Soluție românească

 Vă mai amintiți când la vechea Dacie, dacă nu aveai curea de transmisie, puneai un ciorap de nailon?
Acum după atâtea zeci de ani, niște cârpaci au pus în loc de butonul de zero un buton oarecare, doar-doar să considere lumea că au reparat și ei. Se vede că indivizii habar nu au de meserie și mai ales cum să-și respecte meseria, ca să fie și ei respectați.

(19 mai 2026)

Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

M-am plictisit să văd cum se perindă la televizor tot felul de găinai, cu găinăriile lor și mă fac să-mi crească așteptările până la ziua în care va apare peștele mare, adică șmecherul care a furat un miliard de euro, hoț care să mă facă să rămân cu gura căscată și să fiu mut de admirație pentru tehnica lui, pentru ambiția lui, pentru nepriceperea sau prostia celor din jur, care au stat pasivi și s-au uitat la el cu fură, fură, fură și tot fură fără oprire, fără rușine și fără să-i pese de nimeni.
Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!
Zilele trecute a apărut un nene cu stele de general pe umeri care s-a găinărit cu vreo două milioane de euro. este cu adevărat o găinărie, pentru că un om serios nu-și periclitează poziția dată de profesie unde legal avea cel puțin 5.000 de euro pe lună, căci cele două milioane de euro le-ar fi câștigat în cel mult cinci ani, pentru a se umple de c-c-t pentru totdeauna, printr-o găinărie de tot râsul, căci nicio apă nu-l va mai spăla vreodată.
Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

Nu mai vorbesc despre un fost ministru al sănătății, care și el a fost tot un găinar mărunt, din moment ce se bucura la niște sărăntoci pentru 300 de lei sau pentru 500 de lei, căci la un salariu de 4.000 de euro pe lună, a încasa din șpăgi să zicem 3.000 de euro pe lună, găinărie se cheamă, iar cel ce exersează așa ceva, găinar se numește.

Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

Nici cel de la agricultură prins cu contrabanda de subiecte la un concurs, tot găinar a fost, căci a favoriza pe cineva să ocupe un post de 2.000 de euro pe lună, să zicem, nu depășește stadiul de găinărie, în raport cu prejudiciul de imagine pe care și l-a generat din superficialitatea cu care a abordat soluția unei probleme simple, unde el nu avea ce căuta...

(14 februarie 2025)

De ce nu merg lucrurile bine în spațiul mioritic?

Trebuie să recunosc din start că lucrurile nu merg bine în spațiul mioritic, dar această constatare nu este suficientă. Trebuie identificate cauzele profunde care au dus la această stare și trebuie stabilite căile și metodele de a scăpa de această situație.
Mai întâi, trebuie stabilite ce lucruri nu merg bine.
După aceea trebuie stabilite cauzele.
Doar în final trebuie găsite modalitățile de a ieși din acest vis urât.

Lucrurile care nu merg bine se referă la:

- ritmul de construire autostrăzi în general și absența autostrăzii Comarnic - Brașov, în special,

- construirea și funcționarea spitalelor regionale,

- învățământul preuniversitar după  rezultatele proaste la testele PISA,

- invadarea pieței de bunuri alimentare din import,

- absența proiectului de țară,

- lipsa de preocupare pentru aderarea la zona euro.

O cauză importantă legată de faptul că toate acestea nu merg bine datorită decidenților politici aflați în funcțiile cheie de la toate nivelurile, dintre care unii sunt aleși, iar cealaltă parte, marea majoritate,  sunt numiți de către cei aleși. Votul a condus la plasarea în poziții importante a unor persoane mediocre, ceea ce a perpetuat diluarea criteriilor de performanță la selectarea persoanelor de decizie și de execuție numite de cei aleși.

Faptul că nivelul corupției a ajuns la cote alarmante, reprezintă o altă cauză a faptului că lucrurile nu merg bine la noi și nu se întrevede corectarea acestei situații, din moment ce totul este considerat un business, inclusiv domeniile educației și cel al promovării, unde latura cantitativă are o pondere prea mare în raport cu latura calitativă, apreciindu-se foarte mult rigoarea testelor grilă în detrimentul creării de conținut original, structurat, dar mai ales cu construirea unei argumentații solide a ipotezelor avansate.

Modalitățile de remediere a situației nu sunt multe și nu depind de alții, căci scenariile unor conspirații mondiale la adresa noastră trebuie excluse. Prima modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile constă în efectuarea de schimbări profunde la nivelul conștiinței fiecăruia dintre noi, astfel încât atunci când mergem la vot să alegem pe cei mai buni. A doua modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile la noi este definirea în mintea fiecăruia dintre noi a unor criterii prin care scara valorilor autentice să fie restabilite și să avem oamenii protriviți la locurile potrivite. Atât timp cât vom privi pasivi ceea ce se întâmplă în jurul nostru și ne lăsăm pradă emoțiilor pe care le crează mediocrii și impostorii, nu vom depăși pragul sărăciei și nesiguranței în care ne aflăm strict datorită propriei noastre neimplicări.




(08 octombrie 2024)

Mare mai este grădina Ta, Doamne!

Am văzut în ultimele zile, ceea ce credeam că nici nu există sau dacă există, nu cred că le voi vedea eu. 
Am văzut la televizor bărbatul cu fustă și pălărie care sălășuiește în mediul academic mioritic.
Am văzut la televizor  femeia care mănâncă batoane de cretă, cât cuprinde.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă buretele din saltele.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă păr de pisică.
Am văzut la televizor bărbatul care-și iubește autovehiculul mai ceva ca pe o femeie.
Am văzut la televizor femeia cu sâni avânt fiecare echivalentul a 5 butelii de Coca Cola.
Am văzut la televizor părinți care-și dau copiii pe mâna unui necunoscut numit antrenor de genii.
Am văzut la televizor doamne care se iubesc cu tineri de vârsta nepoților lor.

Am văzut la televizor plagiatori de teze de doctorat, care se dau fecioare neprihănite.
Și câte or mai fi pe lumea aceasta de care să mă minunez, dacă le-aș afla, căci Doamne, mare este grădina Ta!

(26 iulie 2024)

Nu pui proștii să facă digitalizare

Digitalizarea este altceva. Digitalizarea nu este procesul prin care ceea ce se făcea fără computer se preia mecanic și se reproduce folosind computerul. Acum că s-au dat facilități pentru cei ce lucrează în domeniul informaticii, toată lumea vrea să lucreze în acest domeniu, chit că nu știu meserie și nici nu au calitățile intelectuale de a exersa în domeniul informaticii. Se știe că informatică se face la:
- facultățile de matematică - informatică,
- facultățile de calculatoare,
- facultățile de informatică economică,
- și atât.
Cine finalizează studiile la una dintre facultățile enumerate de mine mai sus trebuie să fie o persoană dotată cu multe calități, căci acolo se susțin examene deosebit de grele, care nu sunt de nasul oricui. Proșii care se dau informaticieni, sunt indivizi cărora nu le-a plăcut cartea, dar care au o părere prea bună despre ei, ca orice prost și care cred că auzind în stația de tramvai vorbindu-se despre niște concepte de ultimă oră din domeniul informaticii, ei chiar cred că stăpânesc tehnologiile domeniului respectiv și au la degetul lor cel mic cunoștințele de a dezvolta aplicații informatice extrem de moderne. În realitate, proștii oferă soluții:
- proaste,
- incomplete,
- primitive,
- întortocheate,
- absurde.

Dacă accesăm o aplicație oarecare, ar trebui să ne descurcăm din prima în ea și dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că a fost proiectată și realizată de un informatician meseriaș. Dacă aplicația nu ne dă posibilitatea să ne rezolvăm problema din prima sau, cel mult din a doua încercare, a fost proiectată, realizată și implementată de niște ageamii. Există o caracteristică numită continuitate și informaticienii adevărați țin seama de ea, iar noi care am mai folosit aplicații informatice similare, vom ști să ne descurcă, căci această continuitate înseamnă că lucrurile similare au soluții similare și vom folosi cunoștințele acumulate de la alte aplicații să accesăm resursele noii aplicații, fără nicio dificultate. Continuitatea înseamnă să existe aceleași cuvinte pentru aceleași funcții și funcțiile să aibă butoane poziționate la fel, așa cum sunt la aplicațiile deja existente.

(17 iulie 20240

Ce înseamnă un proiect prost?

Toți care propun proiecte, din dorința de a avea succes în obținerea finanțării, se gândesc la soluțiile cele mai ieftine, fără să se gândească la faptul că soluțiile cele mai ieftine niu sunt și cele mai bune. Noi avem o vorbă: suntem prea săraci pentru a ne cumpăra țoale de proastă calitate. În acest context, este bine ca atunci când facem o ofertă de proiect, să ne gândim că evaluatorii nu caută soluțiile cele mai ieftine în orice condiții, ci caută soluțiile cele mai ieftine, care îndeplinesc anumite standarde de calitate.
Proiectele proaste sunt proiectele care au la bază soluții proaste, datorate faptului că au fost propuse de persoane:
- necalificate,
- fără experiență,
- cu spirit de aventură,
- ca să se afle în treabă,
- lipsite de inteligență.

Numai așa se explică acele canalizări din comune, făcute pe mijlocul străzii, fără a fi realizate legăturile pe laterale cu gospodăriile, bifându-se doar canalizarea comunei, fără ca locuitorii acesteia să beneficieze în vreun fel de binefacerile canalizării. 

Numai așa se explică apariția conductelor aeriene la termoficarea a cărei eficiență va fi îndoielnică din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere a pierderii eficienței prin schimbul de temperatură, mai ales iarna, când învelișul protector al conductelor este deteriorat. Numai așa se explică apariția instalației de gaze în comune, cu conductele aeriene, nu îngropate, cu riscuri enorme de deteriorare a acestora la orice lovire mai puternică.

Numai așa se explică trecerea în așa-zisa conservare a unor obiective, știut fiind faptul că procesul de conservare este relativ și nu asigură în niciun fel protecția față de uzura morală a obiectivului și cu atât mai puțin protecția față de uzura fizică a acestuia.

Un proiect prost, este un proiect prost.

Un proiect prost are la bază o soluție proastă.

Un proiect prost este implementat de o echipă managerială sub-mediocră, căci o echipă managerială excelentă are capacitatea de a face corecții din mers, pentru a modifica soluția și pentru a transforma proiectul într-un proiect bun.

un proiuect prost atrage costuri cu mult mai mari pentru remedierea situației, căci a remedia înseamnă a munci cu mult mai mult, după principiul, leneșul mai mult aleargă.

Este decent ca în caietul de definire a programului de finanțare, să apară acel set de restricții care să excludă din start soluțiile idioate, precum conductele aeriene, temeliile sub-dimensionarte, adăugările de niveluri suplimentare la construcții și multe alte aiureli care le-ar trăzni prin cap unor indivizi certați cu logica, pentru că a gace un centru de informate turistică într-o comună unde nu există niciun obiectiv de niciun fel, echivalează cu sfidarea legii atracției universale, dar pentru proști asta nu contează, căci în mintea lor puțină, este un proiect de succes, deși fundamentul succesului lipsește cu desăvârșire.


(20 iulie 2024) 

Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Rămâi cu gura căscată...

Rămâi cu gura căscată când vezi:
- o macara rămasă între zidurile unui bloc,
- o școală cu uși la ferestre,
- un copac în mijlocul asfaltului din drum,
- un tractor rămas ostatic într-un sens giratoriu,
- o zebră de trecere de pietoni care se termină într-un zid,
- un monument istoric împodobit cu beculețe,

- pasarela pietonală fără trepte de la centura Bucureștiului,
- tâmplăria unui monument istoric medieval înlocuită cu termopane,
- dalele unui monument de 500 de ani înlocuite cu gresie CESAROM.
Toate se datorează faptului că au fost puși să decidă inși care nu aveau nicio pregătire profesională în acest sens și au fost puși să execute inși fără meserie, fără discernământ, care vin la muncă doar ca să aibă unde se duce și de unde să se întoarcă acasă. De la oamenii care nu au învățat niciodată nimic, nici nu trebuie să te aștepți de la ceva cât de cât normal, căci ei nu sunt în stare să ducă dumicatul la gură ca lumea, nicidecum să construiască ceva cu cap, așa cum fac cei școliți, care obțin diplome onest și au calificări pe bune în meserii, făcând dovada că știu foarte bine meserie, iar gândirea lor nu este alterată de suficiența de sine și nici de ignoranța generată că s-ar fi născut de-a dreptul geniali și nu le mai trebuie nimic.

(14 ianuarie 2023)

Ce înseamnă să fie cineva prost?

Am văzut foarte mulți oameni proști la viața mea. Noi avem o vorbă: a fi om e lucru mare, a fi prost, nu-i de mirare. Mulți oameni cred că le știu pe toate. Cel care chiar crede că le știe pe toate, face dovada imensei sale prostii. Mie mi-a plăcut de acela care consideră că știe că știe mult prea puține lucruri pentru a-și da cu părerea în orice problemă.

Ce înseamnă să fie cineva prost? 

Înseamnă să facă pe deșteptul în orice problemă și să se substitui specialiștilor care și-au tocit coatele pe băncile facultăților pentru a aprofunda doar un singur domeniu.

Înseamnă să-și dea cu părerea și să-i contrazică pe oamenii de meserie, care chiar știu despre ce vorbesc, iar respectivul să se creadă buricul pământului, să intre în discuție doar să se audă vorbind, exact ca musca-n lapte.

Înseamnă să nege valoarea cuiva, doar pentru că el nu a înțeles despre ce este vorba sau doar din faptul că-și dă seama de valoarea acelei persoane și doar pentru că are puterea în pix, semnează documentul care nu-i aprobă omului valoros o solicitare normală, ceva ce i se cuvine.

Înseamnă să-și dea o importanță prea mare de conducător, care nu are capacitatea de a conduce, dar care ia decizii pe care le schimbă din oră în oră, spre exasperarea celor care sunt la nivel de execuție.

Să nu-și recunoască niciodată limitele și să se înconjoare de persoane pe care să le manipuleze cu mare ușurință, pentru că au un nivel de prostie cel puțin egală cu prostia sa și se știe că proștii se înțeleg între ei de minune.

Dacă avem câteva repere din care reușim să facem diferența între oamenii buni și cei proști, înseamnă că am obținut o mare victorie și că viața noastră va avea drumuri presărate cu petale de trandafir, căci a evita prostia și pe posesorii ei, este cel mai mare câștig al vieții fiecăruia dintre noi.

Păcat că prostia nu doare. dacă ar durea, probabil nu am mai avea somn din cauza urletelor de pe drum, de pe scara blocului, din sălile de ședințe, nu am mai călătorii cu autobuzul de urlete și zidurile parlamentului s-ar fi dărâmat sub trepidațiile manifestărilor sonore ale aleșilor.



(10 decembrie 2022)

Evaluarea universităților

Automulțumirea este maladia care ne bântuie pe noi ca nație. Toți suntem buni. Nimeni nu este mai bun ca noi. Pe scenă la clasa a I-a urcă 19 elevi din totalul de 32 de elevi câți are clasa pentru a li se pune coroniță. Din 32 de copii, 19 sunt foarte buni, ceea ce înseamnă că nu se mai vorbește de curba lui GAUSS în niciun caz, deși lucrurile ar fi extrem de simple:
- anunțăm două teste,
- dăm un test de matematică,
- dăm un test de dictare.
Facem evaluarea și precis, din cei 32 de copii, vom avea pe copilul cu cele mai mari note la ambele teste, copil ce va deveni premiantul cu coroniță.

Legea învățământului, pentru universități ar trebui să impună evaluarea dacă nu anuală, măcar la 5 ani a acestora și obținerea unui clasament care să conducă la diferențieri în piață ale universităților în ceea ce privește acordarea de fonduri, de locuri, de specializări, de niveluri de pregătire și tot așa. Chiar existența universităților să fie legată de evaluare, în ideea că universitatea care nu depune documentele de evaluare se autodesființează. Învățământul universitar nu are cum să continue în mocirleala de acum, când:

- fiecare face ce vrea,

- toată lumea vrea finanțare,

- nu este analizată asimilarea pe piața muncii,

- nu este stabilită acoperirea diplomelor,

- plagiatul este endemic,

- lipsesc criteriile solide de promovare,

- se produce prăbușirea calitativă.

Problema evaluării nu se realizează după o zi pe alta. Se stabilește la 1 octombrie 2022 că în luna noiembrie 2023, pe data de 15, se afișează lista cu clasamentul universităților. Se precizează care sunt datele ce trebuie introduse. Nu trebuie să fie milioane de indicatori ce trebuie calculați, ci date primare, verificabile 100%, căci indicatorii se calculează automat. Procesul de evaluare se realizează transparent și automat, iar rezultatul depinde strict, de datele primare furnizate de universități, date care sunt verificate folosind baze de date deja existente, cu bonusuri și cu penalizări de rigoare. De exemplu, universitatea unde a fost depistat un plagiat, este penalizată cu ț puncte, iar universitatea unde a fost înregistrată o fraudă la un examen este și ea penalizată cu ș puncte. Nu mă apuc să dau eu aici și acum algoritmul, dar este absolut necesar ca toate universitățile să fie evaluate și punct. În CV-uri, cei ce fac referire la facultățile absolvite sau la cursurile de master absolvite, obligatoriu să arate poziția în clasament a universității unde are diploma să se vadă dacă a urmat o universitate serioasă sau a urmat cursurile unei faqbrici de diplome.



(09 august 2022) 

Proști, dar mulți, răspunse LĂPUȘNEANUL cu sânge rece.

Aceste cuvinte fac parte din capitolul al III-lea Capul lui MOȚOC vrem, al nuvelei Alexandru LĂPUȘNEANUL a lui Costache NEGRUZZI și verifică ceea ce știam cu toții și anume că într-o mulțime există 3% genii, 10% oameni foarte buni, 2% idioți, 40% oameni de calitate bună și restul de 45% sunt executanți normali, cu aspirații spre cei 13% ce corespund geniilor, fără să fie nici pe departe genii, respectiv, oamenilor foarte buni, fără să fie oameni foarte buni nici cât negru sub unghie.
Geniile își văd de treburile lor și nu se amestecă cu ceilalți.
Oamenii foarte buni au meserii pe care le practică cu mare succes și nu se implică în c-c-turi.
Oamenii de calitate își dovedesc talentele, sunt respectați și muncesc eficient, nu au timp de mizerii.
Executanții se visează altceva decât ceea ce ei sunt în realitate și acaparează poziții sociale nemeritate.
Numai așa se explică ocuparea de poziții aiurea de către șefi de la pompe funebre, de la cabinete de înfrumusețare, fără ca ocupanții să aibă habar cu ceea ce se mănâncă acele locuri de muncă. Ei cred că li se cuvine, din moment ce li se oferă pe tavă, căci de o competiție transparentă pentru a ocupa acel post nu este vorba în niciun caz.
Atât timp cât nu există niște principii, niște reguli precise, o scară a valorilor, cei 45% se vor îndrepta fără voia lor spre zone de competență și de abilități pentru care nu au nicio pregătire și nicio experiență, căci:
- li se propun acele poziții,
- li se oferă condițiile de ocupare,
- li se definește contextul că sunt potriviți.
Dacă ar exista o ierarhizare a universităților și implicit a diplomelor, dacă ar exista o matrice a specializărilor și a locurilor din producție, dacă ar exista transparență și mai ales, dacă ar exista onoare, la oamenii puternici, la angajatori și la candidați, zicerea cu omul potrivit la locul potrivit, ar deveni realitate.  Cum despre onoare nu este vorba, cum transparența este o utopie, cum matricea ocupațională miroase a erezie, cum ierarhizarea universităților este un vis, căci toți suntem excepționali din start, să nu ne gândim vreodată că omul potrivit va fi la locul potrivit. Vom asista la degradarea atât de gravă a mediului social, încât 22 Decembrie 1989 prin comparație cu ce va fi, se va numi doar o mică mișcare socială, căci nepotismul, pilele, corupția aduc atâta sărăcie încât poporul va reacționa extrem.

(02 august 2022)

Numele proștilor răsar peste tot

Despre prostie s-a scris mult. Despre proști s-a scris și mai multe. Numai că nu s-a scris suficient despre cât de mult distrug proștii prin acțiunile pe care le întreprind fără să gândească deloc.  Mergând la Mănăstirea MOLDOVIȚA am fost copleșit să văd cum nenumărați proști au mâzgălit pe zidurile acestei frumoase mănăstiri, distrugând picturi realizate cu multe veacuri în urmă de artiști de geniu. Exemplific aici cu fragmente de picturi deteriorate de acești proști.

Ceea cwe cred că merită atenție se leagă de faptul că este imposibil de a cunatifica nivelul de inteligență al celor care s-au manifestat de-a lungul anilor pe picturile murale de la Mănăstirea MOLDOBIȚA, căci nu știm cine sunt autorii și nici nu avem cum să realizăm experimente cu loturi de proști, căci ca în povestea cu aruncatul pietrei de cea mai proastă dintre cele care se considerau jignite, nimeni nu va scrijeli ceva dacă știe care este contextul și dacă omul din poveste a scăpat de lapidare, tot așa și măsurătorile vor fi imposibil de realizat. Știu însă că un om deștept nu ar scrijeli o pictură murală de tezaur, căci el are educația care-i interzice să facă așa ceva.

(20 iulie 2022)