Tortura la români

Pornind de la proverbul bătaia este ruptă din rai, trebuie să ne aplecăm ceva mai mult asupra modului în care românii au apetența spre a-și tortura semenii, căci nu  trece o zi fără să aflăm grozăviile pe care le-au săvârșit unii dintre semenii noștri față de copii, față de femei, față de bătrâni, dar și față de alte viețuitoare nevinovate. Istoria noastră este plină de pagini în care tortura era modalitatea de a-i pedepsi pe adversari, de a scoate de la ei mărturisiri, dar de multe ori tortura era folosită ca mijloc de distracție a unor oameni cu mințile aburite zdravăn de alcool.

Gheorghe DOJA a fost torturat.

Gheorghe URSU a fost torturat.

Internetul este plin cu articole despre tortură, despre metode de tortură, dând idei unor potențiali torționari, dar internetul conține informații legate de legislația privind interzicerea torturii și pedepsirea actelor de cruzime îndreptate împotriva oamenilor și animalelor. 

Faptul că a existat fenomenul Pitești, faptul că nu trece o lună fără a afla de părinți care-și schingiuiesc copilașii, că apar la televizor imagini cu bărbați care-și lovesc cu bestialitate caii sau își abandonează câinii sau puii de pisică, arată că tortura este o dominantă în viața socială mioritică, din moment ce bătăile cu topoare, cuțite, săbii sau alte obiecte contondente în trafic, în cartiere sau între clanuri sunt la ordinea zilei și s-a ajuns să nu mai impresioneze prea mult, chiar dacă la Tv imaginile sunt blurate.



(28 septembrie 2024) 

Rebutul social

De două luni am ocazia să văd cum se insistă la televizor pe prezentarea rebutului social. În comunism era exclus să se vorbească despre rebutul social, deși el exista și se manifesta. Comuniștii ziceau.
Nu ști, te învăță,.
Nu poți, te ajutăm.
Nu vrei, te obligăm.
Rebutul social este individul care prin comportamentul său intră în conflict cu toată lumea. Gândirea lui este sucită și ceea ce toată lumea consideră greșit, rebutul social, din contră, consideră că este normal, corect și eficient. Rebutul social are o părere foarte bună despre sine, despre acțiunile sale, despre rezultatele sale, în condițiile în care toți cei din jurul său le consideră greșite, pentru că sunt greșite în raport cu orice criteriu de evaluare ar fi luat în considerare.

Rebutul social este produsul unei societăți lipsită de capacitatea de a corecta comportamentele greșite ale cetățenilor și de a crea mediul de dezvoltare armonioasă a acestora, prin stimularea calităților, nu a defectelor, căci toți oamenii se nasc cu calități, doar că societatea, prin modul ei de relaționare, uneori realizează corecții necontrolate cu efect invers celui normal și modelează caractere specifice rebuturilor sociale. Criminalii în serie sunt exemplu extrem de rebuturi sociale. Violatorii în serie sunt și ei exemple de rebuturi sociale. Indivizii violenți sunt și ei rebuturi sociale.

(14 septembrie 2024)

Am mai spus-o: școala a rămas mult în urma societății

Am mai spus-o și o repet: școala a rămas în urma societății, ea care era tot timpul cu câțiva pași înaintea societății.  Apariția calculatorului electronic, a laptopului, a telefonului mobil și a Internetului a generat abordări revoluționare ce nu s-au regăsit decât în elemente embrionare în anumite școli. Corpul didactic a rămas împietrit în tehnici și metode de predare, de ascultare și de evaluare, care nu au ținut pasul cu ceea ce Internetul și tehnologiile informatice oferă prin intermediul telefonului mobil, tabletei, laptopului și calculatorului personal.
Toată lumea ridică din umeri și se uită spre guvern, cerând bani pentru modernizare. Este foarte clar că nimeni nu dă bani dacă nu are certitudinea că aceștia se vor regăsi direct în procesul educațional, căci nimeni nu investește pe vorbe. Inexistența unor proiecte clare, cu termene, cu obiective, care să ofere garanția că tot ceea ce este scris acolo se va realiza pas cu pas, la termene și cu încadrarea în costuri, este cauza principală a stagnării sistemului educațional, în general, deci a școlii în particular.

Ceea ce vedem acum în școli legat de creșterea nivelului alarmant al violenței, agresivitatea unor elevi, dar și atacuri armate, nu sunt altceva decât consecințe ale faptului că școala a rămas mult în urma societății și elevii o percep ca pierdere de timp, din moment ce abandonul școlar este la cote alarmante, iar numărul elevilor care nu reușesc să finalizeze cicluri complecte de educație este și el ridicat.

Ar trebui să avem niște parametri simpli de evaluare a ceea ce se realizează în școală și aici mă refer la scrisul după dictare și la rezolvarea unor exerciții de-a dreptul banale. Rezultatele acelor teste trebuie analizate și sunt sigur că ele ar trebui să stea la baza unor decizii care să schimbe din temelii școala și s-o facă să devină ceea ce ar trebui să fie școala, adică factor de progres, nu afacere și nici fabrică de roboței care memorează rezumate în vederea unor concursuri care nu spun nimic și care sunt drumuri înfundate.

(04 mai 2023)

Talentul nostru de a nu ne asuma nimic și de a stabili că vina e a altora

Am asistat în ultimul timp la abordări halucinante ale unor activități sau întâmplări și stau și mă întreb dacă ne vom mai face bine vreodată și vom ieși din situația extrem de gravă în care ne aflăm, dacă vom ieși din mocirla în care ne bălăcim.

Au apărut cazurile de violență în școală și în loc să ne așezăm să vedem care este sursa adevărată a acestui fenomen, toți au tăbărât asupra școlii ca fiind singura vinovată de ceea ce se întâmplă. Au apărut și întrebările stupide care mi-au adus aminte de bancul cu Elena CEAUȘESCU care a văzut oameni așteptând în picioare ore în șir în Piața Amzei stând la coadă la alimentara așteptând un pachet de carne sau un kil de brânză. Ea a soluționat problema montând bănci ca lumea să nu mai stea în picioare.

Tot timpul altcineva este de vină. De vină este școala că nu verifică la intrare ca elevii să nu aibă cuțite, pistoale, mitraliere, tancuri și rachete cu stații de lansare cu tot. Cine dezvoltă astfel de abordări niciodată nu va soluționa problema. Problema nu este în școală decât în proporție de 5% cel mult.

Părinții joacă un rol esențial în educarea propriilor odrasle. Ei trebuie să aloce foarte mult timp formării propriilor copii, căci copiii petrec în școală 6 ore din cele 24 de ore, deci undeva la 25% din timp.

Televiziunile au un rol fundamental, căci cine urmărește canalele de știri, vede numai surse de violență, deși în așa-zisa lor deontologie crainicii anunță că imaginile au un impact emoțional puternic, dar niciodată nu se jenează să prezinte violuri, bătăi, crime, urmăriri, violență pură.

Internetul este plin de filme cu violență și școala nu are cum să controleze timpul liber al elevilor.

Comercianții vând alcool, țigări și arme albe elevilor minori, ceea ce nu mai depinde de școală.

Societatea în ansamblul ei nu are modalități eficiente de a-i prelua pe elevi pentru a le folosi timpul liber.

Când vedem la televizor cazuri cu maturi care conduc sub influența alcoolului sau conduc fără permis, știrile sunt astfel prezentate ca și cum aceste fapte sunt fapte de bravură și tinerii nu mai înțeleg nimic, din moment ce nu se spune exact ce s-a întâmplat cu persoana care a condus sub influența alcoolului și cu persoana care a condus fără carnet de conducere valabil. Astfel de abordări nu au niciun rol educativ sau de prevenție și ne duce cu gândul că societatea nu abordează corect problemele, căutând vinovații exact acolo unde nu trebuie sau arătând cu degetul spre alții, deși cei care sunt responsabili se află în cu totul alt loc. Manipularea este maximă și de multe ori este comandată sau se datorează lipsei de profesionalism.

(24 aprilie 2023)

Sistemul educațional și violența

Sistemul educațional de la noi funcționează pe baza unei legi făcute pentru oricine, dar nu pentru elevi, nu pentru societate și nici pentru profesori. Este o lege a nimănui, pentru nimeni. Acum mai mult ca oricând se pune problema formării unui grup onest, nepolitic și profesionalist de oameni care să gândească o nouă lege a învățământului care:

• să pornească de la elev;
• să se bazeze pe nevoile societății;
• să nu producă pierderi;
• să-l perfecționeze  pe elev;
• să dezvolte conțtiințe.

Acum în școli este violență și toată lumea vorbește de consiliere psihologică, ceea ce mă duce cu gândul la o poveste în care Ceaușeasca se plimba prin Piața Amzei, a văzut oameni în picioare care așteptau la coadă sa vină ceva carne. Ea a cerut să se instaleze acolo bănci, să nu mai stea oamenii în picioare. Elevii devin violenți dintr-un singur motiv: frustrarea. Ei se simt în plus în școală pentru că scoala:

• îi plictisește;
• nu le oferă modele;
• nu-i antrenează;
• îi lasă de izbeliște;
• le arată că nu sunt buni;
• îi umilește;
• îi erodacă;
• nu le pune în mișcare inițiativa;
• le cere lucruri imposibile și de neînțeles.

Oșcoală care îi chinuie pe elevi duce exact la acest comportament al elevilor. Un țânc care-și târăște trolerul de peste 10kg pe stradă, care stă în școală 5 ore, care este obligat să mai lucreze încă 5 ore acasă, deja își dezvoltă porniri agresive în subconștient pentru că țâncul nu mai are posibilitatea nici să interpreteze mesaje și nici să facă acțiuni raționale acceptate de societate ca fiind rezonabile. În școli se montează camere de luat vederi pentru a nu se mai copia și pentru a fi filmați elevii în pauze, sunt angajați bodyguarzi pentru a supraveghea și interveni să aplaneze conflicte. Se merge în toate cazurile la efecte și se neglijează cauzele. O școală care respectă pe elev, care îi arată că este bun, care caută să scoată din fiecare elev calități și să le pună la lucru, nu se va confrunta niciodată cu astfel de situații. O școală unde educatorii pun benzi adezive la gura copiilor, unde educatorii îi bat și îi umilesc pe elevi, unde elevii se împart în deștepți și proști, se va confrunta numai și numai cu probleme. N-am să înțeleg îndârjirea cu care un ministru a luptat pentru un bac de top, pe care l-a și implementat cu consecințe dezastruase în rândul tinerilor. Normal trebuia fixat anul curent ca fiind de pornire și cei care începeau ciclul liceal susțineau bacul în acele condiții. Deci individul trebuia să lase 4 ani de pregătire. Este adevărat că și în învățământ sunt pierderi, dar în niciun caz nu trebuie să aibă loc ieșiri din sistem prin mersul la pușcărie și în tribunale a elevilor. Sunt grave carențe ale societății care au breflectare directă în școală. Toată lumea zice că nu sunt bani. Așa o fi, numai că înainte de toate trebuie făcute transformări radicale. Niciodată nu se pune carul înaintea boilor. Un tip care punea gresie la prima mea întâlnire mi-a zis cât cere el pe metru pătrat. L-am întrebat dacă folosește distanțieri. M-a întrebat ce sunt distanțierii. Deci, ca să concluzionez, sistemul educațional va fi debarasat de componenta sa violentă atunci și numai atunci când va fi gândit pentru elevul care trebuie să se formeze pentru a fi util societății. dacă se pornește de la norme, de la a asigura locuri de muncă unor cadre didactice și mai ales de a se fabrica diplome fără acoperire, totul va rămâne exact așa cum este acum.

(26 octombrie 2016)