De ce lucrurile simple devin complicate?

Pe lumea aceasta, toate lucrurile sunt simple. Noi românii le complică doar din motivul că nu ne asumăm responsabilități. Ne place:
- să băgăm pe alții la înaintare,
- să scoatem cărbunii încinși cu mâna altuia,
- să ne prefacem că nu am văzut și nu am auzit.

Toți vor să fie în fruntea bucatelor, dar puțini sunt cei care propun soluții la probleme, își asumă alegerea și implementarea unei soluții. Dacă privim un document, oricare ar fi el, vedem că apar acolo nenumărate semnături și documentul are un text stufos, care nu spune nimic, care lasă loc la tot felul de interpretări, deși se referă la un lucru extrem de simplu, care se descrie prin două cel mult trei fraze clare și la obiect.

Iubim ambiguitatea, lucrurile neclare, deciziile colective și lipsa de responsabilitate, căci ne place să ne declarăm bărbați, ne place să ne batem cu cărămida-n piept, dar când este să dăm răspunsuri la întrebări punctuale, liniștea devine apăsătoare, prelungită și se trece la următoarea problemă, căci problema curentă nu are soluționare și se trage de timp.

Pentru a scăpa istoria neamului de probleme nerezolvate, pentru viitor, se impune folosirea unui aparat matematic riguros în elaborarea tuturor legilor, regulamentelor, decretelor, pentru a nu se mai vorbi vreodată de vid legislativ, de situații neclare. Chiar dacă nu vom găsi în situația de a avea în față tomuri în care sunt descrise probleme și soluții, să nu uităm că și piloții de avioane au astfel de documentații pe care trebuie să le știe și să folosească ce este scris acolo în situații de rutină sau în situații neprevăzute. În plus, fiecare persoană trebuie să cunoască chestiunile din domeniul său, să le aplice și să și le asume. Doar în acest fel, nu vor mai apare situații așa cum este situația cu anularea alegerilor, din moment ce sunt date detalii la validarea alegerilor, lipsesc detalii legate de invalidare, de anulare sau alte situații. Toate discuțiile de acum se datorează că textul constituției este prea scurt, prea neclar, prea neacoperitor și lasă loc la interpretări, care mai de care mai mult generatoare de situații care scapă de sub control.



(06 ianuarie 2025)

Lipsa procedurilor naște monștri

Românul s-a născut poet, adică face ce-l taie capul. Este creativ. El inventează orice și redescoperă apa caldă atribuindu-și merite remarcabile. În plus, el este cel mai deștept și nu vine nimeni să-l învețe pe el cum se deschide o ușă, cum se face ciorba de burtă și nici cum se folosește un ciorap de damă în loc de o curea de transmisie la o Dacie 1300.

Românul nu are nevoie de proceduri. De aceea s-a născut DOREL care sparge conducte de apă, care face canalizări absurde, care pune conductele de gaz metan la vedere prin toată comuna, care uită macaraua în centrul construcției, care face podul mai jos decât nivelul locomotivei și câte și mai câte.

Lipsa procedurilor naște monștri pentru că fără proceduri, face fiecare ce vrea și în acest fel apar situațiile cele mai absurde cu putință. S-au inventat cei care conservă investițiile pentru care nu mai sunt bani pentru a le finaliza, dar cei care se ocupă de conservare sunt plătiți cu mult mai mulți bani decât ar fi necesari pentru a duce la bun sfârșit investiția.

Fără proceduri, s-au desființat ierarhizările și scara valorilor a luat-o rău de tot la vale, căci procedurile înseamnă rigoare, înseamnă responsabilitate, însemnă măsurarea calității, iar pericolul diminuării rolului mediocrilor în societate îi sperie pe toți cei care doar joacă rolul de băgători de seamă.

Lipsa procedurilor are menirea să dilueze responsabilitatea asupra execuției unei activități, cu efecte catastrofale asupra lanțurilor de clasificare a persoanelor în persoane competente și persoane incompetente. În lipsa procedurilor toți sunt egali, toți sunt foarte buni, dar nimeni nu este tras la răspundere atunci când au loc catastrofe, mai ales dacă buboiul incompetenței se sparge și puroiul urât mirositor inundă arii foarte mari, în timp ce foarte mulți din cei răspunzători, ridică din umeri, ca și cum răul produs nu este în curtea lor și ei nu au nicio răspundere.

Procedurile înseamnă exactitate, înseamnă stabilirea celor  care execută și a celor care controlează, dar mai ales, stabilește responsabilități de tip 1 la 1 la 1, adică un executant răspunde de 1 activitate și el este verificat de 1 șef. Deci nu există conceptul de noi, adică mai mulți, pentru a dilua responsabilitatea, ci eu, tu, el, adică se știe exact cine execută și cine controlează. În absența stabilirii exacte a persoanelor care participă la un proces, totul se duce de râpă, căci fără proceduri apar monștri, concretizați prin abuzuri, prin defecte și mai ales prin lipsa responsabilității, căci se merge la grămadă, cu turma.



(26 septembrie 2024)

Depinde salariul de stadiul proiectelor?

Românul este maestru în justificări. De aceea nu sunt:
- autostrăzi, 
- spitale,
- săli de concerte,
- școli,
- investiții majore.
Se știe că există proiecte. Un proiect are stadii care duc spre implementare. Un stadiu are lucrări, o durată și resurse consumate. Deci este foarte ușor de a urmări drumul parcurs de un proiect. Este normal ca salariile executanților, ale managerilor și ale tuturor celor care lucrează acolo unde se derulează proiecte, să depindă de stadiile în care se află proiectele, adică de gradul de execuție.
În mod normal, ar trebui ca fiecare salariat să fie arondat unui număr de câteva proiecte și salariul lui să depindă de acele proiecte. Ar fi normal ca la terminarea proiectului, după un timp, salariații arondați lui să fie premiați dacă proiectul a fost bine executat și beneficiarul este mulțumit, iar auditul arată că lucrurile au mers bine acolo.

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu derulează un proiect?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu implementează un proiect?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu merg pe teren să vadă stadiile lucrărilor?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu fac mare brânză în afară de a învârti hârtii?

Trebuie făcut ceva ca salariile să fie strict depensdente de munca din derularea proiectelor de către executanți. S-au executat 25% din lucrări la un proiect. Plătesc cele 25% din salariile aferente executanților, dar plătesc tot 25% și celor care supervizează derularea proiectului. Nu plătesc după muncă executanții, iar pe așa-zișii coordonatori, îi plătesc în regie, la ore prestate. Și ei tot după proiect trebuie plătiți. Acum cu calculatoarele și cu software știn și cum se respiră într-un proiect, deci avem toate informațiile să facem să depindă salariile celor care se numesc coordonatori de la centru ale proiectelor sau cum s-or numi ei, tot după stadiile în care sunt proiectele de care se ocupă.

(14 ianuarie 2023)

Două programe de management și o analiză pe text

este interesant să facem analiză pe text ale programelor de management întocmite ode una și aceeași persoană pentru a vedea niște aspecte care duc spre o carieră de succes. Este vorba de Programul de management universitar cu care a candidat profesorul Nicolae ISTUDOR în anul 2016 pentru a obține primul mandat de rector al ASE și de Programul de management universitar pentru perioada 2020 - 2024 cu care profesorul Nicolae ISTUDOR a candidat pentru cel de al II-lea mandat de rector.

Analiza pe text a celor două programe arată că autorul lor este o persoană care structurează și gestionează foarte bine un conținut. Nu folosește fraze lungi. Nu folosește negația NU și evită introducerea ambiguităților prin utilizarea conjuncției SAU. Fiecare capitol conține obiective definite folosind un verb la început și numărând obiectivele din fiecare capitol se observă caracterul echilibrat al acestora. La primul program capitolele au între 10 și 20 de obiective. La al doilea program, numărul obiectivelor variază de asemenea între 10 și 20, fără a exista similitudini între capitolele din cele două programe, ceea ce arată că obiectivele din primul program au fost atinse în acest prim mandat. dacă în textul primului program managerial cuvântul continuare și derivatele sale apar într-un număr ceva mai redus, care arată că noul rector asigură continuitatea proceselor inițiate de predecesorii săi de-a lungul istoriei ASE, programul managerial pentru cel de al doilea mandat vine cu un mesaj puternic de continuitate a obiectivelor din primul mandat, iar cuvântul continuare și derivatele sale apare de 121 de ori în text.

Trebuie să remarc faptul că în ambele programe, cuvintele cheie definite de profesorul ISTUDOR și anume acțiune, responsabilitate, performanță, continuitate, apar frecvent și dovedesc faptul că autorul programului se concentrează asupra lor, căci sunt direcțiile care dau substanță întregului demers.



(09 ianuarie 2023)

Bărbatul papagal

Tinerii din ziua de azi, au talentul de a construi grupe de persoane pe care le pun în corespondență cu animale sau cu păsări mai mult sau mai puțin cunoscute. Bărbatul papagal:
- este prezent în orice discuție, dar replicile lui sunt în afara subiectului,
- gesturile sale nu au nicio legătură cu contextul în care se mișcă,
- hainele sale sunt în totală neconcordanță cromatică,
- are un mers țopăit și nesigur,
- repetă fără rost anumite cuvinte precum: zic, atenție, mai știu și eu, mda, 
- promite lucruri irealizabile,
- nu face distincție între realitate și dorințe,
- are doar cuvinte de laudă față de sine,
- pe cei care nu sunt de față îi bârfește copios,
- nu-și asumă nicio responsabilitate,
- tot timpul se vaită că este ocupat, dar nu se vede ieșind nimic din mâinile sale,
- niciodată nu intră în detalii din care să rezulte că este profesionist,
- îi place să repete ideile altora, dar are decența să nu și le asume ca ale sale.

Dacă stau bine să mă gândesc, observațiile acestea sunt destul de fine și se potrivesc la foarte mulți dintre bărbații pe care îi cunosc și de ce nu, chiar și eu am trăsături de bărbat papagal uneori dacă stau drept și judec strâmb, cum se zice. Este și greu pentru un bărbat să nu pară sau să nu fie papagal într-o lume aflată într-o mișcare așa de dezordonată, cum este lumea de azi, în care telefonul mobil ocupă peste 60% din timpul fiecăruia dintre noi.

(27 noiembrie 2022)

Responsabilizarea, condiție esențială în orice

Dispar contracte. Se fac lucruri inutile. Se amână lucrările. Se încheie adiționale. Nimeni nu caută cauze și ridică din umeri atunci când este vorba de efecte. Observ cu oarecare surprindere existența unor situații hilare exactv acolo unde acestea nu-și au locul și nici rostul. 

Deși istoria contractelor este destul de lungă și bogată în întâmplări, se petrec lucruri dintre cele mai bizare, precum:

- semnăturile nevalide fiind, contractele curg;

- dispar formele finale ale contractelor;

- se vorbește de contracte prost negociate;

- lipsesc aspecte esențiale din structura contractelor;

- neclaritățile legislative se reflectă în contracte;

- nu apar elemente de identificare și responsabilizare;

- garanțiile fie că lipsesc, fie că sunt minimale;

- despre sancțiuni și efecte pe termen lung nu se vorbește.

Oricine are curiozitatea de a analiza parcursul unor contracte va avea revelația să vadă că există aspecte care zguduie și cele mai pesimiste abordări, căci responsabilizarea este trecută pe un plan terțiar, planul secund dar și cel cu poziția primă fiind ocupate de interese absolut obscure. Cine crede că un ins se luptă să ocupe o poziție doar pentru o indemnizație subțire, simbolică și nesemnificvativă, se înșeală amarnic. Totul stă în pix, adică în semnătură și nu am cum să-mi imaginez domeniile faraonice apărute în cele mai banale zone, prin cinste, respectarea legilor și prin dorința de a face bine colectivităților.

Dacă maneliștii afișează opulență și bani care sunt adunați cu fărașul, gulerele albe au modalități mult mai rafinate, mai ocolitoare și cu mult mai eficiente, nepresupunând prestări de munci istovitoare.

Consider că stagnarea care se manifestă aici și acum nu are cauze profunde, ci presupune o schimbare de abordare prin:

-  introducerea de criterii riguroase;

- asigurarea transparenței totale;

- condiționări privind plățile;

- audit permenent;

- crearea contextului stimulativ;

- definirea restricțiilor de reziliere;

- definirea premierii progresive.

Ceea ce se petrece acum prin dansul șmecheresc într-un cadru legislativ, prin ambiguitate dusă la extrem, arată de fapt o abordare generalizată desprinsă din modul de a fi a unei părți din societate, căci societatea în ansamblul ei nu este formată din milionari de carton și din oameni fără onoare. Cei care sunt cealaltă parte, oameni drepți, puternici, răbdători până la un punct, privesc altfel lucrurile și anume:
- clar;
- distinct;
- direct;
- cuantificabil;
- dinamic;
- demarcat.
De aceea, se impune mai mult ca oricând:
- reguli clare;
- eliminarea verbului a putea;
- dispariția caracterului slugarnic;
- abordări ferme;
- evaluări pe criterii obiective.
Responsabilizarea este esențială, ceea ce determină ca oricine realizează ceva să știe din start că dacă face un lucru bun va fi apreciat, iar dacă face un lucru rău nu are cum să scape de rigorile legii care nu trebuie să fie cu caracter lejer de interpretare, cu formulări precum cea de până la X ani de pușcărie, ceea ce înseamnă că și zero este inclus. Iar intervalele trebuie să fie foarte strânse. Responsabilitatea este un lucru esențial, căci trebuie să se știe cu precizie șine:
- a propus;
- a aprobat;
- a executat;
- a auditat;
- a dat rezultatul.
Se observă cum comunități întregi, mai ales de la sate ridică din umeri când primarii lor cei aleși fac tot felul de năzbâtii. Ei își merită soarta pentru că se lasă păcăliți de parcă votul lor este o joacă. Ei o duc greu pentru că asta-și doresc. N-au drumuri asfaltate pentru că nu se implică. N-au canalizare pentru că acceptă orice li se vântură sub nas. Mulți fac pe neștiutorii, dar în realitate sunt numai niște oameni neimplicați, pentru că au foarte multe slăbiciuni. Responsabilizarea tuturor este esențială și dacă așa ceva se va întâmpla, nu vor mai exista primari care:
- să cheltuiască doar în beneficiul lor;
- să plece la Las Vegas, pe ruta Brebu-Arizona;
- să-și facă bust în fața primăriei ca în Belciugatele;
- să țină discursuri la etajul  primăriei neterminate din Afumați.
Am auzit ca în regulamentul de funcționare al CSM există procedura de alegere a membrilor acestui organism, dar nu există și modalitatea de a scoate de CSM pe cineva, în afară de cazul în care acela încalcă flagrant legea. Eu știam că principiul simetriei este esenția oriunde și că dacă cineva este ales în urma unui vot, tot în urma unui vor să și plece. Dar este tot o chestiune de responsabilitate.
Responsabilizarea presupune reguli clare și un mod clar de a aborda toate laturile unei activități ce presupune resurse fie importante, fie mai puțin importante. Tot timpul, orice text care se elaborează trebuie să răspundă la întrebări esențiale precum: - cine? - când? - de ce? - unde? - cât timp? - câți bani? - cum? - la ce? Orice altă abordare înseamnă un mod voit incomplet de a dezvolta și acum când problema șabloanelor și procedurilor este determinantă, nu mai există nicio scuză, iar lipsei de responsabilitate îi face loc incompetența..

(02 martie 2017)

O soluție simplă, chiar foarte simplă

Am văzut cum bâjbâie unii și cum aruncă de la unul la altul problema. Numai așa se explică faptul că avem:
- corupție fără corupți;
 - furturi fără hoți;
- cime fără criminali;
- vinovății fără vinovați;
- violuri fără violatori;
- răpiri fără răpitori.
Pentru a elimina unele dintre situațiile ambigue, trebuie ca:
- fișele posturilor să aibă clar atribuții;
- cererile să fie ăn forme standardizate;
- aprobarea se da cu semnătură și cu numele respectivului în clar;
- nu va exista aprobare cu semnătură și semnul pentru;
- aprobarea se da cu o singură semnătură;
- cel care aprobă, va răspunde;
- răspunderea nu se împarte cu nimeni.
Dacă lucrurile se vor face așa nu vor mai exista dubii și totul este clar. Nerespectarea condițiilor atrage anularea a tot ce este aprobat și ceea ce rezultă trebuie să dispară prin demolare sau anulare. Pentru a primi o autorizație de construcție trebuie făcut un dosar ce conține o serie de piese P1, P2, ..., Pn.
Fiecare piesă din dosar are un conținut standard. Se știe că necunoașterea legii nu se invocă niciunde. dacă se va vorbi și de proceduri care sunt obligatorii, deja se obține o nouă abordare.
Dacă toate piesele sunt corecte, autorizația se acordă automat.
Nerespectarea conținutului din documente ca amplasare, înălțime, materiale și tot așa, atrage demolarea construcției fără drept de a obține o altă aprobare.
Cei vinovați că au dat autorizație dacă aceasta nu trebuia dată raspunde, plătind tot ce pierde cel căruia i se demolează construcția. Regulile clare, fără chichițe, fără portițe sunt singurele care ne eliberează de toate tâmpeniile care se produc acum și aici.
dacă lumea știe exact ce se întâmplă nu va mai genera abateri pentru că știe că nu există altă soluție decât demolarea. Acum există o aberație numită împăcarea părților la o nerespectare a legilor, împăcarea e un non-sens.
Am văzut o cerere de transfer a unui elev de la un liceu la altul cu 14 semnături. cererea există la liceul unde elevul a continuat studiile. Eu m-am ocupat să obțin semnăturile, pentru că era încălcat dreptul elevului de a face liceul unde nu i se încălcau libertățile de către profesori idioți și directori imbecili. Am toate detaliile prin care voi arăta prin ceea ce este în catalog, că nu fac erori de niciun fel.