Titrați, vă rog!

Există software care realizează traducerea în timp real cu afișarea pe ecran a textului. De aceea, realizatorii emisiunilor de muzică ușoară sau de folclor de la festivaluri unde se lucrează LIVE, din motive lesne de înțeles legate de proasta dicție a interpreților, din care nu se înțelege nimic din ceea ce cântă, pentru a ne ajuta pe noi telespectatorii, trebuie să instaleze acel software care preia sunetele, caută în baza de date cu cuvinte și folosind elemente de inteligență artificială, reconstituie textul original pe carele-l bolborosește neiteligibil, cântărețul/cântăreața și noi vom ști exact ce se cântă pe scenă, fără a fi nevoiți să facem eforturi supraomenești în a înțelege ce vrea să zică artistul/artista de pe scenă.

Nu credeam că acum în 2024 să existe atât de mulți cântăreți de muzică ușoară și de folclor neglijenți cu rostirea cuvintelor, încât nimeni să nu înțeleagă ceea ce zic ei pe scenă, chiar dacă eforturile ascultătorilor sunt uriașe. Dacă ascultătorii știu textul, își dau seama cât de prost cântă artistul și totul e tramatic.

(31 august 20240

Grigore LEȘE, rapsodul solitar

L-am urmărit pe Grigore LEȘE de la debutul său și l-am apreciat pentru vocea lui, pentru cunoștințele lui de folclor.
Grigore LEȘE este un cântăreț de folclor valoros.
Grigore LEȘE are studii muzicale complete.
Grigore LEȘE are doctorat în studii muzicale.

Grigore LEȘE știe să cânte din fluier și din caval.

Grigore LEȘE cântă și din gură.

Grigore LEȘE are talent.

Grigore LEȘE este un cântăreț original.

Grigore LEȘE îi sperie pe concurenții de la Vedeta populară.

Grigore LEȘE are emisiuni interesante pe la televiziuni.

Grigore LEȘE caută să promoveze folclorul autentic.

Am văzut ceva pe Internet cu Grigore LEȘE care și-a întrerupt un spectacol doar pentru că un nene a venit ceva mai tîârziu sau cam așa ceva. Urât din partea lui, căci el presta un serviciu, așa cum ospătarul prestează un serviciu, așa cum profesorul universitar prestează și el un serviciu. Ca profesor universitar ce m-am aflat, am acceptat să-mi intre în sală și studenți care mai întârziau, dar nu m-am scandalizat chiar dacă suna telefonul. Eu țineam cursuri fără foi în față, deci vorbeam liber. 

Cât despre CD-ul de muzică de colecție nr. 46 editat de Jurnalul Național, părerea mea este că un CD trebuie să fie comercial. La 300 de melodii de pe un set de CD-uri, Grigore LEȘE dacă strecura ceea ce e pe acel CD cu nr. 46 era OK, restul de 277 de cântece să fi fost cum era chestia cu cucul din Bucovina. Ceea ce conține acest CD este interesant, dar nu pentru publicul larg, ci pentru cei ce studiază folclorul. Eu dacă dau un ban, vreau să mă bucur, nu să-mi crape capul de analiză pe text și pe muzică, pentru că nu sunt specialist. Regret că Grigore LEȘE nu a avut un consultant de marketing.



(10 noiembrie 2023)

UNTOLD, exemplu de business de succes

Cine a avut ideea de a organiza festivalul UNTOLD a avut o sclipire de geniu, pentru că:
- grupul țintă era deja bine definit,
- artiștii așteptau prilejul,
- orașul Cluj era exact ceea ce trebuia,
- managementul era deja definit.

În timp ce guvernanții se screm să obțină banii la buget prin creșterea taxelor și impozitelor, printr-o așa-zisă revoluție fiscală, la UNTOLD se dă exemplul de business de succes pentru că UNTOLD:

- vinde zeci de mii de bilete,

- atrage plata cazărilor,

- implică restaurantele,

- crește consumurile de combustibil,

- educă  tineretul,

- vin formații adevărate,

- generează profit.

UNTOLD a fost gândit ca afacere de succes și faptul că există și alte festivaluri care reunesc tineri, nu influențează cu nimic acest festival, pentru că nimeni nu-și permite să aducă formații de talia celor care vin la UNTOLD, căci orașul Cluj este cel care joacă rol de magnet prin standardul foarte ridicat de viață pe care îl are. Nici la mare, nici la castel și nici la București nu se organizează ceva de talia UNTOLD, căci nici marea, nici castelul și nici capitala nu îndeplinesc condițiile orașului Cluj în raport cu mobilitatea spectatorilor și cu lărgirea continuă a grupului țintă. Încă festivalul nu a ajuns la acel nivel care să nască temeri că va apare declinul. Probabil un nivel de saturație este posibil să apară peste 15 ani, dar până atunci este cale lungă. Dacă vorbim de formații, DJ și soliști precum Imagine Dragons, Martin Garrix, David Guetta și Armin van Buuren, viitorul ne va rezerva și alte surprize de excepție.


(04 august 2023)

#REZIST: cultura, adică noua cultură

Pe colo și pe colo au apărut manifestări în pictură, în sculptură, în balet, în muzică, în literatură care includ elemente novatoare uneori sau dezvoltă teme revoluționare alteori, iar lumea le privește nedumerită. Îmi revin în minte măgărușul roz cu zvastică, enunțul cu mama surogat, imaginile de la expoziția de pe holul parlamentului european, dar și tentativele de a scoate disciplina de istorie din programele școlare și mai ales concursul Eurovision unde a apărut femeia cu barbă și Dana International.

Lumea evoluează, dar depinde extrem de mult de direcția spre care merge. Dă iau sculptura. Omul primitiv a sculptat și el și s-au găsit opere de artă realizate de el și le înțelegem și le apreciem. Sculptura antică a însemnat un mare salt. Statuile antice i-au reprezentat pe bărbatul atlet și pe femeia frumusețe perfectă. Renașterea a adus elementele ei specifice în sculptură și nimeni nu spune că nu a fost un real progres. Sculptura modernă are caracteristicile ei. Pentru toate etapele care au definit granițe clare, au existat elemente care au șocat. Sunt sigur că atunci când MICHELANGELO a expus sculptura sa DAVID, privitorii au fost șocați, căci ea revoluționa sculptura prin ceea ce era în sine. Sunt sigur că și sculptura SĂRUTUL a lui RODIN a șocat lumea prin noutatea lui. Sculptura SĂRUTUL a lui BRÂNCUȘI a avut la rândul ei acele elemente de noutate care au șocat privitorii. Ceea ce se întâmplă cu arta #REZIST este exact elementul de șoc cu caracter repetitiv prin teme, prin soluții, dar mai ales prin efectele pe care le generează. Expozițiile realizate de cei care se consideră ca făcând parte din mișcarea progresistă, destul de multe și pe bani de la buget, căci artiștii  progresiști sunt încurajați de alți progresiști, ajunși în funcții importante cu acces la banul public, stârnesc comentarii dintre cele mai variate, dar artiștii merg pe principiul câinii latră, caravana merge. Prin emisiunile tv, se pun în corespondență unele producții artistice cu consumul de droguri, tocmai pentru a duce în derizoriu demersul artistului, astfel ca lumea să creadă că nu este vorba de nimic serios, care merită să fie luat în considerare.

Este ordinea firească a lucrurilor de a se mișca, de a nu sta pe loc. Dintr-o mie de lucrări, din zece mii de lucrări de artă, dintr-un milion de lucrări de artă, vor apare zece sau măcar trei care într-adevăr să spună ceva, să rămână în conștiința publică așa cum este Mona Lisa, așa cum este Turnul EIFFEL, așa cum este Coloana Infinitului sau cum este Burj Khalifa.

Lucrurile sunt prea la început și conservatorismul în cultură este recunoscut, peren și imobil, ceea ce face ca mișcarea să se producă lent și schimbările să fie aproape imperceptibile.

Transformările violente din cultură nu au dus la nimic bun. Cultura comunistă a fost un fiasco și obsedantul deceniu românesc spune multe despre absurdul proletcultismului în poezie, proză, dramaturgie, dar și în alte ramuri ale artei și culturii în general. După 22 Decembrie 1989 cultura comunistă a dispărut de parcă nici n-ar fi fost și arareori se mai apelează la sub-produsele ei, ca exemplifică la așa nu mai faceți, probabil, deși pentru bani, oamenii fac fix, orice, mai ales dacă în joc sunt bani mulți și ICR este dovada.

Nu am cum să mă pronunț că un oarecare Gigel este pictorul #REZIST, că un alt oarecare Ionel este compozitorul #REZIST, că alt nene Petrică este dramaturgul #REZIST și tot așa, căci nu am văzut manifestări plenare, de anvergură, să nu zic geniale ale unora care se revendică din cohorta de persoane #REZIST. Există un nene care se auto-promovează, dar s-a prăbușit de pe soclu când la la o lansare de carte s-a referit cu: la mine însuși, deși normal ar fi trebuit să știe că se zice: la mine însumi.

Este momentul ca din rândurile membrilor colectivității #REZIST să apară un nene sau o tanti, dar să fie și coerenți, care să elaboreze manifestul artei sau manifestul culturii #REZIST, ca lumea să înțeleagă care este esența artei și deci și a culturii #REZIST, pentru a nu mai vorbi nimeni aiurea-n tramvai.


(27 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Natalia C.

Eu am avut întotdeauna plăcerea de a mă juca cu copiii, dar nu oricum, ci într-un mod aparte. Încep cu lucruri simple, după aceea le complic și văd cum răspunde copilul. Nu am un obiectiv anume și nici nu depășesc limite. Niciodată nu mi-am propus să fac evaluări sau ierarhizări, ci pur și simplu să dezvolt niște jocuri care să placă. Așa am început și cu  Natalia. Au fost niște desene, apoi am continuat cu desenele și am așteptat completări din partea ei, pentru a vedea dacă face o analiză, dacă tratează desenele în mod comparativ și dacă are capacitatea să identifice o regulă. Natalia avea cinci anișori când am desenat acele case și am căutat să dezvolt o regulă, iar ea să continue ceea ce eu am început. Am văzut cum a luat creionul cu degețelele ei mititele și a trasat completările, exact așa cum ele trebuiau făcute. După aceea s-a uitat la mine. M-am minunat că nu a greșit nimic și am felicitat-o cum am știut eu mai bine.

Eu știam că această fetiță compune cântece, declamă versuri și născocește povești dintre cele mai noi, neauzite pe nicăieri, dar acum, îmi dovedea că știe să lege lucrurile și realizează construcții coerente.

(18 aprilie 2023)

Transferul neîmplinirilor spre copii

Sunt părinți care nu au fost premianți din varii motive. Unii nu au avut condiții pentru că mergeau cu vacile la păscut. Alții au căzut în patima lenei și a jocurilor de maidan cu alții de vârsta lor. Acești părinți se trezesc dintr-o dată că tot ceea ce nu au făcut ei în ale învățăturii și ale coroniței de premianți, transferă copiilor lor ca sarcină primordială, însoțită de reproșuri legate de eforturile pe care ei ca părinți le fac pentru a asigura condiții optime de învățat.

În alte cazuri, orbiți de mirajul succesului extraordinar al vedetelor din fotbal sau din showbiz, părinții orientează activitatea odraslelor lor spre practicarea de sporturi bănoase sau de participarea la competiții muzicale, unde juriile sunt întotdeauna părtinitoare, căci copiii lor, pe care părinții îi văd extraordinar de talentați, deși realitatea de la fața locului îi contrazice, nu reușesc să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumurilor de concurs. Sunt părinți care privesc cu optimism următoarele competiții și se înverșunează să investească bani mai ales, deși rezultatele se lasă așteptate. Copiii nu au capacitatea să se opună unor astfel de abordări decât în foarte puține cazuri, traumatizându-și părinții, care-și puseseră mari speranțe în carierele lor de copii minune ai fotbalului sau ai muzicii ușoare.

Acest transfer al neîmplinirilor pe care le au părinții se datorează incapacității părinților de a face o evaluare corectă a resurselor de care dispun copiii lor. Dacă ambii părinți nu depășesc 175 cm înălțime, a-l direcționa pe copil spre baschet este deja o exagerare, căci în acel sport, succesul este asigurat numai după ce este depășită înălțimea de 195 cm. A-l duce pe copil la lecții de pian, când copilul nu are ureche muzicală și nici auz muzical, echivalează cu o pedeapsă aplicată sistematic copilului.

Orice părinte dorește pentru copilul lui tot ceea ce este cel mai bun pe această lume, dar a confunda totul cu transferul frustrărilor de-o viață ale adulților spre copilul lor, este deja o mare eroare pe care numai niște părinți lipsiți de realism o fac în detrimentul copilului și peste ani se miră de ce odrasla lor este poziționată în zona gri a unei meserii pe care acesta nu și-a dorit-o niciodată,

(10 noiembrie 2022) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Olga VERBIȚCHI

Olga VERBIȚCHI este câștigătoarea sezonului al VI-lea al concursului X-Factor.
Olga VERBIȚCHI este prezentă pe Youtube.
Olga VERBIȚCHI a vorbit despre depresia ei.
Olga VERBIȚCHI are în repertoriu cântece precum Oameni, Sentimente (nu am înțeles cuvintele),  De ce mă minți, Iluzia, Neîndrăgostit.
Sunt dezamăgit la Olga VERBIȚCHI de faptul că nu înțeleg ce cântă, adică nu înțeleg cuvintele.

Din 2016 de când a câștigat X-Factor până acum au trecut 6 ani, ceea ce pentru o cântăreață este un interval de timp important. Ca să câștigi X-Factor trebuie să fii deja un cântăreț  format și de aceea mă așteptam ca în 2017, 2018, 2019, 2020, 2021 și iată, suntem în iulie din 2022, Olga VERBIȚCHI să fie prezentă în online mult mai mult.

Cântăreții noștri, musai vor piesele lor, vor hiturile lor. Mai au de așteptat, căci la compozitori nu plouă cu compoziții valoroase. dacă o dată la 10 ani apare un hit adevărat. De la Dragostea din tei a lui O-Zone au trecut peste 15 ani și de atunci nimic.

Olga VERBIȚCHI mă dezamăgește că are ritmuri repetitive și în loc să exerseze calitățile sale cu negative de la piese mari, care i se potrivesc este în așteptare.

Am urmărit și caricatura aceea de show cu moda pentru celebrități și Olga VERBIȚCHI este undeva, departe de ceea ce se numește modă, dar de acolo câștigă un ban. E bine că are vizibilitate de la acel show, numai că participantele sunt eterogene ca valoare, ea fiind cea mai de sus. Aștept ca Olga VERBIȚCHI să devină ceea ce vocea ei îi dă șansele să fie, adică o cântăreață mare.

(03 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Andrei LEONTE

Andrei LEONTE este cântăreț.
Andrei LEONTE este textier.
Andrei LEONTE este compozitor.
Andrei LEONTE este câștigător X-Factor din 2012.
Andrei LEONTE a participat în 2015 la EUROVISION cântând în backstage.
Andrei LEONTE are pe Internet videoclipuri cu cântece interpretate de el.

Din piesele Te iubesc cât 2, O nefericită și un nebun, Partea Rea, Dragoste în haine de casă, Stai oleacă, Avem monștri aici, Uite, marea, Tulburi și Panda, se vede că Andrei LEONTE este un tip talentat și că a meritat să fie câștigător prin votul publicului. 

Andrei LEONTE m-a dezamăgit că în anii de pandemie nu a preluat negative de pe Internet și nu a înregistrat profesional muzică, să fie prezent pe un canal al lui cu muzică și să penetreze în online ca o prezență puternică, ca o voce distinctă, căci față de alții el are resurse.

Este adevărat că mediul românesc nu este atât de propice dezvoltării personalităților muzicale, dar niciunde succesul nu pică din cer și rezultatele nu vin de la sine. Trebuie muncă, inițiativă, talent, iar consolidarea carierei înseamnă cel puțin 12 ore dedicate muzicii în fiecare zi. 

Andrei LEONTE m-a dezamăgit și din faptul că acum la 33 de ani nu are un ceva al său, care și legat la ochi, când asculți să spui: ăsta este Andrei LEONTE. Adică nu are vreo trei cântece mișto, ale lui, fie cântece noi, fie cântece vechi, dar care să poarte prin nu știu ce, marca Andrei LEONTE.

(03 iulie 2022)

Interfețele comune

Stau și mă minunez cum fac unii dezvoltatori interfețele, de te pun la grele încercări. În mod normal, ar trebui ca interfața să fie atât de simplă, încât utilizatorul nou să folosească aplicația ca și cum o știe de-o viață. Îmi aduc aminte că eram pe aeroportul din Hamburg și acolo erau multe screen touch-uri care te îmbiau să le utilizezi. Mesajul cu care te întâmpinau era de bun venit în limbile germană, franceză și engleză. Erau în dreapta sus și cele trei drapele, ceea ce însemna că clientul avea posibilitatea să aleagă limba în care dorește să interacționeze.
Am ales limba engleză. Au apărut niște butoane, exact pe care eu le așteptam, de parcă aplicația era făcută special pentru mine. Am interacționat direct, fără nicio problemă, ca și cum lucrasem cu acea aplicație de când mă născusem. Am căutat să înțeleg cum reușiseră dezvoltatorii o asemenea performanță.
Cei ce construiesc o interfață trebuie să studieze clar colectivitatea căreia se adresează aplicația. Cei ce formează colectivitatea au anumite probleme de rezolvat. Unele probleme diferă ca frecvență de rezolvare față de altele și dezvoltatorii trebuie să știe cu precizie acest aspect, pentru a nu include în interfață elemente care frizează penibilul prin lipsa lor de importanță.
Eu, dacă vreau să intru pe un portal cu muzică și acolo se găsesc de toate pentru toți, interfața trebuie să mă ajute că găsesc ceea ce mă interesează. Să iau de exemplu site-ul oficial al lui Electrecord, care este un exemplu de AȘA NU!
Are în stânga sus cuvântul Electrecord și dacă dai click pe el, se obține pagina pe care ești, ceea ce arată o chestie inutilă din start. În aceeași linie se află:
- acasă,
- știri,
- servicii,
- despre,
- echipa,
- contact,
- căutare.

În partea dreaptă se află numerele 01, 02, 03 și 04 care duc spre nicăieri, căci ceea ce este pus la dispoziție este de-a dreptul nesemnificativ, informațiile au caracter repetitiv de știri, studio de producție, artiști care ne-au onorat cu prezența lor.

Așa cum este construită interfața aceasta evidențiază limitele managementului acestei organizații care stă cu c-rul pe un tezaur inestimabil, pe care nu știe să-l folosească.

Interfața trebuia să conțină:

- contul meu,

- tipuri de muzică,

- artiști,

- compozitori,

- titluri de cântece,

- ani de înregistrare,

- posibilitatea de a face liste,

- abonamente.

Dacă dorea să închirieze instrumente și echipamente, nu trebuia să fie Electrecord, un simbol, ci un srl amărât. Dacă dorea să se promoveze ca echipă managerială trebuia s-o facă doar după ce profitul avea 8 zerouri după o cifră semnificativă.


(25 februarie 2022)

RAOUL, cântăreț și compozitor

Dacă nu ascultam melodia Zora je cântată de Neda UKRADEN și apoi și de RAOUL și Mioara VELICU, n-aș fi auzit niciodată de RAOUL, căci nu frecventez toate zonele de Internet și de Youtube, care sunt cu milioanele. Dar mi-a plăcut cum cântă RAOUL.
RAOUL este muzical.
RAOUL are o voce caldă.
RAOUL cântă clar cuvintele.
RAOUL nu e sîsîit.
RAOUL nu e limbut.
RAOUL nu e afon.
RAOUL nu enervează.
RAOUL nu nănâncă sunete.
RAOUL este ceea ce trebuie.
RAOUL compune și cântece. 

RAOUL este textier.

RAOUL este tânăr.

RAOUL are capacitatea fizică de a duce un recital fără întrerupere de 30 minute.

Nu mă pronunț asupra muzicii scrise de RAOUL, căci nu am ascultat foarte multe. Nici nu plec de la idei preconcepute, dar acum toți care cântă își scriu și muzica. Mă duc cu gândul la basarabenii care inundaseră regatul cu capacitățile lor de excepție ca bioenergeticieni, știut fiind faptul că la 10 milioane de inși, doar un individ are calități din acelea, restul e șarlatanie. Sunt rezervat, atât timp cât eu dacă ascult o melodie de două ori nu o fredonez că nu o rețin, pentru că melodia nu are nimic de reținut de ea.

(27 decembrie 2021)

Fabrica de hituri

Pe la emisiunile de divertisment apar tot felul de compozitori și de cântăreți care se laudă cu hiturile pe care le compun și le cântă.
În mintea mea, un hit este un cântec care:
- se ascultă cu plăcere,
- se reține ușor,
- se fredonează fără dificultate,
- produce o stare de bine.
La un moment dat mă gândeam că se aplică și aici formularea că geniul este 99% transpirație și 1% inspirație. Cred că la 10.000 de cântece apare unul care să fie hit.

Fără să greșesc Wolfgang Amadeus MOZART a fost o fabrică de hituri. Giuseppe VERDI a fost o fabrică de hituri. Gioachino ROSSINI, Gaetano DONIZETTI, au fost fabrici de hituri. La noi, consider că George GRIGORIU, Henri MĂLINEANU, Ion CRISTINOIU, Gherase DENDRINO au fost fabrici de hituri.

Acum orice compozitoraș, oricât de nesemnificativ este, când vorbește despre munca lui, spune că face hituri, de parcă hiturile se fac asemeni avioanelor din hârtie. Rupi foaia din caiet, faci avionul, îl arunci să planeze. Iar rupi foaia din caiet, iar faci avionul, iar îl pui să planeze și tot așa. În realitate, așa cum se vede din prezențele ridicole de la EUROVISION, dintr-o mie de zdrăngăneli dacă una este ceva, orice, dar hit nu, abia o dată la 5 ani apare ceva care devine și în spațiul mioritic hit, ceea ce mă duce cu gândul că în ultimii 20 de ani nu am avut nicio fabrică de hituri. Se vorbea de Micul MOZART, dar m-am desumflat când a concurat la selecție pentru EUROVISION și s-a dovedit că melodia era plagiată. Mie nu trebuie să-mi spună cineva de două ori că cineva e hoț. Mi-a zis, m-am lămurit și din acea clipă insul dovedit nu mai face nici cât două cepe degerate în ochii mei.


(02 decembrie 2021)

UNTOLD e un simbol

 Clujul are un eveniment numit UNTOLD.
UNTOLD este eveniment muzical destinat tinerilor din toată Europa.
UNTOLD nu ține seama de nimic, pentru că nu are limite.
La UNTOLD au fost 75.000 de iubitori ai muzicii bune.
Mulți critică UNTOLD și-l văd ca sursă de răspândire a COVID, rădăcina Delta.
La UNTOLD oamenii au fost verificați.  Se zice că dacă din 75.000 doar 5 au fost infectați, aceștia 5 i-au infectat pe toți ceilalți. Să așteptăm 15 zile și să vedem dacă Clujul ca avea cea mai mare rată de infectare. dacă nu, ciocul mic idioților! Dacă Clujul va fi o a doua Suceava de la începutul pandemiei, Emil BOC va trage oarece ponoase. S-a văzut la Barcelona tot așa la un festival, că nu s-a întâmplat nimic. Infectarea se face acolo unde:

- nu e curățenie,

- oamenii sunt neomogeni,

- înghesuiala e maximă,

- spațiile sunt închise.

La UNTOLD lucrurile nu au stat deloc așa. Durata unui spectacol a fost limitată și oamenii, în marea lor majoritate au fost testați sau vaccinați, ceea ce se aseamănă cu o călătorie cu avionul.

Sunt optimist și cred că UNTOLD a fost o reușită.

(15 septembrie 2021)

Cariera de slugă

Cariera de slugă este cu mult mai mult decât o carieră, căci meseria de slugă nu este laîndemâna oricui, pentru a fi slugă trebuie:
- talentul de a zâmbi în orice moment,
- inspirație de a spune exact ceea ce place,
- lipsa respectului de sine,
- capacitatea de a fi preș,
- acceptarea umilințelor în public,
- ideia de a avea tot timpul un stăpân,
- puterea de a sta cu privirea în pământ,
- reprimarea acceselor de mândrie,
- modelarea stărilor după stăpân,
- anularea oricărei urme de personalitate.

Cariera de slugă perfectă este una de succes dacă și numai dacă stăpânul este de maximă mulțumire prin tot ceea ce sluga face pentru el. Sluga model este aceea care se evidențiază față de celelalte slugi prin:
- reacții,
- soluții,
- laude,
- promptitudine,
- devotament,
- viteză,
- zâmbet,
- miere,
- inițiativă,
- intuire.
Am văzut oameni onorabili care datorau cariera lor doar prin comportament de slugi, ceea ce se vedea în momentele în care relaționau cu stăpânii lor, care îi puneau în situațiile cele mai jenante, iar acei oameni onorabili se conformau fără să crâcnească. Am văzut pe al doilea om al județului dansând din buric, la bustul gol pe o masă la comanda celui mare venit de la București.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră și în cazul slugilor. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes, chiar și în cazul slugilor, căci există diferență între sluga oarecare și sluga perfectă. În opinia mea, a face o carieră de slugă înseamnă:

- a învăța la o școală simultan cu diferite discipline, comportamentul de slugă față de profesori,

- a profesa o meserie ca angajat al unui stăpân pentru a face numai ce stăpânul cere,

- a avea succes pe care îl transferă necondiționat stăpânului,

- a-l face să strălucească pe stăpân prin ceea ce face sluga, spunând că meritele nu-i aparțin,

- a fi mulțumit numai atunci când își mulțumește stăpânul,

- a fi recunoscut ca slujindu-și stăpânul în mod exemplar, de către celalte slugi mai ales, 

- a fi solicitat exact acolo unde tot ceea ce este nasol pentru stăpân este preluat de slugă zâmbind.

Cariera de slugă se construiește cu trudă și cu lacrimi. Cariera de slugă presupune un obiectiv realist legat de modalitatea de a parveni, nu neapărat prin muncă cinstită. Cariera de slugă presupune resurse disponibile oferite de stăpân discreționar. Cariera de slugă înseamnă autoevaluare însoțită de răzbunare cruntă când stăpânul își pierde puterea. Cariera slugii necesită sacrificii la capitolul mândrie, demnitate și credință. Cariera de slugă nu înseamnă autodistrugere acceptată voluntar.
Cariera de slugă este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de slugă, fără a-și da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase, dar slugile de cele mai multe ori cad în picioare căci mulți dintre stăpâni au defectul de a fi creduli.

(28 martie 2018)

Vocația kitsch-ului

 Kitsch-ul există peste tot, Deci îl găsim în:

- costumul popular, 

- ceramică, 

- ie, 

- pictură, 

- sculptură, 

- muzică, 

- artizanat, 

- folclor, 

- literatură, 

- dramaturgie, 

- dans,

- film,

- balet,

- arhitectură,

- restaurare,

- industrie,

- servicii.

Kitsch-ul este sinonim cu urâtul,  incultura,  impostura, mediocritatea, excesele, nepriceperea, orgoliul și cu dorința de a ieși în față oricum, nu prin muncă, studiu, perseverență și multe încercări abandonate pe criterii de maximă exigență. Emisiunile tv sunt pline de kitsch-uri, de la modul în care se construiesc decorurile ostentative, îmbibate de copaci înfloriți, tăpșane de un verde prăzuliu și de garduri grosolane, sprijinite de fântâni cu roata de carton, toate imitând ceva din satul recreat de o minte primitivă și lipsită de talent. Comparând un costum popular autentic cu un kitsch se vor vedea diferențele din sobrietatea, simplitatea, armonia, economia primului și opulența, strălucirea, stridența al celui de-al doilea, care nu este altceva decât o construcție caricaturală, ostentativă, disgrațioasă și vulgară, ce nu are nimic cu spiritul fundamental, construit pe muncă și pe sentimentele înălțătoare ale omului simplu din popor, pentru care costumul populare este doar o oglindă a sufletului său frumos.

la noi, mulți au vocația kitsch-ului doar din dorința de a fi extrem de productivi și de a ieși în față repede și fără muncă, adresându-se oamenilor direct, brutal, insistent și  fără gingășie, după regula că dreptatea este a celui care urlă cel mai tare, se zbuciumă cel mai mult și doar se face că face oarece.

Vocația kitsch-ului domină pe cei care cred că se pricep fix la orice, drept care pictează, în același timp compun poezi, scriu muzică și parcă n-ar fi suficient, o mai și cântă deși cu toate stau rău sau cu indulgență, foarte modest. Să nu uităm că un geniu se naște undeva 1 la 1.000.000 de persoane, iar un EMINESCU se naște unul la 2.000 de ani cel mai devreme. În rest, oamenii ar trebui să fiemulți dintre ei, buni, mult mai puțini ar trebui să fie foarte buni, iar cei excepționali ar trebui să fie numărați pe degetele de la o mână pentru fiecare generație.

Vocația kitsch-ului o au cei obsedați să fie apreciați de către cei din jurul lor ca fiind dacă nu genii, măcar persoane excepționale, deși prin ceea ce arată că sunt în stare să facă devin modeste, mediocre sau cel mult ridicole, poleiala spălându-se după doar câțiva stropi de la o ploaie scurtă de vară.

Vocația kitsch-ului este cel mai rău lucru care se întâmplă în societate datorită penetrării mediocrității ridicate la rang de decizie și ceea ce este și mai rău, de creație în lipsă de talent, care nu se cumpără și nici nu se transmite ereditar.

(11 aprilie 2018)

Cariera de cântăreț

Cariera de cântăreț este lucrul la care se gândersc și cei cu voce, dar mai ales cei care nu prea au voce, deși își doresc să apară în convcerte. Am auzit că sunt televiziuni care pentru 300 de lei permit difuzarea de clipuri, chiar dacă interpreții sunt de o stupiditate strălucitoare. Din 1.000 de solițti din anul 2000 doar vreo 30 mai apar după 2015 și peste alți 25 de ani din cei 1.000 se va mai auzi de cel mult 5. Așa este viața. Sunt unii care apar ca meteoriții și se sting tot așa de repede. 

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carier de cântăreț. Există:
- cântăreți de folk,
- cântăreți de muzică populară,
- cântăreți de jazz,
- cântăreți de operă,
- cântăreți de operetă,
- cântăreți de muzică pop,
- cântăreți de muzică lăutărească,
- cântăreți de manele,
- cântăreți de rock,
- cântăreți de muzică lălăită,
- cântăreți de muzică de petreceri,
- cântăreți de muzică bisericească.
Pentru a fi cântăreț trebuie voce, ureche muzicală și talent.
Pentru a fi un mare cântăreț trebuie ceva special și repertoriu.
Toată lumea visează să facă o carieră de cântăreț de succes care să apară în fața a zeci de mii de spectatori care să-l ovaționeze pentru cum s-a produs pe scenă, bineînțeles  succesul să fie uriaș. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală de muzică pentru a cânta după note și nu după ureche,
- a avea cultură nu numai muzicală, dar pentru a ști muzică în profunzime,

- a profesa o meserie și a cânta în auxiliar dacă nu a început cu cîntatul din fragedă pruncie,

- a avea succes la neamuri, la colegi, la colectivități mai mari și apoi la publicul larg,

- a străluci în orice moment prin ceea ce cântă, cum se mișcă pe scenă și prin diversitate și rezistență,

- a fi parțial mulțumit de ceea ce a făcut, dar mai ales a mulțumi pe spectatori,

- a fi recunoscut pe stradă dar și fără a fi văzut, doar după voce, 

- a fi solicitatsă cânte în spectacole, la televiziuni dar și la evenimente private.

Cariera de cântărețse construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Dacă vede că este pentru operă, operă să facă. Dacă vede că este de jazz, jazz să facă. Trecerile de colo-colo sunt neproductive. Cariera presupune resurse disponibile, adică voce, volum, timbru, ureche și talent cu carul. Cariera înseamnă autoevaluare notă cu notă pentru a vedea ce nu a mers bine, ca să se ajungă la perfecțiune. Cariera înseamnă autocorecție și exigență, fără suprasolicitare a instrumentului numit voce, care dacă se pierde, pierdută este. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii enorme, dar bine dozate pentru a fi mereu în formă. Cariera de cântăreț înseamnă dăruire și ardere continuă la cele mai înalte cote. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor, căci apar momente penibile, mai ales dacă sunt în public duc la prăbușirea ireversibilă a carierei. Cariera nu înseamnă invidie, lucru foarte greu de realizat într-o lume în care lupta este acerbă căci supremația presupune prea puține locuri în față. Cariera de cântăreț nu înseamnă autodistrugere, ci conservare.

(28 martie 2018)

Cariera de succes

Cariera de succes este tot ceea ce-și dorește un tânăr. Numai că o carieră de succes trebuie construită pas cu pas, prin muncă asiduă, dăruire și perseverență. Nimic nu pică din cer, mai ales când este vorba de o carieră unde există produse făcute de cineva și consumatorii acestor produse.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de succes, mai ales că apar situații în care succesul facil ia mințile multor tineri. Toată lumea visează să facă o carieră de succes, bineînțeles de succesmare, căci nimeni nu se mulțumește cu un succes mic. În opinia mea, a face o carieră de succes înseamnă:

- a învăța foarte bine la o școală unde respectul pentru carieră este sfânt,

- a profesa o meserie,

- a avea succes încă de la început prin talentul cu care tânărul este dăruit de natură,

- a străluci doar ca rezultat al talentului nu este suficient, ci trebuie multă muncă,

- a fi mulțumit este exact ceea ce nu trebuie să se întâmple, căci succesul presupune perfecționism,

- a fi recunoscut nu de neamuri, ci de cei exigenți de meserie, care sunt și obiectivi, 

- a fi solicitat, dar nu într-atât încât să apară uzura care este ireversibilă.

Cariera de succes se construiește în timp, cu răbdare și cu perseverență. Cariera de succes presupune un obiectiv realist, bine definit și urmat fără abatere. Cariera presupune resurse disponibile în afară de talent, căci fără bani mulți este greu să se construiască o carieră unde nu apar specialiștii autentici care să-l instruiască pe tânăr, în afara exercițiului individual. Cariera înseamnă autoevaluare, măsuri ferme de perfecționare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera de succes presupune efort constant, ritmic și încurajări. Cariera necesită sacrificii pe care cei din jur nu au habar să le evalueze și mai ales să le aprecieze. Cariera înseamnă dăruire totală. Cariera nu înseamnă epuizare, căci exagerările sunt erori de neiertat și au consecințe dintre cele mai grave. Succesul îi îmbată pe unii și succesul îi pierde pe toți cei care nu știu să-l gestioneze cu cap. Cariera de succes nu înseamnă în niciun caz depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie, ură și sabotarea adeversarilor. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin acțiuni nesăbuite sau prin excese negestionate corect.
Cariera de succes este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează și succesul și  interesul pentru o astfel de carieră, fără a-și da osteneala în vreo direcție corectă a înțelege riscurile și mai ales eforturile. Lipsa de realism în proiectarea carierei de succes duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.

(28 martie 2018)

Cariera de culturist

Cariera de culturist este îmbrățișată de numeroși tineri, dar numai foarte puțini dintre ei ajung să o urmeze până la capăt, adică să se pregătească și să meargă în concursuri mari și să se situeze pe podiumuri la premiere sau să devină campioni.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră în culturism, dar se pune accent pe ideia de trainer personal, pornind din start spre obținerea de performanțe individuale ale celor antrenați și mai puțin pe formarea de culturiști cu care să se mearcă în competiții de specialitate.. Toată lumea visează să facă o carieră de trainer, dar cel mai grozav este ca această carieră să urmeze celei de culturist de concursuri, căci un culturist adevărat va fi cu mult mai convingător decât unul pregătit teoretic de laborator. Culturistul care a mers în competiții, este bineînțeles un trainer de succes, pentru că eș știe și teorie, dar este tobă de practică. Acest lucru se vede pe el.. În opinia mea, a face o carieră în culturism înseamnă:

- a învăța carte la o școală, după care se va merge la sala de forță pentru antrenamente bine gândite,

- a profesa o meserie din care se câștigă bine pentru că acest sport este costisitor,

- a avea succes în ideia de a face progrese importante bazate pe muncă, dietă și disciplină,

- a străluci în competiții precedate de cicluri de pregătire epuizante,

- a fi mulțumit de rezultatele obținute ca pre,isă a eforturilor viitoare pentru a merge în competiții,

- a fi recunoscut de arbitrii dar și de ceilalți concurenți ca fiind foarte bun, 

- a fi solicitat să participi la concursuri și la acțiuni de promovare de suplimente,
- a avea o strategie clară despre activitatea post-competițională de trainer certificat.

Cariera de culturist se construiește cu multă muncă, cu disciplină strictă și respectând o dietă clară, optimă. Cariera presupune un obiectiv realist care depinde de munca depusă dar și de zestrea genetică proprie. Cariera de culturist presupune resurse disponibile și aici mă refer la resursa timp, la resursa bani și la resursa voință care este cea mai importantă. Cariera înseamnă autoevaluare cu măsurători, în oglindă și cu cântarul. Cariera de culturist înseamnă autocorecție la antrenamente și la comportament pentru a duce pregătirea în direcția cerută de standardele de performanță ale concursurilor. Cariera presupune efort și voință. Cariera de culturist necesită sacrificii, pentru că ea se suprapune cu cea mai bună perioadă din viața unui tânăr, în condițiile în care tentațiile sunt foarte mari, mai ales atunci când sportivul apare în colectivități și expune rezultatele muncii lui.. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare, ci lucru științific, respectând reguli pe care culturistul le găsește în literatura pe care o citește din cărți sau de pe Internet, în niciun caz, după lucrul empiric, după ureche. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor fără sens, doar de a ajunge undeva cu orice preț, pentru că au fost și situații în care excesele au fost fatale unor sportivi. Cariera nu înseamnă invidie și nici a arunca vina pe alții pentru propriile insuccese, ci a vedea cauzele și nu efectele ratărilor, pentru a ști cum trebuie pornită pregătirea pentru următorul concurs. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin folosirea de substanțe interzise, căci aceasta înseamnă excludere.
Cariera de culturist este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, căci nu aspectul este esența, el este rezultatul. Foarte mulți mimează culturismul și  interesul pentru carieră, fără a-și da osteneala în  direcția pregătirii performanței adevărate. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai dezarmante și spre regrete dureroase. Culturismul este un sport costisitor și nivelul la care s-a ajuns presupune abordare interdiciplinară.

(28 martie 2018)

Cariera de fotbalist

Cariera de fotbalist este extrem de atractivă deoarece fotbaliștii:

- câștigă foarte mulți bani,

- joacă în fața a zeci de mii de spectatori,

- sunt adevărate vedete,

- există imaginea câștigului ușor,

- viața lor este trepidantă,

- foarte buni devin idoli.

Prea puțini știu:

- câte sacrificii fac fotbaliștii,

- că este o muncă de mare uzură,

- că viața de fotbalist este extrem de scurtă,

- despre riscurile la care se expun sunt enorme,

- că gloria lor este trecătoare,

- că a fi mare fotbalist înseamnă mare talent.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de fotbalist și mulți puști își doresc să devină un fel de Messi, un fel de Ronaldo sau un fel de Tătărușanu.. Toată lumea visează să facă o carieră de fotbalist, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală unde se face fotbal la orele de sport și există teren de fotbal,

- a profesa fotbalul ca pe o meserie ca oricare alta, cu dăruire și mai ales cu seriozitate,

- a avea succes pe teren, bazat pe nenumărate ore de antrenament epuizant,

- a străluci prin execuții tehnice, prin sprint și prin imaginație,

- a fi mulțumit pentru ceea ce faci, dar în niciun caz automulțumit și autosuficient,

- a fi recunoscut de coechipieri, manager, de patron  și de antrenporpentru valoarea de pe teren, 

- a fi solicitat să joci în echipa națională sau în echipe mari din Europa.

Cariera de fotbalist se construiește cu trudă, ambiție și cu o strategie pe termen mediu. Cariera presupune un obiectiv realist, strict dependent de calitățile fizice și de talentul înnăscut. Cariera presupune resurse disponibile, mai ales inteligență și performanță fizică. Cariera de fotbalist înseamnă autoevaluare pentru a corecta orice eroare din jocul precedent. Cariera înseamnă autocorecție bazată pe autoexigență de înalt nivel. Cariera de fotbalist presupune efort, disciplină și mai ales un mod conștient de a vedea ziua de mâine. Cariera necesită sacrificii, căci strălucirea pe teren nu înseamnă a fi gras, nu înseamnă a gâgâi, nu înseamnă a temporiza din lipsă de resurse sau a fi depășit de sarcinile postului. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizarea de dinainte de meci, ci muncă pe teren în cele 90 de minute până la epuizare. Cariera de fotbalist  înseamnă depășirea limitelor pe teren și nu în afara lui prin baruri și cu femei. Cariera nu înseamnă invidie, ci lucru în echipă, respect necondiționat purtat colegilor și disciplină conștientă. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin beții, nopți nedormite și droguri. cariera de fotbalist presupune a urma modele adevărate și nu falsuri care nu duc niciunde.
Cariera de fotbalist este o chestiune extrem de mult râvnită de puștime și de părinții foarte ambițioși, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, mai ales că dintr-o sută de începători fac carieră doi-trei, iar din 100.000 de jucători pe teren unul-doi devin mari fotbaliști. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de fotbalist, fără a-și da osteneala în vreo direcție, mai ales în ceea ce privește munca la antrenamente.. Lipsa de realism duce spre ratări zgomotpase dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase. În fotbal apar prea mulți ratangii, prea mulți care ies din fotbal înainte de a intra..

(28 martie 2018)

Cariera de ...

Cariera de student

Cariera de politician

Cariera de borfaș

Cariera de profesor

Cariera de informator

Cariera de programator

Cariera de doctor

Cariera de amant

Cariera de escroc

Cariera de turnător

Cariera de ofițer

Cariera de avocat

Cariera de burlac

Cariera de pianist

Cariera de dirijor

Cariera de actor

Cariera de cântăreț

Cariera de slugă

Cariera de succes

Cariera de model

Cariera de arhitect

Cariera de fotbalist

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală,

- a profesa o meserie,

- a avea succes,

- a străluci,

- a fi mulțumit,

- a fi recunoscut, 

- a fi solicitat.

Cariera se construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Cariera presupune resurse disponibile. Cariera înseamnă autoevaluare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie. Cariera nu înseamnă autodistrugere.

(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Legea decibelilor

Am avut în ultimele 6 luni niște surprize dintre cele mai neplăcute. La o nuntă am fost într-un salon de 5 stele și la Revelion unde restaurantul era și el de 5 stele. Acolo au cântat două formații cu soliști atât de tare încât bubuiau bașii în piept și în creieri. De vorbit nu s-a vorbit nimeni cu nimeni. Cine dorea să comunice ceva ieșea afară din salon. A fost un infern, încât fumatul mi s-a părut un parfum în comparație cu disconfortul creat de muzica devenită zgomot insuportabil. Parlamentul ar face bine să dea o lege care:

- să limiteze decibelii la un nivel suportabil;

- să dea lui ISU sarcina să vegheze la respectare;

- să impună montarea de senzori și a unor alarme;

- să prevadă sancțiuni așa ca la incendii.

Textul ar trebui să fie extrem de scurt și sancțiunile să fie exemplare încât să descurajeze abordările de-a dreptul criminale ale unor patroni de localuri și a unor DJ care prin volumul teribil de tare al muzicii vor să mascheze toate imperfecțiunile interpretative. În plus, Uniunea compozitorilor și muzicologilor ar trebui să vegheze cu mai multă exigență la ceea ce se cântă și la cine cântă, pentru a stopa non-calitatea și kitsch-ul care dejea au invadat spațiul de distracții care ar trebui să fie și cel al relaxării, nu cel al chinului și disconfortului cu costuri nepermis de mari.

Cine are inițiativa aceea legislativă, care să protejeze urechile? Aud?

(14 ianuarie 2018)