De ce se fac excepții?

Mulți latră pe la colțuri că nu ne trebuie excepții, nu ne trebuie nici exceptări, nu ne trebuie nimic special, că toți suntem o apă și un pământ. Numai că a apărut o listă de exceptări de la avizele ISU privind deci avizele legate de siguranță, de situațiile de urgență și aici mă refer la incendii. Clădirea parlamentului, clădirea guvernului, clădirea președintelui, sunt clădiri exceptate de la avizele ISU. Se motivează că avizele ISU dacă lipsesc, cel ce nu le are, dacă dispune de echipă de pompieri e OK.

În loc să scoată banul pentru:

- a face planul ca inspectorii să dea avizul ISU,

- să modifice clădirea pentru a i se da avizul ISU,

se găsește paleativul cu pompierii, care nu garantează nimic și care duce problema avizelor ISU în derizoriu, știut fiind faptul că un procent covârșitor din clădiri funcționează fără avize ISU. Sunt școli care nu dispun de avize ISU. Sunt spitale care nu dispun de avize ISU. Sunt săli de teatru care nu dispun de avize ISU. Sunt ministere care nu dispun de avize ISU. Sunt întreprinderi care nu dispun de avize ISU. Sunt blocuri de locuit care nu dispun de avize ISU. Sunt muzee care nu dispun de avize ISU. Sunt hoteluri care nu dispun de avize ISU. Și câte și mai câte din construcții funcționează fără să aibă aviz ISU. Ori toți îl au și e OK. Ori cine nu-l are își închide activitatea și țara nu mai funcționează. Punct.

(29 decembrie 2023)

Cărțile fundamentale care ne lipsesc

Să fie foarte clar! Ne lipsesc cărțile fundamentale care să ne definească și să ne facă să creștem în proprii ochi, ca popor măreț, cu coloană vertebrală, care s-a dezbărat de proverbul cu capul plecat pe care sabia nu-l taie, pentru că avem toate temeiurile din lume să spunem că suntem viteji, dârji  și cu simțul eroismului înnăscut.

Ne lipsește cartea de istorie a poporului nostru, de 500 pagini în care să ne regăsim exact așa cum suntem, nici mai frumoși, nici mai urâți, nici mai buni și nici mai răi, carte care să nu fie rescrisă decât la 50 de ani, când se vor mai adăuga vreo două sau trei pagini, fără a mișca niciun cuvânt în paginile deja scrise.

Ne lipsește enciclopedia noastră, în care să se descrie tot ceea ce există despre noi ca popor, ca țară, ca trecut, ca prezent, cu bune dar și cu mai puțin bunele pe care le-am săvârșit, așa cum a fost părăsirea unui aliat, recunoscând în acest fel că alegerea inițială a fost catastrofală și ne ducea spre pierzanie, c a rezultat al mediocrității conducătorilor de la cele mai înalte niveluri ale politicii și statului.

Ne lipsește cartea de literatură în care să se regăsească cu adevărat cei mai valoroși scriitori ai neamului, chiar dacă noi nu am fost în stare să avem un laureat al premiului NOBEL pentru literatură, căci de-a lungul anilor, unii i-au tras în jos pe alții pe principiul, dacă nu eu, atunci nimeni.

Ne lipsește marele album al capodoperelor de arhitectură, de pictură și de sculptură.

Ne lipsește portalul unic și accesibil fără restricții cu marile voci ale folclorului românesc.

Ne lipsește ghidul celor 1001 obiective de vizitat într-o viață aici pe meleagurile românești.

Avem de tras, pentru a realiza aceste opere fundamentale, dar spiritul nostru individualist va face să treacă destul de mult timp până când se vor aloca banii, vor fi create colectivele de cercetători și de autori care să realizeze acest deziderat.


(10 decembrie 2023)

O altă colecție: biletele de intrare din muzee

Intrarea la muzeele din diferite țări se face cu bilet de intrare. Cei ce gestionează chestiunea muzeelor au inițiative lăudabile, în sensul de a tipări bilete frumos ilustrate și aceasta duce la ideea de a le colecționa și de a face o colecție cu bilete de intrare în muzee. Prerzintă avantaj o astfel de colecție că:
- ne vom reaminti ce  muzee am vizitat,
- când am vizitat muzeul, dacă pe el e imprimată ziua, luna, anul și chiar ora.

(13 decembrie 2022)

Bancnotele cu valoare de ZERO euro

De ceva timp, la diferite muzee, castele sau alte monumente cu valoare istorică deosebită, sunt scoase la vânzare pe poziție de suveniruri, bancnote cu valoare nominală de ZERO euro, care prezintă avantaje pentru turiști precum:
- nu sunt voluminoase,
- conțin informație multă,
- se realizează destul de ușor,
- se manipulează ușor,
- nu necesită condiții speciale de stocare,
- au valoare mică la vânzare.

Comparativ cu bibelourile, cu magneții decorativi, cu degetarele artizanale, cu albumele, bancnotele chiar dacă au anumite elemente de siguranță, se proiectează și se realizează cu mult mai ușor comparativ cu acele piese metalice care se comercializează cu doi euro pe la muzee sau catedrale sau castele.

Este un exercițiu de grafică deosebit de interesant și artiștii chemați să realizeze astfel de bancnote au câmpl larg de manifestare pentru că dimensiunile bancnotelor și specificul monumentului pentru care sunt chemați să definească un conținut, reprezintă sursa de inspirație perfectă.

Așa cum există eurocolectorul pentru colecționarii de monede ale subdiviziunilor euro, tot așa sunt sigur că vor exista și albume așa cum sunt cele pentru filatelie și pentru cărțile de vizită pentru a colecționa bancnote de zero euro de la monumentele vizitate de turiștii pasionați de realizarea unei colecții extrem de interesante.

(14 noiembrie 2022)

Prin muzee: Vatican

Când prin anul 2000 am avut ocazia să ajung în Roma, după ce am văzut Columna lui Traian și după ce acolo, ca un dac autentic ce mă aflu, am făcut și câteva poze, gândul mi-a zburat să văd Muzeul Vaticanului. Visul mi l-am împlinit stând la o coadă imensă. Până a intra, m-a impresionat foarte mult că acolo erau multe closete și toate aveau o plăcuță cum că nu trebuia să plătești dacă vroiai să te slobozești în vreun fel, ceea ce în București nu este posibil, pentru faptul simplu și cotidian, cum ar zice prietenul meu Marx, că nu sunt closete publice.

Am intrat, dar toate exponatele treceau prin fața ochilor cu mare viteză din cauza nerăbdării cu care doream să ajung la Capela Sixtină. Am ajuns, m-am minunat și atunci am realizat că Michelangelo a fost un martir că a stat 4 ani cu capul în sus pictând un tavan. Și eu mă consideram un erou, mai mititel desigur,din moment ce în 1977 după cutremur, am stat câteva săptămâni cu privirea în sus și am râcâit centimetru cu centimetru niște vinarom de pe tavanul din sufragerie căci trebuia refăcută zugrăveala într-un apartament afectat serios de acea mișcare telurică.

N-am amintiri prea plăcute din Muzeul Vaticanului, deși ar fi trebuit să existe și așa ceva. Principalul motiv a fost legat de un japonez căuia i-a sunat mobilul și a sfâșiat cu vorbele lui liniștea din Capela Sixtină, loc unde de o viață îmi dorisem să ajung, lucru întinat de un gunoi fără respect față de nimic din moment ce cultura lui de samurai nu-i impunea să închidă dracului telefonul.

Spre ieșire am vizitat și o expoziție de hărți foarte vechi, iar când Adrian Năstase a dăruit și el niște hărți vechi unui muzeu ceva mai târziu, mi-am adus aminte că în unele locuri de pe acele hărți identificasem Dacia și mă mândream cu acest lucru.

Am plecat mai bogat, dar mâhnit, dorindu-mi să revin la Capela Sisxtină, fără a mai fi tulburat de vreun telefon al indiferent cărui nătărău ar fi.

(05 august 2016)

Prin muzee: Galeriile Uffizi

În aceste galerii se află lucrări de  Giotto,  Uccello,  Piero della Francesca,  Botticelli,  Leonardo, Michelangelo și Tizian. Erau nenumărate dintre reproduceri de prin albumele de artă dar și din manuale care aveau scris între paranteze proveniența tablourilor și acolo scria de fiecare dată Galeriile Uffizi. M-am considerat tot timpul cât nu am văzut acele Galerii ca fiind un tip care n-a văzut exact ceea ce trebuie și nu are voie să moară până nu le vede. Este o așa mare bogăție de opere de artă încât  potretele acela ale lui Piero della Francesca dacă nu era chestia cu nasul acela prea proieminent al bărbatului, ar fi trecut neobservat și m-aș fi intrebat de ce nu l-am văzut că și el era în lista mea.

Acolo am văzut și un tablou pictat față-verso cu piticul Morgante încât i se vedea din față moaca și buricul, iar pe verso se vedea ceafa și poponelul, tablou realizat de Agnolo di Cosimo. Întotdeauna am făcut legătura dintre poponelul din tablou și poponelul de premier, filmat la vestiarul unei sali de forță, dezvăluit în emisiunea a lui Capatos din 15 februarie 2012.

În Galeriile Uffizi a văzut și sculpturi foarte importante care mi-au schimbat percepția asupra artei, pentru că acolo am vazut pentru prima dată sculpturi uriașe cu scene biblice remarcabil redate.

Multă lume se vaită că e greu de obținut bilete de intrare la galerii dar există facilitatea de a lua de pe internet sau cu 4euro în plus, se comandă la hotel și la ora 8,00 se merge la o casă specială,se ia biletul și se intră și se stă în săli pentru vizită, căci programul este foarte generos, cam de 10 ore. N-am stat 10 ore, dar cât am stat acolo n-am obosit, nu mi-am săturat ochiul și am plecta după aceea împăcat că cele mai tari chestii pe care nici in visele mele cele mai colorate nu credeam că le voi regăsi reunite la un loc, au fost acolo, în locul miraculos numit  Galeriile Uffizi

(04  august 2016)

Prin muzee: MoMA

Museum of Modern Art- MoMA din New York este ceva de vis. L-am vizitat prin februarie 2006. Este o imensitate de muzeu unde se află tot ce este mai valoros din arta din secolul al XX-lea. Sunt foarte mândru că acolo este o sală Brâncuși și am făcut și eu o poză în acea sală.

Am multe poze făcute acolo că nu este nicio interdicție. Acolo am văzut cele mai îndrznețe opere de artăși sunt sigur că am plecat cu mult mai bogat decât am intrat în acel muzeu. Eu am mai citit câte ceva despre pictura modernă și reținusem niște nume. Vreau să spun că toate acele nume erau acolo cu tablouri. Am fost umilit pur și simplu. Nu a fost un pictor modern despre care să fi citit eu ceva și să nu fi avut acolo un tablou.

(03 august 2016)

Prin muzee: Muzeul Aman

Rar mi s-a întâmplat să văd atâta neglijență față de un mare pictor și sunt sigur că nu ne lăudăm să fi avut 1.000 de pictori chiar foarte, foarte mari. Ori Th. AMAN este unul din primii 20 cei mai mari pictori ai României. Acest muzeu, Muzeul Theodor AMAN e situat în buricul târgului, pe ROSETTI 8 și este o clădire absolut superbă, care a scăpat ca prin minune de tăvălugurile comuniste, dar nici bine nu a ajuns din cauze obscure de renovare. Iarna este tare frig acolo. Lacătul de la poartă e uricios. Casa nu are multe camere, dar este așa de frumoasă, cu tavanele înalte, cu picturi sus  pe pereți și are aerul acela boem care dă impresia că maestrul este ieșit un pic în oraș și se va întoarce în cateva ore. Și aici mi-a plăcut lumina și mi-au plăcut ordinea lucrurilor, iar cel cu acre am fost acolo, irlandezul Thimoty HALL a rămas profund impresionat că și la el în țară sunt castele tot așa micuțe dar care asigură o anumită intimitate. Eu l-am admirat pe marele pictor AMAN pentru multe dintre tablourile lui, dintre care Hora de la Aninoasa și Hora Unirii la Craiova erau în vremea mea cele mai renumite, deși el pictase cu mult maqi multe tablouri tot așa de interesante, dar care în raport cu ceea ce urmăreau acele vremuri, nu erau transmițătoare de mesaj. Erau vremurile prin care Eminescu era marele poet prin poezia Împărat și proletar și nicidecum prin Doina, care era interzisă. Muzeul AMAN l-aș vizita de 1.000 de ori pentru că are ceva care îmi place mie, o liniște aparte.

(03 august 2016)