365 împotriva României: Mihai DUȚESCU poetașul de curte

Rar mi-a fost dat ca după 1980 să mai citesc versuri care să folosească tușe îngroșate pentru a apăsa și mai tare pe cultul personalității, așa cum o făcea în poezie Mihai DUȚESCU.

Versurile vorbesc de la sine.

Trebuie totuși să ți se întâmple ceva îngrozitor pentru a deraia în asemenea măsură încât să te apuci să construieși asemenea însăilări. Totuși, trebuie spus că asemenea producții erau:

- bine văzute,

- bine plătite,

- mereu recitate,

- văzute la tv,

- cu rezonanță în partid.

Așa că, fiecare epocă are lingăii ei. Nici nu trebuie prea multă osteneală, nici nu trebuie talent, nici nu trebuie să bați pe la multe uși. Voi începe și eu să scriu despre puternicii zilei și sunt sigur că nimeni nu va îndrăzni să-mi zică în față că mi-am pierdut o doagă, ci cel mult se vor scuza că au alt profil sau că au umplut numărul ziarului. dar nu este exclus să găsesc o editură ca Mihai DUȚESCU pentru a-mi publica pe bani de la buget porcărelele pe hârtie bună și în format măricel și chiar și fără a aștepta în fir nepermis de mult.

(30 iulie 2018)