Românul știe ce vrea!

Istoria ne arată că românulștie ce vrea. El are capacitatea de a se adapta la orice situație pentru a supraviețui. Acum, cu digitalizarea este aceeași poveste. Ritmul digitalizării este dat de fiecare dintre noi. Eu, tu, el sau ea, facem digitalizare după c um avem interesul. Avem adresă de poștă electronică sau nu avem, după cum interesul ne dictează. Ne facem cont pe o rețea de socializare, dacă simțim că ne aduce beneficii. Folosim card bancar, în măsura în care plățile cu cardul și celelalte fluxuri financiare ne duc spre economie de timp. Acceptăm să lucrăm integral cu factura electronică, dacă dorim să fim 100% în legalitate. Testul grilă evaluat de computer este utilizat doar în măsura în care dorim corectitudine în derularea unui examen unde supravegherea se face și uman, dar și cu camere de luat vederi.

Românul știe ce vrea. Dacă digitalizarea avansează rapid, ea devine un pericol în fața micilor aventuri ale românului de a ocoli legea. Digitalizarea accelerată face imposibilă tranzacția cu bani gheață, necontabilizați la nunți, în restaurante, la maneliști și nimeni nu-și dorește așa ceva. Dacă închidem ochii pentru o secundă și ne imaginăm ce ar însemna un concurs 100% digitalizat pentru ocuparea unui post dedicat în sistemul public. Scara valorilor devine reală. CV-urile nu mai pot coafate. Evaluarea în fața calculatorului cu amprentă digitală și verificare instantanee prin iris, fac imposibilă trucarea unui concurs. Nici mita nu mai are șansă să se producă, din moment ce banii curg doar în fluxuri electronice de la 500 EURO în sus. Românul știe ce vrea și el se apără, definind un ritm al digitalizării care să-l avantajeze. Așa e caracterul lui, de a închide ochii la câte o mică chestie, de a da ceva, de a primi o atenție, de a-și crea avantaje mici, cu eforturi mici, să-i fie și lui bine și să-și rezolve problemele mărunte de supraviețuire.

(01 august 2026)

Subiectivismul evaluatorului

În toate domeniile un evaluator are subiectivismul dimensionat în funcție de regulile stabilite pentru procesul de evaluare. Dacă ne aducem aminte la cei care corectau teze de la admitere la disciplina limba română, existau diferențe de 3 puncte de la evaluator la evaluator. La evaluarea de proiecte de cercetare pentru a obține finanțare, am văzut o situație în care un evaluator a dat 100 de puncte din 100 de puncte, iar alt evaluator a dat 30 de puncte din 100 de puncte. La conciliere, s-a ajuns la 30 de puncte, deși grila de evaluare era destul de amănunțită.

În momentul de față sunt acceptate și preferate de toată lumea testele sau examenele grilă cu 30 - 40 de întrebări, fiecare întrebare având 5 variante de răspuns, din care numai o variantă este cea corectă. Se afișează puncele acordate întrebărilor la care s-a dat răspuns corect, candidatul are posibilitatea să completeze pe o hârtie martor și după examen are posibilitatea de a-și cunoaște exact care este rezultatul evaluării. Sunt examene unde rezultatul la testul grilă se dă pe loc.

Acum cu inteligența artificială, candidatul compune conținut digital stând în fața computerul și teztul său este analizat, este evaluat automat și i se dă rezultatul, ceea ce permite diminuarea subiectivismului factorului uman de evaluare a unui text din punct de vedere semantic.

În cazul proiectelor de cercetare, evaluarea se face folosind un ghid al evaluatorului, iar evaluatorii sunt persoane școlite, care știu să citească un text, știu să aplice regulile de evaluare aflate în ghidul evaluatorului și în final se ajunge la un punctaj care nu diferă de la evaluator la evaluator cu cel mult 5% în plus sau un minus, adică, oricât de mulți evaluatori ar evalua un proiect, punctajul acordat aparține unui interval (Xmin; Xmax) unde Xmin este punctajul minim acordat proiectului de un evaluator extrem de sever, Xmax este punctajul maxim acordat de cel mai generos evaluator, ceea ce înseamnă că cu cât este mai strâns respectivul interval, cu atât evaluarea este eliberată de subiectivism.



(03 februarie 2025)

Evaluarea complexă în era inteligenței artificiale

Acum vreo câțiva ani, când pandemia schimbase totul, se punea problema susținerii de examene în mediul online și soluția definită presupunea utilizarea mai multor camere de luat vederi pentru a asigura acuratețea procesului de evaluare, excluzând existența asistenților care să potențeze resursele celui examinat. Soluția a fost discutată în spațiul mioritic, deși era clasică peste ocean și după multe chinuri a fost adoptată, spre disperarea celor care sperau în posibilitatea de a trișa.

Inteligența artificială, implementată în condițiile existenței conținutului digital semnificativa:

- va analiza dosarul de concurs și va decide dacă se merge mai departe,

- va construi testul grilă și îl va evalua,

- va asista examenul oral și va asista notarea,

- va asista finalizarea rezultatului de concurs.

Este clar că nu vor mai apare situațiile penibile din zilele noastre în care persoane nepotrivite unui post, ocupă acel post doar pentru că are susținere de natură subiectivă. Inteligența artificială va pune ordine în scara valorică și abia atunci se va vorbi că este asigurat ocuparea locului potrivit de persoana potrivită și în consecință, tinerii vor ști cu precizie că o anumită carieră se definește cu și mai multă precizie, fără a exista harababura de pe piața muncii din ziua de azi, când fără certificări, unii acced la poziții doar pentru că posedă sprijin de natură umano-subiectivă, ca să nu folosesc cuvântul brutal pilă.




(31 ianuarie 2025)

Ierarhizarea valorilor folosind testele grilă

Nevoia de a-l găsi pe cel mai bun sau pe cei mai buni și de a-i ierarhiza pe membri unei colectivități a fost dintotdeauna. Ideea de bază se referă la a găsi o modalitate acceptată de a realiza acest obiectiv și testul grilă este una dintre modalitățile cel mai puțin comentate.
Se propune o bibliografie accesibilă tuturor.
Se dă un interval de pregătire a concurenților.
Se construiesc grilele.
Se asociază punctaje fiecărei chestiuni din grilă.
Se împart foile cu grilele tituror celor care vor să fie evaluați.
Este lăsat un timp concurenților.
Concurenții predau foile cu rezultatele.
Se fac evaluările folosind un șablon.
Se dă pe loc rezultatul evaluării.
Se face ierarhizarea după punctaje în ordine descrescătoare.
Rezultă care sunt cei mai buni dintre cei care s-au evaluat.
Nu spun că testele grilă sunt infailibile. Am văzut cu ochii mei cum un tânăr a completat testul grilă folosind un zar și cum a obținut nota 6,50 fără să aibă vreo legătură cu materia care era analizată, pentru că grila fusese construită anapoda, căci și grilele se construiesc științific, nu iei un nene de pe stradă să-l pui să facă o grilă și să ai pretenție că este și reprezentativă.
În opinia mea, testul grilă este bun pentru a face o primă departajare a candidaților la un post, pentru a-i ierarhiza că au noțiunile de bază și că ai materia primă necesară continuării procesului de evaluare folosind o lucrare scrisă pe o temă de sinteză, după aceea o probă teoretică extinsă și în final o probă practică edificatoare, care va permite stabilirea celui mai bun dintre concurenți.

(23 iunie 2024)

Eu și competiția

Mie îmi place competiția. Nu înseamnă că aleg acele competiții minore unde eu să fiu marele câștigător, adică fruntea cozii. De-a lungul vieții, vrând-nevrând am participat la examene și la concursuri de promovare, dar și la competiții pentru a obține finanțarea la proiecte. Nu am fost în competiții sportive sau în concursuri artistice. 

Eu am prins vremurile când exista o foarte mare transparență. Existau cataloage cu note. Existau tabele care se afișau. Existau clasamente. Acum este secret. 

Când se dau examene, se folosesc testele grilă. Se afișează baremurile și fiecare examinat știe ce punctaj are căci corectarea se face automat, pe loc. Este ca la alimentara la cântăritul cârnaților la gramaj. oamenii acceptă convențiile, căci grila este o convenție. Baremul este și el o convenție. Eu am văzut cum se stabilesc baremurile și am văzut și cum, ca o expresie a prostituției intelectuale, se refac baremurile, pentru a se ocupa locurile sau pentru a crește gradul de promovabilitate.

Nu vreau să mă laud, dar am avut tăria să primesc rezultatele competițiilor la care am participat. Nu spun că eu știu să mă auto-evaluez la perfecție, dar niciodată nu mi s-a întâmplat să spun că iau nota 10 și de fapt să iau nota 4 sau să spun că iau nota 5 și să iau nota 10. Am avut abateri între nota pe care eu o estimam și nota reală dată pe catalog, dar diferențele în modul nu au fost mai mari de 50 de sutimi. Uneori am impus și plaje mai mici și m-am în ele, dar nu am vrut să risc.

Cele mai mari emoții le-am avut când am depus o documentație pentru Diploma  Opera Omnia acordată de CNSIS din 2005, pentru că îmi propusesem să stabilesc o anumită performanță care depindea de această diplomă și sunt mândru de mine că așa s-a întâmplat și chiar dacă în anul 2005 eram un tip de 58 de ani, m-am bucurat ca un puști, căci acea diplomă îmi deschidea un drum pe care-l visasem să-l parcurg cu un anumit ritm. Eu respect pe toți cei care intră în competiții și care se pregătesc pentru aceste competiții și nu-mi place să chibițez pe margine că, că sau că, că așa cum fac țațele pe malul șanțului.

Acum sunt foarte multe oportunități și dacă eram și eu mai tânăr, m-aș fi înhămat la unele dintre pregătirile care ar fi dus către competiții, căci în ziua de azi, prin competiții unde verificările se fac online, există posibilitatea obținerii de certificate valabile care deschid mii de porți pentru evoluția în carieră, în comparație cu ceea ce se petrecea pe vremea mea, când competițiile erau puține și anoste, iar beneficiile erau minore, de cele mai multe ori precedate de evenimente care făceau ca totul să fie întunecat.


(20 mai 2023)