Despre căminele studențelti ale Ciberneticii circulă un folclor interesant, dar trebuie spus adevărul. Până la cutremurul din '77, căminele studențești ale Ciberneticii, asemeni tuturor căminelor studențești se bucurat de atenția guvernului asigurându-se:
- cheltuieli pentru curățenie;
- salarii pentru femeile de serviciu, două pe etaj;
- materiale pentru curățenie;
- administrarea completă;
- un standard de igienă foarte ridicat;
- paza care să excludă intrarea străinilor;
- reguli stricte de coabitare și studiu;
- schimbarea lenjeriei la săptămână;
- spălatul periodic al rufelor undeva;
- utilitățile la standarde ridicate.
După 1977 a fost introdus conceptul de autogestiune care presupunea ca studenții să asigure:
- curățenia camerelor;
- materialele pentru curățenie;
- mici reparații de mobilier;
- mare parte a disciplinei;
- administrare comună la mai multe cămine;
- controlul intrării persoanelor străine.
Scăderea severă a calității vieții de student căminist a creat un context nefavorabil desfășurării activităților de învățare și de relaxare, întrucât capacitatea de a menține o curățenie la standarde ridicate erau neomogene de la cameră la cameră, funcție de educația studenților care locuiau acolo și de timpul de care aceștia dispuneau pentru activități gospodărești.
Am vizitat de mai multe ori căminele în care cu ani în urmă am stat și eu și am observat că:
- lipsea lustruirea parchetului;
- pereții camerelor erau scorojiți;
- pardoselile erau prea uzate;
- ferestrele erau cu praf pe ele;
- becurile erau cu putere mică;
- apăruseră reșourile;
- frigul era prezent;
- întunericul pusese stăpânire;
- era o anumită tristețe și sărăcie;
- începuse comerțul cu orice;
- fumatul nu mai era restrictiv;
- nici liniștea nu mai era respectată;
- dispăruse preluarea rufelor pentru spălat;
- nivelul de inegalitate crescuse foarte mult.
Era clar o degradare a nivelului de trai și totul era acoperit sub masca dorinței de a crea omul nou, omul societății comuniste, care învață să fie și specialist, dar și foarte bun gospodar care dă cu mătura și spală dușumele. Oricum, economiile realizate au fost cred nesemnificative, în raport cu scăderea dramatică a confortului studenților, puși să muncească 6 zile din săptămână cel puțin 6 ore la cursuri și seminarii, plus durata de transport de la căminele din Complexul Agronomie, cu tramvaiul 3 sau cu niște mașini supraagrlomerate la orele de vârf în care poporul muncitor mergea la lucru. Explicația există, întrucât cel mai iubit fiu trăise în copilăria sa într-o sărăcie teribilă și nu avea cum să conceapă că altcineva are o altă modalitate de a trăi, pe care acesta o considera viață burgheză, de lux, cu care comunismul nu avea cum să fie de acord. Multe alte ciudățenii ale așa-zisei epoci de aur au explicația în condițiile de la țară unde titanul din Carpați, devenit odiosul, și-a petrecut copilăria și unde cârnații se înmulțeau preponderent cu mămăligă, iar banii de pe găina vândută, se puneau la chimir.
(25 mai 2017)
