-l-ar

Îmi aduc aminte cum se blestemau între ele pe malul șanțului unele vecine extrem de guralive zicând:
- Arză-l-ar focul, să-l arză, p-ăla care mi-a furat varza de pe răzor!
-Trăzni-l-ar Dumnezeu, să-l trăznească, pe cel care minte și mănâncă c-c-t!
- Lovi-l-ar damblaua, să-l lovească, p-ăla care mi-a bătut copilașul!
- Doborî-l-ar toate boalele din lume, p-ăla care mi-a furat cocenii de pe câmp!

Nu ar fi deloc neinteresant dacă ne-am apleca asupra acestor texte, pentru că în exercițiile de comunicare există cuvinte cheie, cuvinte tari și cuvinte uni-direcționale, cuvinte pe care comunicatorii, în ignoranța lor, nu au habar să le folosească, ceea ce determină ca zicerile lor să fie terne, goale și neinteresante.

(227 februarie 2025)

Cum mai stăm cu campania electorală 2024

 Campania electorală din spațiul mioritic a debutat cum nu se poate mai prost. În loc să vedem cât de buni sunt candidații la prezidențiale, dar și cei din parlament, accentul se pune pe probleme care nu au nicio legătură cu perioadele 2024 - 2028, respectiv, 2024 - 2029, la care se referă alegerile, căci discuția trebuie centrată pe viitor și nu pe trecut. 

Sunt tare curios să știu cum îmi va fi influențată viața pe următorii patru sau cinci ani, dacă se va discuta ore în șir despre vizita lui Mircea GEOANĂ la Moscova, mai ales că acea vizită a avut un scop, care nu va fi dezvăluit niciodată și totul se va reduce la vorbe aruncate-n vânt de dragul de a-l ataca pe candidat.

Sunt tare curios să știu cum îmi va fi influențată viața pe următorii patru sau cinci ani, dacă se vor lua în discuție notele de la bacalaureat sau din facultate ale unor candidat trecuți bine de 55 de ani, care au avut suficient timp să demonstreze prin fapte dacă sunt sau nu în stare să ne reprezinte așa cum trebuie.

Sunt tare curios să știu cum îmi va fi influențată viața pe următorii patru sau cinci ani, dacă vor fi rulate în buclă teme precum fraudarea alegerilor sau apartenența la spațiul răsăritean, atât timp cât niciuna dintre probleme nu este corect definită și mai mult, nu există dovezi clare legate de faptul că s-au produs sau există indicii rezonabile care să facă din aceste probleme teme serioase de discuție.

Se mizează pe manipulare și pe crearea de emoții scoțând de la naftalină personaje expirate, care prin reșapare dau senzația că mai sunt încă în putere și că mai au capacitatea de a face și desface lucruri în marea politică, ceea ce este ridicol, fals și aberant.

Se mizează pe aceeași comunicatori sub-mediocri, lipsiți de credibilitate ai partidelor, scoși la înaintare în disperare de cauză, pentru a face publice aceleași idei lipsite de importanță și de sens, care bântuie prin sediile de campanie ale partidelor, căci la bani puțini, nici consultanții politici nu sunt de soi. Mi se pare o jignire a inteligenței de nivel sub-mediu scoaterea la înaintare a lui Gigi BECALI în a lansa zvonuri penibile de împingere a lui George SIMION în turul al II-lea prin metoda EBA a voturilor dirijate, ca hoțul să strige hoții, știind că în 2009, nu cei arătați azi cu degetul au scris pe tablă regula de dirijare a voturilor.


(26 octombrie 2024)

Despre comunicare, despre decidenți și despre comunicatori

Decidenții sunt fie profesioniști numiți pe funcție, fie persoane alese pentru o anumită funcție. Ei identifică probleme, soluționează probleme și comunică oamenilor stadiile implementării soluțiilor, dar și efectele implementării acelor soluții. Comunitățile care primesc mesaje de la decidenți sunt de dimensiuni mai mici sau de dimensiuni mai mari, ajungând până la populațiile unor orașe, județe sau chiar la nivelul țării. Este deosebit de important ca mesajele să fie în concordanță cu ceea ce gândesc decidenții și mai ales, trebuie primite exact cu semnificația dorită de aceștia. Orice neclaritate naște confuzii, cu efecte negative asupra acțiunilor individuale ale fiecărei persoane la nivel de execuție. S-a observat că decidenții, în marea lor majoritate nu au calitățile necesare de a comunica.
Comunicatorii sunt persoane care au parcurs cicluri de instruire și cicluri practice prin care să facă dovada însușirii acelor noțiuni care maximizează eficiența actului comunicării. Așa a apărut meseria de comunicatori. Există facultății care-i învață pe specialiștii în comunicare:
- cum se construiește un mesaj,
- care este dimensiunea mesajului,
- ce structură are mesajul,
- vocabularul care trebuie utilizat,

- să minimizeze redundanța din mesaj,

- să elimine monotonia și enervarea.

Până acum am văzut extrem de puține situații în care decidenții să aibă purtători de cuvânt de calitate, care nu vor să devină vedete și care să submineze autoritatea decidentului.

Comunicarea este exact ceea ce se realizează ca legătură între decidenți și executanți sau populație. Am văzut o individă parlamentară, obraznică până peste poate, care se recomanda ca fiind absolventă a unei facultăți de comunicare, dar care prin tot ceea ce făcea, dovedea că habar nu are ceea ce înseamnă să comunice, datorită aroganței, prostiei și tupeului său nemărginit. Ea a compromis ideea de comunicare. La noi, comunicarea o fac decidenții înșiși, pentru că ei consideră că actul comunicării de mesaje le asigură vizibilitate, ceea ce pentru un politician este fundamental, cred ei. În opinia mea, comunicatorul trebuie să fie diferit de decident, iar decidentul trebuie să soluționeze probleme, să ia decizii, nu să apară la televizor pentru a lămuri lucruri, chestie care cade în sarcina comunicatorului profesionist. Îmi aduc aminte în vremuri de pandemie, cum decidenții se călcau pe bătături sau își trăgeau unul altuia preșul, crezând că aparițiile lor pe sticlă le ma multiplica factorul de notorietate, care de fapt în loc să crească, scădea, datorită calității jalnice a procesului de comunicare, unde ei erau parte.



(10 februarie 2024)

Propagandiștii sunt niște comunicatori ratați

Nu aș fi crezut că propagandiștii de azi, școliți, cu masterate și cu doctorate sunt atât de lipsiți de imaginație, încât mai mult fac deservicii partidelor unde se dau ei mari activiști și vânători de sinecuri grase, pe muncă puțină. O dovedesc mesajele pe care le transmit către populație, de parcă societatea ar trebui să se modeleze după dorințele lor.

La noi, în Clasificarea Ocupațiilor din România - COR pentru specialiști în comunicare sau experți în comunicare nu există descrieri, ci există la codul 333906 asistenți relații publice și comunicare cu studii medii, în rest nimic semnificativ.

Unii comunicatori au devenit propagandiști. Dacă le dai un subiect și le sugerezi direcția pe care să meargă, construiesc mesajul și te duc în acea direcție. Am observat că sunt extrem de agresivi, căci rostogolesc modele din pandemie, sugerând că societatea trebuie să se îndrepte spre epidemie. Ei așteaptă cu înfrigurare să se zică despre epidemie, pentru că numai așa, au materiale cu care să înspăimânte lumea. 

Trist este și faptul că specialiștii din medicină nu le retează macaronul, să-i trezească la realitate. Dacă acei comunicatori aveau ceva în capetele lor, cu siguranță nu se înhămau la căruța propagandei deșănțate din televiziuni, unde nu principiul divide et impera funcționează, ci principiul terret et dominatur este vital.

În opinia mea, propagandiștii sunt comunicatori ratați, din moment ce aplică scheme simplificate, predictibile și primitive de construire a mesajelor, sugerând prin întrebări direcția răspunsului, iar când interlocutorul are o cu totul altă abordare, propagandiștii operează tăieri ale mesajelor. Îmi aduc aminte că un post Tv își trimisese propagandiștii la Palatul Pionierilor la centrul de vaccinare. Tocmai făcusem al III-lea vaccin. La ieșire m-a întrebat cineva de ce ,-am vaccinat, iar eu am răspuns că l-am făcut să scap de grijă. Se aștepta la o frază pompoasă, la ceva ce propagandista avea deja în mintea ei. Neprimind răspunsul așteptat, a căutat pe altcineva. Am urmărit să văd dacă zisele mele au fost date pe post. Nu au fost date, căci ceea ce am spus nu se încadra în politica postului, iar eu nu slujeam propagandei.

Cred că noii propagandiști ar trebui să învețe din experiența propagandiștilor de dinainte de 1989, căci în vremurile acelea, propagandiștii mergeau în rândul maselor, nu aveau servicii de birou pe Calea Victoriei, căci popor este și în București, dar mai cu seamă la firul ierbii și la coada vacii și acolo musai trebuie să ajungă mesajele dacă cineva vrea votul oamenilor de rând.



(04 ianuarie 2022)

Carnetul agitatorului, nr. 8 din august 1961

Nu aș fi scris niciodată despre un Carnet al agitatorului publicat în anul 1961 dacă nu aș fi fost pus în situația:
- să identific faptul că și atunci ca și acum se folosește limba de lemn, ușor adaptată,
- să fiu pus în situația de a înlocui doar acronime și nume proprii, pentru a veni în ziua de azi,
- de a constata că istoria se repetă, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru.

Ceea ce se numea cândva agitator, acum poartă numele de comunicator, rolul lor fiind identic, pentru că fiecare partid are rolul de a duce în mase politica pe care o promovează, venind cu exemplificări pe înțelesul maselor de cetățeni, nu pentru a-i convinge că ceea ce se întâmplă este bine, ci pentru a-i manipula în direcția dorită de partid.

Carnetul agitatorului la care voi face referire are 61 de pagini, conține 10 articole echilibrate ca dimensiune. Textele sunt foarte clare, curgătoare, simple, fără neologisme, cu fraze formate din propoziții scurte, construite după regulile textelor cu destinatar direct.

Dacă avem curiozitatea să luăm buletinele de știri de azi, textele prezentate de reporterii de teren de acum, vom constata că în cei peste 60 de ani care s-au scurs de la tipărirea carnetului de agitator pe care l=-am analizat, nu s-au înregistrat evoluții notabile, ba din contră, s-a bătut pasul pe loc.

Ar fi o mică diferență totuși. În Carnetul agitatorului pe care îl analizez verbele sunt fie la timpul trecut, fie la timpul prezent, în timp ce politicienii noștri care se cred și comunicatori, în lipsa realizărilor concrete, folosesc verbele la viitor, pentru a face promisiuni.

Acum agitatorul este un element negativ în societate, căci el răspândește idei reprobabile, pe care societatea le respinge. Echivalentul de azi al agitatorului de ieri este comunicatorul venit de la partid, dar și jurnaliști aflați în sold unor politicieni sau partide.



(05 decembrie 2022)

Unii chiar nu știu să explice

Urmărind emisiunile canalelor de știri nu am înțeles nimic. Nu este clar care sunt restricțiile care au fost adoptate și de când se aplică.

Se vorbește despre controalele care se fac acum pe străzi, dar sunt prezentate imagini de azi noapte. Pe un post se spune ceva despre ora 22,00 iar pe un alt post se vorbește despre ora 20,00 când trebuie să arătăm declarația pe proprie răspundere.

Inexistența mesajelor unice care trebuie pur și simplu citite și nu interpretate, a generat nenumărate confuzii.

Era important să se spună:

- restricțiile intră în vigoare din ziua X ora Y,

- începând cu ora ZZ,ZZ se circulă numai cu declarație pe proprie răspundere,

- magazinele se închid la ora ȚȚ,ȚȚ.

Nu cred că era o mare filosofie să nu fie lăsați toți amatorii să trăncănească tot felul de ciudățenii ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Mai mult, CNA ar trebui să sancționeze cu amendă de 100.000 lei, fără drept la contestație postul Tv care prezintă imagini de arhivă fără să specifice acest lucru. De multe ori sunt prezentate imagini cu accidente sau incendii și să dă senzația că sunt de la fața locului. De fapt sunt imagini de arhivă, dar postul vrea să dea senzația falsă că deja este acolo la fața locului, manipulând grosier și fără nerușinare.

Morală: unora le place să trăncănească pe bani mulți.

(28 martie 2021)

Klaus IOHANNIS pentru al doilea mandat

În diferite medii se vorbește că președintele Klaus IOHANNIS a început să se gândească la al doilea mandat. Acest aspect mi se pare că trebuie văzut altfel, din moment ce încî de la preluarea mandatului său Klaus IOHANNIS a vorbit de un proiect dețară pentru 10 ani, adică două mandate. Deci, rezultă, că în acele medii cu totul altfel trebuie pusă problema.

Președintele Klaus IOHANNIS dezvoltă exact acele acțiuni care se înscriu în proiectul său de țară, pas cu pas, așa cum a anunțat și de la care nu se abate niciun milimetru. Este important ca analiștii politici, dealtfel, cam neprofesioniști, să vadă mult mai în adâncime demersurile sale. Ei sunt obișnuiți cu discursuri zgomotoase, suculente, colorate și găunoase, esențele fiindu-le străine și pe care le tratează doar ca pe tăceri sau pauze prelungite. Ei trebuie să înțeleagă cî și marii actori numai printr-un cuvând rostit răstoarnă o întreagă piesă. dau exemplu pe George RANETTI care din întreaga operă a rămas cu zicerea către I.L. Caragiale, nu momente, mastre, ci monumente, opera sa fiind pusă între paranteze.

Trebuie spus că președintele este foarte atent cu ceea ce face și totul este gândit ca:

- apariții publice;

- dialoguri cu ziariștii;

- discursuri;

- filme difuzate;

- aprecieri făcute;

- vocabular utilizat;

- nivel al detalierii;

- oportunitate;

- intensitate.

Oricât se străduiesc cei de pe margini, este destul de greu dacă nu imposibil să găsească minusuri sau discontinuități în abordări pe oricare dintre domeniile luate în discuție. Consider că analiștii politici dâmbovițeni ar trebui:

- să studieze proiectul președintelui Klaus IOHANNIS;

- să identifice etapele proiectului președintelui Klaus IOHANNIS;

- să stabilească punctul din proiect în care se află președintele Klaus IOHANNIS;

- să prevadă următorul pas  care îl va face președintele Klaus IOHANNIS;

- să se raporteze la întreaga traiectorie pe care și-a propus so parcurgă prezidentul.

Orice altă abordare este incompletă și infertilă ca finalitate, care îi va conduce pe analiști la concluzii eronate, exact ceea ce se întâmplă acum cu o frecvență demnă de alte cauze mult mai interesante. Nu vreau să-i iau la bani mărunți nici pe patriarhul jurnalisticii, nici pe încruntatul ziaristicii și nici pe gureșul geoglobalistic că este pierdere de timp și am alte lucruri de făcut, cu mult mai interesante.

(24 aprilie 2017)

Comunicatorii PNL și răul făcut de ei

Să nu credem că PNL a angajat niște specialiști în comunicare. Nu. PNL și-a trimis la televiziuni, la posturi de radio și la jurnale care au televiziuni pe internet proprii comunicatori, deputați, senatori sau oameni din conducere. Unii dintre ei, talentați, cu cultură solidă și-au făcut datoria foarte bine. Alții, din contră, luați de valul propriei suficiențe, fără arta discursului, fără a stăpânii argumente solide și fără a face construcții logice infailibile, au debitat lucruri care nu trebuiau spuse și au pus în situații delicate partidul, nu pe ei, căci oricum ei nu contau.

M-a deranjat foarte mult, cum acei comunicatori foarte slabi se ascundeau după pulpana partidului spunând ceva de felul: din punctul meu de vedere, dar și cel al Partidului Național Liberal, nemaicontenind cu construcțiile lor subțiri și prost construite.

Îmi doream ca Adriana Săftoiu să apară și mai des, să vorbească și să clarifice, pentru că este un comunicator desăvârșit. Teodor Atanasiu, cu vorba lui rară și apăsată a venit întotdeauna cu argumente, cu poziții și a ieșit de fiecare dată din clinciurile create de jurnaliști experimentați a căror meserie este de a provoca discuții lipsite de confort. N-am să înțeleg cum Costica Canacheu devenise comunicator, când avea abordări dintre cele mai nefericite pe orice problemă, oscilând și nefiind consecvent. Nici Ionuţ Stroe nu a fost strălucitor căci suficiența din el era dominantă. Un comunicator nu ține niciodată capul cam dus pe spate pentru a marca disprețul fațî de toți cei din jurul său. Nici frazele lui nu au fost bine structurate, marcând șabloane nenumărate care lăsau să se înțeleagă că el știe mult prea multe și muritorilor nu le va spune nimic, pentru că aceștia nu merită și nu-l merită nici pe el. Nici Alina Gorghiu nu a fost bun comunicator, dacă o compar cu Lucian Isar, care dacă se canaliza pe problemele PNL și nu pe BNR, ar fi adus servicii cu mult mai importante partidului decât doamna sa. Acum că nu mai contează asupra scorului, trimiterea lui Mircea Dolha la televiziuni se înscrie în linia lucrurilor rele pe care le-a făcut conducerea acestui partid. Omul are un stil de o incoerență rară, nerăspunzând direct la nicio întrebare pusă. El are niște argumente atât de slabe încât pe lângă faptul că se pune el însuși în situații dificile, face mari desercicii unui partid care și așa este într-o situație grea. Nici cel care a fost ministru la sănătate nu are culoare în discurs și încercările de a impune un fel de superioritate stranie, marchează ieșiri lamentabile din decor. Cred că Andreea Paul, dacă n-ar fi supărată, cu verbul ei, ar aduce cu mult mai multe plusuri discursului din PNL. Raluca Turcan, devenită președinte interimar, are și ea verb, cu calmul ei funciar are toate șansele să comunice cu mult mai bine decîât niște inși șterși și fără idei. Deci, comunicatorul șef, care este am înțeles Adriana Săftoiu, să facă urgent o evaluare și să-i instruiască pe toți care merg în televiziuni. Ea are acestă capacitate pentru că s-au văzut rezultatele muncii ei de trainer pe comunicare în noiembrie 2014 și a fost bine.
Comunicatorii PNL și răul făcut de ei s-a văzut, dar nu trebuie doar constatat, ci trebuie acționat, ca lucrurile nepotrivite să nu se repete și percepția să fie pe măsura obiectivelor pe care acest partid și le va stabili. Ar cam trebui ca unii dintre comunicatori să schimbe subțirimea limbajului, cu argumente mult mai logice și mai solide. Ei trebuie să arate cât de bun e PNL, nu cât de rele sunt celelalte partide.

(13 decembrie 2016)

Erori de comunicare în campania electorală

Pe zi ce trece apar și mai pregnant erorile care sunt făcute involuntar de către comunicatorii din campania electorală, fie că sunt:

- președinți de partide,

- membri marcanți,

- parlamentari,

- simplii guralivi.

În primul rând, mesajele lor au la bază demonstrațiile făcute cu obstinație pe cât de răi sunt adversarii, care sunt defectele acestora și cât de mult rău au făcut ei. Cred că a spune cât de răi sunt adversarii nu demonstrează implicit cât de bun este cel care vorbește și partidul său. În opinia mea, orice demonstrație trebuie să se bazeze pe argumente proprii, iar auditorul este cel care hotărăște să se poziționeze de o parte sau de alta a baricadei. Cine se adresează propriilor membri de partid încercând să-i radicalizeze, face o mare eroare, pentru că cei veniți la un miting sau la o reuniune sau la un congres, sunt deja radicalizati, efortul fiind superfluu.

În al doilea rând, comunicarea trebuie să se facă fără prea multe cifre sau mai exact fără a indica numere cu precizie în exces. În loc să se spună că nu știu ce indicator a crescut cu 13,79% se va spune ceva de felul: cutare chestie a depășit nivelul critic cu 14%, punct. A îmbâcsi un discurs cu cârnați de cifre este ultimul lucru pe care trebuie să-l facă un politician care vrea să exprime o ideie. El trebuie ca în loc de ăn tabel să pună pe ecran un grafic cu două curbe, una reală și nasoală și una cu ceea ce se va întâmpla dacă programul lor se va implementa, adică numai lapte și miere va curge, așa cum se deduce din puhoil de minciunele propagandistice.

În al treilea rând, intarea în coliziune a unuia neexperimentat cu unul care a fost ministru sau ceva important și a lucrat efectiv în domeniul, va duce mesajul către aspecte care inevitabil se termină prost pentru cel novice. Politețea este ceva rar în politică, dar ignoranța se taxează foarte dur, pentru că asemeni unui examen în care profesorul insistă exact pe ceea ce nu știe studentul pentru a-l lăsa restanțier, tot așa se întâmplă cînd adversarul a identificat nisipurile mișcătoare la interlocutor.

În al patrulea rând, vorbitul din cărți trebuie evitat cât mai mult pentru că teoriile sunt cunoscute de toată lumea, în timp ce practica arată că pe Dâmbovița multe dintre lucruri sunt atipice. Toată lumea vorbește din cărți că infrastructura este o prioritate, numai că practic, în 2017 nu s-a dat în folosință niciun km de autostradă. Toți miniștri au elaborat master-planuri de-a dreptul perfecte, doar că autostrăzile lipsesc du desăvărșire că 800km la 20 de milioane, nu înseamnă fix nimic.

În al cincilea rînd, a face comparații sau a justifica lucruri nasoale făcute în trecut este de evitat și nu este niciun act de vitejie ceea ce s-a întâmplat în 6 mai 2010, eveniment pe care eu îl consider eroare majoră, de neiertat și evitabilă 100%, în niciun caz nu trebuie tratat ca măsură necesară, obligatorie și benefică. Și un bebe de 7 luni printr-un scâncet corect decodat ar fi oferit o soluție mai inteligentă. Și iar mă gândesc la pictura lui Agnolo di Cosimo pe față și pe verso de la galeriile Uffizi. 

În al șaselea rând, revenirile pe teme care sunt avantajoase, dar care sunt epuizate și s-a făcut trecerea în mod clar de către moderator spre altceva, arată neînțelegerea firului întregului demers, iar atunci când cei din jur sau chiar moderatorul îl invită pe comunicator să schimbe placa, este rău și aruncă o umbră nasoală asupra a tot ceea ce acesta a construit, dacă a construit ceva.

În al șaptelea rând, a comunica înseamnă a vorbi cu cineva sau cu mai multe persoane, ceea ce ănseamnă că nu este în niciun caz vorba de un monolog al surzilor. De aceea, este o gravă eroare de comuncare a fi întrebat ceva, iar comunicatorul să vorbească despre altceva, adică să ocolească răspunsul real, atunci când în mintea lui, aia câtă există, crede că i s-a întins o capcană. Politicienii stupuzi au în cartea lor de muncă să nu răspundă niciodată la întrebarea pusă, dar să folosească texte din fișa postului, în care stau scrise numai bazaconii.

Mai sunt și alte erori pe care le fac comunicatorii dar le enumăr numai, adică:

- mint cu nerușinare;

- contrazic pe toată lumea;

- ne cred proști pe noi care îi urmărim;

- cred că oamenii nu au memorie și nici logică;

- vorbesc de sus, deși sunt modești rău de tot.
Partidele noi, aici mă refer la USR, au posibilitatea, deci are posibilitatea să definească un cadru de comunicare, altfel decât o fac adversarii care deja au ticuri, reflexe și procesul este pierdut de sub control. Cu mesaje clare, lucrând direct cu materialul clientului, deja USR are șansa de a se evidenția ca entitate care nu are nimic în comun cu ceilalți competitori, fiind ca un produs nou, pus în vitrină, pe care oamenii îl privesc, intră văd despre ce este vorba. Pasul următor, votul depinde de cât de convingătoare este comunicarea. La USR nu trebuie nimeni să demonstreze că negru, adică trecutul,  este alb tot ca trecut și va fi roz în viitor.

Oricum, de o săptămână contabilizez calitatea comunicării din spațiul public și am epuizat batistele mele ZEWA de unică folosință și parfumate îmbibându-le de lacrimi, nu de pl,âns, ci de râs, căci o calitate de comunicare mai comică și mai lipsită de rafinament n-am văzut de parcă pe 11 decembrie n-ar fi alegeri și nimeni nu dorește să fie votat. Trist, e foarte trist, deși abonamentul la Tv costă și pentru acest lucru, vreau show, vreau spectacol, dar nici prea multă comedie, că tot ce-i mult nu-i bun și face rău la fiere.

(03 noiembrie 2016)

Comunicatorii si evaluarea lor

Pentru a evalua comunicatorii trebuie spuse de la inceput care sunt regulile si conventiile. Deci:

• se dau note le la 1 la 10 dar numai numere intregi;
• totul se lasa la aprecierea evaluatorului;
• daca nivelul e cel mai scazut se da nota 1;
• daca nivelul este cel mai ridicat se da nota 10;
• se calculeaza media;
• este de preferat ca aceeasi exigenta sa fie operata la toti comunicatorii.

Caracteristicile care se iau in considerare sunt:
- simplitatea discursului ceea ce inseamna ca tot ceea ce se spune sa fie pe inteles, sa nu faca referiri la lucruri cunoscute sau spuse deja, sa nu se utilizeze metafore, parabole sau vreun dicton latin sau un fragment dintr-un poet;
- naturaletea vocabularului, in ideia de a nu folosi neologisme sau asocieri de cuvinte care conduc la abordari de neinteles; exista si situatii in care se folosesc cuvinte care aun un sens si comunicatorul le confunda cu altele asemanatoare care au o cu totul alta semnificatie.
- complexitatea discursului, care se vede direct prin lungimea frazelor, prin modul in care se ajunge la raspuns dupa ce se dau tot felul de explicatii;
- modul direct de a raspunde unii comunicatori spunand lucrurilor pe nume verde-n fata, altii folosesc jumatati de adevar, altii mint sau deturneaza subiectul daca nu le convin, cautand sa imbrobodeasca pe cetatean;
- repetitivitatea raspunsurilor care se potrivesc la orice intrebare si care transforma dialogul intr-o chestie de-a dreptul plictisitoare intrucat la intrebari foarte diferite, raspunsurile devin previzibile;
- nivelul de agresivitate dat de ideia de a contrazice, de a intrerupe, de a bloca si mai ales de a brusca chiar pe moderator sau de a ameninta cu plecarea din emisiune sau cu inchiderea telefonului;
- gradul de suprapunere peste partenerii de platou cu incercarea de a acoperi ceea ce zice colegul, mai ales daca sunt lucruri care nu convin;
- elementele de noutate aduse in problematica abordata, prin indicarea de documente necunoscute, prin lansarea de ipoteze noi sau halucinante, prin sustinerea unor afirmatii cu probe sau prin induicarea de probe indirecte;
- capacitatea de a recunoaste eroarea facuta printr-o argumentatie eronata;
- modul de prezentare ca ]mbracaminte sau infatisare;
- gestica utilizata in timpul prezentarii;
- diversitatea argumentelor data de fiecare context in parte ca modalitate logica de a duce raspunsul gradat de la un punct spre final;
- derularea logicii bazate pe amenintari directe sau voalate.
Pentru un politician anume, a carui frecventa de aparitie pe micile ecrane este prea mare evaluarile sunt:

Caracteristica	Politician TB
simplitatea discursului	9
naturaletea vocabularului	8
complexitatea discursului	9
modul direct	10
repetitivitatea raspunsurilor	7
nivelul de agresivitate	7
gradul de suprapunere	6
elementele de noutate	10
capacitatea de a recunoaste	8
modul de prezentare	9
gestica	9
diversitatea argumentelor	9
derularea logicii	6
TOTAL	107
MEDIA	8,23

ceea ce inseamna ca are un nivel de comunicare bun. Daca media apartine intervalului ( 7,82; 9,12] inseamna comunicator bun. Daca media este > decat 9,12 comunicatorul este foarte bun. Daca media < decat 7,83 comunicatorul TREBUIE inlocuit urgent.

(31 octombrie 2016)

USR: atenție la comunicatori!

Va începe în curând campania electorală pe față cum se zice, adică nu ceva indirect ca acum, ci se dă startul și bum, bum, se pun toate tunurile de către toți competitorii pe toți competitorii, uneori, din greșeală, chiar pe ei înșiși.

Un rol deosebit revin comunicatorilor care trebuie să ofere electoratului texte:

• clare;
• concise;
• simple;
• directe;
• oneste;
• precise;
• pozitive;
• respectuase;
• așteptate.

Înseamnă că dacă un partid tânăr cum este USR își alege comunicatori tineri, aceștia trebuie să vină:

• fără ticuri;
• fără reăetări în text;
• fără expresii aiuritoare;
• cu haine normale;
• cu coafură civilizată;
• neopulenți;
• fără defecte în vorbire;
• cu timbrul vocii care nu enervează;
• prietenoși cu telespectatorul;
• să nu citească răspunsurile;
• să fie spontani;
• să aibă umor când trebuie.

Cunoscând comunicatorii celorlalte partide, USR trebuie să-și antreneze comunicatorii proprii astfel încât aceștia să aibă dezvoltate acele abilități care să le permită să se impună. Comunicatorii, să le zicem clasici, au răspunsuri ce se repetă la întrebări puse de mai multe ori. Noii comunicatori ai USR trebuie astfel aqntrenați încât la acele răspunsuri să aibă fie completări, fie noi întrebări care să-i scoată din mână pe cei care și-au făcut o paletă de răspunsuri la o paletă de întrebări și o dau în bâlbă atunci când sunt confruntați cu elemente de noutate. USR are avantajul că tinerii au capacitatea de a se adapta foarte mare, nefiind bântuiți de suficiența dinozaurilor care vor să fie și oameni politici și comunicatori, știut fiind faătul că a fi comunicator e o meserie așa cum e meseria de strungar sau de medic sau de avocat. Adică, este meseria care se învață nu se deprinde peste noapte.

Consider că la USR e necesar ca la compartimentul de comunicare să se facă selecții când sunt trimiși oameni la întâlniri dar să se facă evaluări după ce s-au produs evenimentele pentru a se opera corecții și pentru a fi ierarhizați comunicatorii. Fraze precum:

• toți suntem buni, deci mergem înainte,
• ultimul, dar nu în ultimul rând,
• analizele le lăsăm pentru după

nu au ce căuta în această perioadă, pentru că ele diluează și anihilează competiția dintre comunicatori, distrugând calitatea întregului proces.
Ieri pe la prânz pe TVR 1 era o discuție și o tânără de la nu știu ce formațiune politică atunci când vorbea avea niște mișcări lae întregului corp. Ea avea și o coadă împletită care era cam fixă pe creștetul capului și stătea țeapănă acolo ușor înclinaqtă. Ceea ce spunea era destul de interesant, vocea era plăcută, numai că atenția mea a fost sustrasă de două elemente care nu aveau nicio legătură cu comunicarea. Cu un alt prilej, am văzut un comunicator care când vorbea răsucea un creion și mâinile lui erau în prim-plan. O comunicatoare gureșă cu un alt prilej intra aiurea peste interlocuror, lăsând o impresie deplorabilă mai ales prin faptul că la două vorbe zicea ceva de genul: noi partidul... care am... lovind în corupți, ca a doua zi unul de-ai ei să fie săltat de DNA și scos din politică un-doi.

(31 octombrie)