Showing posts with label Dan MOISESCU. Show all posts
Showing posts with label Dan MOISESCU. Show all posts

Thursday, December 23, 2021

O exagerare dezgustătoare, bizară, inutilă și gratuită

Aș înțelege pe cei care fac niște gesturi grăbite în timpul vieții, căci realizează că după ce dau colțul, cei ce rămân, nu le fac și ei țin neapărat ca acele gesturi să fie făcute.

Nu înțeleg cum cei din jurul unor oameni fac lucruri de nefăcut atât timp cât omul căruia i se fac acele lucruri trăiește. Este inexplicabil cum persoana căreia i se fac gesturile le acceptă și chiar crede că este normal să se întâmple așa ceva.

Ca să fiu mai concret, trecând prin comuna Bascov de lângă Pitești, am fost șocat să văd că există acolo Casa de cultură Adriana TRANDAFIR. În mintea mea, câtă mi-a mai rămas, știam că se dă numele unei persoane pentru o clădire, atunci când persoana a plecat dintre noi. Eu o văzusem la televizor pe marea actriță Adriana TRANDAFIR câteva zile mai înainte și m-am speriat. Am crezut că a plecat dintre noi. Am oprit mașina. Am intrat pe Internet de pe telefon și m-am liniștit, căci Wikipedia, care se actualizează în timp real, arăta că Adriana TRANDAFIR trăiește. În Cluj există un cinematograf Florin PIERSIC.

Acum există festivaluri de muzică populară românească dedicată unor mari artiști plecați dintre noi, așa cum se întâmplă cu festivalurile dedicate Mariei TĂNASE, Lucreției CIOBANU, Ilenei CONSTANTINESCU, Dan MOISESCU, Ion DOLĂNESCU, Drăgan MUNTEAN, Ion PETRĂUȘ, Maria LĂTĂREȚU, Maria DRĂGHICESCU. Există și festivalul care poartă numele cântărețelor Saveta BOGDAN, Mariana IONESCU CĂPITĂNESCU, Aneta STAN, Tita BĂRBULESCU - 2020, dar și altele. Cândva, stadionul Farul s-a numit 1 Mai, apoi s-a numit Gheorghe HAGI. În Botoșani sala polivalentă se numește Elisabeta LIPĂ.

Mi se pare exagerat ca o persoană care este în viață să accepte ca un edificiu public să poarte numele său, să accepte să i se inaugureze un bust, să i se facă o pictură care să fie expusă într-un loc public sau chiar și o statuie. Îmi aduc aminte cum nenumărați pictori realizau tablouri cu războinicul luminii, doar ca acesta să-i miluiască cu ceva bănuți prin achiziționarea acelor tablouri. Îmi aduc aminte că era un dramaturg care și-a făcut bust pe care l-a pus în curte când trăia. Am trecut prin dreptul casei lui și așa era. 

Am apreciat universitarii care au pus pe pereții departamentului tablouri ale unor personalități care le-au fost colegi, după ce respectivii au plecat spre cele veșnice. Am apreciat că există amfiteatre care poartă numele unor savanți, desigur, după ce acei savanți au trecut în lumea umbrelor. Este normal ca un scriitor în timpul vieții să se zbuciume să-și publice opera, chiar sub numele de opere complete, dar n-aș fi de acord ca un scriitor să se zbuciume ca numele unei haznale să-i poarte numele.

Pentru oamenii care au obținut rezultate de excepție de-a lungul carierei lor, există nenumărate modalități de a li se arăta respectul și recunoștința de către cei din jur, de către oficialități, de către popor. Se acordă premii. Se acordă rente viagere, se scriu cărți despre aceste personalități. Sunt invitați oamenii de seamă și primiți cu onoruri la evenimente speciale. Se scriu articole, se proiectează filme cu momente din carieră, în care se văd performanțele. Părerea mea este că nu se dau nume de străzi pentru persoanele în viață. Nu se dau nume de edificii publice pentru persoanele în viață. 

Părerea mea!



(23 decembrie 2021)

Tuesday, December 21, 2021

Dan MOISESCU, voce puternică de cântec popular

Dan MOISESCU este unul dintre cântăreții pe care i-am văzut pe scena Căminului cultural 23 August din Găvana - Pitești, în vremea când eram elev de școală elementară. Dan MOISESCU este un cântăreț de folclor cu conservator absolvit la 43 de ani.
În repertoriul său se aflau cântece precum: Când toca la Radu Vodă, Floricică de cicoare, Du-mă dorule mai tare, Până când nu te iubeam, Bordeiaș, bordei, bordei, Fir-ai dorule nebun, Săbărelul, Ia, mai zi din frunză, Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine, Sus pe dealul înverzit, Nechează murgu-n obor, Inima mi-e plină, dar și multe altele.
Trebuie să remarc aici că Dan MOISESCU s-a aplecat asupra studiului folclorului din punct de vedere teoretic, ceea ce s-a reflectat în repertoriul său. Acum văd că același lucru îl face Grigore LEȘE, cu alte instrumente și pentru altă zonă folclorică.
Înregistrările cu cântece în interpretarea lui Dan MOISESCU arată că omul știa muzică, pentru că aranjamentele orchestrale sunt foarte speciale. Viorile se aud altfel. El însuși cânta la vioară, ceea ce era extrem de important, căci știa ce să le ceară celorlalți instrumentiști. Dan MOISESCU a avut mare grijă la rostorea cuvintelor. Dacă azi sunt soliști care cântă și nu înțelegi cuvintele rostotite, exact ca în cazul lui Florin CÎȚU, politicianul neinteligibil, la Dan MOISESCU fiecare cuvânt este rostit complet, așa cum făceau Ioana RADU, Maria TĂNASE și Maria LĂTĂREȚU.



(21 decembrie 2021)

Wednesday, May 10, 2017

Folclorul și exercițiile de yoga în popor

Sunt sigur că dacii și după aceea urmașii lor au practicat yoga, din moment ce folclorul păstrează nenumărate elemente fabuloase, specifice acestui mod de a face meditație. Există un cântec foarte frumos, intitulat Sus pe dealul înverzit, cântat de Dan MOISESCU, care are versurile următoare: 
       Foaie verde mărgărit,
       Sus pe dealul înverzit,
       La un pom mare-n florit,
       Pe-o poală de fân cosit,
       Găsii dorul adormit.
       Cum aș face dar nu știu
       Ca să las doru-n pustiu.
       Să las pasul mai domol,
       Să nu scol dorul din somn.
       Că dorul de l-oi scula
       Eu de dor n-oi mai scăpa.
       Cum e dorul cam nebun,
       Mă găsește tot pe drum.
Într-o  altă versiune, cântat de Ileana CONSTANTINESCU, cântecul se intitulează Sus pe malul înverzit și are versurile: 
       Foaie verde mărgărit,
       Sus pe malul înverzit,
       La un pom mare-n florit,
       Pe-o pală de fân cosit,
       Găsii dorul adormit
       Cu capul pe rug de mure
       Și cu fața spre pădure.
       Frunzuliță măr domnesc
       Cum să fac să nu-l trezesc.
       Mai bine îl ocolesc.
       Că de s-o trezi cumva
       Nu mai pot de el scăpa,
       Că dorul unde se pune,
       Face inima cărbune.
       Și dorul unde s-așează
       Îți pare lumea mai dragă.
 Nu discut acum diferențele de loc, de atitudine și de semnificația dorului, pentru cî profunzimea analizei nu-mi permit ca pe câteva rânduri să fiu riguros. Voi remarca numai versurile:
       Cu capul pe rug de mure
       Și cu fața spre pădure.
unde se vede cu claritate că dorul este foarte bun executant de exerciții yoga din moment ce reușește să doarmă, adică să mediteze cum am zice noi yoghinii, cu capul pe rug de mure. Se știe că rugul de mure are țepi foarte solizi care îi fac pe culegătorii de mure să fie extrem de precauți. Cei care practică yoga au un pătuț cu cuie ascuțite și prin exerciții asidue reușesc să se odihneacă stând cu suprafața spatelui și cu picioarele sprijinite în vârfurile ascuțite, relaxarea fiind de-a dreptul excepțională, iar rezultatul dorului care stă cu obrazul pe rugul de mure este fenomenal.

(10 mai 2017)