Ce va face Laura Codruța KOVESI, după?

Se vorbește în spațiul public despre faptul că mandatul de procuror șef al parchetului european al Laurei Codruța KOVESI se va încheia și despre faptul că acesteia i se pregătește un rol important în justiția românească.

Acum mulți ani, eu am zis că poziția de președintă a României i se potrivea de minune lui Laura Codruța KOVESI, mai ales în contextul de azi, în care mai mult ca oricând România avea nevoie de un om:

- dinamic,

- renumit,

- eficient,

- cinstit,

- categoric.

Laura Codruța KOVESI a fost procuror general.

Laura Codruța KOVESI a fost șef la DNA.

Laura Codruța KOVESI este încă până la terminarea mandatului de procuror-șef la Parchetul European.

La mulți inși din toate zonele ocupaționale din spațiul mioritic le tremură pantalonașii pe ei când se gândesc la revenirea Laurei Codruța KOVESI pe meleagurile noastre, pline de farmec și de dor. Cu pexperiența acumulată în spațiul european, cu rezultatele obținute, Laura Codruța KOVESI va fi menținută la Bruxelles, așa cum au fost menținuți și alți înalți funcționari, care nu au devenit premieri, șefi de partide sau ocupanți ai uneia din primele trei poziții în stat. Laura Codruța KOVESI  are locul ei foarte important la Bruxelles pentru 5 sau 10 ani în continuare, căci la cei 52 de ani ai ei, are tot timpul din lume pentru a deveni ceea ce îi este hărăzit aici pe Dâmbovița, căci are o stea strălucitoare în frunte și nimeni nu o grăbește să revină la București în anul de grație 2026, căci astrele îi sunt aliniate altfel.



(12 noiembrie 2025)

Întrebări necesare pentru alegerea meseriei

În mod normal, școala prin specialiștii ei, ar trebui să realizeze acele programe de orientare profesională. Tot școala ar trebui să ghideze pe elevi în a alege modele și în a furniza suficiente elemente pentru ca elevii să facă alegeri pe care să nu le regrete niciodată fie pentru că au fost alegeri nepotrivite, fie că au fost alegeri care s-au dovedit a fi generatoare de insuccese în cascadă.

Prima întrebare legată de alegerea mseriei se referă la cunoașterea adevărului legat de meseria respectivă, adică ce presupune, care este durata de formare, ce înseamnă a profesa acea meserie zi de zi, care sunt costurile și care sunt beneficiile pe care meseria le aduce celui care o practică. Sunt meserii care se învață în câteva zile, dar sunt meserii care necesită 3 ani sau 4 ani sau 5 ani sau 6 ani, dar sunt meserii unde trebuie să înveți toată viața și examenele sunt la tot pasul.

A doua întrebare vizează calitățile pe care trebuie să le aibă cel care dorește să practice meseria, căci sunt unele meserii care necesită efort fizic, altele necesită operațiuni repetitive, altele necesită respectarea unor reguli foarte stricte. Cel care dorește să practice o meserie, trebuie să vadă dacă este compatibil cu cerințele pe care meseria le impune. Dacă o meserie presupune ureche muzicală și auz muzical, cel ce nu are calitățile cerute, degeaba se va zbuciuma să intre să facă acea meserie, că rezultatele vor fi modeste.

A treia întrebare se referă la condițiile materiale de care dispune tânărul, căci una este să vrei să înveți o meserie și alta este să ai banii necesari pentru a te întreține în facultate și după aceea să ai banii pentru a crea contextul favorabil exercitării meseriei.

A patra întrebare este legată de poziția familiei față de meseria pe care tânărul dorește să și-o aleagă. Sunt situații în care familia dorește o anumită meserie, iar tânărul vrea altceva. Este deosebit de important să se ajungă la o formulă care să mulțumească toate părțile, ceea ce este deosebit de dificil și viața arată că atunci când nu se ajunge la acea formulă acceptată de toată lumea, reproșurile sunt inevitabile în cazul în care apar cele mai mici elemente ale nereușitelor.

A cincea întrebare este legată de poziția în societate a celui care a ales o anumită meserie, căci pentru tineri sunt importante și aspecte legate de modul de adresare și de poziția în societate, căci una este să ți se adreseze cu domnule doctor sau domnule inginer și altfel stau lucrurile dacă adresarea se face numai cu. numele de familie sau numele mic în ideea de a trece la execuția unei anumite activități, adresare pe acre un șef o face ca pe o comandă foarte scurtă, care nu mai presupune comentarii.

A șasea întrebare vizează efortul ce trebuie depus pentru a pregăti admiterea, pentru pregătirea examenelor și pentru finalizarea studiilor, căci sunt meserii unde auto-selecția se realizează obligatoriu, căci complexitatea cunoștințelor ce trebuie acumulate și volumul mare de muncă pe care tânărul trebuie s-o depună pentru a accede la obținerea diplomei de terminare a studiilor, nivelul de exigență de la școala unde merge să se califice, joacă un rol esențial, căci una este să faci o meserie unde învățatul doar în sesiune este o realitate și cu totul altfel stau lucrurile în cazul în care trebuie muncit 7 zile din săptămână, destul de mult, de intens, pentru a face față exigențelor, ceea ce nu este pentru oricine.

Pe unii tineri îi impresionează hainele, pe alții îi determină în alegerea meseriei ceea ce face zi de zi ca meseriaș, pe alții îi determină banii pe care exercitarea meseriei îi aduc, iar alți tineri sunt influențați de rude, de prieteni, mai ales dacă ei au pregătirea care le permite accesul lejer la calitatea de student.




(21 octombrie 2023) 

Unde duce reglarea naturală a meseriilor

În vremurile bolșevice se vorbea despre crizele de supraproducție din capitalism și se explica modul simplist în care se produceau. Un nene cultiva roșii care mergeau foarte bine în piață. În anul următor toți cultivau roșii și supraproducția de roșii ducea la prăbușirea prețurilor cu efecte dezastruoase asupra profitului la producători. Exemplul era cu producția de boabe de cafea și se arăta cum sacii cu cafea erau aruncați în mare. Se făcea apologia planificării comuniste, unde se planifica absolut totul.

Acum s-a căzut în cealaltă extremă, în care este lăsat liberul arbitru în activitățile oamenilor și nu mai există planificare, ceea ce se vede cu ochiul liber că duce la risipă de resurse și la folosirea ineficientă a resurselor. 

S-a văzut apetența tinerilor pentru  a urma facultăți în zona științelor juridice, în zona actoriei, în zona comunicării, în zona jurnalismului, în zona conservatorului pentru carieră de soliști, în zona modelingului,  ceea ce nu este deloc rău, căci se lasă loc celor cu har și doar aceștia răzbesc în meseriile respective. Reglarea naturală a meseriilor se face haotic, pentru tinerii care nu-și găsesc joburi în meseria pentru care au făcut ani buni de teorie și de practică, fiind obligați de viață să se recalifice pe meserii care nu au nicioo legătură cu ceea ce s-au pregătit, cu ceea ce le-ar fi plăcut tare mult să profeseze.

În comunism reglarea se făcea brutal, de la început prin planificarea locurilor la facultăți, ținând seama de ceea ce economia cerea pe intervale suficient de lungi de timp. Modelele de planificare nu erau deloc sofisticate, se făceau calcule simple, cu luarea în considerare a unor ipoteze destul de primitive și rezulta clar care era numărul de locuri la admiterea la facultăți. Nu se excludea nici atunci ca numărul de absolvenți planificat să difere de cel real, dar diferențele nu erau deloc dramatice și treceau aproape nesesizate, statul găsind soluții destul de potrivite pentru a corecta abaterile.

În economia de piață lucrurile stau diferit, iar reglarea naturală este de fapt o reglare dictată de raportul cerere - ofertă de pe piața muncii, pentru că nu rămâne nimeni fără un loc de muncă, chiar dacă acel loc de muncă nu are nicio legătură cu pregătirea de bază a tinerilor, ci se face pe bază de recalificare pe termen scurt, iar cariera inițială este schimbată radical, dramatic și pe termen nelimitat.

(21 octombrie 2023)

Dumnezeii locali

S-a vorbit de baronii locali. Eu spun că în teritoriu există pe lângă baronii locali și dumnezeii locali. Nu scriu cuvântul dumnezei cu literă mare, pentru că respectivii sunt doar niște muritori de rând care vremelnic ocupă dregătorii care-i fac să pară a fi atotputernici și se comportă ca fiind niște oameni îndreptățiți să obțină tot ceea ce poftesc și să acționeze după propriile lor reguli, în așa fel încât să le fie doar lor nu bine, ci foarte bine și chiar mai mult de atât.

Am avut ocazia să călătoresc cu un autoturism al unui astfel de personaj și m-am minunat de modul în care se comporta șoferul-dumnezeu, cum vorbea și mai ales cum gândea. Pentru el nu exista nimic în afară de el, de cum gândea el, de cum acționa el, de ceea ce dorea el. La un moment dat mi-am dorit nespus de mult ca drumul să nu fie atât de lung și să ajung la destinație viu și nevătămat.

Pentru dumnezeii locali telefoanele sunt esențiale. Li se cunoaște numărul de către toți cei pe care ei îi consideră nu supuși, nu subalterni, ci obiecte vorbitoare, la dispoziția necondiționată a lor. Norocul celor din jur este legat de faptul că acești dumnezei locali au o existență strict legată de durata funcției pe care o ocupă. 

La un moment dat, un dumnezeu local care se purta execrabil cu toată lumea, a ieșit la pensie. Cum toți doreau să scape de el, nu a existat nicio portiță de a-i prelungi existența pe funcția aceea deosebit de importantă. Omul-dumnezeu s-a gândit că la poziția lui, trebuie să organizeze o ieșire spectaculoasă. În acest sens într-o sală imensă a instituției unde el fusese cel mai mare și cel mai tare, a dispus să se pună o imensă masă cu o față de masă imaculată pe care se aflau tot felul de platouri și lângă perete erau mulți ospătari ai celui mai select restaurant din oraș, care așteptau să servească pe cei invitați. Numai că invitații nu au venit, căci toți se bucurau că omul-dumnezeu a ieșit în acea zi din viața lor și abia așteptau să nu-l mai vadă. Văzând că nu-i vin obiectele vorbitoare, care se răzvrăteau, s-a gândit să-i cheme pe cei mai neînsemnați dintre cei pe care el nici obiecte vorbitoare nu-i considera, printre care mă număram și eu. Am ajuns în sala aceea imensă. Omul-dumnezeu stătea în capul mesei cu capul în mâini. S-a ridicat în picioare și ne-a invitat pe noi, ultimii din cei la acre se gândise să fie chemați, să ne înfruptăm. Noi am zis că abia servisem masa, îi mulțumim, dar nu suntem operaționali. Ne-am scuzat și am plecat. Nu interpretez gestul ca pe o răzvrătire și nici ca pe un afront. Era exact ceea ce merita omul-dumnezeu.

Dacă nu vedeam la televizor scenele dezgustătoare de la Vrancea parcă, unde un arogant l-a apostrofat pe un nene, rulate în buclă pe toate televiziunile, nu aș fi scris niciodată despre dumnezeii locali, acei indivizi care cred că lumea începe și se termină cu ei, care cred că nu există nimeni mai importanți ca ei și care cred că toată lumea este la picioarele lor, uitând că pământul se învârte independent de ei și că timpul trece fără să le ceară lor voie, iar limbile de pe cadranul ceasului nici nu-i întreabă măcar.



(08 mai 2023) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Raisa ENACHI

Raisa ENACHI  este acum o femeie de 40 de ani.
Raisa ENACHI este deputată aleasă pe listele partidului AUR în anul 2020.
Raisa ENACHI absolventă a Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, Specialitatea Drept, Specializarea Drept Internaţional, promoția 2004.
Raisa ENACHI are un masterat în drept obținut în anul 2006.
Raisa ENACHI  a lucrat înainte de a deveni deputată numai în meseria ei de juristă.
Raisa ENACHI zice că este doctorandă din anul 2009, dar în 11 ani ar fi trebuit finalizat doctoratul. Și morții se desgoapă după 7 ani...
Raisa ENACHI are cont pe rețeaua de socializare Facebook, cu conținut de politician aflat în opoziție și cu postări ritmice, dar nu este vorba de un conținut digital care să mă facă să cad pe spate. Credeam că acolo voi găsi multe alte lucruri pe care după ce le citesc să devin mai frumos și mai deștept. N-a fost să fie și mă simt dezamăgit.
Raisa ENACHI are 94 de inițiative legislative și sunt dezamăgit că vizează aspecte pe care parlamentarii puterii să le accepte ca fiind mai ceva ca aerul și ca apa și fără ele ei vor muri. propunând lucruri simple, de care ei se debarasează, evident că le resping. Dacă era ceva echivalent al teoremei lui PITAGORA, cu demonstrație clară, ei ar fi rămas cu gura căscată și ar fi votat pentru.
Raisa ENACHI  m-a dezamăgit că nu a expus în clar cum a votat la mărirea indemnizațiilor la parlamentari în toamna aceasta, să văd și eu cum o deputată de la AUR își iubește alegătorii și nu pe îmbuibați.

(20 octombrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Camelia BOGDAN

Despre Camelia BOGDAN au curs râuri de cerneală.
Camelia BOGDAN e un om bun.
Camelia BOGDAN e un om rău.
Camelia BOGDAN e un judecător independent.
Camelia BOGDAN e un profesionist.
Camelia BOGDAN e o slugă.
Camelia BOGDAN trebuie exclusă din magistratură.
Camelia BOGDAN nu trebuie exclusă din magistratură.
Atât de contradictorii erau mesajele legate de activitatea lui Camelia BOGDAN în calitatea ei de judecător, încât cititorul nu mai știa ce să înțeleagă. Au fost date fragmente din discuțiile lui Traian BĂSESCU despre procesul lui Dan VOICULESCU și folosindu-se tehnica trunchierii, se obținea efectul dorit, conform căruia Camelia BOGDAN era folosită ca o pereche de șosete în a se obține exact ceea ce stăpânul își dorea. După pronunțarea sentinței și condamnarea lotului VOICULESCU, slugile lui VOICULESCU de la Antene, s-au năpustit asupra lui Camelia BOGDAN s-o devoreze. 
Doar în chestia cu încasarea unor sume de la Ministerul Agriculturii s-au prezentat documente care o incriminau pe Camelia BOGDAN, în rest, tot ce s-a zis despre Camelia BOGDAN erau vorbe, vorbe, vorbe.
Camelia BOGDAN a fost dată afară din magistratură ca o măsea stricată, ceea ce arăta că sistemul de valori este însoțit de turbulențe care au efecte ondulatorii, căci excluderea a avut caracter repetititv.
Pentru mine, Camelia BOGDAN este un personaj, nu o victimă și voi fi în stare să mă alătur corului celor care cred că excluderea lui Camelia BOGDAN este un gest reparatoriu dacă și numai dacă se vor relua și se vor rejudeca  procesele lui Ion ANTONESCU, lui Nicolae CEAUȘESCU, lui Mircia GUTĂU sau al Marianei RARINCA. Până atunci mă uit la biata Camelia BOGDAN cum se zbate să-și găsească dreptatea, dar nu orice dreptate, ci dreptatea ei, care e total diferită de dreptatea fiecăruia dintre noi.

(07 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Augustin LAZĂR

Augustin LAZĂR este un pensionar de 66 ani.

Că Augustin LAZĂR a fost procurorul general al României în intervalul 28 aprilie 2016 – 27 aprilie 2019.

Augustin LAZĂR are om pensie grasă la care jurnaliștii se uită cu pizmă.

Despre tânărul procuror de penitenciar Augustin LAZĂR au curs râuri de cerneală și s-au zis multe, căci nouă românilor ne place să răscolim c-c-tul și să-l mirosim cu o tenacitate demnă de altceva.

Nu spun că Augustin LAZĂR a făcut minuni. Nici nu avea cum să facă minuni într-o societate în care onoarea nu are nicio valoare, în care corupția este atât de profundă încât cine vrea să se lupte cu ea pare fie  excentric, fie nebun. S-a văzut cu ochiul liber tot ce s-a petrecut în jurul demiterii lui Laura Codruța KOVESI după soluția dezamăgitoare a lui TT după ce a delirat o oră despre nimic.

Nu i-am văzut foaia matricolă a lui Augustin LAZĂR și nu-i cunosc nici parcursul academic, dar chestia aceea că este profesor universitar la BABEȘ-BOLYAI dă bine la imagine. Mi-ar fi plăcut să scriu aici că a terminat facultatea cu Magna cum laudae, că a parcurs toate treptele universitare și că are lucrări publicate ca unic autor. Nu am găsit detalii, deci nu zic nici că, nici că că.

Oricum, Augustin LAZĂR , m-a dezamăgit la lipsa de reacție la toate acuzațiile care i-au fost aduse cum că a fost torționar la Aiud. Mă așteptam să nege vehement. Nu am explicație de ce s-a lăsat terfelit de niște neica-nimeni.

(06 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Emilian EVA

Emilian EVA m-a dezamăgit că a fost un om superficial. În imensa sa superficialitate, el a crezut că:
- toată lumea este la picioarele lui,
- are dreptul să facă orice,
- lui nu ise va întâmpla niciodată nimic,
- dreptatea e aceea pe care o vrea el,
- adevărul este un brand Emilian EVA,
- ceilalți oameni sunt doar niște umbre.

Acest om și-a definit o scară proprie de valori și a mers pe ea, fără să-l intereseze ce norme morale are societatea și mai ales, ce reguli îi impune profesia pe care o exercita. Dacă pentru mine sau pentru tine, comerțul cu tablouri nu este ceva excentric, atât timp cât este un comerț bazat pe bună credință și pe respectarea partenerilor de afaceri, este ceva normal, pentru cei care practicau meseria lui Emilian EVA, același comerț cu tablouri era ceva imposibil, prin statutul meseriei.

Emilian EVA m-a dezamăgit că niciodată nu s-a gândit la proverbul ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, din moment ce atunci când a luat cunoștință cu iadul, a conchis că dacă știa, niciodată nu ar fi semnat un mandat de reținere. Superficialitatea sa l-a dus exact acolo unde îi era locul, căci datorită superficialității a luat decizii eronate, iar efectele nu s-au lăsat așteptate. Emilian EVA nu a avut capacitatea de a face predicții pe termen mediu și lung, din moment ce repetitivitatea unor acțiuni i-a accentuat deciziile eronate și au făcut să se caște o prăpastie și mai adâncă între el și meseria lui, lucru deosebit de dezamăgitor.




(01 iulie 2022) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea NEGULESCU

Sunt oameni care când se uită în oglindă se văd Alain DELON sau Jean MARAIS sau Brad PITT, fiecare cum crede de cuviință. Numai când sunt treziți de alții la realitate, își dau seama că un vis a fost interpretat drept realitate și de fapt a fost doar un vis.
Mircea NEGULESCU de la Ploiești, zis și Portocală, a procedat așa. S-a considerat ceea ce nu era și în final a sfârșit prin trezirea la realitatea crudă, care l-a pus în postura unui om care pierde totul, mai rău decât la jocul de poker al vieții, căci a mizat pe cartea nefericită a succesului forțat, efemer și mai ales fundamentat pe baze șubrede.
Mircea NEGULESCU m-a dezamăgit prin faptul că a crezut că universul se învârte în jurul lui, când în realitate el era doar o rotiță într-un angrenaj. Oamenii de rând uită că șefii lor se folosesc de ei doar atât timp cât sunt utili. Eu am o teorie, numită teoria perechii de șosete. Adică un om îl asemăn cu o pereche de șosete. Așa cum cineva folosește o pereche de șosete o zi sau două și apoi o dă la spălat și iar o folosește și tot așa, până când apar găuri în talpă. Atunci când șosetele nu mai sunt bune de încălțat, sunt aruncate la gunoi. Așa se întâmplă și cu subalternii zeloși. Ei sunt folosiți până la epuizare. Când subalternii zeloși își pierd vlaga, sunt aruncați din echipă exact ca perechea de șosete uzate, pentru că la ușa șefului așteaptă alte zeci de subalterni care să le ia locul celor epuizați fizic și moral.

Mircea NEGULESCU m-a dezamăgit nu pentru modul neprofesionist în care a lucrat, ci pentru riscul la care s-a supus, în lipsa unui proiect al carierei proprii. El a crezut că doi adunat cu doi fac cât vrea mușchiul lui și din această cauză, toți cei care știau că doi adunat cu doi fac patru, l-au pus în fața faptului împlinit. 

Mircea NEGULESCU m-a dezamăgit că s-a transformat peste noapte din bărbatul puternic, cu vorbă apăsată și cu principii foarte originale, în omul slab, cu voce pierdută, care nu înțelege ce i se întâmplă și de unde i se trage avalanșa de nefericire care s-a prăvălit peste el.

În viață, oamenii sunt nerecunoscători, mai ales atunci când nu mai sunt utili și a aștepta de la oamenii nerecunoscători un semn atunci când ești la ananghie, este ca și când ai cere unui muritor să declanșeze o furtună care să rupă podurile pe care ar trece o armată inamică și în acest fel să fie zădărnicit atacul.


(01 iulie 2022)

Coincidențele care se țin lanț

Toată lumea spunea că nu sunt pure coincidențe, ci totul este planificat să decurgă conform unei strategii în care erau urmărite efectele.

Din când în când mai apăreau comunicate din care rezulta că justiția nu ține seama de calendaru oamenilor politici, ci acționează exact cum scrie la carte, pe măsură ce evoluează dosarele.

Eu cred ce mi se spune.

Acum văd un lanț nesfârșit de coincidențe.

Laura Codruța KÖVESI s-a înscris ca independent pentru postul de procuror șef european.

Pac, imediat a devenit suspectă în oarece dosare.

Laura Codruța KÖVESI a trecut de niște filtre la Brussels.

Pac, instantaneu a devenit suspectă.

Laura Codruța KÖVESI a progresat în negocierile pentru funcția de procuror șef european.

Pac, a primit control judiciar cu restricție de a părăsi țara și de a vorbi cu șeful.

Dacă aceste coincidențe aș vedea că se obțin la barbut, cu zarurile, aș zice că cineva are mână bună, că dacă se zice 6-6 și zarurile cad pe 6-6, norocul i-a surâs omului. Dacă se vrea tot 6-6 și zarurile arată 6-6, fiind a doua oară când se îndeplinește dorința, deja omul este băftos rău de tot. Dar să se întâmple și a IV-a oară și a V-a oară tot 6-6, deja nu mai este coincidență și trebuie verificate zarurile, căci 100% sunt mânărite.

Concluzia: este corect că Laura Codruța KÖVESI nu crede în coincidențe, ci în chestiuni exacte, planificate să se întâmple exact la momentele care coincid cu altele esențiale și nimic nu este întâmplător, chestie care este veche de când lumea, deși oamenii vor să păstreze aparențele faptelor care curg la întâmplare. 

Am văzut acum mulți ani o femeie care cosea un petec la un sac să nu-i mai curgă porumbul de dat la porci. Nu avea decât așă neagră ceva mai groasă, iar sacul era de un bej spălăcit. Se vedea cusătura, adică se vedea cârpitura de la o poștă, ceea ce se vede mereu, așa cum m-am obișnuit. Noi avem multe proverbe care se potrivesc acestor vremuri nefericite pentru toată lumea.

(03 aprilie 2019)

Scorul meciului de baschet: 50 - 29

În 20 februarie 2019 la Brussels s-a desfășurat o evaluare a candidaților pentru șefia Parchetului European. Francezul a obținut 50 de puncte, germanul a obținut 29 de puncte și românca tot 29 de puncte. Scorul de 50 la 29 îmi aduce aminte de meciurile de baschet. Bănuiesc acum că Laura Codruța KÖVESI care a practicat la viața ei baschetul este obișnuită cu astfel de scoruri, căci în fotbal așa ceva este de neimaginat.

Eu am învățat de la părinții mei că niciodată să nu te bucuri de răul altuia. Azi am văzut pe televiziuni cum unii jubilau că Laura Codruța KÖVESI a obținut un scor atât de mic. Nu zic că Laura Codruța KÖVESI reprezintă perfecțiunea, că este zeița, că este slujirea, dar ea e din România și româncă de-a noastră fiind, ar trebui să fie încurajată, dacă iubită nu este. Străinii nu-i apreciază deloc pe cei care-și vorbesc țara de rău sau își denigrează conaționalii.

În sport mai există la cursele lungi de atletism niște sportivi numiți iepuri. Ei aleargă fiind în frunte, dar spre final alții sunt marii câștigători. Iepurii sunt conștienți de rolul lor. Dacă în alte locuri există asemenea practici, uneori iepurii sunt neascultători, iau cursa pe cont propriu și rezultatul este cel pe care ei îl impun.

(20 februarie 2019)

365 împotriva României: Emilian EVA un fost procuror neguțător de artă

Aici nu vreau să scriu despre procurorul Emilian EVA decât din punct de vedere al profesiei sale. În mintea mea, un procuror adevărat trebuie să fie:

- profund,

- profesionist,

- corect,

- deștept,

- cuprinzător,

- procedural,

- respectuos,

- atent,

- modest,

- respectat,

- apreciat,

- neratangiu,

- incoruptibil,

- selectiv,

- echilibrat,

- econom,
- neșantajabil,

- așezat.

Toate aceste calități îl fac pe procuror să aibă o poziție privilegiată, adică să facă dosare beton, dar în respectul legii, așa încât nici cel mai înfiorător inculpat să nu aibă a-i reproșa ceva legat de încălcarea drepturilor omului și mai ales de conținutul dosarului, care prin calitatea ipotezelor și a documentelor conduc la concluzia acceptată și de judecători, dar mai ales de avocații apărării și rezultatul este cel pe care procurorul îl prognozează. Orice altă abordare face din procuror un instrument, o marionetă în mâinile șefilor lui, a politicienilor sau chiar a interlopilor. Salariile și pensiile procurorilor nu sunt de neglijeat, ceea ce în condiții normale devin îndestulătoare, dacă ne gândim că sunt de cel puțin 5 ori ajungând și la de 10 ori mai mari decât salariul minim pe economie.

Natura umană are în ea multă mizerie, căci lăcomia, setea de îmbogățire, trufia, preacurvirea, răutatea, avariția, dacă n-ar fi, multe lucruri din lumea aceasta ar arăta altfel. Probabil, Emilian EVA are studii de drept. Nu pun la îndoială situația lui școlară ca student, dar am mari îndoieli că el era un fin cunoscător de opere de artă, că aș fi găsit studii și cărți publicate de el sau aș fi aflat de ceva expoziții cu operele sale prin expoziții. Așa că intrarea sa în afacerea cu tablouri îmi arată o altă dimensiune a acestui om. Ceea ce a făcut fără a avea talente înnăscute sau studii de specialitate îmi arată o anumită superficialitate, ceea ce la făcut să se lase orbit de strălucirea banului.

Numai acele părți întunecate din el l-au dus pe Emilian EVA spre prăbușirea ireversibilă în sine și spre decăderea totală, ceea ce-l va face să-și revină cu greu, căci va trebui să basculeze într-o altă direcție, total diferită de ceea ce a profesat. Statul la pușcărie, exact acolo unde el i-a trimis pe alții la comandă sau din profesionalism, arată că locul lui Emilian EVA este undeva în zona de execuție a societății, fiind necesare brațe pentr munci ceva mai brute, nu în sala de judecată. L-am inclus aici pe Emilian EVA pentru că și el a tras în jos prestigiul de procuror prin mai multe acțiuni care i-au adus condamnarea, căci tărășenia cu tablourile nu a fost fundamentală.

(01 august 2018)

Spovedania procurorilor

Ce câtva timp încoace, niște procurori revocați din DNA au intervenții pe la televiziuni. Lumea chiar crede că aceștia vor face dezvăluiri incendiare, care vor declanșea cutremure în sistem, concretizate prin acea demisie la care toți râvnesc, cu sufletul la gură, ca premisă a propriilor lor măriri.

Nu trebuie să-i bănuiesc nici pe reporteri sau pe moderatori de calități ieșite din comun care să le permită dirijarea discuțiilor cu oarece măiestrie pentru a forța obținerea altor răspunsuri decât:

- nici nu confirm, nici nu infirm;

- la această întrebare deontologia profesională nu-mi permite să răspund;

- fiind un dosar în lucru, nu am voie să dau detalii;

- nu comentez;

- detaliile se află depuse la inspecția judiciară;

- dați-mi voie să nu răspund la această întrebare;

- adevărul va ieși la iveală cât de curând;

- am încredere în inspecția juducuară;

- să așteptăm rezultatul pe care îl va oferi inspecția judiciară;

- de acest aspect se ocupă organele abilitate.

Toată lumea crede că atunci când se anunță un dialog cu un procuror vor apărea elemente cât de cât interesante, care să explice evoluțiile din sistem și care să motiveze ascensiunile sau decăderile unora dintre actori. În realitate, acest sistem funcționează după reguli proprii, cu totul altele decât sistemele cibernetice dinamice, ierarhizate, cu reglare normală, întrucât structura lor a fost concepută așa încât aspectele de reglare au o cu totul altă abordare decât cea cunoscută și acceptată în cazul celorlalte subsisteme ce alcătuiesc de regulă un stat, fie democratic, fie dictatorial.

Cine își imaginează că acele apariții la televizor ale procurorilor sunt altceva decât semnale codate oferite celor care trebuie să le primească, se înșeală pentru că:

- lumea lor este o lume specială;

- fiecare are secrete de care toți ceilalți se tem;

- judecățile sunt specifice sistemelor închise;

- între arbitrar, proceduri și reguli nu există granițe;

- păstrarea privilegiilor este apărată strașnic;

- procurorii sunt și ei oameni, cu calități și cu defecte.
Există acolo o lume, o lume a procurorilor, cu problemele lor, cu bucuriile lor, cu durerile lor. Funcționează ca sistem închis, iar celor din afara lor le este imposibil să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Ei singuri trebuie să-și rezolve problemele lor, acolo, între ei, iar spectatorii nu au ce afla, căci explicațiile lor nu vor fi înțelese de noi ceilalți orice efort vom face. Acolo este o oală în clocot, iar cei din exterior n-au a-și băga nasul căci aburul este prea fierbinte. Așa că în acest caz, toți vor trebui să-și reprime setea de bârfă, scandal și de sânge, sete pe care doar lumea politică le oferă cu larghețe.

Cei ce  speră că în serile în care procurorii rup tăcerea, chiar fac acest lucru, vor avea o mare dezamăgire. În niciun caz, în fața unui microfon aceștia nu se imaginează sub ăpatrafirul unui preot pentru a-și începe spovedania. Ei de fapt nu spun nimic, ci lasă impresia că sunt deținătorii unor mari adevăruri, a unor secrete teribile șidacă se apucă să deșerte sacul, vor apare lucruri supărătoare. În realitate, respectivii nu dețin nici secrete, nu au nici adevăruri ascunse, ci sunt niște persoane a căror eficiență are un nivel mai scăzut, lucru normal într-o colectivitate, unde există o eficiență medie și obiectiv vorbind, există eficiență maximă, dar și eficiență minimă, media de eficienți fiind undeva în interiorul intervalului definit de celelalte două. Este ceva natural, banal, frontal și cotidian, căci oamenii sunt foarte diferiți. De aceea apar ierarhizări care duc la intrări dar și la ieșiri din sistem. Rămân cei eficienți, pleacă cei cu eficiență scăzută. Așa se întâmplă peste tot. Selecția naturală își spune și în rândul acestei categorii socio-profesionale cuvântul. Simplu.

(19 iulie 2017)

Deteriorarea poziției

Deteriorarea poziției oricărui șef mare, șef, șefuleț este un proces:

- obiectiv;

- ireversibil;

- natural;

- progresiv;

- stabil.

Un șef, oricare ar fi el, interacționează cu membrii unor colectivități cu grad de omogenitate foarte fluctuant. În acțiunile întreprinse de șef, în deciziile luate de acesta, se definesc raporturi foarte exacte, care se măsoară prin grad de satisfacție perceput diferit de fiecare dintre părți. Sunt numai excepții cazurile în care gradul de satisfacție este maxim atât la nivelul executantului, cât și la nivelul șefului.  Deprecierea poziției unui șef se realizează cu o dată cu scurgerea timpului, pur și simplu, datorită expunerii șefului prin:

- decizii;

- acțiuni;

- poziții;

- rezultate;

- discursuri;

- rezultate;

- eficiență;

- efecte.

Este normal ca pe o perioadă îndelungată, prin numărul foarte mare al deciziilor, inițiativelor, acțiunilor, proporțional cu acea durată, deteriorarea poziției șefului să se deterioreze, exact cum un utilaj se uzează prin funcționare, chiar dacă fiabilitatea este deosebit de mare. Tot apar căderi ale utilajului, chiar dacă sunt cu frecvență foarte mică.

Stalin a murit ca un câine, nefiind salvat chiar datorită regulilor impuse de el.

Antonescu a murit împușcat pentru că a crezut că lumea începe și se termină cu el.

Ceaușescu a atras ura poporului datorită înfometării poporului.

Hitler a murit otrăvindu-se când și-a dat seama că și-a distrus țara și poporul.

Deteriorarea poziției dictatorilor a fost lentă, continuă și mai ales violentă ca final. Dictatorii se numesc dictatori tocmai pentru faptul că ei cred că toate deciziile trebuie luate de ei, fie că sunt probleme mici sau că se referă la probleme mari. Ei nu iau decizii bune pentru că sunt rău intenționați, ci pur și simplu pentru faptul că:

- numărul de decizii este foarte mare;

- complexitatea problemelor asupra cărora se decide este și ea foarte mare;

- intervalul de timp în care se iau deciziile este de 24 de ore din 24 pentru oricine;

- capacitatea omului este limitată de numărul în descreștere de neuroni ai acestuia.

Deteriorarea poziției unui individ se datorează pur și simplu doar datorită expunerii, pentru că a vedea o aceeași moacă devine să satureze orice dorință de a mai o vedea, devenind plictisitoare numai ca apariție. Să ne amintim enervarea pe care o producea acel dramaturg mediocru care în timpul lui Emilaș ne cotrope ecranele cu stupizeniile lui pastilate în fiecare sâmbătă la ore de maximă audiență pe ecranele de la televiziunea națională. Să ne amintim discursurile cu fraze enervant-repetitive, lungi, monotone, gâjâite al lui Ceaușescu fie la congrese, fie la adunări pe stadioane, fie în plenare și prin intermediul fierului de călcat, ca în bancurile din epocă.

Acum, dacă mă gândesc la șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, deteriorarea poziției s-a produs, atingând cote deja de avarie, deși ea, sărăcuța nu a făcut mai nimic nasol, ci doar prin faptul că:

- a trecut prea mult timp;

- lumea s-a obișnuit cu figura ei;

- nu a făcut schimbări de look;

- a făcut gestul acela cu luatul gâtului;

- a primit niște diplome, cam multe;

- a participat prin viile private;

- a început la vârf de prea tânără.

Chiar dacă munca este dedicată, pune suflet și este de o corectitudine exemplară, în orice moment sunt create situații interpretabile și mai ales cu tente defavorabile dacă plățile sunt grase, iar un milion de lireplătite, nu sunt doi lei și nici patru euro, se știe. Miza fiind foarte mare, procesul de deteriorare este și mai accelerat. Să nu uităm că însuși Augustin Lazăr a scos porumbelul, când a vorbit de intensitatea mai mare a muncii procurorilor de la DNA, fapt care impune mandate mai bine delimitate. Acest nefericit, a știut că șefii au munci cu mult mai solicitante și în optica sa, duratele mandatelor de șef trebuie să fie și mai scurte. Sau el a intuit ceva sau a vorbit gura fără el, deși debitul său verbal este inferior celui lui Emil Boc, tot ardelean și el. Oricum, acum este nu începutul sfârșitului, ci sfârșitul sfârșitului, deși există încă etape de parcurs până se va zice #OK. 

(05 iulie 2017)

Monica MACOVEI

Acum Monica MACOVEI este europarlamentar. Ea a fost creierul ședinței aceleia faimoase în care la Bruxelles s-a discutat despre OUG nr. 13 și Gabriel LIICEANU a zis niște grozăvii, iar alții despre care n-auzisem în viața mea au mai zis și ei tot felul de chestii. Oricum, eu credeam că rufele se spală acasă, în familie. Tot ce a fost acolo mi-a creat o imagine execrabilă, fără a mă determina să apreciez pe niciuna dintre părți, ba mai mult, i-am băgat pe tți în categoria de gunoaie și mi-am adus aminte de ședințele de la asociația studenților de prin anii ' 60, care erau de fapt niște execuții de rahat. Fac abstracție de acest lucru, pentru că nu sunt eu în măsură nici să judec, nici să bârfesc. Eu doar am văzut spectacolul, care fără bani fiind și prost pe deasupra, l-am regretat doar ca pierdere de timp.

I se pun în cârcă lui Monica MACOVEI că:

- a fost procuror comunist;

- a anchetat demonstranți de la 13-15 iunie 1990;

- a semnat ordine de arestare în alb;

- a distrus sistemul judiciar;

- a vizitat arhiva SIPA;

- a pus umărul să avem MCV;

- a fost unealtă în mâna fostului prezident;

- a schimbat legile justiției;

- a numit abuziv judecători;

- a adus sorosismul pe Dâmbovița;

- a denigrat țara pe oriunde a avut ocazia;

- a impus criterii de integritate nerespectate;

- a fondat ANI ca poliție politică;

- a fost sanționată pentru folosire de fonduri electorale;

- a dorit s-o impună pe o ingineră la justiție;

- a vrut ca un condamnat să meargă în pușcărie împușcat; 

- a iritat pe fostul prezident.

Lista continuă, dând senzația că Monica MACOVEI  este simbolul răului absolut, că din cauza ei nu avem:

- autostrăzi;

- școli;

- spitale;

- vaccinuri;

- calificați;

- pușcării;

- industrie;

- agricultiră;

- irigații;

- liniște;

- optimism;

- adevăr;

- dreptate;

- nimic.

Oricine face o analiză, îi va găsi lui Monica MACOVEI destul de multe defecte, dar nici mai multe și nici mai puține decât defectele pe care fiecare dintre noi le avem, pentru că toți ne tragem din Traian și Decebal și toți am supt la o mamă de origine dacică, iar dacă am învățat ceva a fost proverbul: capul plecat,  sabia nu-l taie. Mai știm că miturile noastre au la bază lucruri tragice, căci fapte de vitejie au făcut Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Mircea cel Bătrân, despre care știm mai mult din filme, decât din cărțile de istorie.

(01 iulie 2017)