Ce este digitalizarea:

Toată lumea vorbește de digitalizare, fără a da lămuriri clare, pe înțelesul tuturor, astfel ca lumea să înțeleagă cu exactitate ce este aceea digitalizarea. În opinia mea, digitalizarea este un proces:
- dinamic,
- complex,
- cuprinzător,
- costisitor,
- continuu,
- calitativ,
prin care toate informațiile se stochează, se accesează, se actualizează, fundamentează decizii, determină executarea de activități, folosind fișiere în format digital, în condiții de siguranță și de fiabilitate la niveluri superioare celor care se efectuau în condiții clasice.

Digitalizarea presupune crearea de fișiere prin scanare, prin conversie de suport, prin culegere de date de la tastatură, prin înregistrare de sunete, de imagini, folosind echipamente specifice, astfel încât toate activitățile cotidiene să se desfășoare în fața calculatorului,  a telefonului mobil sau a oricărui alt echipament cu care se accesează informațiile necesare desfășurării fără incidente a activităților curente.

Se va spune că procesul de digitalizare este unul satisfăcător, dacă și numai dacă pe parcursul unui interval de timp reprezentativ ne desfășurăm activitățile doar folosind calculatorul, facem economie de timp și de bani, iar gradul nostru de satisfacție este foarte ridicat.


(08 decembrie 2023)

#RESPECT: din nou despre conținutul digital

Îmi aduc aminte de un nene de la BNR când s-a prăbușit banca Română de Scont, care a ieșit și vorbea de parcă era o țățică de pe malul șanțului, nu un vicepreședinte de BNR. Așa și acum când se vorbește despre conținutul digital. Toți spun că:
- trebuie făcut ceva,
- alții au în sarcină crearea lui,
- trebuie mulți bani.

Crearea de conținut digital de calitate nu este problema numai a mea sau a ta sau a lui sau a ei. Este problema tuturor. Fiecare teatru trebuie să-și creeze conținutul digital. Fiecare revistă trebuie să aibă digitalizate toate numerele. Fiecare arhivă de întreprindere trebuie să fie digitalizată deja. Este în sarcina tuturor să muncească la digitalizare și să nu mai ridice din umeri. 

Dacă intrăm pe Internet, vom avea surpriza că nu prea avem conținut digital sau dacă o fie, nu este pus astfel încât să fie și regăsit. este trist, dar așa stau lucrurile. oamenii sunt obișnuiți ca alții să le facă treaba sau să găsească scuze din care să arate că nu au făcut ceva și apoi să enumere 1.000 de motive din care nu au creat conținutul digital.

Noi suntem cam ratangii, din moment ce au trecut pe lângă noi tot felul de șanse și le-am ratat. Am ratat digitalizarea filmelor de la Arhiva Națională de Filme, Am ratat digitalizarea integrală a benzilor existente la radiodifuziunea română. Am ratat digitalizarea materialelor înregistrate de la Institutul de Etnografie și Folclor. Și am ratat câte și mai câte în ale digitalizării. Am avut surpriza să găsesc pe Youtube digitalizate înregistrări ale unor opere de prin 1903 sau și după acest an, iar calitatea. este excelentă. Sunt sigur că teatrele au și la noi înregistrări, dar se gândesc să facă bani dacă le digitalizează. O abordare mai ridicolă decât aceasta nici că există. Cine crede că e înnebunit după un actor local sau după o înregistrare locală în condițiile în care Internetul e înțesat de chestii excepționale? Ar fi momentul să se schimbe această gândire meschină și să se meargă pe ideea că dacă un portal e căutat, el atrage reclame și de acolo iese banul. Conținutul digital aduce bani doar prin numărul de accesări. Acest lucru trebuie să le intre la cap celor de la noi care stau cu c-r-l pe conținut digital și așteaptă banul să le sară în pungă.

(12 iulie 2023) 

Aplicațiile informatice prietenoase

O aplicație informatică este prietenoasă, dacă și numai dacă:
- se folosește din prima, fără rateuri,
- nu necesită reintroducerea de date deja introduse cândva,
- rezolvă exact ceea ce dorește utilizatorul,
- oferă spre vizualizare toate rezultatele așteptate de utilizator,
- îl ajută pe utilizator ca efortul său să fie minim,
- evită enervarea utilizatorului din lipsa mesajelor de ghidate,
- păstrează din fluxurile cu care utilizatorul e obișnuit,
- vocabularul său este deja cunoscut de utilizator,
- utilizatorul său primește o doză mare de confort și încredere.
Am văzut aplicații informatice despre care am crezut că au fost scrise exact pentru mine. Am văzut aplicații informatice care presupuneau ca eu să fiu mare profesionist în domeniul financiar și de taxe, drept care am fugit de ele ca dracul de tămâie. Am văzut aplicații care mă puneau să reintroduc tot felul de date despre mine, ca și cum atunci le foloseam pentru prima dată. Am văzut aplicații informatice execrabile, construite doar să arunce prafuri în ochi utilizatorilor, deși nu ofereau nimic dintr-un singur click sau cel mult două. O aplicație informatică devine prietenoasă dacă cel ce o proiectează:
- studiază tipurile de utilizatori,
- identifică problemele pe care utilizatorii doresc să le rezolve,
- reconstituie cuvintele de bază ale vocabularului utilizatorilor,
- stabilește datele de intrare absolut necesare,
- structurează rezultatele pe care utilizatorii le așteaptă.
Să zicem că dorim să plătim taxe și impozite. Vom merge acolo unde se lucrează la această problemă și stabilim grupul țintă, adică persoanele care plătesc taxe și impozite. Vom cere ca aplicația informatică să fie astfel construită încât orice om, oricât de puțin familiarizat cu calculatorul, dacă are acces la Internet, să fie în stare să-și plătească taxele online, fără nicio dificultate, din prima.
Când este accesată aplicația, utilizatorul va privi un text care spune ce face aceasta și el va selecta dacă este sau nu utilizator nou.
Dacă este utilizator nou, trebuie să-și facă un cont. Se știe că băncile virtuale fac acest lucru și se manipulează acolo bani, chiar mulți bani și de aceea problemele stupide legate de securitatea aplicației trebuie depășite instantaneu.
După deschiderea contului, utilizatorul folosind o parolă, are acces la problemele pe care aplicația le rezolvă.
Să zicem că vrea să plătească impozite. Dă click și îi apare o listă cu impozitele pe care trebuie să le plătească. Utilizatorul selectează ce vrea să plătească și pe măsură ce selectează, se calculează un total. Dă click pe butonul PLĂTEȘTE și acolo folosind un flux comun plăților face plata, după care se revine la meniul unde sunt înșirate problemele. 
Am văzut că multe aplicații au butonul de deconectare pus aiurea sau chiar nu există și de aceea le consider greșite, neprietenoase, chiar oribile.
Numai informaticienii nepricepuți, cu dispreț față de clienții lor construiesc aplicații informatice neprietenoase, proaste, îngrozitoare, nefirești și ocolite, ceea ce face ca procesul de digitalizare să fie extraordinar de încetinit, chiar dacă există bune practici și se bagă bani la greu în digitalizare.

(11 ianuarie 2022)

Niveluri de acces în bazele de date

Până și GÂGĂ știe că la proiectarea oricărei baze de date se stabilesc nivelurile de acces la conținutul care a fost încărcat, neexistând în niciun ncaz baze de date pe care oricine le accesează cum îi bubuie prin țească.

Accesul public la o bază de date este un lucru natural pentru că tot poporul trebuie să cunoască niște elemente, fie sub forma unor date agregate, fie a unor informații care să fie edificatoare și să convingă poporul că baza de date este actualizată și are conținut digital complet și de calitate. Accesul public este caracteristic doar operației de consultare, nimeni care accesează public nu are posibilitatea să modifice vreun câmp, chiar dacă își dă seama că o anumită dată nu este corectă.

Accesul punctual se realizează numai de persoanele care își fac cont de acces și care furnizează suficiente elemente de identificare pentru a fi regăsite cu drept de a completa anumite câmpuri, de a modifica anumite câmpuri, de a verifica faptul că modificările efectuate sunt cele dorite. Accesul punctual permite vizualizarea anumitor date ale entității identificate prin sistemul considerat sigur, exact așa cum se întâmplă pentru plățile de taxe și impozite sau pentru planificarea pentru vaccinare.

Accesul sectorial corespunde situației în care o persoană autentificată foarte clar și instruită în scopul efectuării de operații pe anumite câmpuri. Acestei persoane trebuie să i se explice că modificările efectuate sunt semnate și se va ști momentul efectuării și cine a efectuat operația. I se va atrage atenția să nu permită accesul altcuiva cu utilizarea parolei sale. Vor exista nenumărate chei de control care să limiteze introducerea de conținut digital eronat, dar și modul de confruntare a mai multor tipuri de date, gen stocuri fizice verificate, cifre de control, lucru simultan pe două puncte de acces parțial.

Accesul autorizat este oferit unor decidenți care trebuie să influențeze derularea unor operații folosind indicatori agregați ce rezultă din prelucrări ale bazeilor de date. Accesul autorizat presupune vizualizări mai ales sub formă de grafice din care decidenții să treacă la luarea de măsuri pentru a corecta anumite aspecte. În niciun caz nu va fi vorba de a se tipări conținutul câmpurilor din bazele de date sau accesarea oricăror submulțimi prin indicarea de chei parțiale sau atribute ce desemnează submulțimi.

Accesul total este acea formă care caracterizează aplicațiile informatice penibile, neprofesional realizate, în care există o persoană care are posibilitatea să facă orice-o bubuie prin țeastă cu baza de date, inclusiv să facă publice toate câmpurile acesteia în numele unei ridicole transparențe, care nu nuce decât spre o fundătură. 

În momentul în care o aplicație a fost dată la cheie, ea este astfel gândită încât să funcționeze independent de dezvoltatorul ei și categoriile de acces să fie astfel proiectate încât să nu existe sub nicio formă un administrator de bază de date cu drepturi discreționare, care echivalează cu vulnerabilizarea aplicației, adică direcționarea spre  abordări discreționare, asemănătoare zicerii că el arbitrează, el centrează și tot el dă cu capul. Amintirea unei bănci de scont nu s-a șters când cine avea parola, accesa conturile și frauda într-o veselie, căci fusese încălcat un principiu fundamental al managementului de conținut digital.

Uneori mă gândesc la demisia lui Claudiu SĂFTOIU din fruntea SIE căci la un moment dat din dorința de a fi vizibil a emanat niște texte spontane, fără să fi fost pregătite, deși pe poziția sa nu se  improvizează.

(10 martie 2021)

Accesibilitatea și accesul la d-AN

Prin definiție, d-AN este avuția națională digitală, adică totalitatea fișierellor care sunt create de către o națiune pentru a reflecta realizările ei în format electronic. În d-AN se regăsesc:

- scanările de manuscrise din bibliotecile de specialitate;

- cărțile digitizate din bilbioteci și din edituri;

- revistele de specialitate în format electronic;

- fotografiile în format digital de la evenimente memorabile;

- filmele în format digital de la Arhiva Națională;

- transpunerea în format digital a Arhivei Radio;

- transpunerea în format digital a Arhivei TVR;

- aplicațiile multimedia de prezentare a marilor scriitori;

- înregistrările în format digital a concertelor și pieselor de teatru;

- recondiționările și transpunerea în format digital a tururor înregistrărilor fonografice.

Rezultă că în timp, tot ce exustă sub formă de documente, obiecte de valoare din tezaurul cultural, piese de muzeu, monumente de arhitectură sau manifestări de artă în dinamică, vor avea reflectare în format digital, care au orice s-ar zice forma de materială de fișier stocat pe un suport de memorie, cu durată de păstrare de cel puțin 5 ani, după care, pentru conservare se va trece la recopiere de fișiere, operație cu costuri aproape zero.

Crearea avuției naționale în format digital, denumită prescurtat d-AN, nu este un scop în sine, ci este destinată utilizării de către un public foarte larg, în vederea creșterii:

- nivelului de instruire;

- vitezei de documentare;

- gradului de cultură;

- realizării unor lucrări de specialitate.

Avuția națională digitală, d-AN, este de fapt conținut digital definit prin:

- volum, de regulă câțiva exabaiți;

- structură cu nivel de omogenitate variabil;

- cuvinte cheie specificate, deduse sau extrase;

- caracter dinamic de construire și actualizare prin adăugare;

- management evoluat, bazat pe calitate;

- modalități de realizare a protecției permanente.

Accesibilitatea avuției naționale digitale este o caracteristică esențială a existenței acesteia pentru că niciodată nu se crează d-AN doar pentru a fi conservată, ci pentru a servi unuia dintre scopurile general0valabile pentru care este creat orice fișier. Când se gândește o componentă de d-AN se realizează astfel încât accesibilitatea să fie realizată implicit, așa cum se procedează în orice aplicație informatică atunci când se dorește să se cunoască:

- întregul conținut digital;

- numai un element din conținutul digital;

- o submulțime selectată după criterii date;

- un rezumat al conținutului digital;

- numai caracteristici de ordin cantitativ ale conținutului digital.

Accesibilitatea se obține prin construirea unei interfețe în mod inteligent, folosind experiența acumulată și mai ales respectând grupul țintă care ar fi interesat de conținutul digital creat și inclus ca parte de d-AN.

Accesul la componentele d-AN se realizează gratis sau cu plată. Cine crede că acum este dispus cineva să dea banul aiurea, se înșeală amarnic. La crearea d-AN trebuie definite strategii coerente care să facă din componentele d-AN ceva util și nu ceva creat de dragul de a avea acolo oarece chestii neluate în serios de nimeni. Am cunoscut destul de mulți ciudați care cred că dacă au creat și ei niște elemente insignifiante de d-AN deja cred că se vor umple de bani. Realitatea este destul de crudă și cu siguranță că astfel de abordări sun sortite eșecului. Mă uit cu dispreț la unii care au digitizat niște muzică, neluând în considerare că dispuneau ei de ceva, dar acel cela este în alte locuri, precum you tube și de calitate mai bună și gratis. Drept care ei nu vor recupera nimic din ceea ce au investit. Alții sunt atât de nepricepuți încât nu au interfețe bune și sunt greoi în a le accesa conținutul digital. Cine face mai mult de două-trei click-uri este deja plictisit și iese din aplicație enervat. Sunt alții și mai nefericiți care impun tot felul de logări extrem de plictisitoare și clar că lumea întoarce capul scârbită și merge mai departe. Cu fraierii nu este nici timp și nici loc de dezbatere, căci nimeni nu-i va lumina. Înrte accesivilitate și acces trebuie să fie o legătură directă. Cine vrea componente d-AN de succes, trebuie să le gândească să fie direct accesibile din cel mult două click-uri și interfața să fie prietenoasă, felxibilă și inteligentă, cu mesaje frumoase și să se lucreze prin corecții și propuneri, fără rigidități ale anilor de început ai lucrului cu computerul. De asemenea, componenta d-AN trebuie să fie 70% gratis li restul de 30% să fie cu costuri adevărate pentru cei convinși că dau lovitura dacă consultă ce este acolo, pentru că au fost convinși de cei 70% de valoarea ce merită plata.

(20 august 2017)

bpt adică, biblioteca pentru toti

Comunismul, așa cum a fost el cu nenumărate racile, a avut și o latură să zicem, progresistă. A eradicat analfabetismul. Democrația de după 1989 a adus analfabetismul la peste 40%, iar subcultura are nișe cote alarmante.

În vremurile cele comuniste exista o editură numită pe scurt bpt, adică biblioteca pentru toși. O carte tipărită de această editură costa invariabil 5 lei, adică sunt un dolar la rata de schimb de atunci, când dolarul costa 6 lei invariabil.

La bpt se publicau marile cărți ale literaturii străine dar și românești, cu tiraje amețitoare, de la 80.000 exemplare în sus. Cine ajungea să fie publicat acolo și mai și trăia îi punea Dumnezeu mâna în cap. Au publicat acolo Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu  și Marin Sorescu, cred. Acolo unde se scria ceva despre bun de tipar și data, apărea și tirajul cărții și era amețitor, Cartea Preria a lui Fenimore Cooper a apărut în două volume, fiecare de 170.110 exemplare. Incredibil, nu?

Nu mai ştiu dacă această editură mai există. Sub pretextul apariţiei internetului şi lipsei de interes pentru cititul cărţilor tipărite, hienele apărute după 1989 au distrus cam tot şi trebuie yis că nici editurile nu au scăpat tefere.

S-a ajuns exact acolo unde s-a dorit, adică nicăieri. Este trist să vezi cum se închid librăriile. Este și mai trist să vezi o puzderie de edituri mărunte care apar pe la târguri de carte dar care nu au forță. S-a ajuns să se tipărească lucrări de literatură numai în câteva zeci de exemplare. Mai rău este faptul că autorii subvenționați sunt minori și cărțile lor zac necitite în librării sau în magazine unde sunt amestecate printre pachete de ceaiuri, ATV-uri sau flori artificiale și uleiuri de masaj. Voi fi tare curios să văd ziua în care aș da 5 lei să iau o carte mare. Dacă are cineva curiozitatea să facă o listă cu cărțile publicate în bpt înainte de 1989 va vedea că atunci când era calitate nu se vorbea de nicio cenzură. În bpt au apărut numai cărțile mari ale literaturii fără vreo opreliște. Dar se mai și citea. Acum lumea nu citește din cauza sărăciei.

(14 iunie 2016)

Profil de culturist

Despre culturiștii din țara noastră există câteva site-uri interesante, ușor comerciale din moment ce:
- prezintă foarte multe suplimente;
- folografiile sunt suprainscripționate;
- au detalii dispersate despre activitatea de la sală;
- încearcă să imite ceea ce este pe bodybuilding.com;
- dezvoltă idei ale unor practicieni;
- alocă spațiu unor mari personalități din domeniu.
Ca punct de pornire, toate abordările sunt lăudabile. Trebuie spus că în mediile virtuale românești textele păcătuiesc prin caracterul lor incomplet pentru că:
- nu sunt clare;
- au puncte de vedere proprii vecine cu pamfletele;
- este imposibil să fie localizate în timp și spaqțiu acțiunile;
- nu răspund la întrebări elementare;
- au o ușoară tentă de tabloid;
- pun accent pe latura savuroasă a evenimentului.
Mă gândesc că este important să se depășească acest stadiu și de aceea o enciclopedie fără costuri, pe proprie răspundere despre culturiștii din țara noastră, pentru stadiul actual este absolut necesară. Am început să discut cu oameni de la sală, să mă documentez, să vedem ce ar trebui sa conțină o astfel de construcție digitală.
Prima chestie pe care un culturist trebuie să o aibă ca resursă este aceea de a avea un cont propriu și numai un singur cont. Acesta are soluție în plan informatic foarte comun și sunt sigur că dacă un culturist va dori să-și facă propriul cont nu va avea rateuri, câmpurile pe care trebuie să le completeze fiind cele uzuale de la orice aplicație online. În final el trebuie să acceseze resursele aplicației ori de câte ori vrea fie cu nume de utilizator și parolă, fie cu adresă de e-mail și parolă așa cum se face peste tot.
A doua chestie este legată de modul în care culturistul introduce texte și fotografii. Și aici lucrurile sunt foarte clare, mai ales că textele se bazează pe un vocabular destul de restrâns. Fotografiile sunt și ele limitate ca structură și conținut. dacă se optează pe lucrul în etape, se va afișa de fiecare dată care este procentul ocupat din definirea profilului celui care a intrat și a lucrat pe cont.
A treia chestiune se referă la asigurarea că ceea ce este scris acolo este și corect. Dacă se asigură caracter deschis, dacă există și o modalitate prin care alți culturiști vor scrie păreri sau chiar vor face analize a ceea ce colegi de-ai lor au scris, marcând erori sau inadvertențe, clar ca va fi controlat nivelul de corectitudine al acestei enciclopedii a culturiștilor români. Corectitudinea va fi nu numai  controlată dar va fi și asigurată în acest fel.
A patra chestiune este legată de calitatea conținutului digital care trebuie asigurată prin imposibilitatea de a introduce texte cu cuvinte neuzuale într-un mediu public și de asemenea, în imposibilitatea de a posta fotografii acre au un conținut inadecvat caracterului public, deschis, fără restricții de vârsta pentru cei care vizitează acest site.
A cincea chestiune este dată de faptul că o construcție de acest fel se adresează unui grup țintă bine structurat, omogen ca preocupări și ai căror membri se cunosc între ei. Acum există nenumărate instrumente de control automat așa încât dacă cineva declară că a ieșit pe locul X la o competiție, va  fi accesată competiția și va fi verificată afirmația. dacă la plagiat se caută similitudinile și sunt sancționate, aici similitudinile dau valoare enciclopediei. Înseamnă ca ceea ce a declarat sportivul în textul propriu se suprapune 100% cu ceea ce se află pe alte site-uri de pe Internet.
A șasea chestiune este aceea că trebuie să colectez cât mai multe puncte de vedere, astfel încât ceea ce va rezulta să-și atingă obiectivul: crearea unei imagini clare asupra sportivilor culturiști de la noi. Se observă ușurința cu care trec în uitare sportivi care nu au depășit 40 de ani dar care nu mai activează în competiții deși rezultatele lor au fost excepționale. O dată fiind creat conținutul digital la bază nu ridică nicio problemă introducerea de criterii care să permită regruparea sportivilor înscriși în enciclopedie pentru a vedea participări, campioni ediții ale unor competiții.
Acum rămâne ca după un set mai larg de consultări să rezulte șablonul ce trebuie completat. El trebuie să-i satisfacă pe toți sportivii, având în vedere marea lor diversitate.

(6 martie 2016)