HOBBY: filatelia

Pentru unii filatelia este ceva determinant, dar pentru foarte mulți dintre noi, filatelia este un hobby. A face filatelie înseamnă:
- a avea un clasor pentru timbre,
- a dispune de o lupă destul de puternică,
- a realiza un minim de documentare despre timbre,
- a cumpăra timbre de la un magazin specializat,

- a învăța să manipulezi timbre fără a le distruge valoarea. 

Filatelia reprezintă o investiție făcută la tinerețe, pentru a o valorifica la maturitate și la bătrânețe, căci filatelia te scoate din multe încurcături. Cine grede că face filatelie prin a cumpăra plicuri de timvre obliterate ( șampilate) de câțiva lei, face o mare greșeală. Numai cine face investiții substanțiale va spera ca la vremea potrivită să obțină profituri adevărate.

Cine cumpărătimbre, trebuie să o facă în cunoștință de cauză.
Există tematici și colecționarii urmăresc să completeze colecțiile cu tot ceea ce apare pe tema aleasă.

Există timbre dedicate jocurilor olimpice. Mai exact, există emisiuni de timbre românești dedicate jocurilor olimpice. Un colecționar tenace, ca căuta să achiziționeze după catalog, toate timbrele care au fost tipărite și puse în circulație în România. Un colecționar ambițios, va căuta să achiziționeze timbrele care au fost puse în circulație în toată lumea pentru jocurile olimpice de la Atena din anul 2000.




(22 octombrie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria lu ' VIZITIU

Maria lu ' VIZITIU era una dintre finele noastre. Sora mea și fratele meu fuseseră nașii de cununie ai lui Maria și ai lui Gheorghe. 
M-a impresionat Maria lu ' VIZITIU că în ziua când am făcut pomană de șese săptămâni mamei, frații mei au chemat maim multă lume. Într-o cameră erau unii despre care nu am vorbe frumoasă să spun din moment ce după ce au băut mai mult au dat drumul la televizor să vadă meciul și au început să câte, iar despre cei din camera cealaltă unde era și fina Maria lu ' VIZITIU, am numai vorbe frumoase. Fina Maria lu ' VIZITIU și alți vecini de-ai noștri, unii dintre ei fiind tot fini de-ai mamei, au venit la pomană, s-au descălțat la intrare. S-au așezat la masă. Au primit mâncare, colivă și câte un pahar de vin. S-au închinat, s-au rugat pentru sufletul răposatei, au mâncat și apoi, în liniște au plecat care încotro.
Am stat eu de vorbă cu fina Maria lu ' VIZITIU  și i-am zis cine sunt. Și-a adus aminte de mine. Vorbea frumos despre mama și despre tata, căci ea îi respectase foarte mult pe părinții mei. M-a impresionat vorbele ei frumoase, izvorâte din suflet și naturalețea cu care vorbea. Parcă nu trecuseră peste 30 de ani de când eu eram plecat din Pitești și parcă mai ieri eram fiecare la casele noastre și nu ne demolase CEAUȘESCU casele, de am plecat fiecare spre alt bloc, după cum ne-au risipit vremurile și am rămas în bătaia cruntă a destinului făcut de mâna altor oamenii care credeau că vor moșteni lumea.

(02 aprilie 2023)

FILATELIA: prezentarea noilor apariții

În fiecare an ROMFILATELIA proiectează și tipărete serii de timbre dintre cele mai diferite, făcându-și simțită prezența în peisajul românesc cât mai mult posibil. Cu aceste prilejuri, sunt tipărite și pliante care marchează într-o splendidă grafică fiecare serie în parte, oferind și detaliile tehnice corespunzătoare. În acest fel, atât colecționarii de ocazie, cât și colecționarii profesioniști, găsesc suficiente elemente în aceste pliante, pentru a ști cum să se poziționeze, adică să stabilească numărul de serii pe care le achiziționează sau dacă achiziționează timbre din respectivele serii.

Pentru fiecare timbru se specifică valoarea, dimensiunea, conținutul și un mic istoric al monumentului de arhitectură sau detalii privind semnificația imaginii prezentate pe timbru.

Când am fost în anul 2017 să cumpăr timbre pentru nepoții mei, doamna de la magazinul filatelic din blocul turn de la Piața Palatului, mi-a oferit 5 pliante cu serii tipărite în acel an și care se referă la:

- simfonia lalelelor de la Pitești, 

- jocurile copilăriei,

- colecții de marcă,

- peisaje marine în pictură, 

- fructe de pădure.

Așa cum sunt alcătuite, aceste pliante au cu mult mai multă informație decât cea necesară pentru colecționarii de timbre, oferind detalii legate de semnificația fiecărui timbru. Cred că după citirea lor ieșim cu mult mai bogați, căci primim multă informație de cultură generală.

(07 decembrie 2022)

Blocuri filatelice românești perioada 1970 -1980

Blocurile filatelice sunt timbre grupate și reunite printr-un chenar care le fac să apară ca un tot întreg. Există blocuri de 4 timbre, de 6 timbre sau de mult mai multe timbre.

În anul 1970 a fost tipărit blocul cu fotbal Mexic format din 4 timbre cu valoare nominală totală 6 lei, în tiraj de 500.000 bucăți

În anul 1970 a fost tipărit blocul cu Apolo 13 format din 4 timbre și 4 viniete cu valoare nominală totală 6 lei, în tiraj de 300.000 bucăți

În anul 1971 a fost tipărit blocul cu Colaborarea inter-europeană format din 10 timbre  cu valoare nominală totală 10*55 bani, în tiraj de 50.000 bucăți

În anul 1971 a fost tipărit blocul cu Apolo 15 format din 4 timbre și 4 viniete cu valoare nominală totală 6 lei, în tiraj de 200.000 bucăți

În anul 1971 a fost tipărit blocul cu Apolo 14 format din 4 timbre și 4 viniete cu valoare nominală totală 13.20 lei, în tiraj de 200.000 bucăți

În anul 1971 a fost tipărit blocul cu Lunahod 1 format din 4 timbre și 4 viniete cu valoare nominală totală 13.20 lei, în tiraj de 200.000 bucăți

În anul 1972 a fost tipărit blocul cu Colaborarea inter-europeană format din 10 timbre  cu valoare nominală totală 23,25 lei, în tiraj de 100.000 bucăți

În anul 1972 a fost tipărit blocul cu Aterizarea pe lună format din 4 timbre și 4 viniete cu valoare nominală totală 12lei, în tiraj de 200.000 bucăți

În anul 1973 a fost tipărit blocul cu CSCE format din 4 timbre și 2 viniete cu valoare nominală totală 15,50 lei, în tiraj de 250.000 bucăți

În anul 1975 a fost tipărit blocul cu Colaborarea inter-europeană format din 10 timbre  cu valoare nominală totală 28,25 lei, în tiraj de 80.000 bucăți

În anul 1976 a fost tipărit blocul Apollo Soiuz format din 4 timbre și 4 viniete  cu valoare nominală totală 10 lei, în tiraj de 1.000.000 bucăți cu Colaborarea culturală europeană format din 4 timbre, cu valoarea nominală 4 * 2,20 lei, în tiraj de 120.000 bucăți

În anul 1977 a fost tipărit blocul cu Colaborarea inter-europeană format din 4 timbre  cu valoare nominală totală 4*2,40 lei, iar tirajul nu este specificat

Se observă că  blocurile tipărite în anii luați în considerare sunt cu mult mai puține decât colițele. Dacă au fost tipărite 54 colițe, în același interval au fost tipărite 13 blocuri, iar tirajele au fost generoase, ceea ce mă conduce la ideea că nici prețurile de achiziție nu au crescut spectaculos, deci colecționarii au șanse de a avea în clasoare cât mai multe dintre blocuri, fără a cheltui foarte mulți bani.

(17 iunie 2022)

Comuniștii și cartierele dormitor

Când au venit la putere comuniștii au găsit o situație deplorabilă în ceea ce privește spațiile locative, pentru că existau:

- case boierești;

- vile luxoase;

- case insalubre;

- improvizații din paiantă;

- bordeie în pământ;

- homeless.

Comuniștii au trecut rapid la a construi apartamente. Statul dădea apartamente oamenilor muncii, căci de la cincinal la cincinal zestrea locativă creștea cu 500.000 sau chiar 1.000.000 de apartamente. Din totalul de apartamente numai 10% erau cele vea posibilitatea să le cumpere de la ICTLPP, în rate pe 30 de ani.

Se construiau masiv apartament:

- confort sporit destul de puține;

- confort 1 cele mai multe;

- confort 2 mai multe decît confort sporit;

- confort 3 cele mai puține.

Pentru a se asigura fronturi de lucru largi, a fost eliminată din start ideia de a construi plombe în zonele centrale ale orașelor, ci au fost utilizate terenurile agricole din vecinătatea orașelor. Așa au apărut cartierele Berceni, Drumul Taberei, Rahova și Militari în București. Și în celelalte orașe s-a procedat la fel, pentru a face construcțiile cât mai economice. Erau cartiere dormitor din cauză că nu aveau:

- magazine luxoase;

- teatre renumite;

- operă și operetă;

- sedii de bănci și de birouri;

- săli de expoziții;

- centre comerciale.

Acolo la sute de mii de locuitori existau:

- un cinematograf;

- o poștă;

- o piață;

- un parc;

- farmacii;

- magazine alimentare.

Acum se aduc nenumărate critici acelei politici de concentrare a populației în cartierele dormitor, dar după 30 de ani de democrație, nu am văzut nicio soluție care să aducă o ameliorare situației locative a populației acestei țări. Oricine are drept de a critica, numai că la 100 de critici ar trebui să apară și o soluție care la 30 de ani să fie și deja implementată. Altfel, totul sunt gogoși vechi și mucegăite.

(11 septembrie 2017)

Comunismul cutiilor de chibrituri

Ideile unor arhitecți mediocrii s-au concretizat în soluții bazate pe restricții impuse de conducerea de partid și de stat. Trebuiau construite multe, foarte multe, graznic de multe apartamente, 500.000 dar într-un cincinal se ajungea și al 1.000.000 de apartamente. Au apărut și apartamente confort 2 dar și confort 3, cu baiua desenată pe ușă. Și azi se văd acele construcții oribile, cu camere mici, întunecoase și reci, cu balcoane de tot rîsul, fără utilitate, fără spații de depozitare și cu scări comune pe centru, înghesuite, dar mai ales în beznă când se întrerupea curentul electric.

Un apartament avea camere de 18 mp, de 12 mp, de 11 mp, de 9 mp, o bucătărie de 6-7 mp, o baie de 4 mp și holuri de 9-12 mp, lonfort 1. Pentru confort 2 suprafețele scădeau cu 20-30%.

Poporul era bucuros că primea aceste apartamente prin întreprinderi și se plătea chirie la ICRAL: Soluțiile erau modeste pentru că dacă cineva ar fi făcut niște calcule elementare, doar creșterea cheltuielilor cu 20% ar fi dus la creșterea gradului de confort cu 40%. Numai că clasa muncitoare care merge în paradis, trebuie pe pământ să se chinuie pentru a simți plăcerea veșnică a paradisului. Credeam că dezvoltatorii de azi au învățat ceva din lecțiile stupide ale comunismului, dar ceea ce se construiește pentru vânzare la bobor, sunt tot apartamente cu soluții proaste, chiar mai proaste decât știam eu, iar în zona rezistenței sunt catastrofale. Mi-am propus trasee pe care să nu le urmez niciodată în București că dacă m-ar prinde cutremur de 7 grade pe Rchter pe acolo sunt sigur că din blocurile post-revoluționare nu va rămâne cărămidă pe cărămidă, de cât de prost sunt construite și cu ce betoane de proastă calitate este făcută structura lor de rezistență.

Deci, să conchid: comunismul a adus cutiile de chibrituri să satisfacă niște nevoi, ca soluție rea, deși existau soluții mult mai inteligente în aceiași bani. Numai că puhoiul de politruci fără creier din partid, care își luau angajament că vor face și vor drege, când se vedeau la munca efectivă, dădeau din colș în colți și improvizau ca să scoată cămașa în vreun fel fașă de conducerea superioară de partid și de stat. Și în Germania și în Cehoslovacia, dar și până în Bulgaria a fost comunism, dar nu așa de talibanizat ca la noi, în care cuvântul de ordine era cantitatea cu orice preț, dar cantitatea ca număr în sine, fără alți indicatori precum suprafața medie a camerei.
Comunismul cutiilor de chibrituri este realitatea care ne va bântui de acum încolo încă o sută de ani. cartierele dormitor sunt imaginile caricaturale ale unei mediocrități revoltătoare, instalate la masa cu cașcaval, unde a promite și a realiza, însemna condiția de a rămâne în continuare acolo pe poziții. Nimeni nu trebuie să se facă mai frumos, dacă nu este. Nu există nicio scuză la arhitectura de doi bani de pe Victoria Socialismului, cu acele arabescuri aiurea, cu fântânile acelea nasoale. Comunismul a fost rău prin oamenii lui de la butoane, nu prin executanții-furnicuțe, care erau masa tăcută și umilă, bună doar de muncă și de făcut copii la o adică, pentru a merge în concedii la munte și la mare cu bilete date prin sindicat. Tot ce s-a întâmplat trebuie privit ca soluții rele date de oameni care nu au fost în stare să ofere soluții bune, pentru că nu erau în stare, nu pentru că le era frică sau că cineva le stătea cu pistolul la tâmplă, având degetul pe trăgaci. Era doar problema bunăstării și confortului propriu, care se obținea acceptând orice, inclusiv prostituarea în plan profesional.

(19 mai 2017)