Arnold SCHWARZENEGGER gallery (V)

Poziție artistică

(04 mai 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (IV)

Poziție artistică pentru salutul soarelui

(01 mai 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (III)

Poziție artistică de evidențiere biceps

Arnold SCHWARZENEGGER aare nenumărate fotografii în poziții artistice spectaculoase, care au impresionat de-a lungul anilor pe toți cei care au intrat în sălile de forță, dar și pe cei care vin să vadă spectacolele oferite în programele libere de culturiști, la campionatele de culturism.

(01 mai 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (I)

Am mai spus-o și o repet: Arnold SCHWARZENEGGER este foarte mare că este foarte mare, dar și pentru faptul că a pătruns la culturiștii din toată lumea în egală măsură cu cunoașterea culturismului în rândul tinerilor exclusiv prin intermediul fotografiilor și bannerelor care-l reprezentau pe el, cel mult însoțite de nume și câteva explicații.

Strategia lui Arnold SCHWARZENEGGER a fost de a nu pune restricții severe prin circulația fotografiilor cu el, ci din contră, să lase să circule acele fotografii, el, Arnold SCHWARZENEGGER devenind în acest fel cunoscut, apreciat și idolatrizat. Reswtul de avantaje economice și de notorietate au fost consecințele firești ale imaginii pe care această strategie a construit-o și apoi a dezvoltat-o ascendent.

M-am hotărât să prezint un serial de fotografii ale lui Arnold SCHWARZENEGGER pentru a evidenția cum se fac pozele bune cu culturiști, nu chestiile improvizate fcute de așa-ziși profesioniști de tot râsul, mai ales că faptele sunt cele care vorbesc, adică pozele cu greșeli impardonabile pe care le tot vedem acum, chiar dacă există fotografie digitală, aparate super-performante cu care se face fix orice, totul depinzând de mâna fotografului. Se pare că unii dintre fotografi sunt bântuiți de un amatorism vecin cu nepriceperea, ceea ce nu-i scuză pentru prețurile impardonabil de aberante pe care le cer pe o poză, mai ales datorită exclusivității obținute în mod abuziv la evenimente. Chestie de corupție măruntă cu iau și eu, îți rămâne și ție, noroc și nu mai contează restul.

(29 aprilie 2018)

Defecte ale pozelor făcute la culturiști

Pentru a scrie articolele despre culturiști de la noi dar și din alte țări, am consultat multe materiale, am analizat multe fotografii, am luat legătura cu culturiști și am primit avizul lor pentru ceea ce am pus pe acest blog.

Cândva am vrut să scot și o revistă de culturism, dar deloc comercială, doar cu chestii științifice, căci în mintera mea, culturismul este o știință, deci nimic nu se mai face în afara aplicării unor tehnici și metode științifice pentru a obține performanțe dintre cele mai ridicate.

La fotografiile făcute culturiștilor pe la competiții și nu numai au identificat minusuri precum:

- încadrarea incorectă prin tăierea accidentală a unor părți din corp,

- includerea în fotografie a unor elemente neconcludente în prim plan,

- dispunerea incorectă a luminii cu pierderea de detalii care dau performanța,

- neclaritatea exact a părților care trebuie reliefate prin fotografie,

- prinderea de aspecte neconcludente  în locul pozițiilor obligatorii,

- securizarea prin imprimarea de sigle exact pe părți importante,

- utilizarea de unghiuri care deformează și care reduc calitatea pozei,

- invocarea detaliilor ca justificare a trunchierile, tot se rezolvă prin rezoluție,

- lipsa de proceduri de a face poze în competiții, așa cum sunt la nunți,

- șetrgerea necontrolată a pozelor  din cauze obscure, nu din lipsă de memorie.

Deși acum există aparate de fotografiat extrem de performante în ceea ce privește rezoluți și numărul de cadre care se trag, mulți fotografi lucrează neprofesional, ca și cum ar avea restricțiile de pe vremea aparatelor cu peliculă de celuloid. Capacitatea de stocare permite lejer realizarea a cel puțin 2.000 de fotografii fără a fi schimbat cardul de memorie, ceea ce dau o mare flexibilitate celui care face fotografiile.

Există tendința de a urmări doar scopul comercial, ceea ce este fatal în fotografiile făcute culturiștilor. Cine are creeier face nenumărate fotografii, le prezintă și culturistul sau cei care-l manageriază hotărăsc numărul de fotografii achiziționate, inclusiv a celor pe un CD. Fotograful trebuie să garanteze arhivarea un an cel puțin a fotografiilor pentru situațiile în care culturistul ar dori să mai achiziționeze și altceva.
Defectele  pozelor făcute la culturiști au marele dezavantaj că reproductibilitatea este aproape exclusă, pierzându-se multă informație esențială pentru a veni concret cu dovezi asupra performanței la un moment dat pentru fiecare culturist.

(23 aprilie 2018)

Culturistul Cristian RĂUȚĂ, galerie cu fotografii

Despre culturistul Cristian RĂUȚĂ am scris un articol și sunt pe punctul de a a duna elemente în vederea scrierii  unui alt articol despre omul Cristian RĂUȚĂ de azi. Voi prezenta unele dintre fotografiile care-l definesc pe culturistul Cristian RĂUȚĂ în vremurile când concura și era prezent pe podiumurile competițiilor, pentru că în culturism performanța se descrie în primul rîând prin imaginile momentelor de glorie ale fiecărui sportiv.

Într-o enciclopedie a culturismului românesc, pentru perioada 1990 - 2015 numele lui Cristian RĂUȚĂ va figura la loc de frunte, căci el a fost în compoetiție cu foarte mulți culturiștiromâni și a ocupat poziții deosebit de importante pe podiumuri, datorită înaltei lui performanțe. Acum în condițiile banalizării fotografiei digitale, mă aștept ca galeriile foto ale culturiștilor să fie foarte bogate, astfel încât generațiile care vor urma să aibă materie primă de calitate pentru a face analize comparative și pentru a cunoaște cât mai precis trecutul marilor campioni ai culturismului nostru.

(23 aprilie 2018)

Galerie foto: profesorul Ion Gh. ROȘCA

Despre profesorul Ion Gh. ROȘCA am scris de mai multe ori aici. Acum voi prezenta o galerie foto cu elemente pe care le am eu în arhiva personală.

La Conferința IE 1993

La Conferința IE 1999

La Conferința IE 2005

La Conferința IE 2007

La Conferința IE 2009

(19 februarie 2018)

Samir BANNOUT și o galerie cu fotografii

Intrând pe Intyernet nu este greu de construit o galerie foto care să-l reprezinte pe marele culturist Samir BANNOUT, cel care în 1983 a cucerit cel mai râvnit titlu al a cestui sport, acela de Mr. Olympia.

Generațiile care vin din urmă au posibilitatea de a analiza ceea ce a însemnat performa/ă pentru un culturist care a fost Mr. Olympia și care a participat într-o mare varietate de competișii pe parcursul a 37 de ani cu foarte mici întreruperi, dar de fiecare dată arâtând un potențial de excepție.

(05 decembrie 2017)

Nu mai este artă

Acum trei ani am avut ocazia să văd câteva albume de fotografii executate de un fotograf. Mi-am dat seama că acolo este artă, căci există cu adevărat artă fotografică. Există fotografi, dar numai o mică parte din ei sunt artiști. O fotografie este operă de artă dacă:

- simbolizează ceva special;

- transmite emoție;

- sugerează, nu descrie;

- sintetizează, nu expune;

- este forma concretă a unei idei;

- nu se povestește;

- nu se explică;

- se prezintă singură;

- codifică un sentiment, o stare;

- generează o sclipire;

- are ceva nou și inefabil.
Am admirate poezele acelui maestru, în tăcere și am căutat să-i înțeleg mesajele. Pe unele le-am înțeles, pe altele nu le-am înțeles. Au fost mai acum doi ani niște încercări de a discuta cu artistul. Nu au dus la nimic acele discuții și am rămas în același stadiu, căutând să încerc să decodific mesajele punând cap la cap succesiuni de fotografii. Era adevărată artă.
Nu mai este artă în acele multe albume în care pozele sunt doar imagini, redări ale unei realități fără nicio transfigurare. De la un timp ceea ce văd prin albume nu mai este artă, totul este previzibil și comun. Sunt numai abordări de fotograf pur și simplu care încearcă să prezinte ceva, fără a exprima o anume emoție, un anume gând. Sunt poze reci, seci și decorative bine încadrate, cu lumină corect dispersată și care definesc un context, făcute exact cum fac toți fotografii. Nu mai este artă și atât.

(19 septembrie 2017)

Cătălin Sebastian DURA - galerie foto

Am scris articolul Un foarte tânăr campion: Cătălin Sebastian DURA, în 29.09.2016,   aici pe blogul ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ și mi-am dorit să vin cu prezentarea principiilor de construire a unei galerii cu fotografii ale culturistului. Un sportiv care dorește să construiască o aplicație web completă și complexă, așa cum fac toți culturiștii care doresc să se definească pentru publicul lor, se gândesc la:
- o prezentare a biografiei numai cu detaliile semnificative alese de ei;
- enumerarea competițiilor la acre au participat;
- descrierea antrenamentelor și a dietei;
- structurarea unei galerii cu fotografii;
- detalierea modului în care activează ca instructori;
- comercializarea de postere sau de suplimente proprii;
- modalitatea de a fi contactați.
Acum voi arăta cum se structurează galeria foto a lui Cătălin Sebastian DURA, pornind de la palmaresul său, pe care știe să-l gestioneze cu precizie și care conține elementele următoare:
Palmares 2015 :
-locul 2 Campionatul Zonal
-locul 7 Campionatul National de juniori.
Palmares 2016 :
-locul 1 +Open la Campionatul Zonal
-locul 2 Campionatul National de juniori .
-locul 1 Cupa Federatiei.
-locul 1 Campionatul National de seniori
-locul 1 Pro Nutrition Grand Prix
-locul 4 Campionatul Balcanic .
Organizarea galeriei foto se realizează de cele mai multe ori cronologic, indicând de fiecare dată competiția sau o altă semnificație.

               







Campionatul National de juniori, 2015

 Campionatul Zonal, 2016

Campionatul National de juniori , 2016

Cupa Federatiei, 2016

Campionatul National de seniori, 2016

Pro Nutrition Grand Prix , 2016

Campionatul Balcanic, 2016

Atunci când aplicația web este structurata astfel încât să se ajungă la fotografiile dorite, organizarea de albume este bine venită, pentru fiecare participare existând posibilitatea să fie prezentate cât mai multe fotografii individuale. Și fotografiile de grup sunt interesante numai în măsura în care sportivul este vizibil, fiind făcute suficient de aproape de acesta și numărul sportivilor care apar permite o astfel de abordare. În mediul virtual textele sunt bine venite, însă dacă nu sunt însoțite de desene, de grafice, de fotografii, de filme, de animație și de culoare, devin monotone, plictisitoare și seci. Cititorul vrea viață, simplitate, concizie și dinamism. la prezentarea unui culturis, într-o aplicație web, galeria foto este esențială. În galeria foto se gestionează redundanța, în sensul că detaliile din lista cu participări unde se precizează:
- anul,
- titlul competiției,
- orașul unde a avut loc,
- categoria la care sportivul a participat,
- locul ocupat,
se extrag numai unele aspecte, eventual anul și denumirea competiției. Este foarte bine că sportivul Cătălin Sebastian DURA și-a organizat fotografiile pe evenimente, având suficiente detalii și trebuie să continue tot așa. Galeria foto trebuie să conțină și alte categorii de fotografii, dintre care cele de la antrenamente, de la larticipări în emisiuni Tv sau fragmentele de ziare dar si cele ce apar în mediul virtual pe alte site-uri. Numai în acest fel este creată o imagine completă a activității sportivului Cătălin Sebastian DURA, care vizează competiții, antrenamentele proprii și activitatea de antrenor personal care lucrează programe personalizate cu elevii săi.

(25 octombrie 2016)

Culturiștii și galeriile foto

Este știut de toată lumea că în cultuyrism un rol determinant îl au albumele foto, căci totul este legat de performanța sportivului, performanță care este apreiată exclusiv pe cale vizuală. Cântarul, vârsta și metrul joacă un rol secundar pentru că au numai rolul de a constitui grupe suficient de omogene de concurenți.

În cazul în care se separă după greutate, apar categorii de 65, 70, 75, 80, 85, 90, +90 kg, iar dacă se constituie grupe după înălțime apar categorii ce corespund intervalelor delimitate de 165, 170, 175, 180, 185, +190cm. 

După ce au fost constituie grupele, concurenții sunt evaluați după cum se prezintă. La ei, performanța înseamnă:

• armonie;
• definire;
• proporții;
• prezență;
• contururi;
• dezvoltare;
• accente;
• simetrie;
• formă;
• concentrare.

Deci, rezultă că evaluarea performanței este realizată prin analiza a ceea ce vede fiecare membru al echipei de arbitrii, folosind proceduri suficient de riguros elaborate, pentru a nu obține diferențe foarte mari de la un evaluator la altul. Dacă în cazul altor sporturi rezultatul este concretizat printr-o lungime, printr-o înălțime, printr-un scor sau printr-o greutate ridicată, în culturism singurul lucru care rămâne sunt fie un set de imagini, fie filme făcute în timpul derulării competiției. Aici mai mult ca oriunde apar elemente subiective de interpretare, deși procedurile sunt complete și reroductibile. Dacă apar diferențe de câteva puncte sau zecimi de punct, acestea adunate și prin calculul mediei, apariția factorului compensatoriu, generează în arbitraj elemente de relativizare încât cu mare greutate ierarhizările devin mulțumitoare printre concurenți. Consider esențială existența unei galeii de fotografii la fiecare culturist așa fel încât să fie asigurată o comparabilitate între sportivi, chiar dacă apar decalaje în timp, chiar de zeci de ani.

Am constatat că și în culturism lucrurile sunt date peste cap, din toate ieșind păgubiți sporticii, exact ceea ce se întâmplăcu autorii de cărți. La cărți se întâmplă cam așa:

• 30% din tot se încasează de tipografie deși su investește nimic;
• 30% câștigă editorul deși nu investește nimic;
• 30% încasează librarul deși nici el nu riscă nimic;
• 10% și toate pagubele se sparg în capul autorului care este și editor.

La culturiști pozele costă, participarea la competiții costă, cazarea costă, suplimentele costă, toți câștigă din greu, numai sportivii care iau premiu câștigă ceva, ceilalți se aleg numai cu cheltuiala, eaxct ca autorii de cărți. De aceea nu se publică poezie, teatru sau alte cărți mai grele și tot așa se întâmplă și cu participările în Ro a culturiștilor când premiile în bani sunt de-a dreptul simbolice. Mi se pare halucinant să văd cum se pune embargou pe pozele unor culturiști, crezând cineva că ele sunt sursă de câștig ilicit. În opinia mea, așa se pierd în uitare nenumărate valor. În literatură, niște descendenți ciudați impun ca bunicii sau străbunicii lor ca să fie în manuale, să li se plătească drepturi de autor. În loc să fie bucuroși că generații află de existența acelor scriitori, că unii dintre elevi vor cumpăra cărți despre care au auzit în liceu sau în generală, din goana după bani, își generează propriile pierderi. Mi s-a întâmplat și mie cu niște indivizi care veniseră să ceară drepturi de autor pentru un produs de grafică. Simplu. L-am scos de pe site MEC și din manuale. Au venit ei în patru labe și atunci le-am pus condiții de au regretat și laptele care l-au supt la mămicile lor. Consider că este important ca sportivii să facă multe poze, corecte și cu rezoluție foarte bună. Dintr-o poză se extrag detalii cu ușurință, în timp ce dintr-o poză greșit făcută reconstituirea este imposibilă. Circulația unor poze, nu de rangul de a dveni postere, face bine culturiștilor care doresc să nu cadă în uitare. Câștigurile vin treptat și trebuie o politică decentă și inteligentă. Eu nu consult website-uri enervante și nici nu iau în considerare pe cei aroganți și care se supraevaluează. Discutam cu un vicecampion național retras și care se ocupa de o pizzerie să facem poze pentru o galerie. Când am aflat că fotograful cerea 10.000 de euro, bineînțeles că am abandonat. Eu nu reiau niciodată o discuție care începe prost. Voi pune niște poziții pe care eu le consider esențiale în orice galerie și dacă un culturist va vrea să-și facă un website, să aibăpoze de unde să selecteze și să construiască o bază de coparație realistă.

(06 august 2016)