indicator care merită să fie calculat este acela al ocupării în concordanță cu specializarea oferită de facultate, IOS, indicator dat de formula.
IOS = (NAO / NSA)* 100
unde:
NAO - numărul absolvenților care ocupă posturi strict pe specializarea oferită de facultate,
NSA - numărul studenților care au absolvit cu examen de licență o facultate.
Dacă din totalul absolvenților care au absolvit examenul de licență NSA = 40, un număr de tineri licențiați NAO = 30 ocupă în producție posturi exact pe specializarea pentru care s-au pregătit, IOS = 75%.
Discuțiile apar atunci când indicatorii IFP  și IOS sunt alarmant de mici, căci înseamnă risipă de resurse, în ideea că tinerii abandonează studiile, respectiv, că tinerii nu-și găsesc joburi pe piața forței de muncă. Cauzele sunt multiple, nu sunt însă cu siguranță la tineri, aceștia sunt doar victime ale unui sistem educațional care nu se pliază pe cerințele tinerilor și pe cerințele pieței de forță de muncă.

Întrebare de 100 de puncte: are cineva curajul să-și calculeze la el la facultate acești doi indicatori? Aud?

(17 octombrie 2022)

Recensământul ca armă politică

Cine crede că recensământul nu este o armă politică, face o mare greșeală. În condițiile informatizării, a face recensământ este ceva excentric, ceva care consumă timp și bani, de dragul de a avea ceea ce lumea obținea fără acuratețe acum 200 de ani.
Avem baza de date a populației.
Avem baza de date de la pașapoarte.
Avem baza de date a intrărilor și ieșirilor din țară.
Avem baza de date a mișcării populației între localități.
Avem baza de date a nașterilor.
Avem baza de date a deceselor.
Singura treabă este aceea a punerii cap la cap a bazelor de date, adică a integrării acestora. 

Vrem să cunoaștem numărul persoanelor existenta acum pe teritoriul țării, consultând bazele de date, îl obținem. 

Vrem să știm câți români sunt plecați la muncă în străinătate, consultând baze de date existente deja, obținem acest număr.

recensământul din 2022 a fost un moft, căci inexactitățile lui s-au dovedit a fi reale, iar faptul că vor fi generate date automat care să efectueze corecții mă duce cu gândul la proverbul machedonesc despre oala de ciorbă în care se pune o lingură de c-c-t și totul c-c-t se numește. Dacă avem 18.000.000 de date perfecte și introducem înregistrările generate automat despre 5 câmpuri ale unor persoane, totul c-c-t se numește în plan informațional. Dacă s-a dorit precizie de farmacist, trebuia ca procedurile să fie astfel definite încât să nu fie necesare acele corecții automate sub nicio formă.

Rezultatul recensământului este posibil să modifice numărul de persoane de pe listele de alegători, cu efecte asupra numărului de parlamentari și chiar numărul de locuitori ai țării, cu efecte asupra fondurilor europene care depind de numărul de locuitori. Deci recensământul este o armă politică din moment ce rezultatul său influențează direct structura parlamentului și alocările de fonduri.

Se dovedește că statistica este o armă pe care au folosit-o comuniștii, dar se folosește și in democrație.

Nimeni nu trăiește în afara cifrelor. Aerul, apa și statistica, zicea un mare profesor din Argeș.


(14 august 2022)

Imoralitatea în statistica aplicată în economie și societate

Statistica este o știință. Statistica este știința indicatorilor. Indicatorii nu sunt perfecți. Ei sunt creația minții omenești. Cu indicatorii se demonstrează orice.
Este important ca persoanele care folosesc statistica în economie și în societate să aibă un nivel de moralitate foarte ridicat, pentru a utiliza această știință pentru scopuri nobile, nu pentru manipulări ordinare.

Media aritmetică se folosește numai pentru date:

- reprezentative,

- numeroase,

- omogene,

- comparabile,

- culese în același fel.

Orice altă abordare, face ca media aritmetică să fie doar un număr și să nu reflecte nimic, să nu fie utilizată niciunde, ba mai mult se trag concluzii bizare, eronate, absurde și caraghioase.

Dacă eu am mâncat trei pui și tu nu ai mâncat niciunul, în medie, rezultă că noi am mâncat 1,5 pui. Datele nu sunt numeroase, seria are doar toi termeni, unul cu valoarea 3 și altul cu valoarea zero, deci nu este vorba de omogenitate. Media aritmetică nu este reprezentativă, cum nu este comparabilă nici media 9,40 obținută de un student de la facultatea de Calculatoare, cu media 9,40 a unui absolvent de la Facultatea de Medicină, căci fiecare notă a celor doi studenți provin de la discipline total diferite, iar numărul lor de examene, este de asemenea, diferit.

Este moral ca indicatorii relativi calculați să fie acompaniați și de valori absolute. Dacă producția de floarea soarelui  a fost în acest an de 4,7 milioane de tone, ea reprezintă 75% din producția anului trecut.

Lipsa de moralitate în statistica aplicată face ca datele prezentate să fie în scop de a manipula masele și nu de a le informa. A spune că anul trecut s-au vândut într-un supermarket 50 tone de carne, comparativ cu anul acesta când s-au vândut 25.000 de pachete de carne preambalată, înseamnă a dezinforma și a manipula. Se vede că cel ce a construit manipularea folosește 25.000 care este un număr mare, comparativ cu 50, să dea senzația că anul acesta s-a vândut mai mult. dacă în medie un pachet are 1/2Kg, este clar că în acest an s-au vândut 25 tone, adică la jumătate decât anul trecut, dar a spune că s-au înjumătățit vânzările nu dă bine la propagandă, în timp ce lumea nu aprofundează și compară mere cu pere, adică tone cu pachete și manipularea este sublimă.





(06 august 2022)

Manipularea prin informație incompletă

Fiecare dintre noi avem o imagine proprie despre numere. O mie de lei înseamnă ceva pentru o persoană cu salariu de 2.000 lei pe lună și cu totul altceva pentru cineva care are un salariu de 6.000 lei lunar. De aceea, manipulatorii de meserie știu să se folosească de faptul că peste 2.000.000 de oameni trăiesc cu sub 2.000 lei salariu lunar și prezintă acestor oameni valori care să-i sperie și să le creeze o imagine deformată despre fenomenele pe care prin gura crainicilor Tv manipulatorii vor să le prezinte, pentru a-și atinge scopurile lor bine definite.

În România anului 2021 învață 2,94 milioane elevi. Dacă la televizor se anunță că 750 de elevi s-au infectat cu SARS COV 2 este obligatoriu să se spună că s-au infectat 750 de elevi din totalul de 2,94 milioane de elevi, adică 0,025%. Știința Statisticii zice că prezentarea indicatorilor relativi, obligatoriu trebuie însoțită de prezentarea valorilor absolute, ca fiecare dintre noi să-și formeze o imagine cât mai clară asupra dimensiunii fenomenului. Dacă nu se procedează așa, este manipulare, nimic altceva.

Să ne uităm la emisiunile Tv specializare nu în știri, ci în manipulare, căci ideea de a-i îngrozi pe oameni duce către interesul față de emisiuni și implicit la creșterea ratingului, ceea ce înseamnă reclame, adică bani, adică profituri, salarii babane în televiziuni, cu consecințe directe asupra distrugerii identității unui popor, dar nu contează nimic pentru bani.

(21 septembrie 2021)

Statistica pe colectivități mari este cu totul altceva

Acum sunt discuții aprinse legate de vaccinare. Sunt înregistrate zilnic toate persoanele care sunt vaccinate și sunt tratate distinct diferitele situații de reacții adverse, nefiind puține cazurile din care tratarea superficială duce la concluzia că serul folosit le generează, ca după aceea să fie făcute dezmințiri. Presa care este în goană după senzațional preia din zbor informații, le prezintă fără a fi supuse unor analize de specialitate și generează confuzii dintre cele mai bizare, iar efectele în societate sunt devastatoare. UE nu are proceduri de niciun fel. Ar trebui ca în cazuri extreme să existe fluxuri foarte bine definite.

Se înregistrează un deces după primul vaccin sau după rapel.

Se fac analize.

Se face autopsierea.

Se stabilește cauza decesului.

Se emite un comunicat bine documentat, fără umbră de suspiciuni.

Se citește comunicatul, fără interpretări de presă.

Punct.

Acum nu se procedează așa și a fost indusă ideea că decesele s-au înregistrat din cauza vaccinului. Aceasta este informația. Degeaba se revine cu comunicatul și se spune că persoana a decedat din cu totul alte cauze. Efectul comunicatului este minim, căci prima informație a contat. 

Sac statistica ar fi  lucrat cu setruri de date privind colectivități mari, adică ceva precum serii de date cu 30.000 elemente, ar fi fost normalitate ca studiile de corelații să se facă în tabele cu mai multe coloane, fiecare având același număr de termeni, adică 30.000. Am mari semne de întrebare că 2.000 situații privind reacții adverse ușoare, 150 situații cu reacții importante și un număr de decese redus în studiile statisticii care folosesc metodele actuale ar oferi informații, ceea ce mă duce cu gândul la voturile din circumscripția 23 August în care candida Nicolae CEAUȘERSCU și unde avea unanimitate, căci buletinele de vot cu înjurături nu era luate în calcul. Statistica pe colectivități mari trebuie să introducă metode noi, revoluționare, căci indicatorii de tipul I=A/B sau analiza de corelație sunt fără valoare.

(14 martie 2021)

Falsificarea raportărilor statistice în comunism

Comunismul era în teorie:

- puternic,

- invingător,

- creator,

- adevărat,

- fericit,

- îndestulat.

În realitate, peste tot era:

- sărăcie,

- frică,

- nefericire,

- suferință,

- frig,

- foame,

- inechități,

- aplauze,

- minciună,

- propagandă.

Comunismul s-a bazat 100% pe o realitate falsificată, folosind date statistice, măiestrit trucate, încât nici cei mai iscusiți analiști care știau cele mai ascunse corelații, nu le dădeau de capăt. Era ca un ritual să se falsfice datele primare, căci din datele primare falsificate se construiau indicatorii agregați mincinoși. Voi da un exemplu: undeva, prin deceniul al VIII-lea al secolului trecut, au fost alegeri li Nicolae CEAUȘESCU figura pe liste în circumscripția 23 August, unde am votat și eu. Cu mâna mea l-am tăiat, dar a doua zi a apărut cu unanimitate și niciun vot împotrivă sau anulat. Deci, era o minciună, o manipulare. Peste ani, un prieten care fusese la numărătoarea voturilor spunea că nu a văzut în viața lui măscări scrise ca pe buletinele de vot de acolo și de atunci.

Oamenii falsificau datele inițiale, iar la nivelurile superioare, falsificările creșteau în intensitate, căci toți se temeau să nu-și piardă pozițiile. Un director care în loc de peste 100% producție ar fi realizat 99% din producție era:

- considerat că nu îndeplinește politica partidului,

- dat ca exemplu negativ pentru toată lumea,

- chemat să dea explicații în fața comitetului pcr,

- înlăturat la a doua abaterea fără vreo explicație.

Chiar dacă o întreprindere realiza pe bune 105% plan, deci o depășire, dacă în județ toți ceilalți raportau real sau falsificând peste 110% îndeplinrea planului, cel cu 105% tot făcea obiectul unei critici severe, dar construcțive, ziceau organele de partid.

A minți folosind statistica este un adevăr de când lumea, iar regimul burghezo-moșieresc folosea minciuna ca pe o armă redutabilă, garnizind-o cu date statistice scoase din bură. Comuniștii nu au făcut decât să preia și să amplifice procesele de falsificare a raportărilor, ca societatea pe care ei ziceau că o clădesc să se bazeze pe oameni însuflețiți de propriile lor realizări, chiar dacă minciunile se vedeau cu ochiul liber și toți recunoșteau pe la colțuri că nimic nu este atât de roz cum arată propaganda.

(31 martie 2020)