Să nu uiți, Darie! Nu, mamă, n-am să uit.

Îmi aduc aminte de romanul lui Zaharia STANCU intitulat DESCULȚ, în care era un dialog, în care mama lui Darie, eroul principal, îi cerea să nu uite nimic, din ceea ce el a trăit, iar copilul îi garanta că nu va uita nimic. De fiecare dată când văd diferite materiale promoționale de campanie electorală pe care le colecționez și le iau la analiză peste ani, mă gândesc la ce a dis copilul Darie.

Textul din dreptul lui Victor PONTA este un text greșit, căci pune accent pe o imagine de un idilism infantil, deși acesta nu mai era nici președinte de partid mare, nici șef de guvern, care plecase într-un mod destul de nefiresc, printr- demisie trimisă pe e-mail. El s-a dorit locomotivă și n-a fost deloc așa.

Cea care a fost șefa peste dezvoltare la UE a dovedit că nu a fost în stare nici să pună umărul la construirea unui WC în propria-i țară, iar promisiunile deșarte și vagi induceau ideea că va face și va drege. Ea și Mihai TUDOSE au fost aleși în Parlamentul European. TUDOSE s-a întors în PSD. Și TUDOSE este un fost premier care nu s-a remarcat prin nimic. A demisionat și el.

este adevărat că e bine să ai o plajă de siguranță, dar să ai 33 de candidați, adică numărul de europarlamentari cât are drept România, este de-a dreptul bizar, căci Pro România era un partid nou înființat care s-a și văzut că nici nu a intrat în parlament la alegerile din toamna anului 2020.

Cu așa europarlamentari, așa rezultate...

Ana BLANDIANA: Povestiri fantastice

Știam că Ana BLANDIANA scrie și proză, dar nu am avut interes să citesc scrierile sale, căci de când am văzut că are rime de tipul zid - partid, m-am lămurit cum stau lucrurile, iar după 1989 am văzut că s-a văitat că regimul comunist a marginalizat-o, iar eu aveam volumul de versuri publicat în BPT în zeci de mii de exemplare cu un cuvânt înainte scris de Eugen SIMION parcă...

Mie îmi plac prozatorii care dacă le-ai citit o carte, când deschizi o altă carte identifici fără prea multă dificultate că este vorba de Liviu REBREANU, Marin PREDA, Zaharia STANCU, pentru că fiecare are stilul său. În cazul lui Ana BLANDIANA un asemenea stil este greu de definit. Fraza ei este lungă, aspră, iar conținutul nu are elemente spectaculoase, care să-l facă pe cititor, adică pe mine să zăbovească pe o pagină pentru a descifra lucruri mai dificile de pătruns.

Cartea Povestiri fantastice am primit-o cadou de la cineva cu gusturi rafinate, credeam eu și de aceea m-am pus pe citit. prima dezamăgire pe care am resimțit-o a fost aceea că multe dintre texte erau vechi, chiar foarte vechi, de prin 1977 sau din 1982, dar erau și câteva din secolul al XXI-lea. M-am chinuit să citesc cele 372 de pagini dar în capul meu este o învălmășeală de chestii. Probabil Ana BLANDIANA așa ceva și-a dorit să rămână în capul cititorilor ei. Cartea a apărut în anul 2016 la Editura HUMANITAS a lui Gabriel LIICEANU, acolo unde publică și scriitorul meu preferat Radu PARASCHIVESCU. Nu m-am încumetat să scriu despre carte până acum pentru că mai așteptam ceva. dacă am văzut că nu a mai apărut ceva la DIVERTA, la mine-n mahala, am zis că e timpul să scriu câteva rânduri. Totuși Ana BLANDIANA este poetă și nu orice poetă, ci una bună, de rezonanță. Ca prozatoare, nu.

(13 noiembrie 2022)

365 împotriva României: Zaharia STANCU un scriitor oarecare, dar influent

Mie, scriitorul Zaharia STANCU nu mi-a plăcut deloc. Și asta doar penteru că mprofesorii m-au chinuit cu romanul lui Desculț, roman ce avea nenumărate repetiții în construcția frazelor. În plus, se vedea că este o scriitură forțată, bolovănoasă și aridă.La un moment dat l-am comparat cu o carte de telefon pe care oricât ai citi-o tot nu ai cum s-o povestești. Așa și cu romanul acesta. Zaharia STANCU a mai scris și alte chestii. Chiar a scris și poezii, dar orice tentativă a mea de a citi versurile lui a eșuat lamentabil căci mă plictiseau. Zaharia STANCU era unul dintre scriitorii care au scris ceva a la realism socialist, adică ceva care zugrăvea în tușe groase lupta de clasă și arăta ce înseamnă exploatarea țăranului și cât de nasol era chiaburul sau moșierul. 

El a fost și președinte al Uniunii Scriitorilor, funcție prin care a facilitat tot felul de avantaje celor care publicau producții de un proletcultism atroce.

El ca autor, prin exemplul său, dar și prin funcția avută, a reușit performanța de a ține pe loc literatura. Chiar a avut și alocuțiuni în fața șefilor de partid, iar angajamentele luate au fost urmărite și încruntările sau sunetele sale scurte și apăsate erau semne clare că ceva este în neregulă, ceva din vers sau din proza prezentate nu vor fi pe placul partidului.

El este scriitorul care după ce a plecat din lumea celor vii a fost reevaluat de Eugen SIMION în volumul Scriitori români de azi, exact cum a făcut Traia BĂSESCU cu Gabriel OPREA, fiecare din alte considerente. Eugen SIMION din motive estetice, iar Traian BĂSESCU din interes practic.
Au circulat nenumărate chestii hazoase despre un om care se dorea serios, încruntat și decident.

(02 august 2018)