Țațele de Dâmbovița și banii cash

Zvonul că vor dispare banii cash le-a făcut pe țațele de Dâmbovița să iasă la atac și să urle din toți rărunchii că fluxurile electronice le îngrădește libertatea. Societatea are o anumită direcție și Internetul, computerul și telefonul mobil a schimbat totul cu mult mai profund decât a făcut-o apariția curentului electric și a radioului.

Banii au avut diferite stadii ale evoluției. Au fost monedele de metal comun. Au fost monedele de argint și de aur. Au apărut bancnotele de hârtie. Au intrat în circulație bancnotele din material plastic. Apariția banilor electronici este rezultatul firesc al evoluției tehnologiei și noi nu trebuie:

- să ne ferim de fluxurile virtuale,

- să ignorăm banii virtuali,

- să refuzăm folosirea cardurilor,

- să credem că dispariția cash-ului e o calamitate.
Ideea că prin dispariția de cash vom fi controlați este un fel de paranoia prin care chiar credem că suntem niște persoane foarte importante și cineva malefic vrea să știe totul despre noi, pentru a face ceva care să de fie nu rău, ci foarte rău, deși lucrurile sunt cu totul altele. Noi suntem niște simplii gândăcei într-o mare infinită, iar activitatea noastră nu contează pur și simplu. Suntem oameni care avem sume infime, iar costurile cu manipularea acestora sub formă de cash sunt atât de mari încât devine o povară pe acre societatea nu are cum să o mai suporte și de aceea se caută evitarea de cash și de manipulare a cash-ului. Banii metalici și bancnotele ocupă spațiu, spațiu care costă. Manipularea lor se face de către persoane care trebuie plătite și apar costuri. Cash-ul se uzează și trebuie topit dacă este vorba de metal sau ars dacă este vorba de bancnote și aceste operații au costuri. Omenirea a ajuns la stadiul în care nu-și mai permite astfel de costuri, din moment ce banii electronici vin să ia locul cash-ului cu aceeași eficiență. Nu trebuie să fim noi mai catolici decât papa în privința banilor cash și să clamăm direcții irelevante, căci viața este cea care ne pune la punct pe fiecare dintre noi, din moment ce costurile de manipulare ale banilor cash le suportă cei care doresc sp folosească bani cash.


(28 septembrie 2023)

Rezistența la informatizare la români

Rezistența la informatizare la români este proverbială și se vede de la un kilometru căci:

- sistemul de sănătate stă blocat de o lună,

- primăriile nu implemenetază ghișeul electronic,

- votul electronic este la ani lumină de noi,

- catalogul electronic din școli e doar un deziderat,

- fluxurile informatice sunt incomplete și întortocheate,

- serviciile publice electronice sunt apoape nule.

La noi un buletin de identitate nu se comandă electronic. Nici pașaportul nu se comandă electronic. Despre plata impozitelor lucrurile sunt aberant de sofisticate, căci interfețele sunt atât de neprietenoase încât îi sperie și pe cei mai perseverenți cetățeni care ar vrea să-și îmbunătățească nivelul de confort și să facă economie de timp.

În loc să intrăm pe un site și să solicităm o adeverință, acum:

- mergem la sediul instituției,

- depunem o cerere tip care este înregistrată,

- ni se dă un termen de soluționare,

- dăm un telefon să vedem dacă la acel termen e gata răspunsul la cerere,

- facem un drum să luăm hârtia cu soluția.

Totul se rezolva prin informatizare astfel:

- intram pe un site,

- ne făceam un cont,

- completam minimal un tabel bifând,

- eram căutați în baza de date,

- ni se genera soluția,

- soluția era trimisă ca document,

- noi tipăream paginile.

Există o mare rezistență la români în chestia cu informatizarea căci statul care este un manager foarte slab nu știe să pună problema. Dacă la plata de impozite s-ar reduce cu 15% nivelul doar pentru cei ce plătesc online, dacă managementul de documente i-ar ierarhiza pe funcționari pentru calitatea prestațiilor în online, dacă rețetele compensate din sistemul manual ar fi cu 30% mai scumpe decât în mediul online, cu siguranță că presiunea ar fi alta și informatizarea ar avea un alt ritm. Și pentru celelalte aplicații tot așa ar sta problema, căci totul se reduce la bani. Dacă depunerea bilanțurilor ar fi stimulată financiar, dacă obținerea de certificări și examinările s-ar face online în condiții avantajoase pentru cetățeni, cu siguranță că informatizarea nu ar mai fi un obstacol.

Există mentalitatea că informatizând, nu se mai fură, nu se mai tărăgănează. Un pic de adevăr există și aici, căci odată introdus un document în sistem, el lasă urme chiar dacă este șters și sistemele de autentificare identifică persoana, locul și momentul când se produce o activitate, deci nu se mai invocă niciun nu am știut sau nu știu cine a făcut cutare chestie. Informatizarea disciplinează, responsabilizează și eficientizează, adică face exact ceea ce au nevoie cetățenii acum.

(23 iulie 2019)

În Sinaia și Bușteni plățile online NU

Surpriza totală a fost că la telecabina din Bușteni nu există posibilitaeta de a plăti cu cardul.
Surpriza șocantă a fost că la casieria castelului Peleș nu există posibilitatea plății cu acrdul, pe motic ca ei depind de Trezorerie. Chiar așa să fie? Mă întreb îngrozit de ce eram trimis de casieriță să scot bani de la un bancomat care sunt sigur că percepea un comision gras.

Acum în 2016 mi-a adus aminte de scenele oribile din Brașovul anului 2001 când orice încercare de a mânca ceva cu acrdul la un restaurant a fost imposibil. Acolo, ospătarii și managementul restaurantelor, din groaza că nu vor mai primi șpagă refuzau să lucreze cu plăți electronice. Sper ca acum să se fi domesticit și ăia din Brașov pe teme de resraurant. Nenorocirea este că în 2016, iată locuri unde nu te aștepți fac dovada unui management execrabil.
Dacă turistul străin vine și nu are decât un card la el? Evident merge la bancomat, e jumulit zdravă și numai unii sunt fericiți. De ce oare soluțiile sunt atât de tâmpile, limitate și dezastruase? Simplu: la butoane sunt puși nepricepuți care gandesc nu mai departe de lungul nasului. Pe ei nu-i interesează turistul, ideia ca acesta să plece mulțumit.
Pentru ăia de la telecabina din Bușteni dar și pentru sistemul de încasare de pa peleș, nota -213(minus două sute treisprezece), așa cum ar da Iulia Albu pentru niște țoare de tot râsul.

(18 martie 2016)