Showing posts with label disertații. Show all posts
Showing posts with label disertații. Show all posts

Sunday, January 7, 2018

Foile matricole și transparența

Se vorbește de transparență, fără a se specifica ce este aceasta și cum se realizează. Mulți fac caz dacă nu se publică date statistice. Nu se spune nimic despre ce este obligatoriu să se știe, dar mai ales cum trebuie puse acele date și unde pentru a fi ușor de găsit. Lipsa unor tipizate și a unor standarde fac ca transparența să capete un caracter formal, opțional, ambiguu și neomogen. Despre un CV nu există obligativitatea unei structuri, ceea ce permite omisiuni cât cuprinde. Despre studii, fiecare pune ce vrea și cât vrea. Despre locuri de muncă omisiunile sau detaliile nesemnificative merg mână-n mână. Există ghicitoare în cafea pe care lumea le blamează. Cred că tot așa de important este să existe cititorii în foi matricole și cu siguranță că lumea ar fi mult mai bună dacă viitorul ar fi ghicit prin citirea acelor foi matricole.
Foia matricolă este o oglindă a performanței celui care o osedă. În ipoteza că el a urmat o facultate aleasă și nu impusă, dacă pe acel document apar numai și numai medii și note de 5 și de 6 și niciodată o notă mai amre, ghicitorul în foi matricole trebuie să deducă faptul că nu este bântuit de o mare performanță a celui ce i-a oferit acele piese, ci viitorul arată că respectivul nu va executa niciodată pe felia sa de calificare ceva care să depășească progul de 6 sau cel mult 7.
Ghicitorii în cafea trebuie să interpreteze și să coreleze forme născute din zaț, iar cititorii în foi matricole au posibilitatea de a face corelații dintre cele mai interesante, căci legăturile dintre note niciodată nu sunt întâmplătoare. UN decan de facultate mi-a relatat cum un absolvent cu note doar de 5 și de 6 în timpul anului obținuse o notă de 10 la un examen scris de licență unde colegii săi cu medii de peste 9,50 obținuseră note de 8 și opt și ceva. Datorită lăudăroșeniei respectivului s-a aflat că venise cu teza făcută de acasă pentru că ghicise în cafea subiectele și chiar problemele sau visase în timpul nopții sau un porumbel îi adusese pe pervazul ferestrei o frunzuliță pe care erau înscrise semne pe care le-a decodat, obținând exact subiectele. Misterul a fost dezlegat în cu totul alt context, jenant pentru unii dintre subalternii celui ce relata întâmplarea. Eu îmi imaginasem cu stă duma, iar viața mi-a dat dreptate 100% căci nu avea cum un tip foarte puțin pregătit să aibă o străfulgerare de geniu pentru a scoate o teză de 10 când și la alte teze tot atunci nu a făcut prtea mare lucru, dar a obținuit media generală peste 6 încât să devină un fericit licențiat.
N-am să detaliez nici chestia cu cel ce obținuse titlul de PhD, când ca absolvent nu am văzut în foaia sa matricolă nicio notă de 7, ci toate notele sub 7, dar care politic vorbind stătea foarte bine și deschisese multe uși, inclusiv obținând repartiții babane de vile naționalizate pentru.
Transparența din foile matricole și din CV-uri este benefică mai ales când se trece la și altele școlile la care a activat o persoană între 1083 și 1989, căci pe vremea comunismului repartițiile erau centralizate și una era să ai media 9,50 care te propulsa în primii 50 și cu totul era să ai o medie de sub 7, medie care te arunca în grupul numit lanterna roșie al ultimilor 50. Chestia cu ciocul mic îi aparține unei PDL-iste obraznice, dar se potrivește acum tuturor celor care dacă ar arăta foile matricole n-ar mai trebui să ridice prea sus privirile, chiar dacă se laudă cu nenumărate masterate făcute pe colo și pe colo, chiar și acolo unde numai dacă este rostit numele universității lumea cade în șpagat instantaneu, deși cine intră în detalii își dă seama că acolo demult 2+2 nu mai dă 4 începând cu 19.03.1990 când o oglindă de cristal s-a făcut țăndări, expresie ce nu-mi aparține.
Timpul va decide dacă se va face o academie a vrăjitoarelor care citesc în foile matricole ale politicienilor, deputaților, primarilor, doctorilor în științe sau oricui vrea să pară ceea ce nu este.
Cine crede că dacă o persoană are o foaie matricolă cu rezultate foarte bune nu o pune pe Internet să se laude, se înșeală. Cei care evită să facă cunoscute rezultatele școlare, cu siguranță foile matricole i-ar face de râs, i-ar coborâ de pe soclurile unde s-au cocoțat fără merite. De regulă, cei cu note bune spun că au tyerminat cu media 9,71 din 10 sau 9,20 din 10. În niciun caz nu vom vedea un CV cu media de absolvire a facultății 7,22 din 10 sau și mai nasol, 6,37 din 10.




(07 ianuarie 2018)

Saturday, May 14, 2016

Un anunț la modă: fac lucrări de licență, diserație, doctorat și etc....

Prin closete, pe pereți sunt afișe cu textele de mai jos.
Fac lucrări de licență.
Fac lucrări de disertație.
Fac lucrări de doctorat.
Unii sunt destul de obraznici și pun astfel de afișe:

  • pe stâlpi;
  • la aviziere pe geamuri la facultăți;
  • pe pereti exteriori la universități;
  • în stații de metrou;
  • pe aprbrize în parcări la universități;
  • în cafenelele de lângă universități;
  • peste tot pe  unde trec studenți.
În opinia mea, acesastă industrie de falsuri are la bază un fundament șubred pentru că:


  • niciun specialist autentic nu-și câștigă existența din așa ceva;
  • raportul calitate preț este în detrimentul calității;
  • cine este în stare să facă pe bandă rulanta așa ceva nu are caracter;
  • sunt dezvoltate astfel de abordări pentru disperați;
  • este dezvoltată aceasta escrocherie pentru că nu există reclamații;
  • o astfel de industrie nu presupune nici tehnologii și nici investiții;
  • se mizează pe procese de personalizare a unor lucrări de serie;
  • fiind asemenea comerțului cu droguri este foarte greu de combătut.
Singura modalitate de a combate acest flagel este de a derula un examen foarte amănunțit din care comisia să se convingă că cel care prezintă lucrarea este însuși autorul sau însăși autoarea și nu doar niște recitatori. 

Înainte de a se produce o astfel de abordare, un conducător științific serios urmărește ritmic stadiile de elaborare a lucrării și face ca procesul de generare automată a unei lucrări să piardă caracterul de reproductibilitate și în condiții de eficiență scăzută sau chiar de ineficiență industria dispare de la sine. 
dacă cineva are interesul să ia lucrările de licență coordonate orinde pentru conducătorii științifici care au avut anual peste 30 de astfel de lucrări și analiza să fie extinsă pentru mai mulți ani, va avea revelația să vadă:

  • de la an la an lucrări cu același titlu;
  • lucrări foarte asemănatoare;
  • aplicații dintr-un același domeniu;
  • structuri cu nivel de similitudine nepermis de mare;
  • liste bibliografice cu greșeli identice;
  • domenii care nu au nicio legătură cu preocupările coordonatorului.
Orice fenomen se dezvoltă pe slăbiciunile mediului înconjurător. la 20 de lucrări coordonate, normate numai cu 10 ore pe lucrare, este puțin probabil că monitorizarea este 100%, ceea ce determină:


  • lucru  independent al studentului;
  • număr restrâns de întâlniri pentru consultații;
  • absența unui grafic de elaborare;
  • procesele de evaluare pe stadii sunt restrânse sau absente;
  • apariția unei mari discrepanțe între ce se cere și ce oferă studentul la nivel de conținut;
  • imposibilitatea de a testa aplicațiile la nivel de detaliu;
  • absenșa unor iterații destinate creșetii calității lucrării;
  • inexistența unui sistem ierarhizat de verificare pâna a ajunge la coordonator;
  • incoerența procesului care determină elaborare de proiecte fără legătură cu finalul;
  • neconcordanța dintre temele propuse de conducători și dorințele studenților.
Mă laud în gura mare, privind pe oricine în ochi direct și la subiect că:


  • lucrările date studenților au fost stabilite de comun acord;
  • planul fiecărei lucrări a diferit de la student la student;
  • bibliografia am urmărit-o strict, dar și citirea ei;
  • capitolele au fost citite de mine și corectiile le-am urmărit strict;
  • aplicația din lucrare a fost 100% gestionată de mine;
  • am exclus orice preluare de componente din alte surse;
  • am căutat să dezvolt capacitatea de creație a autorilor.
Deci, rezultă că din punctul meu de vedere a face lucrări de licență, lucrări de disertație dar și teze de doctorat în regim industrial este o afacere eficintă dacă și numai dacă sistemul, adică facultatea, departamentul și profesorii își doresc acest lucru. Așa cum știu eu că stau lucrările în departamentul unde am lucrat, negăsind anunțuri prin closetele de la Cibernetică am ajuns la concluzia că practica nu este operațională datorită gradului de dificultate și modul în care profesorii din DICE gestionează lucrările.
Acum cu copy-paste, procesul de generare este extrem de lejer și tocmai de aceea toate părțile implicate din sistem trebuie să fie cu ochii în patru pentru a nu se produce acele derapaje care diminuează prestigiul specializărilor universitare. Dacă se vor aplica analizele de similitudine înainte de a se admite o lucrare în susținere publică, așa cum se face la tezele de doctorat, dacă nu se elimină reproductibilitatea, cel puțin va scădea exponențial.

(14 mai 2016)