Plagiatele de la doctorare și colajele lui Matisse

M-am și plictisit de când și de cât am scris despre plagiat și despre plagiatori. Chiar mi s-a făcut lehanite, ca să nu spun scârbă. Vreau numai să evidențiez diferențele dintre plagiate și colajele din artă, să zicem literatură, dar și arta plastică.

Prima diferență este dată de faptul că plagiatorii sunt constrânși de propriile limite de înțelegere, de creativitate, în timp ce artiștii care ajung la tehnicile de a folosi colaje, au arta de a îmbina lucruri deja bine definite și cu existență de sine-stătătoare, în ansambluri cu noi valente ca formă, conținut și semnificant.

A doua diferență dintre un plagiat și o operă realizată prin tehnici bazate pe colaje este aceea că o lucrare plagiată nu reprezintă nimic în sine, pe când o lucrare bazată pe colaje reprezintă o noutate în sine, o metaforă și o expresie concretă a unei idei îndrăznețe, pentru care nu există un alt mijoc de a fi făcută cunoscută celor din jur.

A treia diferență este dată de faptul că plagiatul este o activitate mecanică de copy-paste, în timp ce folosirea de colaje presupune creație, construcție novatoare, care în final se concretizează printr-un conținut care nu are nicio legătură cu materia primă de la care s-a pornit.

A patra diferență constă în plenitudine și orgoliu satisfăcut la nivelul plagiatorului, iar dincolo, la artist este o altă modalitate de a arde a acestuia într-un proces de creație complex și extenuant.

Și la doctorate este posibilă adoptarea tehnicii colajelor atât timp cât sintezele pe anumite domenii sunt acceptate ca fiind teze de doctorat, în măsura în care construcțiile realizate dovedesc calități de documentare și de aprofundare de invidiat, atât la nivel analitic, cât și la nivel sintetic și de generalizare.

(05 iunie 2017)

Colaje, dadaism, doctorate

Colaje, dadaism, doctorate

Colajele sunt bucăți de ceva din care prin alipire se face altceva. Sunt situații în care se iau bucăți din poeme, sau pasaje din romane și din nuvele, se amestecă și rezultă alte poeme sau alte romane. Ne amintim de răsunătorul roman rezultat din colaje, numit PRINCEPELE. Lucrurile au mers și mai departe la respectivul autor și Nicolae manolescu a publicat o analiză de preluări ale respectivului autor din Paustovki. Concluzie: preluate inteligent bucăți de acolo și de acolo duc la un ceva pe care cel ce le amestecă și le sudează, numesc a fi operă de artă. Cei ce gândesc la fel o fac și gata. Dacă amestecătorul spune din capul locului cum și ce, adică de la cine și de unde, nu se supără nimeni. Dacă însă autorul pozează ca fiind tăticul și mămica a acelor texte, deja sare calul și ne supărăm. Cu colaje mănâncă pâine albă și unii prin pictură. Se iau bucăți de ziar sau de materiale textile, se taie la întâmplare sau nu, se pun cu lipici și se lipesc pe cartoane. Rezultă chipuri, peisaje sau tot felul de construcții. Îmi amintesc cum din roți dințate sau cutii de conservă au rezultat opere de artă care azi sunt expuse în muzee de artă modernă și lumea cade în șpagat ca să nu zic în admirație.

Dadaismul este un curent literar și nenumărați poeți se revendică a fi dadaiști. Pentru lămuriri orice enciclopedie este util a fi consultată. Am încercat și eu să citesc niște poeme dada, fără a fi impresionat. Și asta nu din faptul că ar fi fost slabe, ci dn cauză că știam cam cum au fost făcute. Este exact cu un fel de mâncare despre care se știe că bucătarul nu s-a spălat ăe mâini și nici vasele lui nu prea au fost curate. Îmi aduc aminte că eram într-o cofetărie când în vitrină am văzut un mic pisoiaș care se tăvălise prin prăjituri și arăta sărăcuțul ca vai de el. Dar nici în cofetăria aceea n-am mai intrat vreodată. Așa și cu poemele dada.

Doctoratele sunt stagii în care unii sau alții scriu niște chestii numite teze de doctorat care ar trebui:

-          Să fie lucrări închegate;

-          Să conțină soluții originale;

-          Să compare soluțiile originale cu cele existente și să se vadă că soluțiile noi sunt superioare;

-          Să fie lucrări făcute cu cap;

-          Să se bazeze pe o bogată documentare;

-          Să arate tot timpul ce este al autorului și ce este luat de la alții;

-          Să fie valoroase;

-          Să fie rezultatul unui proces de cercetare intens;

-          Să respecte cerințele deontologiei activității de cercetare;

-          Să fie făcute de cel care își zice autor, nu de alții în numele lui;

-          Să conțină multă sudoare, durere și bucurie în acelașii timp.

Dacă teza de doctorat este rezultatul unui colaj neanunțat și nedescoperit, evident, este o teză de doctorat pentru care autorul ei primește titlul de doctor, toată lumea este fericită, bucuroasă și profită. Dacă din întâmplare autorul devine persoană publică și se dezgroapă morții, teza din colaje, este disecată, se descoperă șarlatania, iese un scandal și așa-zisul autor se umple de rahat, fără ca o mie de ape să-l mai spele. Sunt și cazuri de președinți de  stat care au demisionat din cauză ca li s-a descoperit plagiat în teze. În opinia mea, ori se face curățenie generală, ori se lasă lucrurile tot așa să mustească și să genereze delicii de presă cu distrugeri selective de cariere construite pe fals.

(10 iulie 2016)