Sexul fluid și spațiul mioritic

A vorbi despre sexul fluid în spațiul mioritic este de zece ori mai complicat decât ai merge să vorbești unor bețivani despre teoria relativității într-o crâșmă dintr-o mahala jegoasă. Oamenii se vor uita la tine, te vor măsura din cap până-n picioare, vor da din cap aprobator și după ce le-ai explicat două ore cum stă treaba cu sexul fluid, se vor întoarce la casele lor bombănind sau înjurând printre dinți, că au plecat mai nelămuriți decât au venit, mai ales că acasă îi așteaptă grijile lor de zi cu zi și le plâng copiii în bătătură de foame, de frig și de stat pe întuneric.

Cei care au apărut în public și au vorbit despre sexul fluid la noi în spațiul mioritic au fost de regulă persoane lipsite de credibilitate, exact așa cum sunt bărbații care vorbesc despre chinurile nașterii sau cum criticii literari ne spun nouă ce a gândit autorul anonim când a scris balada Miorița, de parcă el ar fi stat de vorbă cu acel autor anonim, deși el apelează pur și simplu la imaginația lui pârjolită.

Noi suntem aici un popor în care 86,45% sunt creștini ortodocși, 4,62% sunt romano-catolici, 3,19% sunt reformați, 1,92% sunt penticostali, 0,8% sunt români uniți și 0,6% sunt baptiști. Înțelegerea problemelor legate de sex este o problemă extrem de complexă, care întâmpină mari dificultăți în contextul în care 42% din elevii români sunt analfabeți funcționali și persoanele analfabete reprezintă sub 1% din populație. Să nu uităm că în zilele de 6-7 octombrie 2018 s-a desfășurat un referendum dedicat redefinirii căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie, referendum care a eșuat căci din 18.279.011  de persoane cu drept de vot s-au prezentat la urne doar 21,10% adică 3.857.308 persoane, sub pragul de 30% limită admis pentru ca referendumul să fie validat.

Cu ochiul liber se vede că ființele umane se nasc cu sexul femeiesc și de-a lungul timpului se văd ca fetițe, ca femei sau cu sexul bărbătesc și de-a lungul timpului se văd ca băieți, ca bărbați. Cultura din spațiul mioritic recunoaște că relațiile sexuale sunt între bărbați și femei sau între femei și bărbați. Folclorul nostru ascuns, exprimat prin vorbe grele, numite înjurături birjărești, scot la lumină existența de relații sexuale între un bărbat cu un alt bărbat și între o femeie cu o altă femeie. A devenit șocant pentru locuitorii spațiului mioritic să se vorbească pe față despre homosexualitate, despre gay, despre lesbiene, despre comunitatea LGBTQIA, iar marșurile organizate despre membri acestei comunități sunt boicotate cu sârguință, oriunde sunt organizate în spațiul mioritic.

Problema educației sexuale precoce în spațiul mioritic este o mare problemă și discuțiile dintre diferitele grupuri politice mai mult sau mai puțin tradiționaliste și conservatoare, au scos în evidență că abordarea a fost abruptă, simplistă și mai ales, contextul nu a fost pregătit corespunzător. Acum, claie peste grămadă a venit și problema sexului fluid, concept greu de asimilat pentru că prezentarea sa este neadecvată, în contextul în care aici în spațiul mioritic lumea nu are încredere în concepte precum identitate de orientare sexuală, stabilitatea identității orientării sexuale, terapia de conversie, abrosexualitate, dar și multe altele.  Pentru a clarifica lucrurile, Internetul este o soluție, căci există acolo nenumărate articole despre sexul fluid și nu-mi propun să epuizez eu aici subiectul, ci să evidențiez care este contextul de aici, din spațiul mioritic. Pentru a înțelege cum stă treaba cu sexul fluid trebuie pornit de la faptul că se fac cercetări asupra teoriilor sexualității la om, că s-a ajuns la unele concluzii, dar că cercetările trebuie continuate cu și mai mare insistență pentru a se ajunge la teorii consistente privind fluctuațiile de comportament sexual la oameni și mai ales pentru a pregăti populația că sexul fluid este într-adevăr o problemă reală și exprimă o trăsătură a ființei umane și nu o erezie care să ne ducă cu gândul la pedepsele Inchiziției Evului Mediu, aplicate ereticilor, care peste secole s-au dovedit erori majore, ce au tras înapoi omenirea din evoluție.

(04 decembrie 2023)

#REZIST: Informația care circulă peste tot, este baza resetării sexuale

În vremurile comuniste, deși se căuta cu disperare izolarea noastră de ceea ce era în Occident, niciodată regimul nu a reușit să stopeze informația din care rezultau realizările celor pe care comunismul îi vedea pe buza prăpastiei, gata-gata să se rostogolească în hău.

Așa se întâmplă și acum cu ceea ce tradiționaliștii numesc revoluția sexuală. Din statele unde problemele au fost deja rezolvate în cea mai mare măsură, vin tot felul de informații, pe care tradiționaliștii și conservatorii nu au posibilitatea materială de a le stopa. Atât timp cât există televizor, telecomandă și furnizori de servicii corespunzătoare, deja problematica are cu totul alte dimensiuni, căci nimeni nu stă să cenzureze conținutul emisiunilor Tv, minut de minut, pentru a întrerupe emisia atunci când ceva nu convine principiilor etice ale puritanilor, care au ei alte și alte bube-n cap.

Nu am să mai spun mare lucru despre Internet, unde sunt tot felul de informații și chiar WIKIPEDIA are multe articole care lămuresc toate problemele.

Cinematografia nici ea nu a rămas în urmă. Sunt filme foarte bine făcute care tratează tot felul de probleme cu căsnicii între soți din familii tradiționale, dar și dintre cupluri de același sex. Multe dintre filme sunt prezentate pe micile ecrane și am sesizat că au destul de mare audiență, deși dacă sunt luați la bani mărunți, oamenii nu recunosc, tot așa cum nu recunosc nasurile fine, că le plac manelele, dar la chefuri, după ora două din noapte, dansează toți după manele ca apucații.

Pe canalul TLC sunt emisiuni cu doi designeri foarte buni Nate și Jeremiah, care formează un cuplu și acum cresc o fetiță. Mai sunt și alte emisiuni în care se încearcă formarea de cupluri în 90 de zile și acolo apar perechi de iubiți dar și perechi de iubite.  Toate sunt tratate cu maximă atenție și profesionalism și nu pare nimic ieșit din comun.

(13 iulie 2023)

#REZIST: Resetarea sexuală

Televiziunile din spațiul mioritic sunt oripilate că a început sub bagheta magică a lui George SOROS operațiunea de resetare sexuală. Ele consideră că pașii care se fac în societate sunt îndreptați împotriva familiei definită ca fiind construcția închegată printr-un act oficial între un bărbat și o femeie, singurii care au capacitatea de a procrea, adică de a avea copii de pe poziția de mamă care naște copii și de tată, care împreună cu mama au menirea de a avea grijă de copii pentru a avea o educație corespunzătoare, pentru a crește armonios.

Resetarea sexuală este un concept de mare complexitate care se înscrie în sloganul fii ceea ce vrei să fii și care ia în considerare mult mai multe variante, atunci când este vorba despre căsătorie și despre familie. În noul context pe care-l aduce resetarea sexuală, căsătoria dintre un bărbat și o femeie așa cum este ea înțeleasă de sute și sute de ani, este de fapt căsătoria dintre un bărbat născut bărbat și care rămâne bărbat pentru tot restul vieții și o femeie născută femeie și care rămâne femeie pentru tot restul vieții. Acest tip de familie devine în noul context doar o variantă, căci realitatea aduce mult mai multe forme de căsătorie, care iau în considerare rezultatele spectaculoase ale medicinii în problema schimbării de sex.

Se va vorbi despre căsătoria dintre:

- un bărbat născut bărbat și care a efectuat o operație de schimbare de sex, devenind femeie cu un bărbat născut bărbat și care rămâne bărbat,

- un bărbat născut bărbat care rămâne bărbat, cu un bărbat născut bărbat  care rămâne bărbat, 

- un bărbat născut bărbat și care a efectuat o operație de schimbare de sex, devenind femeie cu un bărbat născut bărbat și care la rândul său a făcut o operație de schimbare de sex, devenind femeie,

- o femeie născută femeie, care rămâne femeie, cu o femeie născută femeie dar care și-a făcut operație de schimbare de sex devenind bărbat,

- o femeie născută femeie, cu un bărbat care prin schimbare de sex devine femeie, 

- o femeie născută femeie, care rămâne femeie, cu o femeie născută femeie  care rămâne femeie, 

- o femeie care s-a născut femeie dar care face schimbare de sex devenind bărbat, cu o altă femeie, care și ea a făcut o operație de schimbare de sex, devenind bărbat.

mai sunt și alte variante, ceea ce arată profunzimea schimbărilor din societate pe care le presupune resetarea sexuală. Lucrurile merg și mai departe în faptul că cei ce au proiectat resetarea sexuală vizează ca familiile indiferent de structura lor să includă în componență și copiii, pentru care există diferite forme de procreare, pe care medicina modernă le stăpânește foarte bine.

Societatea românească nu este deloc pregătită pentru abordarea problemei resetării sociale și fără o pregătire, abordările unilaterale, vor întârzia și mai mult discuțiile, iar bătăliile de idei se vor transforma inevitabil în lupte la propriu între progresiști și tradiționaliști. Societatea românească este multi-stratificată, iar progresiștii reprezintă nu mai mult de 5% din populație, iar undeva la 15% reprezintă populația care nu este interesată de subiect. Ceea ce trebuie spus clar este legat de faptul că peste 60% din oameni sunt ușor de manipulat pe această temă, iar efectele manipulării sunt imprevizibile.


(12 iulie 2023)

#RESPECT: Edgars RINKEVICS președintele Letoniei

Letonia este un mic stat de la Marea Baltică. Letonia are are 2.070.371 de locuitori și un teritoriu de 64.589 kmp, iar capitala ei este orașul Riga. Președintele Letoniei este Edgars RINKEVICS, un bărbat de 49 de ani, care a fost ministru de externe în intervalul 25 October 2011 – 8 July 2023, iar din 31 mai 2023 a fost ales președinte al Letoniei. În 6 octombrie 2014, Edgars RINKEVICS a anunțat pe contul său de Twitter că este gay. Din 2014 până în 2023 sunt aproape 7 ani, timp în care el și-a dovedit calitățile de ministru de externe, de bărbat de stat și tot ceea ce el a făcut profesional, l-a propulsat spre funcția de președinte. Trebuie apreciat caracterul deschis al societății lituaniene, în care primează munca, profesionalismul, onestitatea și eficiența, fără a se deforma realitatea legată de omul Edgars RINKEVICS. Într-o societate în care există un sistem de priorități și un cod riguros de conduită morală, asumarea este o calitate esențială în definirea profilului unei persoane, căci degeaba cineva afișează evlavie, penitență, falsă bunătate, dacă este corupt până în măduva oaselor și prin ceea ce face arată manifestări de cruzime și intoleranță.



(11 iulie 2023)

Cum arată un bărbat adevărat?

Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat foarte înalt. 
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat foarte frumos.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat  brunet cu ochii albaștri.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat îmbrăcat mișto.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat inteligent până peste poate.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat milionar în euro.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat care-și bate muierea.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat care are nenumărați copii din flori.
Un bărbat adevărat nu este neapărat un bărbat care-și arată fasolea tot timpul.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu vorbește niciodată despre aventurile lui.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu se laudă niciodată cu iubitele lui.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu rostește niciodată numele unei iubite.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu spune niciodată că a fost sau este amantul cuiva.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu dă niciodată numele vreunei amante din viața lui.
Un bărbat adevărat este bărbatul care nu spune că acum merge la cutare pentru sex.
Bărbații care procedează altfel, vorba Danei BUDEANU, sunt niște fătălăi.

(04 februarie 2023)

Comuniștii și regele Mihai

În perioada comunistă au existat tot felul de abordări fasmatagorice legate de:

- abdicarea regelui Mihai;

- plecarea din țară a regelui Mihai;

- niște tablouri vândute de regele Mihai;

- fetele regelui Mihai;

- o abordare a lui Valentin Ceaușescu la Londra;

- o pensie permanentă oferită regelui Mihai;

- un tren cu bunuri acordate regelui Mihai;

- opulența regelui Mihai.

Nicio carte de istorie nu dezvolta în paginile ei subiectul regalității. Știu că un vecin care și-a serbat ziua de naștere de Sf. Mihail și Gavril a fost ăârât de vecinul lui veninos la securitate că-l serbează pe regele Mihai și duba securității l-a ridicat și bietul de el a stat vreo șapte ani la tăiat de stuf.

Un bun prieten al meu căruia îi căram legumele la Piață de la Vărăști mi-a povestit că soldat fiind, avea păduchi și haine zdrențuite, iar pe 31 decembrie 1947 a fost îmbăiat și a primit haine noi și ghete noi, spunându-li-se lui și camarazilor lui că regele i-a ținut așa cum i-a ținut, iar acum o dată cu plecarea regelui, în armată lucrurile s-au schimbat. Concluzia se deducea de la sine. Nenumăratele abordări deformate, fără bază în documente autentice au continuat și să nu se uite data de 22 iunie 2011 când la postul B1 tv însuși prezidentul de atunci a avut o abordare extrem de critică să nu spun dură la adrea regelui Mihai. Nu mă mira câtuși de puțin pentru că atunci când crezi că ești elementul esențial și de fapt istoria arată că nu este așa, orgoliul impune un sistem de autoapărare prin atac, chiar dacă atacul este aiuritor, dar nu este nimicitor și nici măcar furnicător.

Un adevăr este sigur: regele Mihai a reușit să adune în jurul său în ziua de Paști a anului 1992 un milion de cetățeni care l-au aclamat necontenit. Istoricii sunt obligați să ia arhivele și pe baza documentelor autentice să facă analize și să expună adevărul despre cea mai frământată perioadă din istoria noastră care se întinde pe perioada 1935 până în 2015. Numai după aceea să se vorbească.

(11 septembrie 2017)

Comuniștii și cartierele dormitor

Când au venit la putere comuniștii au găsit o situație deplorabilă în ceea ce privește spațiile locative, pentru că existau:

- case boierești;

- vile luxoase;

- case insalubre;

- improvizații din paiantă;

- bordeie în pământ;

- homeless.

Comuniștii au trecut rapid la a construi apartamente. Statul dădea apartamente oamenilor muncii, căci de la cincinal la cincinal zestrea locativă creștea cu 500.000 sau chiar 1.000.000 de apartamente. Din totalul de apartamente numai 10% erau cele vea posibilitatea să le cumpere de la ICTLPP, în rate pe 30 de ani.

Se construiau masiv apartament:

- confort sporit destul de puține;

- confort 1 cele mai multe;

- confort 2 mai multe decît confort sporit;

- confort 3 cele mai puține.

Pentru a se asigura fronturi de lucru largi, a fost eliminată din start ideia de a construi plombe în zonele centrale ale orașelor, ci au fost utilizate terenurile agricole din vecinătatea orașelor. Așa au apărut cartierele Berceni, Drumul Taberei, Rahova și Militari în București. Și în celelalte orașe s-a procedat la fel, pentru a face construcțiile cât mai economice. Erau cartiere dormitor din cauză că nu aveau:

- magazine luxoase;

- teatre renumite;

- operă și operetă;

- sedii de bănci și de birouri;

- săli de expoziții;

- centre comerciale.

Acolo la sute de mii de locuitori existau:

- un cinematograf;

- o poștă;

- o piață;

- un parc;

- farmacii;

- magazine alimentare.

Acum se aduc nenumărate critici acelei politici de concentrare a populației în cartierele dormitor, dar după 30 de ani de democrație, nu am văzut nicio soluție care să aducă o ameliorare situației locative a populației acestei țări. Oricine are drept de a critica, numai că la 100 de critici ar trebui să apară și o soluție care la 30 de ani să fie și deja implementată. Altfel, totul sunt gogoși vechi și mucegăite.

(11 septembrie 2017)

Comuniștii și homosexualitatea

Dicționarul Enciclopedic Român, publicat în 1964 de Editura Politică, București, la pagina nu explică la pagina 686 unde i-ar fi fost locul termenul de heterosexual, între cuvintele hetero trofe și heterozide. La pagina 718 explică termenul homosexualitate astfel:

homosexualitate (gr homos - egal și lat sexus -sex; MED), perversiune caracterizată prin atracție sexuală pentru indivizi de același sex. Sin. inversiune sexuală.

Deși comuniștii erau atei convinși unii, marea lor majoritate fiind atei cu numele căci păstrau sărbătorile creștine și mergeau la biserică, își botezau copiii, erau în consonanță pe această temă cu biserica, lucru care se vede și în ziua de azi la foarte mulți dintre politicienii noștri.

Subiectul acesta era unul tabul dar articolul 200 cod penal din 1968 care incrimina homosexualitatea era folosit cu dibăcie de autorități în egală măsură cu psihiatria pentru a scăpa de opozanți, pentru că aruncarea anatemei legată de homosexualitate sau nebunie, erau ștampile pentru tot deauna de compromitere a celor incomozi, cu alte idei decît cele desprinse din cuvântări sau din documente de partid. Am asistat la om ședință în care o persoană care a avut un alt punct de vedere și a vrut să depună carnetul de partid la prezidiu, în câteva zile a reieșit că era angrenat în meditația transcedentală și că era și homosexual. iar plecarea lui din mediul academic a fost instantanee.

Despre artiștii și scriitorii care fugeau în Occident, se spuneau tot felul de lucruri, dar spre finalul descrierilor, pe lângă droaia de defecte și carențe de comportament li se punea și eticheta de homosexual ca tacâmul să fie complet.

Deși mulți pictori abordaseră subiectul și existau și în muzeele noastre lucrări  cu acest subiect, niciodată ele nu au fost expuse. Nici romanele care descriau scene cu bărbați sau cu femei având relații numite nepotrivite de către comuniști, nu au fost publicate. Chiar romanul Răscoala unde Petre Petre și Nadina lucrau pe arătură, era evitat de manualele școlare, iar editurile se codeau să-l publice. Tot ce nu era în concordanță cu doctrina comunistă, cu principiile educației comuniste, nu exista pur și simplu, iar tratările științifice sau dezbaterile erau evitate, fără a cădea în brutalitatea de azi.

(11 septembrie 2017)

Comuniștii și subiectele tabu

Exista un banc privind presa din țara noastră, prin comparație cu presa sovietică, presa americană și cea franceză, din care rezulta că niciodată nu s-ar fi aflat că Napoleon a mâncat bătaie la Waterloo, în timp ce postul CNN ar fi transmis în direct ceea ce se petrecea pe câmpul de luptă, presa franceză ar fi spus că Napoleon a câștigat acea bătălie, iar presa sovietică ar fi arătat că Napoleon a pierdut tocmai datorită vitejiei ostașului sovietic.

Comuniștii de la noi aveau subiecte tabu precum:

- grevele din întreprinderile de la noi, precum greva minerilor din 1977;

- manifestația muncitorulir brașoveni din 15 noiembrie 1987;

- manifestările de stradă ale studenților din București din iarna lui 1969;

- înăbușirea contrarevoluției din Ungaria din 1956;

- sindicatul Solidaritatea din Polonia;

- diagnosticele și tratamentele conducătorilor de partid;

- accidente feroviare de amploare;

- explozii în combinate sau în mine, soldate cu mulți morți;

- aspecte legate de sex și crimele pasionale;

- lipsurile din alimentare, frigul și tăierea curentului electric;

- creșterea incidenței la TBC datorită subalimentației;

- autorii scrisorii celor șase de contestare a sistemului;

- dizidenții precum Doina Cornea și Paul Goma;

- restricțiile impuse poetului Mircea Dinescu.

La comuniști toate rateurile din orice domeniu erau prezentate ca neîmpliniri vremelnice și tot timpul se spunea că partidul are forța mobilizatoare suficient de mare și de puternică pentru a depăși orice situație și pentru a îndrepta orice greșeală sau nedreptate. Niciun mijloc de propagandă nu aborda niciodată fapte cu semnificație negativă, numai din cauză ca acelea ar fi avut efect demobilizator asupra populației care yrebuia să stea înrolată la înfăptuirea idealurilor mărețe.

Doctrina comunistă depășise stadiul cu cine nu este cu noi, este împotriva noastră, trecând la o etapă superioară, ceea ce nu ne convine, nu există pur și simplu. Era politica struțului care stă cu capul ascuns în nisip și care nu acceptă realitatea. Dacă realitatea era cunoscută și acceptată, după achitarea datoriei externe, dacă apărea un pic de relaxare concretizată prin scăderea nivelurilor la lipsurile acute, cu siguranță, anul 1989 ar fi arătat altfel, nu însângerat, Revoluția noastră era tot de o țesătură, dacă nu de catifea, de pânză de sac, mai aspră, dar nu cu peste o mie de morți.

Comuniștii români executau la foc automat pe oricine se opunea regimului, iar ceea ce se întâmpla depășea orice închipuire, căci mujloacele utilizate erau extrem de perverse și categorice. Numai așa se explică modul brutal în care i s-a închis gura lui Constantin Pîrvulescu în  noiembrie 1979 la congresul al XII-lea, cel care a căutat să arate despre erorile făcute de secretarul general și de acoliții lui care se îndreptau spre o direcție greșită. Însuți Ion Iliescu a fost trecut pe linie moartă tocmai pentru că nu avea o atitudine care să se suprapună 100% cu gândirea soților Ceaușescu.

Existența subiectelor tabu au făcut ca țara noastră să rămână în urmă față de toate celelalte țări comuniste, chiar și față de URSS care era considerată baza conservatorismului comunist. Nu este nicio explicație decentă a faptului că sora marelui George  Emil Palade nu a fost lăsată să plece la ceremonia de acordare a premiului Nobel ilustrului să frate.

Este de notorietate dispariția din peisaj a lui Virgil Trofin care avusese contre cu Nicolae Ceaușescu sau sancționarea lui Adrian Păunescu pentru popularitatea sa enormă și pentru incidentul de la stadionul din Ploiești.Despre toate acestea doar se intuiau lucruri, nu era nimic transparent. Subiectele tabu erau nenumărate și probabil caracterul misterios al unor banalități le dădea culoare, iar din banalități cotidiene, multe deveneau acte de curaj, lucruri deosebite, chiar geniale.

(10 septembrie 2017)

Comuniștii și art. 200 c.p.

Articolul 200 din Codul Penal adoptat în 1968 cu textul  publicat în M.Of. al României, în vigoare de la 01 ianuarie 1969 până la 15 aprilie 1997, celebrul articol 200, despre care s-a vorbit și se mai vorbește și acum, deși este abrogat avea următorul enunț:

Alin.1 Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Alin.2 Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate 

          de a se apăra, ori de a-și exprima voința, sau prin constrîngere, se pedepsește cu închisoare de 2           la 7 ani.

Alin.3 Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale sau a     

           sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau    

           sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Abrogarea articolului s-a efectuat sub presiunea țărilor membre ale UE, care condiționau încheierea negocierilor de aderare, de eliminarea acestuia din Codul Penal.

Comuniștii s-au folosit de acest articol în foarte multe situații pentru a evita prezentarea unor persoane ca fiind opozanții regimului sau persoane cu alte opinii decât cele cuprinse în documentele de partid. Era cu mult mai ușor de a-l prezenta pe un opozant nu așa cum era el, opozant al regimului, ci ca pe o persoană care prin ceea ce făcuse se încadra în articolul 200 cp, fără să se dea alte explicații, căci despre semnificația aliniatului 1 nimeni nu căuta să dezvolte subiectul, fiecare imaginându-și ce vrea. În societatea comunistă erau subiecte tabu, iar homosexualitatea era unul dintre aceste subiecte. În ajutorul partidului comunist mai veneau alte forțe care deși se împotriveau ateismului susțineau 100% toate demersurile abordărilor tradiționale, pe tăcute, pe nevăzute și etc.
Reticențele au reapărut și referendumul care se prefigurează sau să zicem bate la ușă, dacă fi-va, ne va arunca ireversibil câteva sute de ani în urmă, căci Europa vrea altceva de la noi.
Am văzut situații în care persoane condamnate pentru art. 200cp s-au reintegrat în societate cu condiția de a părăsi localitatea de origine, abandonați de familii fiind. A fost și o situație tragică cu un tip găsit mort în incinta unei clădiri de sub ruinele fostului Teatru Național. Acolo cred că a fost altceva și povestea s-a dezvoltat pentru a acoperi altă realitate, dacă țin seama de jobul persoanei.
Rămân la ideia că cei mai mulți care au pătimit după rigorile art. 200 nu aveau nicio legătură cu cele incriminate de acesta, ci era doar un paravan pentru a ascunde grave erori de sistem, așa cum cei incomozi erau condamnați pentru deținere ilegală de valută sau pentru fals în contabilitate și aici mă refer la 2 sau 3 stotinki sau la o șosetă de la donații nescrisă în acte la un cult neagreat de pcr.

(10 septembrie 2017)