Despre profesorul Adrian PETRESCU de la Institutul Politehnic din București știam multe, mai ales din cărțile apărute despre calculatoarele pe care le realizase. Am avut marea onoare să-l întâlnesc pe când eram tânăr asistent universitar, la o conferință în Politehnică, în vremurile de demult. Mie îmi plăceau teribil acele conferințe din Politehnică pentru că nu aveau nimic festivist. Erau conferințe unde veneai dacă aveai ceva de spus, prezentai și apoi aveau loc dezbaterile. Numai dacă lucraseși temeinic le făceai față. Avusesem ceva despre calitate software și discuțiile au fost foarte interesante și bine centrate pe temă. Citisem și lucrări care erau în biblioteca Centrului de calcul al Politehnicii, de lângă facultatea de Calculatoare și un domn a sesizat acest aspect. Era chiar profesorul Adrian PETRESCU. Am discutat mult cu profesorul Adrian PETRESCU pe tema fiabilității software și eu încercam să fac o legătură între fiabilitatea software și fiabilitatea hardware. Ideea este că profesorul Adrian PETRESCU, marele Adrian PETRESCU, m-a reținut ca figură.
După ceva timp, am mers în Politehnică să-l întâlnesc pe un tânăr asistent din Catedra de Calculatoare, care se lăuda cu tot felul de chestii și care nu-și mai încăpea în piele cât de magnific e el. Întâmplarea a făcut, ca să apară profesorul Adrian PETRESCU și să dea noroc cu mine și spre surpriza mea, să-mi rostească numele. Am văzut atunci cu tânărul asistent s-a lichefiat și s-a scurs pe jos. Nu-i venea să creadă, mai ales că profesorul nici nu-l băgase în seamă.
Mulți, chiar foarte mulți ani mai târziu, l-am reîntâlnit pe marele profesor Adrian PETRESCU, pe când eu eram director în MEC. A venit în birou. L-am poftit să ia loc, am rugat secretara să facă o cafea și am discutat îndelung despre proiectul său care viza dotarea a cel puțin un milion de elevi cu laptopuri ieftine. Era același om aplecat pe probleme esențiale, cu argumente solide, care înțelesese semnificația dezvoltării informaticii în rândul elevilor, căci ei sunt cei care vor dezvolta țara în viitor.
După ceva timp, am mers în Politehnică să-l întâlnesc pe un tânăr asistent din Catedra de Calculatoare, care se lăuda cu tot felul de chestii și care nu-și mai încăpea în piele cât de magnific e el. Întâmplarea a făcut, ca să apară profesorul Adrian PETRESCU și să dea noroc cu mine și spre surpriza mea, să-mi rostească numele. Am văzut atunci cu tânărul asistent s-a lichefiat și s-a scurs pe jos. Nu-i venea să creadă, mai ales că profesorul nici nu-l băgase în seamă.
Mulți, chiar foarte mulți ani mai târziu, l-am reîntâlnit pe marele profesor Adrian PETRESCU, pe când eu eram director în MEC. A venit în birou. L-am poftit să ia loc, am rugat secretara să facă o cafea și am discutat îndelung despre proiectul său care viza dotarea a cel puțin un milion de elevi cu laptopuri ieftine. Era același om aplecat pe probleme esențiale, cu argumente solide, care înțelesese semnificația dezvoltării informaticii în rândul elevilor, căci ei sunt cei care vor dezvolta țara în viitor.
Eu am plecat din minister și nu mai știu ce s-a întâmplat cu acel proiect, știu numai că nu a ajuns niciun laptop din milionul acela, căci la noi cine are o idee se găsesc o mie de inși care s-o îngroape, căci ei cred că în spatele ideii se ascunde ceva necurat. Așa se explică de ce nu avem autostrăzi, spitale, școli și suntem vai steaua noastră! De atunci nu l-am mai văzut pe profesorul Adrian PETRESCU, dar când am fost la un doctorat la facultatea de Calculatoare, am văzut un muzeu al tehnicii de calcul realizate de cei de acolo și am văzut că profesorul Adrian PETRESCU are locul său bine meritat, căci realizările lui au fost remarcabile și generațiile de azi și de mâine trebuie să știe acest lucru cu exactitate!
(31 ianuarie 2023)
(31 ianuarie 2023)
