GAIȚELE, un spectacol eveniment la TVR Cultural

Azi 24 octombrie, pe canalul TVR Cultural a fost difuzată piesa de teatru GAIȚELE a dramaturgului Alexandru KIRIȚESCU, în regia lui Nae COSMESCU.

Draga OLTEANU MATEI-Aneta DUDULEANU
Leopoldina BĂLĂNUȚĂ-Zoia
Margareta POGONAT-Lena
Olga TUDORACHE-Fraulein
Cezara DAFINESCU-Colette DUDULEANU
Adriana ȘCHIOPU-Wanda SERAFIM
Coca BLOOS-Zamfira
Laura JIANU-Margareta ALDEA
Dem RĂDULESCU-Georges DUDULEANU
Mitică POPESCU-Ianache DUDULEANU
Zoltan BUTUC-Mircea ALDEA 

Eu am văzut piesa pe scena Teatrului Național cam cu aceeași interpretare, dar Wanda SERAFIM era interpretată de Cezara DAFINESCU, Mircea ALDEA era interpretat de Florin PIERSIC, Georges DUDULEANU era interpretat de Gheorghe DINICĂ, Ianache DUDULEANU era interpretat de Marin MORARU, Margareta ALDEA era interpretată de Adela MĂRCULESCU, Aneta DUDULEANU era interpretată de Draga OLTEANU MATEI, Colette DUDULEANU era interpretată de Coca ANDRONESCU, Fraulein era interpretată de Ileana STANA IONESCU, Zoia era interpretată de Vali VOICULESCU, iar regia era semnată de Horea POPESCU. Parcă mai mult mi-a plăcut spectacolul de acum câteva zeci de ani pe care l-am văzut în sala Naționalului.

(24 octombrie 2025)

Marii noștri acordeoniști: Nelu PLOIEȘTEANU

Nelu PLOIEȘTEANU a fost un lăutar autentic, a cărui voce și al cărui acordeon au încântat generații și generații de oameni care frecventau localuri bune din București, căci Nelu PLOIEȘTEANU știa să facă atmosferă, știa ce să cânte, când să cânte și mai ales, cum să cânte și cum să le vorbească oamenilor. Despre Nelu PLOIEȘTEANU s-a vorbit mult, dar ctrebuie spus că celebritatea lui Nelu PLOIEȘTEANU a atins cotele cele mai înalte când a apărut și a cântat cu Gheorghe DINICĂ și cu Ștefan IORDACHE.

Nelu PLOIEȘTEANU avea voce de bărbat adevărat. Mie nu-mi plac bărbații miorlăiți la voce dar nici contra-tenorii falși.

Nelu PLOIEȘTEANU era un vrăjitor al acordeonului, căci atunci când apăsa pe clape aveai impresia că vorbește cu acordeonul și acordeonul îi răspunde în șoaptă uneori.

Nelu PLOIEȘTEANU a interpretat în stilul lui original cântece din muzica lăutărească și a adus de fiecare dată noi nuanțe, exact acolo unde se credea că totul este încheiat.

Căpitane de județ

Cocoșele, cocoșele

Marine, la nunta ta

Salcâmule de la drum

Să-mi cânți, cobzar, bătrân, ceva
Sus pe cer răsare luna
Nu am analizat romele din versurile cântecelor interpretate de Nelu PLOIEȘTEANU, pentru că acele cântece sunt perfecte, sunt rezultatul cizelării de către generații și generații de interpreți.

Nelu PLOIEȘTEANU a cântat alături de Mioara LINCAN, Gheorghe DINICĂ, Ștefan IORDACHE , LOREDANA, Cornelia CATANGA, Ionică MINUNE, Marian MEXICANU, Luminița PAULIUC, dar și cu alții.

(10 februarie 2025)

Dinu SĂRARU este mare, mare de tot

Pe scriitorul Dinu SĂRARU am avut ocazia să-l cunosc personal în anul 1975, când încă mai eram tânăr asistent universitar și răspundeam de o grupă de studenți de la Facultatea de Cibernetică dornică să-l cunoască pe cel care publicase romanul Niște țărani. Printr-o colegă de la Catedra de Filosofie, care printr-o colegă de la Universitatea București a luat legătură cu scriitorul, am reușit să-l întâlnesc la intersecția bulevardului Dacia cu calea Victoriei într-o seară  și să mergem la clădirea MOXA a ASE unde era un Amfiteatru cultural al Studenților. 

Scriitorul Dinu SĂRARU a intrat foarte repede în discuție cu studenții care-i citiseră cartea. Și eu i-am citit cartea și chiar am avut un exemplar al romanului, pe care scriitorul mi-a dat un autograf. Am urmărit evoluția marelui prozator, dar trebuie să remarc talentul său managerial în teatre, unde a reușit, pe unde a trecut, să facă din acele teatre adevărate embleme ale mișcării dramaturgice românești. Când era director la Teatrul mic și la Teatrul foarte mic, am văzut câteva piese, pe care dacă le-aș vedea redifuzate de TVR, le-aș revedea cu aceeași plăcere, căci acolo jucau mari artiste ale scenei românești.

Trebuie să spun aici că pe timpul în care Dinu SĂRARU a fost directorul Teatrului Național din București a fost montată piesa lui Victor Ion POPA intitulată Take, Ianke și Cadît, avându-i ca interpreți pe Radu BELIGAN, Gheorghe DINICĂ, Marin MORARU, Vasile URITESCU, Silvia NĂSTASE, Monica DAVIDESCU, Mihai CĂLIN, echipă pe care o consider excepțională. Am văzut acest spectacol de 3 ori, biletele obținându-le foarte greu, căci piesa se juca cu casa închisă cum se zice. Numai Dinu SĂRARU era în stare să facă o astfel de minune.

După cărțile lui Dinu SĂRARU s-au făcut filme. Nu vreau să scriu acum despre ele, dar lumea trebuie să citească romanul Niște țărani, care este după mine capodopera lui Dinu SĂRARU și care stă alături de Moromeții lui Marin PTREDA foarte bine. În situația derutantă în care ne găsim acum, nu se vorbește despre Dinu SĂRARU căci ca orice om de cultură care a trăit și creat în comunism, a reflectat în opera sa acea perioadă cu bune și cu relele ei, iar așa-zișii istorici și critici literari nu au puterea de a înțelege acele vremuri căci ei trăiesc chiar acum sub vremuri, căci mediocrii fiind, nu sunt în stare să producă lucrări valoroase și se mocirlesc în micimea lor, negând totul fără discernământ.

(18 august 2022)

Să analizăm filmul Cuibul de viespi

 La un moment dat, am crezut că nu e vorba de transpunerea cinematografică a piesei Gaițele de Alexandru KIRIȚESCU, cu scenariu de Horea POPESCU, căci cum curgea acțiunea nu mă ducea spre piesă, care a fost măcelărită de scenarist. Numai personajele păreau de acolo.

Deși garnitura de actori era superbă, mare mi-a fost mirarea să văd că nu era nici teatru filmat, nici film, ci un amalgam de ceva ce se vedea în filmele anilor '30, când minusurile de decoruri și limitele de a deplasa aparatul de filmat în natură, aveau drept consecință fragmentări aiuritoare de ritm și de acțiune, iar spațiile erau absolut convenționale.

Filmul a fost realizat în 1987 de regizorul de teatru Horea POPESCU, deci o explicație a convențiilor de teatru regăsite în film există.

Actorii, săracii de ei, Tamara BUCIUCEANU, Coca ANDRONESCU, Ovidiu Iuliu MOLDOVAN, Gheorghe DINICĂ, Ileana STANA IONESCU, Maria PLOAE, Marin MORARU, Viviana ALIVIZACHE, Tora VASILESCU, dar și alții, s-au zbuciumat să facă ceva, dar au reușit doar 51,3% din cauza contextului bizar, nefiresc și parțial profesional al managementului.

Eu am văzut piesa Gaițele la Național cu o distribuție Draga OLTEANU, Cezara DAFINESCU, Florin PIERSIC, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ, Coca ANDRONESCU, Ileana STANA IONESCU și alții, ceea ce m-a făcut să compar cu filmul, căci piesa jucată la Sala Icoanei, mi-a plăcut enorm. Regia a fost tot a lui Horea POPESCU, ceea ce a justificat imposibilitatea de a se rupe te piesă, pentru o reinterpretare absolut nouă, care să fie fil-film și nu teatru filmat în secolul al XX-lea.

Deci, pe o scară de la 1 la 10 eu am dat nota 6(șase), căci nu am regăsit replica Anetei DUDULEANU: am trăit să mă văd și moartă.

(17 ianuarie 2022)

Nelu PLOIEȘTEANU, lăutarul

Despre lăutarul Nelu PLOIEȘTEANU nu s-a scris încă suficient. Repertoriul său foarte bogat se găsește pe Internet. Se află acolo cântece interpretate de Nelu PLOIEȘTEANU precum:

- Am iubit și-am să iubesc,

- La casa cu poartă verde,

- Pentru cine am muncit,

- La chilia-n port,

- Sunt vagabondul vieții mele,

- Salcâmule de la drum,

- Viața n-o poți cumpăra,

- Ionel, Ionelule,

- Marine la nunta ta,

- Spune, spune, moș bătrân,

- Tanțo,

- Cine-a pus cârciuma-n drum,

- Dacă moarte-ar cere bani,

- Dă mamă cu biciu-n mine,

- Vine poliția.

Lăitarul Nelu PLOIEȘTEANU a cântat împreună cu Ștefan IORDACHE și Gheorghe DINICĂ  romațe precum:

- O lume întreagă se întreabă,

- Țigane ai îmbătrânit,

- Să nu spui dorul nimănui,

- Nu chema dorul acasă,

- Călugărul din vechiul schit,

- În micul orășel uitat de lume,

- Trec ani la rând.

Lăutarul Nelu PLOIEȘTEANU este o voce caldă, cu nenumărate inflexiuni, inconfundabilă, care este exact ceea ce trebuie într-un restaurant unde este nevoie de voie bună, de atmosferă, de antren.

(02 aprilie 2021)

 

Dinu SĂRARU, marele om de cultură

Despre Dinu SĂRARU, cine vrea să scrie are la dospoziție biografia lui și selectiv va spune fix orice. Eu mă voi limita să scriu exact despre ceea ce știu.

Dinu SĂRARU a scris romanul Niște țărani publicat în 1974 și mă laud că am avut un exemplar al cărții cu autograf, dar nu mai știu pe unde este acea carte. Proza lui Dinu SĂRARU este viguroasă și n-aș face un titlu de glorie că a scris despre pușcăriașii de la Canal, dacă și acum sunt suficienți de pușcăriași tot cam pe aceleași subiecte în temnițele din secolul al XXI-lea de la noi.

Am scris în titlu că Dinu SĂRARU este un mare om de cultură și argumentez prin faptul că el ca drirector de teatre a adun în anii negri ai comunismului piese care se jucau cu sălile pline și au făcut ca marii actori să strălucească în piese absolut memorabile cu roluri de neuitat cum s-ar mai zice. N-am s-o uit pe Olga TUDORACHE în piesa Efectul razelor X asupra anemonelor, alături de Rodica NEGREA, sub regia Cătălinei BUZOIANU.  N-am să uit că în vremea când era director la Teatrul Național București a determinat punerea în scenă a piesei  cu Radu BELIGAN, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ piesă Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion POPA pe care am văzut-o de două ori îndurând  durerile de genunchi datorate ideii cretine a celui care a înghesuit rândurile de scaune la balcon să stai să împingi aiurea zidul. Regizorul Grigore GONȚA a scos din piseă cu cei trei mari actori deja un eveniment și a găsi un bilet, după ani și ani, era o problemă, chiar dacă Dinu SĂRARU nu mai era de mult director la TNB.

Aș mai vrea să sciu despre o întâlnire a lui Dinu SĂRARU, scriitorul lăudat de criticii romanului Niște țărani, care a acceptat să vină la Clubul Moxa la o seară literară pentru studenții ciberneticieni, undeva înainte de cutremurul din 1977. M-a impresionat naturalețea cu care el discuta despre lumea de atunci, despre viața lui care era redată în acel roman. L-am însoțit pe Calea Victoriei un drum și i-am spus ca am cuvinte de laudă pentru ceea ce face pentru teatru, dar și pentru cartea lui, căci știam bine ce și cum cu Slătioara, eu fiind din Pitești.

Despre ce a urmat, despre ascensiunea lui de după trilogia publicată după 1981 nu voi scrie că nu vreau.

(01 februarie 2017)