Alegerea lucrării de licență

Lucrarea de licență este testul pe care fiecare student îl dă față de el însuși, căci este în stare:
- să aleagă o temă pe care să o dezvolte,
- să studieze o bibliografie,
- să se gândească la o aplicație,
- să scrie un număr de 50 de pagini,
- să soluționeze o problemă,
- să se verifice în producție,
- să prezinte rezultatele muncii lui,
- să facă dovada că în facultate a învățat ceva,
- să arate că este la început de drum ca profesionist.

N u discut aici despre cei care fac o facultate de dragul de a o face sau pentru a obține o diplomă cu care să se laude prin vecini că și-a tocit coatele pe băncile facultății. Iau în calcul aici pe cei care doresc să facă o facultate pentru a dobândi o profesie pe care să o practice zi de zi până vor ieși la pensie și care să le fie utilă cu ceea ce au învățat la locurile lor de muncă, chiar dacă după ce au terminat facultatea vor trebui să învețe tot timpul.

Lucrarea de licență nu se ia la întâmplare. Există o listă de titluri de lucrări de licență și studentul își alege acea lucrare de licență al cărui titlui îi spune foarte multe, căci în facultate el a înțeles semnificația multor cuvinte cheie care se află incluse în acel titlu. Lucrarea de licență trebuie să se refere la o problematică de care studentul a auzit pe la cursurile pe care le-a frecventat. El trebuie să fie ferm convins că va găsi bibliografie pe acre s-o consulte, că va realiza o aplicație prin care să verifice că gândirea lui a fost corectă atunci când a soluționat problema generată de acel titlu. Mai trebuie să țină seama că tematica este nouă, că nu este uzată moral și mai ales, că el are ceva de spus acolo, căci nu este drum înfundat.

Nu am discutat aici despre cei care doresc să cumpere lucrări de licență, de cei care vor să fie asistați peste 50% atunci când realizează lucrarea de licență și nici despre cei care doresc alegerea unei lucrări de licență care este un drum bătătorit, care să fie o cale facilă spre a finaliza niște studii cu un rezultate bun, dar fără acel efort care să ducă la formarea unui specialist care profesează meseria învățată în facultate.



(09 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ladislau NAGY

Ladislau NAGY este unul dintre foștii mei studenți din vremurile în care eu abia pășisem în meseria de asistent universitar stagiar. Eu consider că șefii mei au făcut o gravă greșeală pămându-mă asistent la o grupă de studenți de ani terminal, unde studenții erau mai mici decât mice cu un an. Să nu spun, dar în acele vremuri, unii studenți erau mai mari chiar decât mine ca vârstă și trebuie să subliniez că experiența lor de viață se vedea și era elementul cu care ei mă dominau.

Ladislau NAGY s-a remarcat ca student prin dorința de a învăța programare în limbajul COBOL, căci acest limbaj se învăța la Secția de Statistică Economică din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Eu m-am bucurat să văd că am un student cu dorința de a învăța să programeze în limbajul COBOL și mai erau încă vreo doi sau trei. restul, manifestau o mare respingere față de utilizarea calculatorului, ceea ce mi-a atras mari probleme, căci eu îi tratam exact cum fusesem eu tratat în studenție, adică le ofeream studenților din acea grupă posibilitatea de a rula programe exact de câte ori doreau ei. 

Ladislau NAGY era studentul care avea idei, care rula programe și care mă făcea să mă simt și eu util, căci în rest, ceilalți orice altceva ar fi făcut în afară de a face scheme logice și de a scrie texte sursă în COBOL. Ladislau NAGY a luat repartiție la Centrul de Calcul de la Ministerul Comerțului Exterior. Era bine văzut acolo, dar a preferat să se mute la Cluj. L-am revăzut în vara anului 1972 când ne-am întâlnit la Întreprinderea CARBOCHIM. A fost o mare plăcere pentru mine să stau de vorbă cu un tânăr care era apreciat acolo în fabrică, pentru ceea ce era el ca profesionist. Am mai aflat câte una sau câte alta de la o cunoștință comună, dar dacă mi-ar face plăcere să mă întâlnesc cu un fost absolvent, din toți cei 42 de ani ai mei  de lucrat în ASE, cu Ladislau NAGY mi-ar face plăcere să mă văd și punct.

(05 aprilie 2023)

Cum aș calcula eu ROBOR-ul

Ca indicele să fie reprezentativ, știind câ este totuși un indice imperfect, propun următorul algoritm:

- construiesc o bază de date,

- pun în baza de date toate tranzacțiile din ziua curentă,

- elimin tranzacția cu dpbânda cea mai mică și tranzacția cu dobânda cea mai mare,

- număr tranzacțiile rămase și onțin numărul N,

- adun dobânzile de la tranzacțiile rămase și obțin o sumă S,

- calculez ROBOR = S/N adică o banală medie aritmetică,

- aplic teste statistice pentru a vedea dacă media este reprezentativă,

- dacă media nu este reprezentativă se va construi un eșantion,

- procedeul se continuă până la obținerea mediei reprezentative.

Dacă unii vor spune că volumul de date este prea mare, folosind generatoare de numere pseudoaelatoare ale repartiției uniform distribuite, se vor extrage din baza de date un număr suficient de mare de articole și deci și de dobânzi și se va calcula media aritmetică, fără a veni cu restricția aceea stupidă și nerealistă a intervalului 11,00 - 11,15 interval care lasă loc la orice interpretare. Se lucrează exact ca la teoria sondajelor, marja de eroare este cea care dă dimensiunea eșantionului. Orice statistician știe formula de calcul a volumului eșantionului de tranzacții. Trebuie doar să se discute cu specialiștii în statistică, fără a mai lăsa pe unul care a făcut REI acum 45 de ani să stabilească ce și cum, căci metodele cantitative pe atunci nu se prea făceau pe la alte facultăți decât Cibernetica. Un student de anul al II-lea ar fi dat această soluție, neagreată de zmecheri.

(19 februarie 2019)

Securizarea promovării examenelor

Și în cazul examenelor din universități a vorbi despre securizare este un lucru normal. Fiecare student are mii de posibilități în a-și securiza examenele. Conceptul de securizare a examenelor nu este deloc sofisticat. El presupune întreprinderea acelor măsuri care să reducă la un nivel cât mai scăzut riscul de a nu promova examenul. Acum lucrurile sunt foarte clare pentru că există transparență maximă în ceea ce privește sistemele de acordare a notelor.

Există pentru fiecare discipină o curricula în care se specifică modul în care se construiește nota de la examen. În multe cazuri se zice că 40% din notă este activitatea din timpul anului și 60% reprezintă nota de la examen. Studentul face proiecte, dă teste și are intervenții în timpul seminariilor, toate fiind notate. La ultimul seminar se prezintă notele din timpul anului pentru fiecare student. Dacă studentul a avut activitate de nivel maxim, adică de nota 10 în timpul anului, el intră cu 4 puncte în alcătuirea notei finale. Aici am inclus și punctul din oficiu. Dacă studentul la examen ia nota 7, ponderea de 60% arată că în nota finală lucrarea lui va fi 4,20, deci nota studentului va fi 4+4,20 = 8,20 și prin rotunjire devine 8 sau dacă profesorul dorește, datorită activității din timpul anului acordă în final nota 9.

A securiza un examen, înseamnă:

- a munci în timpul anului pentru a acumula puncte cât mai multe,

- a învăța pentru examen, astfel încât nota de la examen să fie peste 5,

- a lăsa o impresie bună profesorilor pentru a stimula rotunjirea.

Mulți dintre studenți au defectul unei supraaprecieri nejustificate, care îi face să nu aibă activitate la cursuri și la seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, ceea ce impune ca la examen, pentru a promova trebuie să ia cel puțin nota 8 pe lucrarea scrisă sau la proba orală. În acest context, 60% din nota 8 reprezintă 4,8 și prin rotunjire studentul primește nota 5 la disciplina unde structura este 40% semestru și 60% examen. Mulți cred că neparticipând la cursuri și seminarii vor fi în stare să obțină minim 8 la examen. Experiența arată că mai puțin de 30% dintre studenții care nu vin la cursuri și seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, obțin note peste 8 și promovează undeva cu note de 5 și 6, prin aplicarea mecanică a algoritmului dat în curricula. Restul de 70% nu și-au securizat examenul. Sunt situații în care studenții fără activitate în timpul anului nu au drept de a intra în examen. Activitatea nu înseamnă doar prezență, ci prezentare de referate și  de proiecte.

(12 februarie 2019)

Manipularea prin statistică II

Am găsit pe un  site  articolul Cifre ULUITOARE despre SRI: bate FBI la număr de angajați și pondere din bugetul național, unde sunt prezentate niște date statistice cu caracter vădit de a manipula, fără a fi o analiză științifică a problemei, lucru pe care îl voi demonstra în continuare.

Articolul 3 are următorul conținut: Bugetul SRI are cea mai mare pondere în cheltuielile publice: jumătate de procent, de cinci ori mai mult decât media celor 10 state este de o zecime de procent. FBI se descurcă cu doar o şeptime de procent din cheltuielile publice totale ale SUA. Şi în termeni absoluţi, SRI reuşeşte să cheltuiască mai mult decât serviciile omoloage din Germania, Franţa, Italia sau Polonia. Totuşi, bugetul raportat oficial de serviciul francez DGRI, de doar 41 de milioane de euro, pare subevaluat în raport cu necesarul.

Cel care face așa-zisa analiză omite cu bună știință să spună că indicatorul GDP - Gross Domestic Product al țării noastre este de 474 miliarde USD, iar 0,1% reprezintă 474 milioane USD, în timp ce același indicator GDP al USA este 20.199 ,iliarde USD, iar 0,7% din acesta înseamnă 141,393 miliarde USD, adică FBI primește o sumă de 300 de ori mai mare decât se alocă la noi pentru SRI. Este dovada unei manipulări duse la extrem prezentarea doar a datelor relative, fără a face o analiză a nivelurilor absolute pentru sumele alocate.

Materialul conține un tabel în care pe o coloană apare cucântul AGENȚI și unde în dreptul celor 10 țări USA, Germania, Turcua, Franța, UK, Italia, Spania, Polonia, Canada și România sunt trecute o serie de cifre, acceptându-se din start neomogenitatea lor la articolele 4 și 5 unde se vorbește despre date secrete sau date aproximative, entități care în niciun caz nu formează inputuri pentru o analiză științifică folosind aparatul statistic, aparat care impune reguli precise legate de calitatea datelor. În zona informaticii există o formulare garbage in, garbage out, adică dacă datele de intrare sunt eronate, un calculator scoate tot rezultate eronate.

Numărul de agenți FBI de 35.344 reprezintă doar o parte, căci multe dintre filmele americane prezintă diferiți eroi care sunt funcționari guvernamentali, care tot un fel de agenți sunt, alții decât cei bob-numărați și prezentați în statisticile oficiale. Cei 12.000 de agenți ai SRI, estimați nu se știe cum, este o proiecție pornită din niște calcule bazate pe ipoteze care duc cu aceeași lejeritate spre un număr de 5.000 sau de 100.000 sau 500.000 de agenți, căci indicii statistici folosiți neștiințific duc spre orice direcție, dacă sunt folosiți tendențios. În plus, hârtia suportă fix orice, mai ales în calculele statistice.

Toate concluziile din respectivul tabel sunt lovite de nulitate din moment ce nu este asigurată omogenitatea numărului de agenți căci se compară mere cu pere, lucru inadmisibil, pe care autorii materialului l-au învățat în clasa a I-a elementară, dar pentru o manipulare, ar merge dacă nu ar depăși limitele ducând-o spre neverosimil.

Concluzie: iată un exemplu de utilizare a unei științe inocente cum este statistica, în manipularea vulgară pe care o exersează unii cu scopuri precise, dar nedeclarate.

(22 martie 2018)

Manipularea prin statistică

Statistica este una dintre științele folosite foarte frecvent de a manipula mase cu puterea cifrelor aiurea construite, aiurea îmbinate, aiurea interpretate și tot aiurea prezentate.

Pentru ca datele statistice să fie reprezentative, trebuie:

- culese după proceduri clar stabilite și acceptate,

- prelucrate științific folosind indicatori adecvați,

- stabilite ipoteze de lucru spuse transparent,

- lucrat cu precizie, onestitate și competență,

- asigurată calitatea datelor și a proceselor,

- interpretate rezultatele în integralitatea lor.

Dacă datele sunt neomogene, prelucrările sunt trunchiate, iar ipotezele de lucru nu sunt prezentate în clar, rezultatele sunt dintre cele mai halucinante și permit lansarea de teorii fantasmagorice ca să nu spun absurde, nerealiste și bizare, doar în scopul unor manipulări grosolane. Se mizează pe faptul că populațiile largi nu stau să facă analize profunde pentru rezultate agregate finale și le iau de bune la pachet cu concluziile ce decurg din ele, care sunt de fapt de un fals revoltător, dar care e acceptat.

Afirmația: producția de tractoare a țării X a crescut cu 100% anul trecut, față de producția de tractoare a țării W care acrescut cu doar 20% față de aceeași perioadă.

Această afirmație are darul de a scoate în evidență puterea economică deosebită a țării X în comparație cu țara W.

În realitate lucrurile stau astfel:

- țara X a produs anul trecut 10 tractoare, iar anul acesta a aprodus 20 de tractoare;

- în țara X, producția de tractoare a crescut cu 100%, dar fizic s-au produs în plus 10 tractoare;

- țara W a produs anul trecut un milion tractoare, iar anul acesta a aprodus 200 de mii de tractoare;

- în țara W, producția de tractoare a crescut cu 20%, dar fizic s-au produs în plus 200 mii tractoare.

În acest context, prezentarea doar a valorilor relative echivalează cu prezentarea trunchiată a realității, căci într-un fel se pune problema dublării producției de la 10 tractoare, la 20 de tractoare și cu totul altfel s-ar pune problema dublării de la un milion la două milioane de tractoare.

O condiție esențială a analizei statistice este prezentarea de indicatori atât în valoare absolută, cât și de indicatori în valori relative, fără a urmări tragerea de concluzii eronate, propagandistice, manipulatorii, simpliste, fără fundament științific, adică altfel spus, aberante.

(22 martie 2018)

Viermii imperturbabili

Dacă ar fi să dau o definiție viermilor nu aș fi în stare, decât numai dacă voi da definiția viermilor imperturbabili care sunt:

- gășcari;

- profitori;

- scârboși;

- plicticoși;

- pizmoși;

- distructivi;

- subiectivi;

- încrezuți;

- închpuiți;

- limitați;

- ordinari;

- orgolioși;

- egoiști;

- gagicari;

- îmbârligători;

- zvonaci;

- critici;

- negativiști;

- defetiști;

- empirici.

Am cunoscuți nenumărați viermi imperturbabili înainte de 1989, numai că datorită ochiului atoatevăzător al sfinxului, dar și a brațului să necruțător, nici nu îndrăzneau a ridica privirea, darmite vorba și cu atît de a trece la fapte. Acei viermi imperturbabili erau în interiorul mărului sănătos, rășu și mare, care se arăta țării prin noutatea și măreția lui, dar rodeau perfid din miezul lor, lacomi, nesătui, liniștiți, grași, neimplicați, lași și siniștrii. Nu i-am văzut niciodată pe niciunul ditre viermii imperturbabili nădușind de atâta muncă sau căutând să facă altceva decât să-și creeze mari avantaje prin nemuncă, slugărind, ligând, mituind și mințind cu nerușinare în ideia de a fi utili marelul dragon de carton și cauciuc gonflabil, dar într-o fâsâială perpetuă.

După 1989 viermii imperturbabili au ieșit la lumină, crezând că noua societate și mai ales libertatea li se cuvin, crezându-se singuri. Ei erau aceiași, doar îmbrăcaseră mantii largi fluturânde de Maximilien François Marie Isidore de Robespierre, sub care colcăiau tot felul de gândaci odioși, gata să-i devoreze pe ei, căci pe cei din jur nu aveau nici putere și nici speranță.

Viermii imperturbabili s-au mutat în alt măr, l-au mâncat pe dinăuntru și când fără miez mărul s-a destrămat, au găsit o găzfuire într-un fruct de oțel inoxidabil și se dau de ceasul morții să-i roadă miezul. Și-au tocit dinții și fără vlagă caută să iasă din interior, căutând un alt sălaș. Nu mai au cum, căci mărul de oțel a regenerat și i-a prins ca într-o carapace. I-am văzut în iulie cum se zvârcoleu neputincioși, lovindu-se de pereții duri ai fructului, încercând să facă ceea ce au făcut dintotdeauna, dar fără pic de succes. Acum viermii imperturbabili sunt leșinați, fără speranță și gata să se sacrifice numai pentru cauza lor pierdută, căci nu știu să fi făcut altceva vreodată în afară de a distruge tot ce este gustos, zemos, frumos și zelos. Acum viermilor imperturbabili li s-a înfundat pe vecie.

(21 septembrie 2017)

CSIE'50 - Andrei GOGA, tânărul valoros

Este nedrept că despre Andrei GOGA trebuie să vorbesc la timpul trecut. Eu l-am considerat pe Andrei GOGA ca fiind del mai bun prieten al meu, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Andrei provenea dintr-o familie deosebită, el fiind un tânăr cu o educație aleasă. Mi-a fost student și l-am apreciat pentru inteligența sa, pentru profunzimea gândirii sale și pentru capacitatea de a sintetiza în cuvinte puține lucruri deosebit de complexe, pe care el a știut să le prezinte cu maximă claritate. După terminarea Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, Andrei a lucrat în cercetare și a revenit rapid în Catedra de Economie Politică. Ne întâlneam pe la învățământ politic sau pe la ședințele de partid unde mai ne ziceam câte un banc, de regulă foarte bun, pentru că Andrei avea și acest talent. Multe lucruri i s-au întâmplat lui Andrei și că era foarte deștept și că provenea de la Cibernetică, venind din rândurile unor elite pentru care matematica nu mai reprezenta un mister, așa cum se întâmpla cu unii dintre colegii lui, descriptiviști dogmatici proveniți din școala moscovită.

O întâmplare nefericită legată de plecarea unui cumnat de-al lui în USA a făcut ca Andrei să fie obligat să se transfere de la catedra de Economie Politică la catedra de Cibernetică Economică, deci să devenim colegi. Acolo l-am cunoscut eu și mai bine pe Andrei și am început o colaborare extraordinară, el fiind un economist extraordinar de fin și analitic, dar avea un condei nemaipomenit. Am scris și publicat nenumărate articole pe teme de informatică aplicată în întreprindere și pe probleme ale calității software privită din punct de vedere al teoriei economice moderne. Am rezonat la principiile de cercetare pe care mi le-a explicat marele Csaba FABIAN, cel cu doctorat la Universitatea din Bonn și care știa despre ce vorbește când prezenta cum se face cercetare adevărată în echipă, cu documentare, cu creativitate, adică, tot tacâmul, evitat cumva azi prin plagiat.

Ne stabileam o temă, ne documentam, căutam să facem și practică prin activitatea de la contractele din Centrul de Calcul și numai după aceea creionam un articol. La articol lucram când la mine acasă în Berceni, când în Drumul Taberei la el. Andrei era de o exigență ieșită din comun. El verifica modelele de o mie de ori. Cizela o frază până era mulțumit de cum suna. Mie mi-a plăcut să văd un om atât de aplecat spre a scoate un articol rotund, șlefuit și ori de câte ori apărea un articol pe care îl scriseserăm împreună eram sigur că vorbele despre respectivul articol vor fi de apreciere și chiar așa și erau, ceea ce mă bucura foarte mult.

A venit Revoluția din decembrie 1989 și Andrei, tânăr fiind și Revoluția fiind a tinerilor, s-a implicat foarte mult, speranțele lui fiind imense, căci a crezut în idealurile din acele luni și a făcut saltul pe care și l-a dorit, de a reveni în catedra de Economie Politică, pentru că el citise cartea lui SAMUELSON dar și alte cărți de fundamente ale economiei, care erau cu totul altceva decât acea economie ceaușistă dusă de unii până peste cotele vulgarității admise ale oricărui bun simț. A obținut o bursă în Franța, dar lucrurile au luat o turnură nefavorabilă din cauza problemelor de sănătate, pentru că fuseseră prea multe lovituri pe care Andrei le primise pe nedrept și cărora el a căutat să le facă față cu demnitate, dar care s-au reflectat în timp prin efecte dintre cele mai rele.

O situație limită l-a determinat să plece la Cluj și să lucreze tot în mediul academic vreo câțiva ani. Am ținut legătura un timp, dar la un moment dat s-a așternut tăcerea. Am intuit cum stau lucrurile și confirmarea mi-a venit de la un prieten comun. A fost vorba despre ceea ce n-aș fi vrut să aflu niciodată în legătură cu Andrei. A fost a doua lovitură pe care am primit-o în viață, prima fiind pe când aveam cinci ani și mergeam la grădiniță cu cel mai bun prieten al meu. M-a durut atunci, copil fiind și nu înțelegeam, m-a durut și când eram bărbat în toată firea, căci nici de această dată n-am priceput nimic despre cum sunt aranjate rosturile vieții pe pământ de pleacă cei buni.

De fiecare dată când am fost pus să-mi fac lista lucrărilor publicate și ajung la perioada în care am publicat cu Andrei articole în revistele de la noi, am o strângere de inimă. De multe ori am redeschis numerele din reviste și am reciti pasaje din ele, lucru pe care-l fac foarte rar, dar de fiecare dată rămân plăcut surprins de frumusețea unora dintre texte și gândul mă duce la excepționalul Andrei GOGA.

(24 august 2017)

CSIE'50 - studenții la job full time

Piața muncii este avidă după forță de muncă ieftină și bine calificată. Firmele românești excelează în a găsi astfel de oameni și umblă cu oferte printre studenți. Facultățile nu mai sunt ceea ce au fost pentru că:

- au durată de doar 3 ani;

- sunt diluate;

- frecvența este opțională;

- unele materii sunt de umplutură;

- studenții merg și la taxă;

- interesează diplomele;

- e-learning este deja o realitate;

- Internetul este sursă excelentă de informare;

- studenții sunt altfel, au drepturi;

- elementele cantitative sunt dominante;

- sesiunile de examene conțin elemente aleatoare;

- meseriile oferite de producție n-au legătură cu școala;

- evaluările sunt preponderent prin grile.

Mulți dintre studenți lucrează full time și dau și ei pe la școală din când în când. Mulți dintre profesori nu agrează această stare și se comportă ca atare, ceea ce conduce la acumularea de credite de către studenți. În producție studenții învață lucruri pe care în niciun caz nu le deprind în facultăți. De multe ori facultățile rămân în urma exigențelor producției.

Sunt nenumărate situații în care studenții lucrează:

-  să sprijine cu bani familia;

- să se întrețină pe ei;

- să întrețină familia unde părinții nu lucrează;

- să capete experiență;

- să aplice și teoria învățată în facultate.

În opinia mea, trebuie găsit un echilibru, în ideia că studentul trebuie să aibă contact cu producție, undeva către finalul, facultății, să consolideze prin practică ceea ce a învățat în teorie, fără însă a exagera în raționamentul că facultatea nu-l învață nimic. Este adevărat că dacă a ales o facultate doar să obțină o diplomă, clar că acolo nu va învăța ceea ce el face în producție, dar nici pretenții nu trebuie să ridice. Jobul full time este bun mai ales în vacanțe și în perioada dintre terminarea studiilor de licență și începerea unui master. Pe durata masterului, jobul full time se impune ca premisă a succesului pentru tot ce face respectivul la cursuri și mai ales la disertație.

(22 iunie 2017)

CSIE'50 - tematicile lucrărilor de licență de dinainte de 1989

Temeticile lucrărilor de licență de dinainte de 1989 ale studenților de la Facultatea de Cibernetică erau ceva de tipul:

Sistemul informațional al întreprinderii X.

Analiza sistemului informațional al întreprinderii X.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X.

Analiza, proiectarea și implementarea sistemului informațional al întreprinderii X.

Evaluarea eficienței sistemului informațional al întreprinderii X.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X folosind metoda MERISSE.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X folosind baze de date.

Modelarea multisectorială a zonei industriale Y.

Modelul dinamic al balanței legăturilor dintre ramuri.

Optimizarea transportului de produse petroliere.

Planificarea optimă a producției în ramura construcțiilor de mașini.

Planificarea optimă în comerțul de mobilă.

Optimizarea producției de autoturisme folosind programarea numere întregi.

Automatizarea calculelor statistice folosind tabulatoarele.

Sistem integrat de facturare în comerțul cu produse alimentare.

Sistem integrat de prelucrare bazat pe tehnici mecanografice.

Utilizarea pachetului OPALINE în optimizarea sortimentului de produse din întreprinderea X.

Utilizarea pachetului CROCODIL în croirea optimă a planșelor  din întreprinderea X.

Prognoza producției de petrol a țării noastre folosind programul VERONICA.

Prognoza producției de petrol a țării noastre folosind programul EMI.

Se observă că nu apăreau termeni precum web, internet, PC, windows, rețele de calculatoare, cloud, inteligență artificială, B2B, e-Comerț, telelucru, m-Aplicații și multe altele.

(25 mai 2017)

CSIE'50 - originalitatea lucrărilor de licență

Originalitatea lucrărilor de licență depinde de:

- ambiția studentului;

- titlul lucrării;

- modul de coordonare;

- regulile din facultate;

- exigențele universității;

- legea învîțământului din 2011.

Există în acea lege a învățământului un articol care zice clar ce se întâmplă cu lucrările de licență care nu sunt originale, cu studenții care plagiază și cu conducătorii științifici acre tolerează astfel de abordări.

Adică este foarte nasol pentru toți.

Acum, lucrările se încarcă pe o platformă și se verifică originalitatea. Numai atunci când se constată că lucrarea este originală se va susține. Altfel, la revedere.

În Facultatea de Cibernetică Economică vin studenți să învețe și n-am văzut ca aceștia să fușerească lucrările de licență, toți fiind conștienți că în momentul în care au diploma de licență vor merge în companii să elaboreze software sau în bănci sau în institute de cercetare. Mulți chiar pleacă să muncească în străinătate și cu atât mai mult sunt interesați să facă treabă bună la lucrarea de licență, adică să aibă ceva concret cu care să se prezinte când vor să ceară banul adevărat la job.

Toate lucrările pe care le-am evaluat au fost foarte bune, rar s-a întâmplat să coboare notele sun 8, iar diferența de la 9 la 10 a făcut-o numai nițte mici nuanțe, nu mai mult.

(24 mai 2017)

CSIE'50 - Lucrările de licență

La început, lucrrile cu care se finalizau studiile în Facultatea de Cibernetică Economică  aveau titulatura de LUCRARE de DIPLOMĂ. După Revoluție, titlul unei lucrări finale se numea LUCRARE de LICENȚĂ. De la perioadă la perioadă, conținutul și regulile de construire a unei lucrări cu care se finalizează studiile universitare au fost diferite, funcție de:

- obiectivele urmărite;

- durata studiilor;

- timpul alocat pentru redactare.

În intervalul 1965 - 1977 o LUCRARE de DIPLOMĂ se redacta pe durata semestrului al X-lea al studiilor universitare, semestru dedicat în exclusivitate mersului la o întreprindere, documentării și, respectiv, procesului efectiv de scriere a lucrării, cu realizarea experimentelor, cu includerea de soluții proprii care să fie validate de producție. O astfel de lucrare era atent coordonată de un profesor și de regulă era susținută și la un cerc de cercetare științifică studențească. Trebuia ca la susținere să se prezinte în detaliu contribuțiile la îmbunătățirea unui proces, la creșterea eficienței unei activități, folosind o metodă nouă, învățată în facultate. Pe vremea aceea nici prin gând nu-i trecea unui student să ia un telefon dintr-un closet din ASE și să telefoneze la o firmă specializată în a elabora lucrări de finalizare a studiilor universitare, așa cum s-a întâmplat până au apărut aplicațiile software care verifică unicitatea lucrărilor de licență. În acele vremuri exista o mândrie a studentului de a fi el adevăratul autor, de a face ceva constructiv, ccare să fie apreciat de cei din producție, pentru a fi cât mai bun la locul de muncă. În acele vremuri, ideia de a fi întreținut de familie era exclusă din start, căci funcționau decrete precum 153 care obliga pe toată lumea să muncească. În plus, niciodată un conducător științific nu avea mai mult de 5-10 lucrări, nu ca acum în care mulți conducători au între 30  și 60 de lucrări de coordonat, chiar dacă plata acestui proces limitează la 10.

În intervalul 1978 - 1989 lucrările numite LUCRĂRI de DIPLOMĂ se elaborau într-un interval mai înghesuit din ultimul semestru, al VIII-lea, iar susținerea se făcea toamna, lăsând absolvenților ca în perioada de vacanță de vară să mai lucreze la elaborare. Nici complexitatea abordărilor nu avea nivelul din perioada precedentă, pentru că învățământul căpătase o tentă de policalificare. Absolventul trebuia să știe multe, dar mai de suprafață, iar abordările originale au scăzut dramatic. S-a produs un proces de diluare în care aspectele politice au pătruns nepermis de mult mai ales în zona de abordare economică, unde obligatoriu, trebuia ca în lucrare să se facă apel la cuvântările lui Nicolae Ceaușescu și la documentele de partid, într-o proporție cam mare. Era dramatic atunci când un absolvent avea o lucrare cu tentă de informatică mai accentuată și un profesor de economie politică din comisie îl tortura pe respectivul cu întrebări despre firul roșu conducător. Eu am coordonat astfel de lucrări și am intrat ăn coliziuni nenumărate cu unii politruci din respectiva catedră și numai intervențiile energice ale profesorului doctor docent N.N. Constantinescu îi mai potolea pe respectivii, arătându-le că informatica e importantă, are rostul ei și să fie cuviincioși cu specialiștii autentici.

În intervalul 1990 - 1998, studenții având la dispoziție semestrul al X-lea pentru redactarea lucrării de licență, indiferent ce însemna susținerea examenului de licență cu probele scrise chinuitoare, să nu zic umilitoare, s-a revenit la bunele practici ale intervalului 1965 - 1977 în care lucrarea avea o soliditate fantastică și aportul studentului, viitor specialist pentru producție era semnificativ.

În intervalul 1999 - 2005, atât timp cât studiile universitare au avut durata de 4 ani, s-a revenit la ideia de a face ultimul semestru ceva mai dens și de a se elabora lucrarea de licență în semestrul al VIII-lea, iar susținerea să se producă undeva prin iulie către sfârșit. Bineânțeles că s-a procedat la o serie de ajustări  legate de complexitate, aplicabilitate, întindere și nivel de abordare. cei ce doreau să facă lucruri deosebite au avut această ocazie, dar au trebuit să muncească mult mai mult, să meargă la firme de software sau în bănci pentru a se integra în colectivele de acolo și pentru a înțelege cum stau lucrurile, încît soluțiile pe care le dădeau să fie acceptate de managerii de acolo.

În intervalul 2006 - 2017, după implementarea programului Bologna, învățământul de 3 ani la bacelor a impus modificări substanțiale în structura lucrării de licență. Lucrările au niște limitări pe la 40 de pagini, iar timpul alocat pentru documentare, pentru realizarea de soluții și pentru elaborarea textului este mult mai strâns, Deci complexitatea, nivelul de abordare în niciun caz nu avea cum să fie ca în situatția când absolventul ar fi parcurs 10 semestrem, ar fi avut mult mai multe discipline de specialitate și timpul pentru elabirarea de proiecte cu complexitate ridicată ar fi fost mai mult decât dublu decât este acum. Și obiectivul urmărit de finalitatea acestei trepte de pregătire academică este altul decît era în 1970. Acum se urmărește:

- integrarea rapidă în producție;

- găsirea unui loc pe piața muncii;

- soluționarea de probleme de complexitate medie;

- includerea de probleme concrete;

- trecerea cercetării ăe plan secundar;

- ponderea și numărul soluțiilor originale sunt cu totul altele.

Acum, față de perioadele anterioare, absolvenții au la dispoziție continuarea studiilor la masterat, unde lucrările de disertație au menirea de a realiza un nivel de aprofundare mult mai ridicat, iar originalitatea soluțiilor este obligatorie.

Rezultă cu claritate că studiile universitare au înregistrat o evoluție, exact pe traiectoria pe care a parcurs-o și societatea, ceea ce nu este un lucru rău. Cine dorește să analizeze dacă această evoluție a fost sau nu pozitivă, trebuie să vadă măsura în care absolvenții și-au găsit rostul în societate. Prin particularitățile specifice pe care le are Facultatea de Cibernetică Economică, răspunsul este 100% Da, ceea ce înseamnă că ceea ce au învățat aceștia pe băncile facultății le-a fost util, iar lucrările de finalizare, că s-au numit  LUCRĂRI de DIPLOMĂ sau LUCRĂRI de LICENȚĂ, le-au fost de un real ajutor penru că i-au învîțat pe tinerii absolvenți să se exprime cap-coadă într-un demers integral al lor, de la formularea problemei, la găsirea formalizării, până la prezentarea soluției găsite.

(20 mai 2017)

CSIE'50 - Comparabilitatea, compatibilitatea și echivalarea

Pentru a reuși o plasare coreftă a unei facultăți în sistemul academic internațional se procedează astfel:

• se analizează denumirea facultății și se caută să se vadă dacă mai există în lume și alte facultăți cu același nume; în cazul Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică se va vedea că există facultăți de statistică, facultăți de informatică economică și facultăți de cibernetică; consacrate sunt denumirile de computer science, statistics și cybernetics; este interesant de analizat frecvența cu care acestea se regăsesc în structurile universităților; din cunoștințele mele, cele mai multe facultăți sunt cele de computer science;
  
• se caută în planurile de învățământ de la universități din alte țări, să se vadă dacă există disciplinele din planul de învățământ al facultății de la noi; când a fost refăcută secția de Informatică Economică din facultatea de Cibernetică după 1990 s-a căutat să se introducă în planurile de învățământ discipline care existau la mari universități ale lumii; în acele vremuri nu existau acele orgolii nemăsurate și provinciale care dominau pe unii profesori ce inventau discipline cu denumiri bombastice care nu spuneau nimic; așa au apărut discipline precum: Baze de date, Programarea calculatoarelor, Programarea în limbaje de asamblare, Ingineria programării, Multimedia, Sisteme de operare, Rețele de calculatoare, Inteligență artificială, Calitate software, Testarea software, Programare evolutivă, Pachete software, Structuri de date și tot așa;
• introducerea în curricula disciplinelor a capitolelor care se regăseau și în străinătate, ceea ce a permis în cazul multor absolvenți de la noi să meargă în străinătate la muncă și să li se echivaleze studiile, lucru foarte important atunci când aceștia au dorit să facă masterate sau stagii doctorale;
• includerea în bibliografie a unor cărți fundamentale după care erau predate cursuri la mari universități din USA, ceea ce a ușurat și mai mult asigurarea compatibilității curriculare cu discipline de la alte universități; ceea ce nu s-a reușit a fost acceptarea ideii ca profesorii români să traducă acele cărți și să predea după ele, la noi fiind destul de jemant ca un full
  
  professor să nu aibă propriul său curs; îmi aduc aminte că într-un an am anunțat că voi preda după cartea indicată exact prin coordonatele următoare: Saumyendra SENGUPTA, Carl Philip KOROBKIN - C++ Object-Oriented data Structured,Springer Verlag, Berlin, 1994, 708 pg.,ISBN 0-387-94194-0; la pauza următoare un coleg distins m-a abordat și mi-a zis că eu ca full profesor nu cadrează să predau după cartea altuia, ci să am și eu cărțile mele de structuri de date, cărți pe care le și aveam, dar mi s-a părut că e de bon ton să fac și eu ce fac alți profesori din lume și nu le cade blazonul; la noi, nu este chiar așa.

Când am construit lista profesorilor care predau în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică am tercut în dreptul lor și disciplinele pe care le predau respectivii și nu mică mi-a fost mirarea să văd că foarte multe discipline au denumiri mioritice sau adaptate tărâmurilor noastre cele dâmbovițene, care nu se regăsesc în planurile de pregătire de pe la nicio altă universitate. M-am bucurat să regăsesc Econometria, Statistica, Microeconomia, Macroeconomia, Contabilitatea, Marketing-ul, Sisteme de operare, Programare Java și SGBD, iar la unele cu mici adăugiri se regăsesc cuvinte cheie și în alte universități ca discipline. Totul este de conținut, pentru a se asigura compatibilitate cât de cât.

(17 mai 2017, ora 17,17)

CSIE'50 - Profesorii de azi ai Ciberneticii

Când spun profesorii de azi ai Ciberneticii, spun de fapt că voi construi lista profesorilor care predau în semestrul al doilea al anului universitar 2016-2017 la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, fie că sunt din cele trei catedre arondate facultății, fie că provin din alte catedre cu care facultatea colaborează. Mi s-a sugerat să urmăresc orariile celor trei secții ale facultății și de acolo să extrag numele cadrelor didactice. Este o abordare corectă și așa am și procedat. Iată-i!
Anamaria Aldea - Micoroeconomie managerială
Ana Andrei - Bazele ciberneticii economice
Simona Apostu - Serii de timp
Cristina Athu - Limba engleză
Constantin Anghelache - Previziune macroeconomică
Monica Băcescu - Limba engleză
Adrian Bădescu - Analiza și diagnoza sistemelor economice
Andreea Bădin - Testarea ipotezelor statistice
Mioara Băncescu - Bazele ciberneticii economice
Andrada Barbul - Micoroeconomie managerială
Alexandru Bărbulescu - Programarea aplicațiilor Windows
Adela Bâră - SGBD Oracle
Anda Belciu - Pachete software
Cristina Boboc - Serii de timp, Statistică neparametrică
Cătălin Boja - Calitate software
Ramona Bologa - Proiectarea sistemelor informatice
Iuliana Botha - SGBD Oracle
Ioana Bordea - Bazele ciberneticii economice
Giorgiana Bratu - Macroeconomie cantitativă
Mariana Bunea - Contabilitate
Ștefan Căescu - Contabilitate
Mihaela Cazacu - Statistică
Raluca Căplescu - Econometrie, Statistică
Nora Chiriță - Macroeconomie cantitativă
Georgeta Ciobotar - Marketing
Cristian Ciurea - Programarea aplicațiilor Windows, Structuri de date
Cătălina Cocianu - Programare evolutivă și algoritmi genetici
Bogdan Cojocea - Contabilitate, Dreptul afacerii
Radu Constantinescu - Sisteme de operare
Liviu Cotfas - Programarea aplicațiilor Windows
Dragoș Covei - Programarea aplicațiilor Windows
Mihaela Covrig - Serii de timp, Econometrie
Adriana Davidescu - Serii de timp, Statistică
Adriana Deac - Dreptul afacerii
Vasile Deac - Dreptul afacerii
Simona Decu - Analiză matematică
Camelia Delcea - Macroeconomie cantitativă, Bazele ciberneticii economice
Vlad Diaconiță - Pachete software, SGBD Oracle
Valentina Dima - Limba engleză
Ion Dobre - Teoria deciziei
Mihai Doinea - Calitate software
Doinea Mădălina - calitate software
Mariana Drăgușin - Antreperenoriat în comerț, turism și servicii
Florin Dumitrescu - Contabilitate
Mihaela Dumitrescu - Limba engleză
Ionel Dumitru - Marketing
Alexandra Florea - proiectarea sistemelor informatice
Felix Furtună - Programare Java
Angela Galupa - Simularea sistemelor economice
Irina Georgescu - Sisteme suport de decizie
Mihaela Gheorghe - Algoritmi și tehnici de programare
Marius Giuclea - Analiză matematică
Cătălina Gorgan - Cpntabilitate
Zizi Goschin - Statistică spațială
Giani Grădinaru - Statistică microeconomică
Ștefan Grigorescu - Contabilitate
Andrei Guinea - Contabilitate
Alexandru Hanță - Statistică
Claudiu Herțeliu - Econometrie
Bogdan Iancu - Programare Java
Daniela Ijacu - Analiza matematică
Mihaela Ionașcu - Contabilitate
Cristian Ioniță - Programarea aplicațiilor Windows
Cristina Iovu - Contabilitate
Camelia Kailani - Marketing
Ion Lungu - Proiectarea sistemelor informatice
Ioana Manafi - Macroeconomie
Diana Manea - Statistică
Marinela Marinescu - Analiză matematică
Simona  Marinescu - Analiză matematică
Ștefan Matei - Contabilitate
Mihaela Minu - Contabilitate
Iulian Mircea - Analiză matematică
Marinela Mircea - Algoritmi și tehnici de programare
Constantin Mitruț - Statistică
Radu Mogoș - Algoritmi și tehnici de programare
Adriana Moțatu - Algoritmi și tehnici de programare
Nely Militaru - Dreptul afacerii
Iulian Nemedi - Sisteme de operare
Dana Nicula - Bazele ciberneticii economice
Codrin Nisioiu - Algoritmi și tehnici de programare
Simona Oprea - Pachete software
Mădălina Opriș - Contabilitate
Andreea Pachițanu - Marketing
Adina Panait - Limba engleză
Daniel Pele - Statistica pieței financiare
Lorena Pocatilu - Algoritmi și tehnici de programare
Marius Popa - Structuri de date
Jeanina Popeangă - Pachete software
Mădălina Popescu - Macroeconomie cantitativă
Irina Raicu - Sisteme de operare
Mihai Roman - Macroeconomie cantitativă
Cătălin Săraru - Dreptul afacerii
Emil Scarlat - Bazele ciberneticii economice

Ion Smeureanu - Programarea aplicațiilor Windows
Silvia Spătaru - Econometrie
Simona Stan - Proiectarea sistemelor informatice
Diana Stănculescu - Teoria jocurilor
Mihai Stere - Contabilitate
Marian Stoica - Sisteme informaționale economice
Alexandru Strat - Statistică
Elena Tălmăcianu - Limba engleză
Emilia Țițan - Statistică
Cristian Toma - Programare Java
Adina Uță - Pachete software
Cristian Uscatu - Algoritmi și tehnici de programare
Adrian Vasitescu - Sisteme de operare
Vasilescu Denisa - Statistică
Manole Velicanu - SGBD Oracle
Claudiu Vințe - Programare Java
Vergil Voineagu - Statistică
Lucia Vreja -  Sociologie
Alin Zamfiroiu - Calitate software
Răzvan Zota - Sisteme de operare

Până azi 16 mai 2017, ora 23,45 am construit această listă. Mâine, dar și în zilele ce vor urma, această listă va fi completată. Acum am înclus numai o parte dintre profesorii din Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică. Restul vor fi incluși după ce voi face verificările cu orariile din Facultatea de Cibernetică, pentru că nu vreau să fie aici incluși profesori arondați catedrelor, dar care nu țin ore in Cibernetică în semestrul despre care am făcut vorbire încă de la început. M-am folosit de date aflate la adresa a sindicatului studenților ciberneticieni. Pentru semestrul al întâi, dacă va fi cazul vor fi date liste cu alți profesori și alte discipline și cine vrea va avea material ca prin comparație să vadă care este structura normelor pentru cadre didactice și stabilitatea pe discipline..
Ultima actualizare am făcut-o azi 17 mai 2017 ora 10,22

(16 mai 2017)

CSIE'50 - Breda Lukacs cel special

Breda LUKACS este un absolvent al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, actualmente CSIE, fostă Facultatea de Calcule Economic și Cibernetică Economică, dar nu orice fel de absolvent, ci un absolvent cu totul special pentru că:

- a absolvit strălucitor facultatea;

- a făcut și un doctorat valoros;

- a creat fundația PRO OECONOMICA;

- a organizat Tabăra de vară de la Tușnad;

- este cadru didactic universitar;

- este specialist redutabil în turism.

Am colaborat intens cu tânărul Breda LUKACS oentru a realiza multe din edițiile Școlii de vară a studenților economiști, unde au participat studenți ai Facultății de Cibernetică, studenți de la ASEM Chișinău, conduși de profesorul Dumitru TODOROI, profesori de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj conduși de profesorul Ștefan NIȚCHI, profesori de la Universitatea de Vest Timișoara conduși de profesoara Mihaela MUNTEAN și profesori de la Universitatea Transilvania din Brașov, conduși de Constantin DUGULEANĂ. La aceste ediții au fost prezente personalități importante din domeniul informaticii și numesc aici pe academicianul Florin FILIP și dr. Paula APREUTESEI de la Microsoft.

Directorii Școlii de vară au fost rând pe rând profesorii Ion Gh.

ROȘCA, Ion IVAN, Bogdan GHILIC-MICU, Adina UȚĂ și Marius POPA.

Breda LUKACS este un absolvent special și pentru faptul că am colaborat la realizarea cărții Clonarea informatică ai cărei autori sunt Marius POPA, Sergiu CAPIZISU, Bogdan FLORESCU,  Breda LUKACS, Ion IVAN. Cartea a fost prezentată în 26 noiembrie 2003 la Târgul de carte Gaudeamus..

De asemenea, el a organizat în cadrul fundației PRO OECONOMICA simpozionul legat de probleme actuale ale privatizării în anul 1996 la Tușnad, exact când această problemă frământa lumea economică din punct de veedere teoretic, dar mai ales din punct de vedere practic. Au prezentat acolo lucrări profesorul Ludovic TÖVISSI, doctorandul pe atunci Gheorghe NOȘCA, profesorii Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU dar și mulți alți invitați deosebit de bine ancorați în problematica privatizării din țara noastră. La acea tabără s-au organizat întreceri sportive, dar și drumețiiânta Ana. Consider că atât timp cât există un interes major de a se derula activități care au drept scop crearea unui nou tip de absolvent, cât mai bine ancorat în problemele economiei reale, vor exista și modalități eficient de a atinge obiectivele definite.

(16 mai 2017)

CSIE'50 - muzeul virtual al facultății

Acum există nenumărate aplicații multimedia și echipamente care permit dezvoltarea unui muzeu virtual indiferent de domeniul de plasare. În cazul Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, muzeul virtual trebuie să înceapă cu începutul. Adică să se plece de la lucrurile simple care se realizează fără prea multă bătaie de cap. Orice puzeu începe cu trecutul și se termină în prezent. Trebuie pornit cu ceva, iar acest ceva este prezentul. Cu prezentul trebuie să se înceapă.

Pentru început ar terbui să fie vorba de un tur al facultății, cu intrarea din Dorobanți, cu golul principal, cu partea de secretariate, cu cabinetele prodecanilor și cabinetul decanului. Se va trece la amfiteatre, căutând să se și dea niște nume unora dintre acestea, să zicem 2101, 2102, 2103 sau la ce-o mia fi. Turul ar trebui să continue cu laboratoarele, de la parter sau de la etaje, să se vadă dotările existente. Dacă se țin acolo ore și sunt și studenți cu atât mai bine. Se va merge și la catedrele gestionate de facultate, cu sediile lor și cu niște momente, cum sunt ședințe de catedre, conferințe, seminarii științifice. Turul va continua cu ilustrări de cursuri în amfiteatre și cu susțineri de lucrări de licentă, lucrări de disertație și chiar cu o susținere de teză de doctorat. Se va căuta să fie studenți, publică, pentru a arăta activități susținute, așa cum este de fapt în realitate. Pentru cadrele didactice care lucrează pentru Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică se vor utiliza fotografii și filme făcute la curs, la seminarii sau la conferințe. Pentru activitatea publicistică recentă se vor prezenta lansări de cărți la târguri, fotografii ale unor coperți. Aplicația multimedia va fi cu fond muzical adecvat, dar și cu text citit dacă este cazul. Cine vede acest tur la nivelul anului 2017, va avea o imagine clară despre ce înseamnă în acest moment Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică.

Cu experiența acumulată și cu o echipă închegată se va trece la abordarea unor lucruri din anii trecuți, în care se vor folosi imagini și filme realizate atunci. Se va merge în adâncime, în așa fel încât punând cap la cap toate elementele, va rezulta un muzeu virtual al Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică de la începuturi până în prezent. Orice altă abordare înseamnă să se facă ceva care va fi doar în stadiu incipient inaccesibil publicului larg. Dacă se merge treptat-treptat, cu lucruri complete de la început, va fi și o finalitate. Altfel, tot timpul vom spune că se lucrează. Actualizarea muzeului virtual prin adăugare de informație este singura soluție, mai ales că acum foarte mulți dintre cei care au pus umărul la crearea și dezvoltarea  Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică trăiesc și cred că sunt dispuși să contribuie la realizarea acestui muzeu cu lucruri concrete.

(16 mai 2017)

CSIE'50 - profesorii

Acum că se împlinesc 50 de ani de existență ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică este important ca despre acest trecut să se cunoască mai multe lucruri, pentru că numai cunoscând bine trecutul, prezentul va fi apreciat, iar proiecțiile spre viitor vor fi corecte. Printre acestea se numără cunoașterea profesorilor care au slujit interesele superioare ale facultății. Este important să se construiască o bază de date a profesorilor care au predat cursuri sau care au condus seminarii sau lucrări de laborator pentru studenții  Facultății de Cibernetică, în care să se afle date legate de:

- numele profesorilor;
- catedra de proveniență;
- disciplinele la care au lucrat;

- secția unde a predat sau seminarizat;

- anii în care au lucrat în acestă facultate;
- materiale didactice tipărite;
- coordonări lucrări licență;
- cercuri științifice coordonate;

- forma de învățământ.

În opinia mea, pentru început nu trebuie să existe ambiții fantasmagorice legate de structura articolelor bazei de date, pentru că complexitatea prea mare va face ca proiectul să devină neoperațional și să moară înainte de a porni la reabă, căci informațiile sunt foarte disparate și greu de accesat.  Chiar de includerea în definirea articolelor a informațiilor legate de fotografii, articole publicate, premii obținute par la prima vedere simple, faptul că acum nu există CV-uri complete la toate cadrele didactice, spune foarte mult.  Ar fi oportun dacă ar fi incluse și elemente legate de invitații de a preda la alte universități, solicitări de a fi coordonator de volume la conferințe dar și alte aspecte interesante pentru a defini personalitatea unui profesor.
Dacă ambițiile celor care proiectează baza de date sunt nemăsurate, evident proiectul se va naște neoperațional și tot timpul se vor găsi motive din care să rezulte că mai este de lucru foarte mult, neexistând posibilitatea de a popula baza de date cu resursele limitate existente și într-un timp cât mai scurt. Dacă baza de date este creată, ar avea can 5.000 de înregistrări, ceea ce s-ar popula fără mari dificultăți în 10 - 12 luni. Aplicația n-ar trebui să fie extrem de sofisticată, permițând regăsirea profesorilor după nume, după disciplină, după secție unde a predat, catedra de proveniență sau criterii combinate de selecție, lucruri de anul al III-lea pentru un student informatician care a făcut cursul de baze de date și l-a trecut cu o notă de peste 8. Output-urile vor li liste de profesori cu lungimi diferite, funcție de criteriul ales. În timp, prin reorganizare și adăugare de criterii este posibil să se adauge fotografii, adrese de e-mail, locuri de muncă și abilități. Consider că un efort ar fi benefic darcă s-ar pune și fotografii tip Carte de Identitate cel puțin pentru profesorii care sunt activi.

(14 mai 2017)

CSIE'50 - Cursul de simulare

Mă aștept acum ca din lipsă de documentare, din dorința de a arăta unii că ei au avut  prioritate sau pur și simplu din orgoliu, să văd pe undeva că la Cuca Măcăii s-a ținut primul curs de simulare în perioada preistorică, chiar imediat ce mai muțoiul s-a dat jos din copac. Sper să nu se producă așa ceva din moment ce voi scrie aceste rânduri și voi arăta că primul curs de simulare s-a ținut în ASE la Catedra de Cibernetică Economică și titularul acestuia a fost profesorul Marcel STOICA, cel pe care revista Journal of Applied Quantitative Methods, vol. 3, n3. 1, pp 106, l-a omagiat în anul 2008 cu ocazia împlinirii a 75 de ani de viață, prin articolul scris de dr. Gheorghe NOȘCA.

Profesorul Marcel STOICA a plecat la Catedra de Eficiență Economică a investițiilor din cauza unui personaj obtuz, care avea protejații și turnătorii lui și pe toți ceilalți căuta să le arate că n-au nicio șansă de a promova. Cursul de simulare predat de Marcel STOICA era complet, alcătuit după reguli occidentale, cu teoria generării numerelor pseudoaleatoareie, cu fire de așteptare, cu limbaje de simulare, adică tot tacâmul, căci profesorul era un amestru când se apuca să facă ceva. După plecarea sa, au încercat unii, dar fără succes să continue. După dezastrul rezultat din unificarea ciberneticii cu planificarea, s-a găsit prilejul de a scoate disciplina de simulare. Au mai apărut unele cursuri rărzlețe de simulare pe la diferite alte discipline, căci subrutinele de generarea numerelor pseudoaleatoare uniform distribuite făceau deliciul operațiilor de deplasare a biților spre stânga sau spre dreapta la aplicațiile de la limbajele de programare unde erau implementate instrucțiuni de tip SHR și SHL. În alte cazuri, utilizarea subrutinei RANDU de la IBM spre FELIX C256 necesita un artificiu la transmiterea de parametri și era de-a dreptul picantă explicația acelei constante drăgălașe. Deși calculatorul IBM a venit și cu compilator de limbaje de simulare, nu s-a predat așa ceva că se preda copios planificare descriptivistă până la obscenitate. În schimb, a apărut cartea  "Simularea proceselor economice", avându-i ca autori pe  Ion Vaduva, Ioan  Odagescu, Marcel Stoica, la Editura Tehnică, Bucuresti, în anul 1983, având 284 pagini. Tot prin 1986 a apărut lucrarea  "Simularea sistemelor" elaborată de o echipă formată din Gheorghe DODESCU, Ioan ODĂGESCU, Ștefania SCHIANU și Pavel NĂSTASE, publicată la Editura Militară din București. Să se rețină: despre simulare s-a scris și s-a lucrat serios în Catedra de Cibernetică Economică înainte de 1989, să fie clar!

(10 mai 2017)

CSIE'50 - Între festivism și adevărul istoric

Acum la semicentenar, adică la ceas aniversar, se spun numai lucruri frumoase. Este și normal să fie așa, pentru că oamenii trebuie să se mai și bucure. În momentele festive nu este loc pentru reproșuri, oentru feșe mohorâte și nici pentru vorbe grele. Nici festivismul nu este soluție, pentru că a înfrumuseța realitatea sau trecutul prin deformare nu duce la nimic bun, ci la frustrări. Apreciez că anul 2017, anul semicentenarului Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a debutat frumos. Lumea a înțeles să se mobilizeze ca toate evenimentele legate de acest semicentenar să fie exact așa cum trebuie, să aducă bucurie și aduceri aminteentelor de glorie ale acesteia. Adevărul istoric, atunci când este pus în valoare exact așa cum a fost el, prin documente sau prin mărturii verificate, este acceptat cu fruntea sus de toată lumea. Dacă există situații când prin eforturi conjugate sunt scoase la lumină documente fundamentale sau detalii esențiale legate de latura istorică pură a evoluției Facultății de Cibernetică, ne vor bucura foarte mult. Identitatea prin istoria reală, dovedită este fundamentală. Mai sunt multe de făcut și insistența din anii ce vor urma pentru a identifica documente autentice, materiale dintre cele mai variate și chiar echipamente de calcul, vor aduce un plus important pentru ca la un moment dat să se constituie într-o sală-muzeu pentru facultate, unde profesori tineri, studenți dar și elevi să vină să vadă care au fost începuturile, pentru a ști să aprecieze mai mult prezentul în care ei trăiesc și învață.

Încă mai sunt multe de făcut, realizabile cu puțină bunăvoință și aici voi enumera câteva:

- lista șefilor de promoție ai facultății CSIE;

- atribuirea de nume cu rezonanță unor amfiteatre;

- dispunerea de tablouri ale profesorilor în cabinete;

- întocmirea cărții de onoare a CSIE;

- cartea de aur a  CSIE;

- expoziția permanentă de informatică;

- biblioteca-muzeu a CSIE.

Sunt lucruri care se construiesc în timp, dar care trebuie să aibă un moment de start. Contributori vor fi foarte mulți. Trebuie numai să se dea startul și oamenii vor veni unul câte unul să ofere materiale din arhivele mersonale, pentru a se constitui o imagine cât mai corectă despre trecut. Este necesar ca să nu se mai procedeze așa cum au făcut comuniștii cu mozaicurile de la Atheneul Român sau cu statuia lui Brătianu sau cum au făcut democrații de azi cu morții de la Parcul Libertății, cu statuia lui Petru Groza, cu obeluscul ostașului sovietic de la Guvern sau cu statuia  a lui Lenin de la Piața Scânteii. Cine este inconsecvent, mai bine nu face lucrurile pe care să le regrete și să le desființeze când au loc schimbări majore și ireconciliabile, când prezentul și trecutul nu se suportă. Să nu uităm că nici zona ciberneticii economice nu a fost ferită de abordări aiuritoare legate de ctitorul ei.

(09 mai 2017) 

CSIE'50 - Discursul lui Claudiu HERȚELIU

Mi-a parvenit printr-o întâmplare fericită discursul profesorului Claudiu HERȚELIU la ședința aniversară a semicentenarului Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, discurs care mi-a creat impresia a ceva viu, colorat și de substanță. Mi-a plăcut și de aceea i-am cerut acordul ca să-l includ aici. Iată-l:

1. ”Ferește-te de profesorul care n-a avut curs pe ziua de azi” este o zicere a unui prieten, profesor la Universitateadin București, în care cred. În fapt, eu aveam un curs de la ora 15 pe care a trebuit să-l anulez pentru a participa la acest eveniment. Astfel, pentru a nu intra în decor printr-un mesaj liber, voi da citire ideilor pe care mi le-am pregătit.
2. Volumul este rodul unui efort intens al echipei menționată la pagina 2. Amintesc acum doar pe domnii profesori: Ion Smeureanu, regretatul Ion Gh. Roșca, Radu Șerban, Ion Ivan, Ion Purcaru și Alexandru Isaic-Maniu.
3. Cu ocazia volumului aniversar ASE100 echipa de lucru a facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a realizat un material mult mai amplu decât cota care ne-a fost alocată. Astfel, cea mai mare parte a acestuia a rămas nepublicată. Echipa de lucru a actualizat, adaptat, ajustat, completat și îmbunătățit manuscrisul pentru a ajunge la ceea ce avem acum in față.
4. Consider că un lucru de remarcat al acestui volum este actul de naștere (vizibil la paginile 11-13) al facultății obținut de la Secretariatul General al Guvernului. În prealabil s-au înregistrat eșecuri la: arhivele Ministerului Educației Naționale (din str. General Berthelot și de la Cernica). Ca o paranteză, în perioada mea de 8 ani în care am lucrat la acest minister am avut de sortat vreme de 2 luni documente din arhiva ministerului (din str. General Berthelot) și pot să afirm cu certitudine că este extrem de dificil să găsești un anume document în acel spațiu, în mare parte, impropriu. Tot fără succes au fost și căutările în arhiva ASE și în Arhivele Naționale. Reamintesc aici pe colegii care au contribuit la aceste căutări: Tudorel Andrei, Dorin Dobrincu, Nicolae Istudor, Ion Ivan, Pavel Năstase și Claudiu Turcitu.
5. Cu siguranța lucrarea de față este una perfectibilă, capitolele ar fi putut fi ceva mai omogene din punct de vedere al dimensiunii. Există goluri de informație dar avem speranța că la CSIE100 se va face o prezentare mai completă.
6. În ciuda eforturilor susținute desfășurate de echipa de elaborare a acestui volum, la o lectură ulterioară intrării în tipar am constatat că erori s-au mai strecurat. Sper că totuși am reușit eliminarea erorilor majore. Anecdotic, prezint aici doar două asemenea spețe. Prima se referă la prezentul volum aniversar. Pe când procesam la o oră extrem de târzie, în preziua transmiterii către tipografie a materialului, erorile pe care colegii din echipa de lucru mi le semnalaseră am constatat în tabelul de la pagina 197 în care era prezentat conținutul unui material de statistică vechi mai bine de 150 de ani termenul de “tabele de moralitate”. Fără să studiez prea mult contextul, am presupus că aceasta este o eroare destul de mare (și extrem de amuzantă în același timp) așa că am transformat în ceea ce credeam eu că este corect: “tabele de mortalitate”. A doua zi de dimineață am împărtășit, voios, descoperirea mea și altor persoane care citiseră și răscitiseră materialul. Mi s-a atras atenția că, de fapt, nu era nici o greșeală și că tabelele erau de moralitate și se refereau la ceea ce numim noi acum statistică judiciară care urmărește rate de infracționalitate. A doua speță am descoperit-o acum câteva zile. Lecturam un volum pe care-l amânasem ceva vreme și am descoperit că o literă (diferența dintre moralitate sau mortalitate) sau un mic cuvânt pot să producă efecte iremediabile. Acum aproape400 de ani (în 1631) la vreo 200 de ani după descoperirea tiparului, s- a luat decizia publicării unei Biblii în limba engleză. Acea versiune tipărită însă a avut parte de o etichetă deloc măgulitoare: Biblia păcătoasă. În fapt, în timpul procesului de tipărire s-a produs o foarte mică eroare (de două litere!). Din nefericire aceste două litere lipsă erau de la capitolul din Exodul (Ieșirea) unde erau prezentate cele zece porunci. Eroarea a făcut ca porunca a șaptea să fie, în locul celei bine- cunoscute nouă, ”Să preacurvești”. Două litere lipsă, însă ce eroare! Sper, pentru binele nostru, că nu am produs așa greșeli.
7. În încheiere, trebuie să trecem la lucruri serioase și să mulțumim unor companii care au ajutat financiar evenimentul de astăzi în general sau publicarea volumului aniversar în mod special.

Crystal System (domnul Costin Avram)

High-Tech Systems&Software (doamna Cristina Iordan)

Systematic (domnul Tue Baadsgaard Lassen)

Cyber Knowledge Club (domnul Răzvan Bologa)

Omnilogic (domnul Gabriel Marin)

Marshal Garden Hotel (domnul Ion Antonescu)

Mercator Romania (domnul prof. Constantin Anghelache)

Ana Co (doamna Cristiana Copos)

Consider că oratorul profesorul Claudiu HERȚELIU, a reușit de pe poziția de co-coordonator alături de profesorul Ion SMEUREANU să sintetizeze foarte sugestiv epopeea realizării volumului și este antrenat să facă față tuturor criticilor mai mult sau mai puțin îndreptățite, mai ales a celor venite din partea unor chibiți care au stat pe margine, nu s-au implicat, dar care acum se uită chiorâși din varii motive, căci nici o capodoperă în ochii lor nu are sâmburele perfecțiunii și cu atât mai mult un volum care din start se știe că este la prima ediție și că vpr urma altele ce-l vor completa, îmbunătății, rotiunjindu-l să fie mai mult un cub decât o sferă.

(06 mai 2017)