Eu știam că despre morți spui numai lucruri bune, că morții nu se mai apără că nu au cum. Eu știam că trebuia să lăsăm mortul în pace 40 de zile, până sufletul lui își găsește liniștea. Observ că de la un timp, unii și-au pierdut orice urmă de omenie. Cu mortul încă pe masă nerăcit la corp, încep să-i aducă reproșuri defunctului și să zică tot felul de chestii, fără să aștepte trecerea celor 40 de zile. Este adevărat că sunt situații în care când trăia respectivul, toți se umileau, se făceau preș. Și acum când respectivul nu mai este, aceștia se dau zmei paralei. Nu știu de ce, dacă erau așa plini de curaj, de personalitate și de simțul dreptărții de ce în afară de da să trîiți, da am înțeles și iar da se execută, nu au scos și alte cuvinte.
Sunt îngrozit cum se schimbă oamenii în rău și au ăpierdut și ultimul dram de omenie, căci a te repezi ca hiena la cadavrul cuiva, nedus la cimitir, este mult mai urât decât a pălmui în văzul lumii un necunoscut pentru o vină imaginară. Este necreștinește. este vorba să comentăm despre păgâni moderni, mioritici și ramoliți.
(21 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment