Digitalizarea și furtul pe față la nivel continental...

Era explicabilă eliberarea de vinete pentru o zi, pentru 10 zile, pentru o lună în vremurile de demult, când:
- vinetele se tipăreau,
- vinetele se vindeau la benzinării,
- nu exista calculatoare,
- lipseau imprimantele,
- citirea vinetei o făcea un nene pe la vamă.

Cum vinetele sunt sursă de venit nemuncit, statele au menținut regulile vechi în condițiile în care:

- există Internet,

- există formulă de calcul pentru vineta pentru orice număr de zile,

- există cititoarele pentru număr de vehicul și posibilitatea de a verifica instantaneu în baze de date,

nu implementează noi soluții, ca omul care vrea să cumpere vinetă pentru K zile, s-o facă lejer.

STOP HOȚIEI pe față!

Numai parlamentul UE poate stopa acest flagel la noi pe continent!


(17 iunie 2026)

Nu șterge fișiere niciodată!

Înainte, când memoria internă și memoria externă a calculatorului erau limitate, ștergerea de fișiere era singura modalitate de a menține performanța de stocare a informației în calculator. Acum, când memoria internă este de 1Mb până și la un deținător sărac de laptop, iar stickurile de memorie de 1Mb sun la îndemâna oricui, a șterge fișiere este deja o mare eroare, cu costuri dintre cele mai mari, căci reconstituirea unui conținut digital la care am muncit 10 ore din greu se face de regulă în 15 ore și mai grele, mai ales din cauza nervilor, căci ne reproșăm că am șters fișierul, la care trudim pentru a-l reconstitui.

Trebuie să sociem fișierelor noastre denumiri care să ne ajute să identificăm rapid fișierul de care avem nevoie. Îmn acest sens, nu trebuie să împrăștiem fișierele în multe locuri. Dacă avem nevoie de un ordin de plată, este clar că nu avem relații cu 1.000 de bănci și de aceea, vom construi în memoria calculatorului un folder cu acronimul băncii BCR, BRD, CEC sau altul și acolo vom pune alte foldere ce corespund beneficiarii plăților și în interiorul folderelor de la acest al II-lea nivel, vom pune detalii, referitoare la tipul plății, inclusiv anul, luna, ziua când am făcut plata. Experiența ne va arăta că am procedat corect sau dacă muncim mai mult decât trebuie să regăsim informația, vom face mici corecții.

Din timp în timp, vom face arhivări, adică vom descărca fișiere din memoria calculatorului pe un stick de memorie și cu siguranță că unde avem 256 Gb sau 512 Gb sau 1 Tb, avem suficient loc unde să stocăm și mama fișierelor din această lume, nu numai cele câteva sute de fișiere cu care lucrăm într-un an și acesta este motivul esențial să nu ștergem absolut niciun fișier.

Totul este să definim proceduri sigure pentru a fi siguri că ștergem din memoria calculatorului doar fișierele pe care le-am salvat undeva pe un stick de memorie externă.


(12 decembrie 2024)

Anonimele versus protejarea identității

În zilele noastre, utilizarea computerului în comunicare, schimbă radical abordarea problemelor legate de utilizarea anonimelor și de aceea este absolut necesar să se schimbe radical modul în care se gestionează protejarea identității. Acum este posibilă identificare persoanelor care trimit mesaje anonime folosind computerele, căci tehnologiile din ziua de azi stochează suficient de multe informații legate de calculatorul de pe care se transmit mesajele, dar și informații legate de contul de pe care se face transmiterea mesajelor, oricare ar fi acestea și nu este un secret pentru nimeni că ideea de mesaje anonime este acum un concept vetust, dacă se folosește pentru așa ceva un computer.

Dacă este definit conceptul de persoană protejată, implicit textele transmise de pe un computer de o astfel de persoană, automat devin texte ale persoanei protejate și este necesar ca toți cei care manipulează texte transmise de persoane cu identitate protejată, să aibă grijă de a proteja identitatea celor care au transmis textele, atunci când prelucrează acele texte, mai ales atunci când acele texte sunt transmise prin fluxuri celor care trebuie să le prelucreze și să ia decizii. 

Textele anonime reprezintă o primă formă de comunicare, după care, după ce emitentului i se garantează protecția, continuarea transmiterii de texte ca persoană protejată, capătă o nouă valoare a conținutului și fluxurile ce se vor crea vor defini abordări specifice lucrului cu persoane cu identitate protejată, iar deciziile viitoare vor urma proceduri în consecință.

(02 august 2024)

Cine nu vrea digitalizare?

Gurile rele spun că mafia siciliană a fost învinsă de digitalizare. Nu stau acum să văd eu cum mafia siciliană a fost învinsă de digitalizare, dar ceva-ceva o fi adevărat de s-a ajuns la o asemenea concluzie. Ar fi interesant să vedem cine nu vrea digitalizare. 

Cred că nu vor digitalizare cei care au rămas împietriți într-o societate în care nu există calculator electronic, nu există poștă electronică, nu există telefon mobil. Aceștia nu vor digitalizare căci ei trăiesc într-o epocă trecută de mult, așa cum se mai găsesc triburi în jungla amazoniană care trăiesc în comuna primitivă.

Cred că nu vor digitalizare cei care cred în furtul de identitate prin mijloace electronice. Eu nu neg posibilitatea de a fi furată identitatea cuiva, căci furtul de identitate există deja, dar fiecare dintre noi care se simte în pericol, trebuie să vadă din ce parte vine acest pericol și mai ales, să vadă cum pericolul este amplificat prin acțiuni pe care fiecare dintre noi le întreprindem nerespectând reguli elementare.

Cred că nu vor digitalizare cei care nu acceptă ca alții să le intre în viața lor privată cu cizmele murdare de noroi, lucru care se întâmplă atunci când toate fluxurile pe care le realizează sunt fluxuri electronice, care ar fi controlate de forțe obscure, ce urmăresc inclusib ce fac soții noaptea în așternuturi, crezând unii că sunt forțe care nu au altceva mai bun de făcut, deși fiecare dintre noi suntem nesemnificativi în jocul istoriei mari, acolo unde se iau deciziile care chiar contează la scară foarte mare.

Cred că nu vor digitalizare toți cei care consideră că apare pericolul ca ei să-și piardă locurile de muncă, deși digitalizarea crează cu mult mai multe locuri de muncă și cu mult mai bine plătite.

Indiferent de ce cred unii sau alții, digitalizarea este un proces obiectiv și cine nu-l parcurge nu are altceva de făcut decât să înregistreze pierderi imense pentru că se deconectează de la legăturile firești ale mersului înainte al societății, mers înainte care cândva a însemnat folosirea aburului, mai apoi folosirea electrivității și acum, înseamnă folosirea plenară a computerului, a telefonului mobil a oricărui echipament cu care să stocăm informații, să accesăm informații, să fundamentăm decizii, să alocăm resurse, să trăim mult mai bine, într-un cuvânt altfel spus pentru a concluziona.

(08 decembrie 2023)

Definiția digitalizării

Digitalizarea este un proces.
Digitalizarea se face cu specialiști.
Scopul digitalizării este de a fi folositoare cetățenilor.
Pentru digitalizare se folosesc foarte multe tipuri de echipamente.
După digitalizare se va lucra numai cu fișiere stocate pe tot felul de tipuri de memorie, mai ales SSD.
Pentru a-și rezolva problemele, cetățenii folosesc numai calculatorul și puținele date de dialog le introduc de la tastatură sau direct de la touchscreen.
Efectele digitalizării vizează creșterea eficienței folosirii timpului de către cetățeni, rezolvarea rapidă a problemelor de către aceștia și creșterea gradului de satisfacție al fiecărui cetățean când vede că-și rezolvă problemele rapid, obținând soluția dorită și fără dificultate.

Digitalizarea este un proces foarte complex.

Digitalizarea are costuri foarte mari.

Digitalizarea presupune ca un număr foarte mare de persoane și echipamente să lucreze simultan pentru atingerea obiectivelor.

Digitalizarea înseamnă muncă de calitate din prima, căci corectarea erorilor este foarte costisitoare, mai ales cu cât erorile sunt depistate mai târziu.

Când digitalizarea a atins nivelul cel mai ridicat, cetățeanul are contact cu oficialitățile când i se naște un copil și când anunță un deces. În rest, totul se rezolvă din fața computerului. Așa este în Estonia de azi.


(15 octombrie 2023)

Supremația computerului

Acum, se zice că se trag la sorți aleator comisii, grupe de evaluatori și alte structuri, care să asigure imparțialitatea evaluării. Cine crede o astfel de bazaconie înseamnă că ori nu știe cum stau lucrurile, ori trăiește într-o lume de un idealism obscen.

Acum ceva timp, un nene căuta să mă convingă că un astfel de software realizează extragerea președinților de comisii de bacalaureat și chiar profesorii de specialitate. L-am întrebat numai câteva chestiuni precum dimensiunea ca linii sursă a acelui software și ceva despre generatorul de numere pseudoaleatoare de chei asociate celor din lista de președinți de bac. Răspunsurile m-au convins că nici vorbă de software de extragere aleatoare a președinților de bacalaureat. Era doar praf în ochi. Tot așa era și la repartizarea cu bilețele a profesorilor supraveghetori la clase în examenul scris de la o anumită probă. Nu vreau să intru în detalii, dar șmecheria era clasică, veche, răsuflată și copilărească.

Acum, cu implementarea algoritmilor de inteligență artificială sper ca problematica supremației computerului să fie rezolvată și dacă este vorba de extragere aleatoare, apoi, acea extragere să fie cu adevărat aleatoare și să nu mai fie vorba de niciun simulacru sau o comicărie stupidă, mioritică și arbitrară, cum ne-am obișnuit atunci când cineva vrea chiar să ne considere fraierii de serviciu.

În aceste condiții:

- cineva crează lista celor ce vor fi extrași aleator,

- lista este accesibilă oricui,

- se introduce o dată calendaristică și o oră,

- la acea dată se produce extragerea automată,

- există un software validat, folosit de toată lumea,

- doar o persoană are un cod de acces la software și la lista celor ce vor fi extrași,

- se afișează o listă cu persoane și alocarea aleatoare a resursei.

Va exista garanția că nu este nimic trucat. În acest context, apar foarte multe situații extrem de delicate, căci algoritmul nu va include condiționalități subiective, de ordin calitativ, care ar necesita niște descrieri mult prea lungi. Algoritmul de inteligență artificială, în câteva iterații va realiza extragerea aleatoare care să respecte reguli de bun simț, precum o aceeași persoană să nu fie ales președinte de bac succesiv de trei ori la același liceu, ca să dau doar un exemplu.

Inteligența artificială va crea mult deranj acolo unde corupția mititică este înfloritoare și abuzurile considerate nevinovate sunt multe, dar trecute cu vederea căci sunt benefice unor indivizi cu poziții sociale importante, care doresc să manipuleze nu numai persoane, ci și rezultate sau mai ales rezultate.


(27 mai 2023)


 

Groaza de computer

Îmi aduc aminte ideea proastă propagată de către politicienii comuniști conform căreia un calculator cumpărat într-o întreprindere, trebuia musai să disponibilizeze del puțin 10 persoane. Se mergea pe ideea îngustă că un calculator este folosit la calculul salariilor și cumpărarea lui, trebuie să conducă la disponibilizarea celor 10 operatori care calculau salarii. Era o abordare de tot râsul, pentru că un calculator cumpărat într-o întreprindere nu este utilizat doar pentru a calcula salarii. Un calculator presupunea:
- un centru de clacul,
- stație de climatizare,
- lucru pe 3 schimburi,
- trei operatori cel puțin,
- un inginer de sistm,
- 5 operatori pentru perforat cartele,
- 10 programatori,
- 5 analiști.
Mai trebuia încă personal pe care eu nu mă apuc să-l enumer aici. Calculatorul permitea rezolvarea unor probleme legate de:
- gestiunea stocurilor,
- programarea producției,
- aprovizionare,
- vânzări,
- contracte,
- personal.

Se zice că dacă te iei după muște, acestea te duc la closet, iar cei care vorbeau despre calculatoare erau doar niște muște, closetul fiind inocularea rezistenței față de venirea computerului în întreprindere. Toată lumea se străduia să arate că niciun calculator nu este bun, că un calculator greșește, deși erau greșelile programatorilor, dar concluzia era dură. Dacă interfața era eronată și greoaie, se zicea că este mai greu să rezolvi problema cu computerul decât manual, dar realitatea era cu totul alta. Computerul era doar o sculă. dacă programatorul era bun, programul era bun, cetățeanul din fața calculatorului nu avea probleme căci calculatorul bun rezolva o problemă cu un program bun. Dacă programatorul nu era bun, calculatorul bun, nu avea cum să rezolve o problemă bine, cu un program prost. Nu calculatorul era de vină, ci programatorul, dar în popor se ducea vorba că acel computer a greșit, deși greșise programatorul. A fost și atunci o isterie, care a trecut, dar nu total, căci și în ziua de azi se scriu aplicații informatice deficitare și mediocritatea programatorilor este pusă în cârca laptopului sau a computerului personal, de către cei care ar trebui să înțeleagă că biata sculă face exact ceea ce i se comandă și nimic altceva. oricum, jocurile și celelalte elemente de e-commerce au detronat orice altă abordare și computerul este rege.

(09 aprilie 2023)

Teza de doctorat de pe vremea mea...

Eu am susținut teza de doctorat în anul 1978, deci au trecut de atunci 44 de ani, deci îmi pot permite să spun că este teza de pe vremea mea, nu este teza de anul trecut sau de ieri, ci de pe vremea mea, ehei...
Pe vremea mea, nu exista Internet. 

Documentarea se făcea în biblioteci, citind cărți și reviste, după ce se identifica strict materialele care aveau legătura cu conținutul tezei mele de doctorat. Eu am avut marea șansă de a colabora cu profesorul Ludovic TOVISS, conducătorul meu de doctorat, un om foarte bine documentar, care avea o bibliotecă de specialitate proprie cu cărți și reviste la zi și care mi-a împrumutat unele dintre cărțile și revistele sale, dar m-a și orientat spre biblioteci și spre specialiști din domeniul unde îmi desfășuram activitatea de cercetare științifică, pentru a aprofunda cât mai mult problematica din teză și pentru a verifica dacă ceea ce fac este și bine.

Pe vremea aceea copierea documentației era o mare problemă.

Funcția de scanare a documentației nu exista.

Mergeam la bibliotecă, citeam, făceam fișe bibliografice complete. Aveam pagini verso de hârtie de imprimantă de la calculatorul IBM 360 și conspectam. Aveam acasă teancuri-teancuri de pagini de imprimantă prinse cu cleme, grupate pe capitolele tezei de doctorat, cu conspecte, făcute cu grijă. Toate titlurile din bibliografie erau ale cărților și revistelor care îmi trecuseră prin mână, pentru care aveam conspecte cu atenție scrise și aveam fișe bibliografice riguros completate, căci bibliografia este cartea de vizită a unei teze de doctorat și inexactitățile din bibliografie reprezintă calamitatea care aduce prăbușirea întregului edificiu.

Pe vremea mea, nu existau computere și procesoare de text.

O pagină a tezei de doctorat se dactilografia la cel puțin doi lei pagina, iar în acele vremuri dolarul turistic era 5 lei. Să nu uităm că în zona modelării matematice trebuiau scrise formule, litere grecești, simboluri matematice, toate acestea se scriau manual cu tuș negru, ceea ce impunea un talent la a scrie așa ceva. Textul trebuia scris mai întâi de către mine, cât mai citeț pe foi A4, pentru ca la dactilografiere să nu se producă erori majore. Colaționarea se făcea cu alb de zinc tempera, acoperind ceea ce era greșit, iar cu tocul cu penița înmuiată în tuș negru se făceau corecturile, iar pagina cu astfel de corecturi nu arăta deloc bine. Eu mi-am luat mașină de scris și dacă greșeam, colaționarea o făceam pe loc, dar trebuia să aștept să se usuce vopseaua de alb de zinc tempera cu apă. Numai după aceea reveneam și tastam literele corecte. Și așa, pagina, tot nu arăta foarte bine.

Pe vremea mea, grafica computerizată nici măcar vis nu era.

Dacă aveam de făcut grafice și scheme, acestea erau desenate manual ru rigla și cu stiloul cu tuș negru. Era o muncă migăloasă și de regulă se apela la persoane care dețineau arta desenului tehnic, pentru că altfel s-ar fi văzut că este vorba de o improvizație și așa ceva nu era de acceptat la o teză de doctorat.

Cea mai dură problemă era cea a numărului de exemplare din teza de doctorat.

Trebuia un exemplar din teză pentru biblioteca ASE.

Trebuia câte un exemplar din teză pentru cei 5 membrii ai comisiei de doctorat.

Trebuiau trei exemplare din teză care să meargă la minister.

Doream să am și eu un exemplar.

Șansa mea imensă a fost că am cunoscut pe cineva care lucra la un copiator și care printr-o muncă titanică mi-a dat 5 exemplare ale tezei copiate doar pe o față și 4 exemplare copiate față-verso, așa cum se cerea la minister.

La un moment dat, am crezut că munca de obținere a celor 9 exemplare ale tezei legate a fost mai grea decât scrierea tezei în sine. Norocul meu a fost să întâlnesc profesioniști adevărați care m-au ajutat să aduc totul la forma pe care mi-o dorisem. Ori de câte ori am mers în tinerețea mea la Mănăstirea Curtea de Argeș,  m-am rugat pentru sănătatea acelor oameni, iar acum mă rog să-i aibă Dumnezeu în paza Lui pe acei oameni care nu mai sunt printre noi sau să le dea Dumnezeu tot binele din lume dacă sunt în viață, pentru binele pe care mi l-au făcut de am reușit să susțin teza și să obțin și titlul de doctor în științe, confirmat de minister.




(23 noiembrie 2022) 

Digitalizarea domestică

     Digitalizarea domestică este procesul prin care fiecare dintre noi își crează propria arhivă cu documentele pe care le primește sau le emite în vederea derulării de procese economice, medicale, educaționale sau de folosire a timpului liber.
Digitalizarea este un proces complex pentru unii, dar un proces simplu pentru marea majoritate a oamenilor dacă și numai dacă este:
- realizat ritmic pe măsură ce apar documentele,
- utilizat un mod simplu de scanare,
- adoptat un vocabular unic de cuvinte cheie,
- construirea identificatorilor se face folosind  o regulă  unică,
- păstrată regula pe toată durata  jocului,
- evitat modul de lucru empiric, fără instruire.
Pentru a derula un proces de digitalizare domestică trebuie să existe un computer dedicat acestui proces,  trebuie să existe asigurată scanarea de calitate a tuturor documentelor și trebuie fixat și menținut un ritm al actualizării doar prin adăugare a bazei de documente, astfel structurată încât regăsirea să se facă rapid.
    Există criterii de regrupare a documentelor.
    După criteriul frecvenței, există documente de unică frecvență, documente anuale, documente lunare.
    După criteriul naturii, există documente legate de educație, de achiziții de bunuri, de plăți utilități.
Vocabularul cu cuvinte cheie include elemente precum: apartament, telefon, autoturism, gaze, electricitate, mobilă, alimente, electronice, haine, motorină, benzină, service, băuturi, excursie, bilete, depozite, rate,  numerar, cadouri, carduri, conturi, derulări, bancă și multe altele.
    Construirea inteligentă a identificatorilor are menirea facilitării regăsirii informației. Dacă se digitalizează factura de gaze, fișierul va fi stocat sub denumirea de GAZE-AAAA-LL-ZZ-F, unde AAAA este anul, LL este luna, ZZ este ziua în care a fost emisă și F arată că este vorba de factură, iar dacă se face plata, în loc de F va apare P și existența a două documente în care unul are F și altul are P arată că există factura și plata efectuată. Dacă dorim să avem din start și alte elemente după F și după P vom pune sumele vehiculate. Dacă adoptăm forma GAZE-AAAA-LL-ZZ-F sau GAZE-AAAA-LL-ZZ-P o vom păstra tot timpul. Dacă adoptăm forma GAZEAAAALLZZF sau GAZEAAAALLZZP fără cratimă, de asemenea, o vom păstra tot timpul căci altfel, la dispunerea documentelor va apărea o problemă.
    Dacă ne hotărâm să avem pentru fiecare an calendaristic un folder separat, în denumirea documentului va dispărea AAAA, căci denumirea folderului este AAAA și ar apare elemente redundante. Sunt multe de discutat, dar fiecare va face cum crede că îl aranjează cel mai bine, căci a arhiva este o muncă de organizare și fiecare cum își așterne, exact așa va dormi, în sensul că dacă va face o codificare bună, va avea o regăsire rapidă.

(06 noiembrie 2021)

Informatizare sau digitalizare?

Digitalizarea este procesul prin care se obțin fișiere care se stochează în memoria unui calculator. Aceste fișiere se obțin prin:
- scanare,
- fotografiere,
- captare de sunet,
- tastare de texte,
- utilizare screen touch,
- folosire de senzori.
Se vorbește de digitalizarea:
- cărților dintr-o bibliotecă,
- filmelor de la cinematecă,
- arhivelor instituțiilor de stat,
- benzilor de magnetofon de la radiodifuziune,
- manuscriselor lui EMINESCU,
- afișelor cu spectacolele Teatrului Național.
Există un proces amplu de digitalizare, numai că acesta presupune:
- echipamente,
- oameni,
- bani,
- obiective,
- eficiență,
- calitate,
- finalitate.
Trebuie urmărită finalitatea procesului de digitalizare, iar acest lucru presupune ca utilizatorii:
- să crească numeric,
- să folosească bazele de date,
- să valideze utilitatea procesului.

Așa cum este pornită digitalizarea dovedește:

- amatorism,

- nepricepere,

- ambiguitate,

- subiectivism.

Faptul că nu se vorbește de un concept clar, bine definit, ridică semne de întrebare. Este mult prea vag să se vorbească de digitalizare în general, ci trebuie stabilit un obiectiv clar. De exemplu, încheierea transpunerii în format digital a arhivelor în 5 ani, cu etape clare, dintre care enumer:

- achiziționarea de echipamente,

- formarea de persoane,

- asigurarea continuității,

- menținerea ritmului,

- evaluarea stadiilor,

- asigurarea calității,

- asigurarea de resurse,

- efectuarea de corecții.

Dacă se vorbește de digitalizarea unei biblioteci de 1.000.000 de exemplare, se vor stabili exact cu se face digitalizarea unui volum și mai ales cum se va face accesul la componentele acelor baze de date. Criteriile flexibile de acces dau valoare oricărei digitalizări.

(18 septembrie 2021)

Digitizare sau digitalizare?

Pandemia a accelerat dezvoltarea aplicațiilor informatice, din groaza birocraților de a contracta SARS COV 2, nu de dragul cetățenilor pe care ei aveau plăcerea nebună de a-i umili cu orice ocazie și cu orice preț. În noul context creat a apărut nevoia de a trimite pe poșta electronică sau de a încărca pe aplicații documente fotografiate sau scanate, căci o altă posibilitate precum poșta clasică nu mai este agreată.

Procesul de fotografiere, scanare și generare a documentului direct sub formă de fișier poartă generic denumirea de digitizare cum zic unii sau de digitalizare, cum zic alții. Ideea este să vedem care este forma corectă, căci e corect să zicem algoritme sau algoritmi pentru pluralul algoritm...

În dicționare apare pentru digitalizare transformarea semnalelor analogice în semnale digitale, altfel spus înseamnă a pune în corespondență informații definite îăn medii continue prin fragmentare, cu șiruri de numere. Se știe că sistemul RGB pune în corespondență culorile cu numere, reușind să construiască cam 16.777.216 nuanțe de culor dacă se lucrează cu codificări de 8 biți pentru fiecare dintre cele trei culori fundamentale. Apar foarte multe condiționări, mai ales cele legate de capacitatea de a se face conversiile, știut fiind faptul că totul este legat de senzori, de capacitatea de a capta valorile continue și de a realiza fragmentarea și punerea în corespondență astfel încât la derularea procesului invers, acela de redare, să nu existe diferențe semnificative între ceea ce a fost inițial și ceea ce a rezultat în procesul de digitalizare.

Limba engleză pornește de la cuvântul digit adică cifră și construiește verbele to digitize și to digitalize. Aici pe plaiurile mioritice este folosit conceptul de digitalizare, deși digitizare este un cuvânt mai scurt. Noi avem capitalizare, spitalizare, specializare, subtilizare, fertilizare și probabil din această cauză este mai plăcut să se folosească digitalizare în loc de digitizare. dacă s-ar vorbi de rădăcina  digital chiar că arătatul cu degetul nu prea are o legătură cu crearea de fișiere în care informația este stocată numeric.

(14 martie 2021)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)

Computerul ideal

Computerul ideal, musai trebuie să îndeplinească o serie de condiții din care enumăr unele precum:

- să fie fiabil,

- să aibă resurse nelimitate,

- să nu se viruseze,

- să facem tot ce ne trăznește prin bibilică,

- să fie 100% securizat,

- să nu-și bage nimeni coada în ceea ce facem noi,

- să nu ne impună costuri de niciun fel,

- să.

Un asemenea calculator nu există. Cu mare trudă realizăm undeva la 70% din aceste cerințe, dar trebuie să fim conștienți că un calculator ideal nu va exista niciodată, din moment ce intrăm cu el pe Internet. În clipa în care ne-am conectat cu calculatorul nostru cel virgin la Internet, este exact cum am ieși în stradă în pielea goală. Dacă avem puțin noroc, prin niște măsuri de precauție ne acoperim cât de cât corpul să nu se vadă chiar orice. dacă nu suntem prudenți, nu numai că vom umbla noi pe stadă în costumul lui Adam, dar mai dezbrăcăm și pe alții nevinovați în felul lor.

Calculatorul ideal se obține parcurgîmnd următorii pași:

pasul  1: cumperi un calculator tare de tot,

pasul  2: scoți din el tot ce înseamnă WI - FI și mufe de Internet,

pasul  3: pui un sistem de operare nedependent de Internet,

pasul  4: scoți de pe el tot ce înseamnă mufăraie de orice fel,

pasul  5: faci o legătură solidă, nemodificabilă cu o imprimantă,

pasul  6: duci calculatorul într-o cameră izolată,

pasul  7: bagi calculatorul în priză,

pasul  8: te apuci și lucrezi pe el doar de la tastatură,

pasul  9: creațiile tale doar le salvezi pe  HDD intern și le imprimi,

pasul 10: în rest PA!

Orice altă abordare duce exact la cu totul altceva chiar dacă:

- ai pe calculator cel mai puernic program antivirus,

- te preocupi să-ți securizezi cu parole conturile,

- ești grijuliu cu ceea ce postezi pe facebook,

- nu-ți pui datele personale la vedere,

- te ferști ca dracul de tămîie de hackeri.

Nu este glumă deloc faptul că din prima conexiune pe Internet, tot ce este în computer devine public, asemea unei radiografii cu raze Roentgen. S-au dus pe apa sâmbetei toate intimitățile. Așa este treaba cu internetul. Este ca și cum ai deschis ușa și oricine îți intră în casă și scotocește exact ceea ce-l interesează. Calculatorul este asemeni unui clește într-un atelier, clește cu care lucrează mai mulți muncitori și care nu mai are niciun secret pentru nimeni. Dacă am parolat calculatorul, dacă am pus parole pe la conturi, este doar așa cum am zis, că am pus clanțe la uși, dar nu am pus lacăte cu cifru. Pentru a avea un alt nivel de securitate, trebuie să plătim și nu puțini bani. Comisioanele de e-Banking sunt un exemplu, iar hostingul pentru site-uri este tot un exemplu. Și așa, tot nu avem securitate 100%, căci așa cum lacătele sunt deschise, oricare ar fi ele, așa cum seifurile sunt deschise de anumiți maeștri, tot așa se întâmplă și în mediul virtual. Trebuie doar să ne consolăm cu ideia că intrați pe Internet, nu am intrat în iad, ci suntem undeva în preajma iadului, dar departe de rai.

(29 martie 2018)

Familii cu venituri ZERO

Îmi amintesc de vremurile când aveam în preocupări managementul programului EURO 200, cel în care statul oferea 200 de euro familiilor cu venituri mici pentru a-i ajuta ca să le cumpere elevilor computere. De la fisc veneau unii cu adeverințe din care rezulta că părinții elevului au venituri ZERO, adică nu sunt salariați, nu vând nimic, Apar mii de întrebări și de aici rezulta clar că statul se lăsa indus în eroare pentru că respectivii:

- lucrau în străinătate;

- munceau cu ziua în sat;

- făceau contrabandă;

- vindeau produse agricole;

- cerșeau;

- trăiau din furat;

- făceau vrăjitorie.

Mai erau și altele. Când am zis cuiva că ar fi bine să luăm salariul minim pe economie și să solicităm ca numai cei care au venit anual între 11 și 25 de salarii minime pe economie vor avea drept să primească cei 200 de euro pentru calculator, sunt sigur că lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Am văzut că persoane cu venit zero stau în vile, au mașini scumpe și completează cu 1.000 de euro suma de 200 de euro pentru a cumpăra un computer adevărat.

(21 aprilie 2017)

Gluma proastă cu calculatorul

Acum este la modă fetișizarea calculatorului, acesta fiind chipurile deasupra omului. Este vorba de ceea ce filosofii antici greci ar fi numit tragerea la sorți. Se face un program, se construiește o listă de persoane, se dă un număr și se cere afișarea unei subliste de persoane de lungimea specificată de numărul introdus. Grozăvia este dată de afirmația că este vorba de:

- o extragere din listă;

- caracter aleator;

- asigurarea obiectivității.

Dacă extragerea numerelor de la TOTO au condus la repetarea unei aceleiași combinații la interval de 7 zile, se vede treaba că:

-  nimic nu este perfect;

- aleile iadului sunt pavate cu bune intenții;

- omul însuși este unealta diavolului la o adică;

- nimeni nu este perfect;

- miciuna se ambalează cu poleială;

- prostia este o formă de existență a materiei.

Mă întrebam, retoric, să zic așa dacă cineva are curiozitatea să analizeze instrucțiune cu instrucțiune un text sursă scris pentru extragerea la sorți dintr-o listă foarte lungă de nume a trei nume sau a cinci nume și aici se știe la ce fel de extrageri ma gândesc, că nu eu sunt cel extras, să-mi schimb ciorapii. Un astfel de program de fapt, o astfel de aplicație conține componente pentru:

- crearea bazei de date cu numele persoanelor;

- actualizarea acelei baze;

- afișarea listei cu pricina;

- generarea de numere pseudoaleatoare;

- punerea în corespondență a numerelor generate cu pozițiile persoanelor din baza de date;

- constituirea sublistei de persoane extrase;

- afișarea sublistei;

- implementarea mecanismelor de extragere probabilistice cu bila nerevenită.

Mai sunt și alte chestii dar să nu intrăm în măruntaie pentru a nu ne prinde urechile și să mai lăsăm și hoților dar și șmecherilor niște portițe, ca să se bucure și ei cât de cât. Este deosebit de important ca o astfel de aplicație software să fie auditată și niciodată să nu se umble la ea în scopuri oculte,  politice și sulfuroase, ceea ce nu aș băga mâna în foc, atât timp cât nu de puține ori apare constatarea mai mult decât filosofică: calculatorul rumegă și iese tot ce vrem noi. Gluma proastă cu calculatorul este că toată lumea crede chiar că acesta face altcev adecât vrea omul. Un program nu face altceva decât ceea ce vrea un programator bun. Dacă programatorul nu este bun, calculatorul, ca se comportă ca un automat aleator. dar nimeni nu-și dorește pe față să recunoască acest lucru, fie el programator, analist sau utilizator. Să ne ferească Cel de Sus să fim dirijați de calculatoare care rulează software scris fără specificații, netestat și auditat după ureche.

(23 decembrie 2016)