1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Gheorghe POGEA

Rămâne antologică seria de mirpări ale lui Radu BERCEANU la auzul chestiilor de-a dreptul fanteziste pe care Gheorghe POGEA le debita pentru a face valuri pentru o barcă aflată pe uscat. 
Gheorghe POGEA vorbea despre o diferență de 488 milioane de euro...
Gheorghe POGEA vorbea despre ultima tragere din 31.12.2014...
Gheorghe POGEA vorbea de sute de km de autostradă care se vor construi cât ai bate din palme.
Gheorghe POGEA a absolvit Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor metalurgie din cadrul Institutului Politehnic București promoția 1981.
Gheorghe POGEA m-a dezamăgit că fără a avea studii de specialitate la bază, a ocupat postul de ministru al finanțelor.

Gheorghe POGEA m-a dezamăgit că se laudă cu cursuri făcute pe la școli  precum Ecole Superieure de Commerce Marseille-Provence, care nu figurează în ierarhizarea universităților din această lume, unde se află peste 2.100 de universități și unde universitățile românești sunt poziționate pe locuri între 1.100 și 1.200.

Gheorghe POGEA m-a dezamăgit că nu și-a publicat foaia matricolă să văd și eu cât de bun student a fost la Politehnică.

Gheorghe POGEA m-a dezamăgit că nu a reformat finanțele din Ro, deși partidul lui avea puterea s-o facă.

Gheorghe POGEA m-a dezamăgit că pe pozițiile pe care s-a situat nu a lăsat în urmă nimic, ci s-a pierdut în nimicuri cotidiene, căci nu a avut o strategie de urmat și s-a lăsat dus de val, cu probleme mărunte de zi cu zi, căci nefiind finanțist, nici nu avea cum să simtă ceea ce se întâmplă acolo la minister și a văzut totul din avion, fără implicare de profesionist autentic.

(04 august 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Radu BERCEANU

Radu BERCEANU este un politician ajuns acum la vârsta de 69 de ani, politician care a știut exact care este momentul la care să se tragă în planul al V-lea al vieții politice. Cei care s-au încăpățânat să rămână în lumina reflectoarelor au acum mari bătăi de cap.
Nu mă apuvc acum să scriu despre realizările lui Radu BERCEANU, ca ministru al transporturilor, căci nu are așa ceva.
Nu există o autostradă construită de Radu BERCEANU.
Nu există un tronson de cale ferată construit de Radu BERCEANU.
Nu există un pod construit de Radu BERCEANU.
Deci, Radu BERCEANU nu a lăsat nimic în urma lui și acest lucru m-a dezamăgit. Se zice că în tinerețe se ocupa de un cerc de aeromodele cu pionierii, ceea ce m-a dus cu gândul că este un tip inteligent. Nu a dovedit niciuna dintre calitățile care-l recomandau ca ministru al transporturilor.
Radu BERCEANU nu a făcut nicio reformă în transporturi, neavând o strategie și de aceea nu se vede nimic în urma lui.

Mi-a plăcut mutra făcută de Radu BERCEANU când în 2009 ministrul finanțelor Gheorghe POGEA anunța sume fabuloase pentru lucrări gigantice, care nu s-au efectuat niciodată.

(01 iulie 2022) 

Campanii, manipulări și etc...

Augustin LAZĂR, cel care încă mai îndeplinește funcția de procuror general al Ro și-a depus dosarul pentru un nou mandat. Frumos. Numai că, acum s-a trezit lumea să-și dea seama că Augustin LAZĂR a fost torționar în 1982, iar ca dovadă este arătat u n proces verbal în care i se respingea liberarea condiționată lui Iulius FILIP, marele dizident, unul dintre autenticii dizidenți ai regimului comunist de la noi. 

Îmi amintesc de Radu BERCEANU care pentru prima dată a folosit sintagma sânge în instalație. Contextul era unul, dar aici se potrivește de minune pentru toți cei care au făcut politică în ultimii 30 de ani în spațiul nostru cel mioritic.

La noi s-a lucrat cu jumătate de măsură în toate. S-au făcut legiu submediocre, cu jumătate de măsură. Și Constituția este tot o construcție mediocră, căci a vrut să împace și capra și varza. m-am mai ocupat eu de acest text, dar acum, din cauza acestor construcții de o mediocritate desăvârșită, ne trezim că trebuie aruncate toate zoaiele pământului în capul lui  Augustin LAZĂR. Legea cu colaboratorii securității este o lege slabă. Dacă se tăia pisica în două în 1990, cu siguranță că societatea românească ar fi arătat altfel.

Acum toată lumea își dă cu părerea. Societatea a evoluat exact după legile și procedurile definite de această clasă politică submediocră. 

Să nu creadă nimeni că înainte de 1989 geniile se pogorâseră pe meleagurile cele mioritice și era totul roz. Faptul că au existat Nicolae și Elena CEAUȘESCU se datorează spiritului nostru al tuturora, căci numai cei născuți după 1991 nu i-au aplaudat și nu le-au recitat ode celor doi. Cred că și embrionii în burticile mămucelor lor prin 1990 recitaseră versuri omagiale.

Pe fundalul acestei stări de fapt, lucrând cu jumătăți de măsură ajungem doar să arătăm cu degetul, doar să facem isterie de grup și nimic altceva. Curățenie nu s-a făcut în 1990, curățenie nu se va face nici acum. Acum cu Augustin LAZĂR este doar o fumigenă și dacă-i reproșez ceva acestuia este legat doar de faptul că nu și-a rezolvat problema cu dantura. Îl cred, că și mie, ca oricărui bărbat care se respectă, îmi este frică de dentist. Sunt sigur că peste trei zile problema Augustin LAZĂR va fi închisă, căci în zona media, o știre ține capul de afiș foarte puțin timp. Rating-ul nu se face pisând la nesfârșit un subiect, oricât de suculent ar fi el. Între problema Augustin LAZĂR și un jaf, peste două zile, din punct de vedere al saturației informaționale, jaful va urca în top. 

Mai mult, apariția acelorași moace care vorbesc despre cazul Augustin LAZĂR, întorcând pe toate fețele problema, fără a aduce noi și noi dovezi, contribuie la creșterea ritmului uzurii morale a informațiilor despre acest caz.

Probabil, vor trebui aprofundate studiile genetice pe Dâmbovița să se identifice acele elemente din matricea noastră care duce spre violență, răutate și tortură, căci educatoarele care au lipit gura copilașilor cu bandă adezivă, părinții care-i bat copiii, milițianul violator, cu toții fac parte dintr-un ansamblu de torționari care se  perpetuează peste veac.

Am mai zis: în Constituție nu apare niciodată cuvântul onoare și asta spune totul.

(05 aprilie 2019)

365 împotriva României: Radu BERCEANU de la UFO la asfaltul benefic

Radu BERCEANU a fost înainte de 1989 un om cu preocupări speciale în chestii de construcție a avioanelor. După 1989 membru al PD fiind s-a remarcat. A urcat în partid ajungând și ministru al transporturilor. A făcut el ceva promisiuni. Dar este proverbială secvența în care Radu BERCEANU îl privea pe ministrul de finanțe care bătea câmpii vorbind despre planuri mărețe ce includeau parcă 800 km de autostradă cum că s-ar face de către guvernul lui Emil BOC, știut fiind faptul că boss-ul cel mare detesta autostrăzile. Privirea lui Radu BERCEANU spunea marele adevăr. Adică, nu se va face nimic.

Așa cum se ocupa el pe la Craiova cu aeroplanele și cu pionierii, ca specialist, eu mi-l și închipuiam adormind pe cei mici cu povești despre UFO, căci radu BERCEANU era totuși absolvent al unei facultăți grele, unde se intra numai dacă erai băiat deștept și cu știință de matematică adevărată. Ca ministru al transporturilor, asfaltul mai mult nepus decât cel pus pe colo și pe colo, zic eu că i-a fost benefic lui Radu BERCEANU. Nu am o explicație de ce s-a dat la fund, dar cred că acum cu revigorarea echipei lui Vasile BLAGA va fi și el reactivat, căci o nouă invitație la un mic dejun după alegerile din iarna lui 2019 se va impune ca să.

Păcat că nu e folosită inteligența lui Radu BERCEANU, căci oricum el ar da clase multe unora care tot ingineri își zic din PNL sau de oriunde, unii chiar repetenți aflându-se cumva.

(25 iulie 2018)

Sistemul educațional și suplinitorii

Disprețul arătat de comuniști față de cei care nu produc șuruburi, șaibe, piulițe, cârnați, haine, drumuri, porumb, sfeclă și tot ce înseamnă bunuri materiale, a continuat și după 1990. Numai acest lucru explică starea jalnică a salariilor din învățământ și prigoana îndreptată asupra cercetătorilor științifici care a condus la decimarea a tot ce înseamnă gândire românească autentică și laboratoare. Institutul Cantacuzino este exemplul edificator și consecințele pe termen scurt, mediu, dar mai ales pe termen lung se văd și se vor simți în toată amploarea datorită lipsei vaccinurilor și presiunea exercitată pe bugetul sătre importatori.

Salariile mizere din educație au aut drept consecințe:

- depopularea sistemului de cadre didactice valoroase, cu grade didactice și cu talent pedagogic;

- neatractivitatea manifestată de tinerii absolvenți pentru poziția de profesor de liceu sau de generală;

- intrarea în sistem a celor pentru care munca în domeniile lor de calificare era mult prea grea;

- producerea de completări accidentale cu persoane ce nu au nimic cu educația elevilor;

- creșterea gradului de neomogenitate a celor ce alcătuiesc corpul de cadre didactice;

- orientarea spre slabă calificare pe perioada de activitate a celor care se vor a fi profesori;

- relaxarea criteriilor de evaluare în promovări și de sancționare a actelor de indisciplină;

- predarea de lecții memorate din lipsa înțelegerii a celor expuse de cel care expune.

Examenele de titularizare, examenele de grade și ocolirea acestora prin doctorate în condiții de mediocritate au reflectări dintre cele mai bizare. Faptul că ponderea suplinitorilor a crescut an de an, faptul că notele de doi, de trei sau de patru a celor care concurează spre a fi titularizati sunt alarmant de numeroase, au explicație fundamentală lipsa de atractivitate a salariilor din învățământ. Un suplinitor este de regulă:

- un absolvent de o specialitate care merge să ocupe un post din alt domeniu;

- o persoană care nu a reușit la examenul de titularizare luând o medie ridicolă;

- doar absolvent de studii liceale, care dorește un loc călduț;

- un cadru didactic de calitate care reintră în sistem după o absență îndelungată;

- persoane care din motive personale obiective nu au participat la titularizări;

- cineva care are la bază relații și care dorește să lucreze în unități de renume, deși.

Cunosc situații în care sunt profesori exigenți, celebri, infatuați, care prin facultate nu au strălucit câtuși de puțin, dar sunt și titulari și sunt și încununați cu laurii gradelor didactice, prin și de. Nu aceasta este problema azi, ci necesitatea de a se face o analiză la rece și de a se răspunde la întrebarea de ce?, pentru că numai identificând cauzele lăuntrice ale dezastrului se vor găsi și soluții realiste de rezolvare. Este cert că problema suplinitorilor va fi tot timpul o problemă generată de:

- dinamica structurii programelor de învățământ;

- fluctuațiile care se manifestă la nivelul numărului de elevi;

- imposibilității de a prognoza pe termen mediu cu eroare zero a necesarului de resurse.

Totuși, dacă se vor lua măsurile necesare, din care creșterea salariului dascălilor cam de 5-10 ori pentru a le aduce la nivelul parlamentarilor, este una necesară, decentă și realistă, atunci și criteriile de calitate vor funcționa. Dacă se va menține bălăceala în mocirlă cu toți profesorii plătiți la fel de prost, clar că și acum și peste 5 ani și peste 10 ani și peste 1.000 de ani tot în termenii de azi se va pune problema suplinitorilor. La un salariu de 10.000 lei pentru un învățător și ștacheta trebuie să fie foarte sus. dacă acela va lipi cu bandă adezivă gura elevului sau dacă va fi slab, sancțiunile să fie drastice, încât cel mult să  lucreze ca săpător de șanțuri, evident, lucrurile vor sta cu totul altfel. Așa cum în justiție pensia de serviciu este un stimulent special, în educație, tot la aceleași cote, acesta va fi motor sigur de dezvoltare. Trebuie doar ca cineva să ia inițiativa, fără a uita că banii sunt doar o convenție. Nimeni nu este plătit înainte de a presta munca și se știe că masa banilor trebuie să fie egală cu masa bunurilor existente și a serviciilor prestate. E nevoie doar de un pix și de sânge în instalație cum bine zicea celebrul și olteanul Radu Berceanu.

(16 martie 2017)