De ce nu avem supermarketuri românești?

Răspunsul este simplu: pentru că am avut aprozare și magazine alimentara și între aprozare și magazinele alimentara și supermarketuri este o contradicție antagonică.
În supermarketuri este o mare diversitate de produse de proveniență și de ordin calitativ, pe când în aprozare și în magazinele alimentara există doar mărfurile furnizorilor autohtoni.

Supermarketurile presupun investiții, control strict al calității, un management special și contracte ferme cu furnizorii, ceea ce pe plaiurile mioritice sunt aspecte de neconceput, pentru că producătorii locali nu sunt în stare să asigure calitate și preț rezonabil. Să nu uităm cartofii cu pământ din vremurile de demult, puii de găină subdimensionați și produsele de foarte slabă calitate la care se făceau cozi interminabile. Supermarketurile au reușit să învingă penuria de produse și să compenseze nivelul de subproducție de alimente de pe plaiurile mioritice, care sunt baza bunăstării prin abundența de produse.

Nostalgia producătorilor locali este deja o mare porcărie, bazată pe un idilism ieftin, în care toți îl și văd pe producătorul mioritic plin de principii, lucrând în condiții de maximă igienă. Să ne realintim cum la Muzeul Țăranului Român o producătoare locală, venită de la țară vindea dulceață de cireșe amare, făcută din cireșe pietroase în care turnase vopsea neagră și fiersese coaja albă de la lămâie pentru a o face dulceață amară. Să nu uităm borcanul de zacuscă în care un cumpărător a găsit un deget. Să ne aducem aminte de sticla de suc făcut în casă în care poposise un mic șoricel. Nu voi lăsa în uitare omul care a băut o limonadă de casă și a murit că s-a otrăvit cu verde de Paris că sticla nu fusese spălată suficient de bine.

Sunt de acord cu piețele volante în care adevărații producători să vină să-și vândă mărfurile lor bio, produse pe suprafețele de care dispun, cu truda frunții lor, nu cu intermediari care fumează trabuc sau au manichiură și sunt bronzați la solar înainte de a sta la tarabă. Sunt de acord cu magazinele alimentare unde să-și desfacă marfa micii producători autohtoni, după ce este controlată din punct de vedere sanitar și după ce s-au obținut toate certificările. În rest, să fim serioși, căci întoarcerea la trecut duce spre o fundătură. Nu avem supermarketuri românești că nu avem vocația lucrului în echipă, după proceduri, cu asigurarea de standarde de calitate foarte înalte. Oamenii văd doar profiturile, fără să-și dea seama că în spatele rețelelor de supermarketuri exystă o muncă uriașă, există riscuri, căci multe rețele de supermarketuri au falimentat și nu au rezistat pe piață datorită politicilor greșite pe care le-au practicat.

Acum în spațiul mioritic activează PROFI, REAL, CARREFOUR, LIDL, KAUFLAND, Mega IMAGE, CORA, BILLA, AUCHAN, La Doi Pași, METRO,  PENNY, SELGROS, dar aștept o inițiativă românească, pentru că tare aș vrea să văd capitalul românesc autentic la treabă într-o zonă unde riscurile nu sunt deloc de neglijat, căci producătorii autohtoni au un comportament destul de imprevizibil, bizar, cu nenumărați interpuși care tripleză cel puțin prețurile, afectând dramatic competitivitatea.


(05 februarie 2025)

Sălile marilor teatre de operă

Am vrut să văd și eu ce și cum în legătură cu inexistența unei săli de operă în Ro, căci este bine să fim documentați când trăncănim. 

Metropolitan House Opera are o sală cu 3.850 locuri.
Balșoi Teatr are o sală cu  1740 locuri.
Opera Bastille are o sală cu  2,745  locuri.
Opera Garnier din Paris are o sală cu 1,979 locuri.
Opera Scala din Milano are o capacitate de 2,030 locuri.
Opera din Sydnei are o sală cu capacitatea de 5,738 locuri.
Opera din București are o sală cu capacitatea de 952 locuri.
Teatrul la Fenice  are o sală cu capacitatea 1.126 locuri.

San Francisco Opera are o sală cu capacitatea 3,146 locuri 

The Royal Opera House din Londra are o sală cu capacitatea 2,256  locuri
Gran Teatre Liceu Barcelona are o sală cu capacitatea 2,292 locuri

Hamburg State Opera are o sală cu capacitatea 1.690 locuri

Vienna State Opera are o sală cu capacitatea 1.709 locuri

Sala Palatului din București are o sală cu capacitatea  4.060 locuri.
There are seats available.  Opera Hall Beijing are o sală cu capacitatea  2.207 locuri.
Oslo Opera House  are o sală cu capacitatea 1.400 locuri.

Teatro Colon din Buenos Aires are o sală cu capacitatea 2.487 locuri.

Teatro Real din Madrid are o sală cu capacitatea  1.746 locuri.

Opera din Copenhaga are o sală cu capacitatea de 1.500 locuri.

Arena din Verona are  capacitatea de 15.000 locuri.

Se vede că pentru spectacolele de operă nu este nevoie de săli de zeci de mii de locuri, ci de săli unde acustica este excepțională datorită particularităților pe care spectacolele le presupun și dificultăților de utilizarea instalațiilor de amplificare a sunetului. faptul că la București nu se făsește o sală unde un număr ceva mai mare de spectatori să vină și să vadă în condiții de eficiență o operă cu mari interpreți, arată lipsa de interes a decidenților față de producțiile valoroase și față de cultivarea cetățenilor. În consdițiile actuale, la București o sală de 4.000 de locuri cu acustică perfectă ar face rentabil orice spectacol de operă cu cei mai mari interpreți ai momentului, exact așa cum se întâmplă la Scala din Milano sau la Met la New York, dar neavând această sală, la București vin cântăreți mari la apus de carieră sau se organizează spectacole gen șușe, cu multă poleială, dar cu valoare scăzută, din moment ce acustica lasă de dorit.

(05 octombrie 2023)