Cine încearcă să trateze superficial acest subiect nu va ajunge niciodată la miezul problemei. Pentru a vedea cum stau lucrurile, este absolut necesar să se analizeze problema în toată complexitatea ei.
Profesorul universitar vine în sala de curs și cu talent sau cu mai puțin talent prezintă problemele din cursul pe care și l-a propus, în raport cu programa analitică. Ceea ce face el este fie arid, plat, plictisitor, fie viu, antrenant, presărat cu variații de ton, de culoare și cu includerea de aspecte ce fac dovada că respectivul profesor este un bun profesionist, cu multă experiență practică. El nu este un robot și caută să privească spre cei cărora le vorbește. Acesțtia sunt studenți care iau notițe, studente care iau notițe, studenți care-l privesc cu atenție și ascultă ceea ce spune profesorul, dar și studente care sunt atente, căci știu că au material didactic de studiu fie sub formă de manuale, fie sub formă de fișiere.
Semestrul nu durează o veșnicie și vine momentul examenului, prilej cu care profesorul realizează evaluarea studenților. Profesorii au și zile în care acordă consultații studenților la cabinetul său din facultate. Profesorii care se respectă au și seminarii, pentru a simți pulsul activității studenților.
Un profesor cu un niveluri ridicate de integritate și de moralitate are dialoguri corecte cu studenții și cu studentele lui și de pe poziția lui de cadru didactic prin tot ceea ce face în sala de curs, dar și în afara facultății, se comportă ca un model de urmat, căci menirea lui este de a face educație, de a modela caractere. Toate acestea sunt în teorie, căci în practică lucrurile stau un pic diferit, atunci când profesorul abdică de la normele de integritate și la criteriile de moralitate instituite de societate și consideră că se află undeva pe moșia lui, el este stăpânul, iar ceilalți sunt slugile sau sclavii lui și își arogă drepturi de a se purta discreționar. Ei condiționează promovarea examenelor în varii forme. Ei exercită presiuni pe diferite planuri pentru a-și atinge diferite obiective. Raporturile dintre ei și studenții lor degenerează din rău în mai rău, căci din moment ce bolovanul a luat-o la vale, nimeni și nimic nu-l mai oprește.
Există situații în care unii profesori universitari își formează o imagine absolut deformată despre ei, considerându-se mai mult decât niște zei, iar pretențiile pe care le emit depășesc limitele hărțuirii, ducându-le dincolo de abuzuri și totul pentru că ei cred că societatea le va da lor câștig de cauză, iar victimele vor fi supuse oprobriului public, căci tot timpul se va vorbi despre crea mai veche meserie din lume. Cei puși să judece sunt tot bărbați, care se coalizează instantaneu sau dacă sunt femei, nu trebuie uitată nici invidia și nici răutatea femeiască, când se dă verdictul.
Societatea românească este cea care ascunde gunoaiele sub preș și sub masca unor atitudini foarte evoluate, se manifestă ca într-un feudalism timpuriu, în care dreptatea este doar a celui care se consideră că este cel mai puternic și i se cuvine totul. Prădătorul nu spune niciodată că este prădător, ci va spune că totul i s-a oferit, el fiind doar un instrument sau doar o victimă, cu accente de somnambulism sau de inconștiență temporară indusă de așa-zisul factor de agresiune, de pe poziția sa de victimă.
Oricum, trebuie ruptă pisica în două și trebuie delimitate clar raporturile dintre părți, iar carta universitară trebuie să conțină lucruri foarte clare și toată lumea trebuie să fie asumată și responsabilă când pornește la drum, pe de o parte să-și creeze o carieră academică și să fie formator, respectiv, să participe la procesul de formare pentru a deveni un viitor specialist, care să facă față cerințelor producției. Degeaba vorbim de integritate, de etică și de moralitate în mediul academic, dacă diferența dintre fapte și vorbe este ca de la cer la pământ și toleranța prost înțeleasă duce la situații de hărțuire inacceptabile. Răul trebuie rupt de la rădăcină și se pare că societatea s-a trezit din starea ei de somnolență și lucrurile au început să se miște.
(01 august 2024)
