Rebutul social

De două luni am ocazia să văd cum se insistă la televizor pe prezentarea rebutului social. În comunism era exclus să se vorbească despre rebutul social, deși el exista și se manifesta. Comuniștii ziceau.
Nu ști, te învăță,.
Nu poți, te ajutăm.
Nu vrei, te obligăm.
Rebutul social este individul care prin comportamentul său intră în conflict cu toată lumea. Gândirea lui este sucită și ceea ce toată lumea consideră greșit, rebutul social, din contră, consideră că este normal, corect și eficient. Rebutul social are o părere foarte bună despre sine, despre acțiunile sale, despre rezultatele sale, în condițiile în care toți cei din jurul său le consideră greșite, pentru că sunt greșite în raport cu orice criteriu de evaluare ar fi luat în considerare.

Rebutul social este produsul unei societăți lipsită de capacitatea de a corecta comportamentele greșite ale cetățenilor și de a crea mediul de dezvoltare armonioasă a acestora, prin stimularea calităților, nu a defectelor, căci toți oamenii se nasc cu calități, doar că societatea, prin modul ei de relaționare, uneori realizează corecții necontrolate cu efect invers celui normal și modelează caractere specifice rebuturilor sociale. Criminalii în serie sunt exemplu extrem de rebuturi sociale. Violatorii în serie sunt și ei exemple de rebuturi sociale. Indivizii violenți sunt și ei rebuturi sociale.

(14 septembrie 2024)

Eu și planificarea comunistă

Pe mine m-a enervat planificarea comunistă pentru că mi-a creat senzația că face un lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face și anume se bagă chiar peste tot,  crezând că rezolvă ea totul.

Se planifica producția de tractoare.

Se planifica producția de grâu.

Se planifica producția de țiței.

Se planifica producția de oțel.

Ajunsese să se planifice numărul de locuri în facultăți.

Ajunsese să se planifice numărul de clase în școli.

Ajunsese să se planifice numărul de copii în clasa a I-a.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de liceu.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de facultate.

Ajunsese să se planifice numărul de medii peste o valoare de la examene.

Nu am dat doi bani pe planificarea comunistă pentru că pornea de la ipoteze false. Dacă ai un șir de date așa-zise niveluri planificate pentru diferite domenii și dacă alături pui valorile reale și dacă există diferențe, planificarea devine doar ceva orientativ, ori în comunism, a îndeplini planul era un obiectiv în sine și vai de cei care nu îndeplineau planul și raportau restanțe la finele trimestrului sau la finele anului, nu neapărat că ei nu s-au străduit, ci doar din faptul că planul fusese eronat construit.

Planificarea comunistă era o activitate făcută de om și cum omul este supus greșelilor, este clar că și în planificare există riscuri ca omul să greșească. Mi s-a părut aberant ca planificarea să meargă până la niște detalii supărător de fix precizate, ca și cum mâna omului este o mână divină. 

În planificarea comunistă cineva planifica, altcineva se angaja și cu totul altcineva ducea planul la îndeplinire. Cei care se angajau solemn să îndeplinească planul erau politrucii de serviciu ai regimului comunist, oameni cu rolul exact de a mobiliza masele. Comunismul nu accepta nerealizări de plan și cu atât mai puțin rebuturile. Se zice că de frica sancțiunilor, la o fabrică de motoare electrice, când s-a trecut la construirea unei noi hale, pe când se săpau temeliile, au fost găsite nenumărate motoare rebutate, îngropate în pământ. Se zice că la o vizită  pe partid la o fabrică de porțelan, unui barosan i s-au prezentat cifrele legate de producție și că rebuturile au scăzut de la 5% la 4%, iar barosanul a ridicat din sprîncene și a zis că nu e de acord cu rebuturile. I s-a explicat că la producția de porțelanuri Rosenthal ponderea de rebuturi este de11%. Nu vreau să povestesc care erau consecințele la finele fiecărui sfârșit de semestru când la unele discipline ponderea restanțierilor era mai mare de 10%.

După căderea comunismului, planificarea a căzut în disgrație și s-a pornit pe drumul fiecăruia cu consecințele care se cunosc, căci au apărut dezechilibre datorită alunecării în extrema cealaltă a non-planificării, în care fiecare face ce-i bubuie prin cap, fără a ști dreapta ce face stânga.



(17 mai 2023) 

Consilierii din primării? Pardon.

Deci, ceea ce scriu este în cunoștință de cauză, adică e veca din interior. Consilierii din primării nu sunt altceva decât o adunătură de membri de partide care-și dau unii altora la geoale. Pe ei nu-i interesează cetățeanul cu nevoile lor. Ei sunt interesați:

- să-și ridice solda;

- să-și pune unii altora contre;

- să vorbească fără rost;

- să mimeze argumentațiile;

- să voteze cum vrea partidul;

- să se facă, că fac ceva;

- să ridice tonul;

- sa acuze fără rost;

- să spună că-i reprezintă pe cetățeni;

- să ridice cu orice chip probleme;

- să fie zgomotoși;

- să vorbească despre așa-zise proiecte;

- să se facă remarcați cu orice preț; să-și ascundă prostia prin vorbe mari.

De aceea în consiliile de pa primărie:

- nu apar proiecte amri;

- se fură cu acte;

- se bate pasul pe loc;

- se fac jocuri pe sub masă;

- ineficiența proliferează;

- toți își bat joc de cetățeni;

- consilierii fac avere;

- sunt dovada vie a stagnării.

Până nu se schimbă întregul sistem și până nu aoare răspunderea primarului și a consilierilor pe problemele de proiecte impuse, totul va fi o poveste. O poveste tristă din care ies personaje caricaturale așa cum este acel bătrânel care se tot plimbă prin televiziuni, fost primar. El a condus destinele Bucureștiului? Să mă gândesc la mincinosul care spunea că este în București printre nămți dar el își plimba hoitul pe plaje însorite.

Așa că nici alegerile din 2016 nu vor aduce nimic nou, pentru că obișnuința cu mocirleala nu face nu rău, dar nici bine. Ne menține la suprafață pentru a nu ne îneca. Consilierii din primării sunt niste inși care nu fac altceva decât să reproducă harababura din partide, numită pompos disciplină de partid.

(22 aprilie 2016)